MARGARITAR... DISCIPLINA
Pentru ce toata acea disciplina pe care a trebuit s-o experimenteze Iov? El a putut spune in adevar: "Stiu ca Rascumparatorul meu traieste." Iov19:23 Ca martor al lui Dumnezeu nu a fost nimeni ca el pe tot pamantul. A umblat in dreptate, umilinta, rabdare si intelepciune; un om desavarsit si drept, care se temea de Dumnezeu si se ferea de rau. Atunci de ce toate acele necazuri si umiliri ale lui, nemaiantalnite pana atunci printre sfinti? In Iov era prezenta carnea; si disciplina curatitoare, a continuat pana cand Iov a invatat sa-L cunoasca atat pe Dumnezeu cat si pe sine. insusi intr-o asemena masura, incat i-a fost scarba de sine si a dat dreptate lui Dumnezeu.
Eu caut sa ai prezint lui Dumnezeu o socoteala stricta a umblarii mele. Acest lucru ma scuteste nu numai de mult necaz si pierdere de timp, ci si de multa disciplina severa.
"O mustrare patrunde mai mult pe omul priceput decat o suta de lovituri pe un nebun." (Proverbe 17:10) E intradevar un lucru rar ca, atunci cand judecatile vin asupra oamenilor, ele sa aduca folosul civenit. Cei care umbla intr-un duh linistit inaintea lui Dumnezeu, castiga mai mult printr-un cuvant sau o mustrare blanda a dragostei Lui (despre care numai ei stiu) decat castiga, prin judecati aspre cei care umbla cu nebagare de seama. Daca, totusi, vin necazuri mari, , inima fiind pregatita, sfarsitul va fi dubla binecuvantare. (Iov 4:22)
Strigatul de "Ava, Tata!" in vreme de necaz, este adeseori un semn ca izbavirea va veni repede. Cand sarutam mana care loveste, nuiaua cade la pamant. Oare nu inseamna a ne impotrivi voii lui Dum-nezeu atunci cand fugim de acele incercari pe care El le trimite pentru a proba credinta noastra?
In calitate de copii, noi putem cere sa intelegem voia Tatalui; dar nu e treaba noastra sa gandim in locul Lui. Noi putem fi intristati, dar nu nefericiti. Nefericirea e cauzata de vointa proprie, care e iritata din cauza modului in care lucreaza Dumnezeu in viata noastra. Dar se poate sa avem o intristare fara sa pacatuim, si, printr-o astfel de tristete, inima devine mai buna.(Eclesiastul7:3) Harul nu intareste inima, ci o face mai sensibila. Noi putem simti, dar nu trebuie sa ne razvratim.
Fiecare copil al lui Dumnezeu are nevoie sa fie pus in ciur. Dar, daca, atunci cand suntem cernuti, suntem gata sa rabdam tratamentele pe care ni le aplica Domnul, nu vom fi dati de rusine. Cat de putine au fost cuvintele lui Isus cand tot pamantul, prin reprezentantii lui - Irod, Pilat, preotii si batranii - s-au ridicat impotriva Lui! El nu a rostit niciodata mai mult sau mai putin decat este necesar pentru slava lui Dumnezeu. Acea stapanire perfecta a limbii provenea dintr-o supunere perfecta a voii Lui inaintea lui Dumnezeu.
