MARGARITAR...
TAINUIREA VIITORULUI
Uitandu-ne la viitor, este firesc sa ne intrebam oare ce ne rezerva el. Ti-ai dori vreodata sa poti trage cortina care ascunde viitorul si sa arunci o privire la zilele de maine? Te-ai intrebat vreodata de ce tine Dumnezeu viitorul ascuns? Ai incercat vreodata zadarnic sa deschizi acea usa, la fel cum au fa-cut ucenicii cand au intrebat: "Doamne in vremea aceasta ai de gand sa asezi imparatia lui Israel?"
Raspunsul dat lor este cuvantul Lui pentru noi toti atunci cand ne gandim la viitor: "Nu e treaba voastra sa stiti vremurile sau soroacele, pe acelea Tatal le-a pastrat sub stapanirea Sa" (Faptele Apostolilor 1:7) Acesta este raspunsul raspicat al lui Dumnezeu pentru toti cei care cauta sa strapunga acea cortina de tainuire mergand la prezicatori, la magi si la vrajitori de orice fel (religiosi sau altfel). Dumnezeu a pastrat viiotrul ascuns pentru ca asa este cel mai bine. Dumnezeu vede ca este mai bine pentru noi sa inaintam pas cu pas si sa traim o singura zi o data. Proverbe 4:12 ne arata ca pentru noi calea se deschide pe masura ce parcurgem cate un pas o data. Si asa se intampla ca bucuriile vietii nu ne orbesc, pentru ca inimile noastre au fost disciplinate intr-atat, incat am invatat cum sa le primim. Daca unii dinte noi am fi stiut dinainte bucuriile si timpurile fericite care urmau sa vina, incantarea ne-ar fi putut face sa nu mai luam aminte la indatoriri si pericole. Am fi dat drumul mainii lui Dumnezeu si am fi devenit increzatori in noi insine pierzand astfel binecuvantarea care vine numai ca urmare a credintei simple. Fiind condusi cate un pas o data, traim o zi o data, nu suntem coplesiti de necazurile vietii. Daca am fi stiut de luptele si incercarile dinaintea noastra, am fi fost demoralizati, neavand astfel curajul de a le indura. Cristos nu ne face cunoscut viitorul, pentru ca asa este mai bine.
Ascunderea splendorilor cerului
Te-ai gandit vreodata de ce Dumnezeu n-a descoperit mai mult despre rai si splendorile lui? Poate pentru ca acea descoperire, daca ne-ar fi facuta acum, ne-ar face incapabili pentru indatoririle de aici. Un calator povesteste despre intoarcerea acasa dupa un voaiaj indelungat in tinuturi straine. De indata ce marinarii au zarit tarmul propriei tari, au devenit incapabili sa mai fie atenti la indatoririle lor de pe vas. Cand au ajuns in port si si-au vazut apropiatii pe chei, au fost atat de coplesiti de emotie, incat a fost nevoie de trimiterea pe vas a unui alt echipaj, care sa-i inlocuiasca.
Sa presupunem ca noi, in aceasta vale a plangerii, in timp ce ne trudim si ne luptam intr-o lume ostila, am putea sa privim la bucuriile de nespus ale patriei noastre si ne-am vedea prietenii si pe cei dragi facandu-ne cu mana de pe acel tarm bun. Nu credeti ca aceasta ne-ar face incapabili sa ne mai indeplinim sarcinile? Nu credeti ca viziunea splendorilor ei ne-ar fermeca si ne-ar atrage atat de mult, incat ne-am satura de viata pamanteasca chinuitoare? Cu siguranta este mai bine ca nu ne-a fost descoperit mai mult. Slava ascunsa nu ne orbeste si, in afara de aceasta, credinta are o cunoastere suficienta ca s-o sustina, pana cand, in cele din urma, va crapa de ziua. Este mai bine pentru noi ca viitorul este ascuns si ne este descoperit doar cate un pas o data. Putem astepta cu credinta rabdatoare cand ne confruntam cu taine, sau cand umbre se intind pe calea noastra, increzatori ca, desi noi nu cunoastem drumul pe care mergem, Il cunoastem pe Ghidul nostru, iar El nu ne face parte de aceasta cunoastere numai pentru ca asa este cel mai bine.
"Dupa cum iti vor fi zilele, asa iti va fi si puterea"
Este cu adevarat o binecuvantare ca nu primim viata ca pe un intreg, ci numai cate o zi o data, pentru ca astfel niciodata nu avem mai mult de dus decat luptele unei singure zi, nu avem de facut decat munca unei singure zile, nu avem de purtat decat poverile unei singure zile, nu avem de indurat decat necazurile unei singure zile. Dumnezeu are un motiv pentru care a descompus viata in unitati mici si a impartit cate o zi o data.
In pustie, Dumnezeu nu a dat niciodata poporului ales mai multa mana decat portia unei zile o data, cu exceptia diminetii de dinaintea sbatului. El le-a interzis in mod categoric israelitilor sa adune o data mai mult decat proviziile pentru o zi. Acesta a fost modul lui Dumnezeu de a-si invata poporul sa traiasca o zi o data si sa se increada in El pentru ziua de maine. Lor, El le-a dat fagaduinta atotandestulatoare: "Dupa cum iti vor fi zilele, asa iti va fi si puterea." (Deutronom 33:25, KJV). Puterea nu a fost promisa in avans - indeajuns pentru toata viata, nici macar pentru un an sau pentru o luna - ci promisiunea a fost ca va fi data sufucienta putere pentru fiecare zi - pentru nevoile, indatoririle, luptele si grijile fiecarei zile. Pe masura ce povara crestea, mai multa putere era conferita. Pe masura ce noaptea devenea mai intunecoasa, lampile luminau mai stralucitor. Gandul important de aici este ca puterea nu e turnata in inimile noastre cu toptanul - un stoc pentru anii care vor veni - ci este pastrata in rezerve si acordata zi de zi, dupa cum cer nevoile zilei.
Viata este ca o scoala in care o lectie bine invatata ne pregateste pentru urmatoarea. Mergand prin viata, traind o zi o data, este ca si cum ai calatori la lumina unei lanterne. Ea lumineaza poteca numai un pas in fata; dar cand acel pas este parcurs, un altul este luminat, si asa mai departe, pana la sfarsitul calatoriei. In acest fel ne lumineaza Dumnezeu calea. El nu ne arata intreaga cale atunci cand pornim pe ea; ne face cunoscut un pas si apoi, cand il parcurgem, un altul si apoi altul. "Dupa cum iti vor fi zilele, asa iti va fi si puterea!" In acest fel noi suntem mai in siguranta.
Incaltari pentru drumuri pietroase
Aceste cuvinte sunt o parte a promisiunii date tribului lui Aser. Acestui trib i s-a dat o parte accidentata, muntoasa din tara. Ceea ce inseamna ca urmau sa aiba drumuri pietroase de parcurs. Sandalele obisnuite, facute din lemn sau din piele, n-ar fi rezistat la contactul dur cu stancile taioase si tari. Era nevoie de un tip special de incaltari. De aceea Dumnezeu a pus in acele dealuri accidentate fier, o provizie pentru incaltarile din fier necesare pentru a strabate potecile stancoase. Iata ce a vrut sa spuna Dumnezeu prin promisiunea: "Incaltarile tale vor fi de fier si de arama, si dupa cum iti vor fi zilele, asa iti va fi si puterea!" (AV)
Aceasta promisiune ii are in vedere pe toti cei care calatoresc pe carari aspre. Adica toti cei care, ca si Pavel, se straduiesc spre lucrurile care sunt inainte. Daca intradevar ai de gand sa urci, vei avea nevoie de incaltari puternice, rezistente, caci calea in sus nu este niciodata neteda sau usoara. Dar noua tuturor, Dumnezeu ne-a promis ca, in aceasta intreprindere a alpinismului spiritual, El ne va echipa cu incaltaminte potrivita.
Partea lui Aser nu a fost una intamplatoare, ci a fost aleasa de Dumnezeu Insusi. Tot asa nu e la intamplare nici randuirea locului, a conditiilor, a circumstantelor pentru copilul lui Dumnezeu. Totul este randuit pentru cea mai buna dezvoltare a fiecarui individ.
Aurul cel mai pur al vietii
Desi Aser a fost asezat intr-un tinut stancos, Dumnezeu a pus in acele dealuri fier ca sa asigure in-caltari rezistente pentru drumurile pietroase. Aceeasi lege actioneaza in toate imprejurarile randuite de Dumnezeu copiilor Lui. Cand ajungem in tinutul stancos vom gasi fier pentru incaltari solide.
Ne intrebam adesea cum vom putea trece prin anumite experiente grele la care ne asteptam. Suntem tentati sa ne ingrijoram si sa ne framantam din cauza lipsei noastre - credem noi - de putere pentru a face fata incercarilor pe care le anticipam ca ar putea veni. Asta e din pricina ca nu reusim sa patrundem semnificatia acestei promisiuni. Dumnezeu ne promite putere in bratele noastre astazi, pentru bataliile de maine. El nu asigura fier pentru incaltari grele pana cand nu ajungem in tinutul stancos. Dar cand intram in lupta, vine si puterea. Cand ajungem in tinutul stancos, atunci se gaseste si minereul pentru incaltarile de fier. Dar nu suntem nicidecum asigurati ca vom avea putere ca sa purtam poveri mari, cand nu e nici o povara mare de purtat. Ajutorul de a rabda ispita, ne este promis cand nu e nicio ispita de rabdat.
Oamenii se ingrijoareaza uneori si se framanta pentru ca simt ca nu au harul de a muri frumos. Dar harul de a muri frumos nu e promis, nici nu e necesar, cat timp datoria noastra este inca de a trai. Toata viata m-am intrebat cum as putea trai daca s-ar intampla ca mama mea sa fie luata. Dar cand, in cele din urma, a venit acea zi, am avut una din cele mai mari surprize din viata mea. Niciodata inainte n-am experimentat o mangaiere atat de constienta. Nu voi putea uita niciodata asta.