Roada adecvata a disciplinei Domnului este acea stare binecuvantata descrisa de psalmist, cand agitatia carnii e redusa la tacere, iar sufletul se odihneste in bratele vesnice. "Sufletul imi este linistit si potolit, ca un copil intercat care sta langa mama sa."(Psalmul 131:2) Nu fiecare copil al lui Dumnezeu, in virtutea cunoasterii lui Dumnezeu si a lui insusi, cugeta la disciplina si se hotaraste sa treaca prin ea cu Dumnezeu, oricat de amara ar fi. De aceea cand disciplina vine, se nelinisteste; el este "ca un junc nedeprins la jug". (Ieremia 31:18)
Cristos a avut dorinta legitima de a fi crutat de suferinta. El nu ne-ar fi putut fi altfel un model de rabdare si supunere. Dar supunerea Lui L-a dus in suvoaiele suferintelor Lui. Suferintele noastre de-vin usoare de indata ce putem spune: "Nu voia mea, ci voia Ta sa se faca." Rbdarea cu radacini adanci in interior este roada pretioasa a faptului de a accepta voia lui Dumnezeu potrivit gandului Lui. Daca dorim ca rabdare sa-si faca desavarsita lucrarea, ii vom multumi singurului Dumnezeu intelept pentru absolut toate lucrurile care ne provoaca suferinta; si indiferent cine sunt cei pe care Dumnezeu ai foloseste pentru curatirea sufletelor noastre - fie ei oameni nedrepti sau frati dificili -, noi ii vom iubi si ne vom ruga pentru ei, si vom cauta sa invingem raul lor cu bine.
Un copil al lui Dumnezeu poate sa sufere foarte mult, si totusi sa fie departe de a carti impotriva Tatalui sau ceresc, Intristarea sfintita are parte de imbratisarea lui Dumnezeu; durerea razvratita pagubeste sufletul de comuniunea cu Dumnezeu. Ciorchinele trebuie strivit pentru a-si da vinul. Suferintele rabdarii ceresti asigura sufletului o cupa plina ochi cu mangaiere, atat pentru sine, cat si pentru altii. (2Corinteni 1:4-6)
De cat de multe capcane, de cat de multe rele, pierdere si rusine s-ar feri si ar scapa copiii lui Dumnezeu daca ar avea putin mai multa rabdare de a-L astepta pe Domnul! Daca Saul ar fi asteptat doar cateva minute pe Samuel, Domnul ar fi intarit pe vecie domnia lui asupra lui Israel. (! Samuel 13:13)
Robert C. Chapman
Pentru ce toata acea disciplina pe care a trebuit s-o experimenteze Iov? El a putut spune in adevar: "Stiu ca Rascumparatorul meu traieste." Iov19:23 Ca martor al lui Dumnezeu nu a fost nimeni ca el pe tot pamantul. A umblat in dreptate, umilinta, rabdare si intelepciune; un om desavarsit si drept, care se temea de Dumnezeu si se ferea de rau. Atunci de ce toate acele necazuri si umiliri ale lui, nemaiantalnite pana atunci printre sfinti? In Iov era prezenta carnea; si disciplina curatitoare, a continuat pana cand Iov a invatat sa-L cunoasca atat pe Dumnezeu cat si pe sine. insusi intr-o asemena masura, incat i-a fost scarba de sine si a dat dreptate lui Dumnezeu.
Eu caut sa ai prezint lui Dumnezeu o socoteala stricta a umblarii mele. Acest lucru ma scuteste nu numai de mult necaz si pierdere de timp, ci si de multa disciplina severa.
"O mustrare patrunde mai mult pe omul priceput decat o suta de lovituri pe un nebun." (Proverbe 17:10) E intradevar un lucru rar ca, atunci cand judecatile vin asupra oamenilor, ele sa aduca folosul civenit. Cei care umbla intr-un duh linistit inaintea lui Dumnezeu, castiga mai mult printr-un cuvant sau o mustrare blanda a dragostei Lui (despre care numai ei stiu) decat castiga, prin judecati aspre cei care umbla cu nebagare de seama. Daca, totusi, vin necazuri mari, , inima fiind pregatita, sfarsitul va fi dubla binecuvantare. (Iov 4:22)
Strigatul de "Ava, Tata!" in vreme de necaz, este adeseori un semn ca izbavirea va veni repede. Cand sarutam mana care loveste, nuiaua cade la pamant. Oare nu inseamna a ne impotrivi voii lui Dum-nezeu atunci cand fugim de acele incercari pe care El le trimite pentru a proba credinta noastra?