Putem fi siguri ca, daca Dumnezeu ne traseaza calea prin locuri stancoase si aspre, El o face pentru propria noastra disciplina si crestere. In dealurile accidentate a trudei si ale incercarii se gaseste aurul cel mai pur al vietii.
Paul E. Billheimer
TAINUIREA VIITORULUI
Uitandu-ne la viitor, este firesc sa ne intrebam oare ce ne rezerva el. Ti-ai dori vreodata sa poti trage cortina care ascunde viitorul si sa arunci o privire la zilele de maine? Te-ai intrebat vreodata de ce tine Dumnezeu viitorul ascuns? Ai incercat vreodata zadarnic sa deschizi acea usa, la fel cum au fa-cut ucenicii cand au intrebat: "Doamne in vremea aceasta ai de gand sa asezi imparatia lui Israel?"
Raspunsul dat lor este cuvantul Lui pentru noi toti atunci cand ne gandim la viitor: "Nu e treaba voastra sa stiti vremurile sau soroacele, pe acelea Tatal le-a pastrat sub stapanirea Sa" (Faptele Apostolilor 1:7) Acesta este raspunsul raspicat al lui Dumnezeu pentru toti cei care cauta sa strapunga acea cortina de tainuire mergand la prezicatori, la magi si la vrajitori de orice fel (religiosi sau altfel). Dumnezeu a pastrat viiotrul ascuns pentru ca asa este cel mai bine. Dumnezeu vede ca este mai bine pentru noi sa inaintam pas cu pas si sa traim o singura zi o data. Proverbe 4:12 ne arata ca pentru noi calea se deschide pe masura ce parcurgem cate un pas o data. Si asa se intampla ca bucuriile vietii nu ne orbesc, pentru ca inimile noastre au fost disciplinate intr-atat, incat am invatat cum sa le primim. Daca unii dinte noi am fi stiut dinainte bucuriile si timpurile fericite care urmau sa vina, incantarea ne-ar fi putut face sa nu mai luam aminte la indatoriri si pericole. Am fi dat drumul mainii lui Dumnezeu si am fi devenit increzatori in noi insine pierzand astfel binecuvantarea care vine numai ca urmare a credintei simple. Fiind condusi cate un pas o data, traim o zi o data, nu suntem coplesiti de necazurile vietii. Daca am fi stiut de luptele si incercarile dinaintea noastra, am fi fost demoralizati, neavand astfel curajul de a le indura. Cristos nu ne face cunoscut viitorul, pentru ca asa este mai bine.
Ascunderea splendorilor cerului
Te-ai gandit vreodata de ce Dumnezeu n-a descoperit mai mult despre rai si splendorile lui? Poate pentru ca acea descoperire, daca ne-ar fi facuta acum, ne-ar face incapabili pentru indatoririle de aici. Un calator povesteste despre intoarcerea acasa dupa un voaiaj indelungat in tinuturi straine. De indata ce marinarii au zarit tarmul propriei tari, au devenit incapabili sa mai fie atenti la indatoririle lor de pe vas. Cand au ajuns in port si si-au vazut apropiatii pe chei, au fost atat de coplesiti de emotie, incat a fost nevoie de trimiterea pe vas a unui alt echipaj, care sa-i inlocuiasca.
Sa presupunem ca noi, in aceasta vale a plangerii, in timp ce ne trudim si ne luptam intr-o lume ostila, am putea sa privim la bucuriile de nespus ale patriei noastre si ne-am vedea prietenii si pe cei dragi facandu-ne cu mana de pe acel tarm bun. Nu credeti ca aceasta ne-ar face incapabili sa ne mai indeplinim sarcinile? Nu credeti ca viziunea splendorilor ei ne-ar fermeca si ne-ar atrage atat de mult, incat ne-am satura de viata pamanteasca chinuitoare? Cu siguranta este mai bine ca nu ne-a fost descoperit mai mult. Slava ascunsa nu ne orbeste si, in afara de aceasta, credinta are o cunoastere suficienta ca s-o sustina, pana cand, in cele din urma, va crapa de ziua. Este mai bine pentru noi ca viitorul este ascuns si ne este descoperit doar cate un pas o data. Putem astepta cu credinta rabdatoare cand ne confruntam cu taine, sau cand umbre se intind pe calea noastra, increzatori ca, desi noi nu cunoastem drumul pe care mergem, Il cunoastem pe Ghidul nostru, iar El nu ne face parte de aceasta cunoastere numai pentru ca asa este cel mai bine.
"Dupa cum iti vor fi zilele, asa iti va fi si puterea"
Este cu adevarat o binecuvantare ca nu primim viata ca pe un intreg, ci numai cate o zi o data, pentru ca astfel niciodata nu avem mai mult de dus decat luptele unei singure zi, nu avem de facut decat munca unei singure zile, nu avem de purtat decat poverile unei singure zile, nu avem de indurat decat necazurile unei singure zile. Dumnezeu are un motiv pentru care a descompus viata in unitati mici si a impartit cate o zi o data.
In pustie, Dumnezeu nu a dat niciodata poporului ales mai multa mana decat portia unei zile o data, cu exceptia diminetii de dinaintea sbatului. El le-