In calitate de copii, noi putem cere sa intelegem voia Tatalui; dar nu e treaba noastra sa gandim in locul Lui. Noi putem fi intristati, dar nu nefericiti. Nefericirea e cauzata de vointa proprie, care e iritata din cauza modului in care lucreaza Dumnezeu in viata noastra. Dar se poate sa avem o intristare fara sa pacatuim, si, printr-o astfel de tristete, inima devine mai buna.(Eclesiastul7:3) Harul nu intareste inima, ci o face mai sensibila. Noi putem simti, dar nu trebuie sa ne razvratim.
Fiecare copil al lui Dumnezeu are nevoie sa fie pus in ciur. Dar, daca, atunci cand suntem cernuti, suntem gata sa rabdam tratamentele pe care ni le aplica Domnul, nu vom fi dati de rusine. Cat de putine au fost cuvintele lui Isus cand tot pamantul, prin reprezentantii lui - Irod, Pilat, preotii si batranii - s-au ridicat impotriva Lui! El nu a rostit niciodata mai mult sau mai putin decat este necesar pentru slava lui Dumnezeu. Acea stapanire perfecta a limbii provenea dintr-o supunere perfecta a voii Lui inaintea lui Dumnezeu.
Roada adecvata a disciplinei Domnului este acea stare binecuvantata descrisa de psalmist, cand agitatia carnii e redusa la tacere, iar sufletul se odihneste in bratele vesnice. "Sufletul imi este linistit si potolit, ca un copil intercat care sta langa mama sa."(Psalmul 131:2) Nu fiecare copil al lui Dumnezeu, in virtutea cunoasterii lui Dumnezeu si a lui insusi, cugeta la disciplina si se hotaraste sa treaca prin ea cu Dumnezeu, oricat de amara ar fi. De aceea cand disciplina vine, se nelinisteste; el este "ca un junc nedeprins la jug". (Ieremia 31:18)
Cristos a avut dorinta legitima de a fi crutat de suferinta. El nu ne-ar fi putut fi altfel un model de rabdare si supunere. Dar supunerea Lui L-a dus in suvoaiele suferintelor Lui. Suferintele noastre de-vin usoare de indata ce putem spune: "Nu voia mea, ci voia Ta sa se faca." Rbdarea cu radacini adanci in interior este roada pretioasa a faptului de a accepta voia lui Dumnezeu potrivit gandului Lui. Daca dorim ca rabdare sa-si faca desavarsita lucrarea, ii vom multumi singurului Dumnezeu intelept pentru absolut toate lucrurile care ne provoaca suferinta; si indiferent cine sunt cei pe care Dumnezeu ai foloseste pentru curatirea sufletelor noastre - fie ei oameni nedrepti sau frati dificili -, noi ii vom iubi si ne vom ruga pentru ei, si vom cauta sa invingem raul lor cu bine.
Un copil al lui Dumnezeu poate sa sufere foarte mult, si totusi sa fie departe de a carti impotriva Tatalui sau ceresc, Intristarea sfintita are parte de imbratisarea lui Dumnezeu; durerea razvratita pagubeste sufletul de comuniunea cu Dumnezeu. Ciorchinele trebuie strivit pentru a-si da vinul. Suferintele rabdarii ceresti asigura sufletului o cupa plina ochi cu mangaiere, atat pentru sine, cat si pentru altii. (2Corinteni 1:4-6)
De cat de multe capcane, de cat de multe rele, pierdere si rusine s-ar feri si ar scapa copiii lui Dumnezeu daca ar avea putin mai multa rabdare de a-L astepta pe Domnul! Daca Saul ar fi asteptat doar cateva minute pe Samuel, Domnul ar fi intarit pe vecie domnia lui asupra lui Israel. (! Samuel 13:13)
Robert C. Chapman
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu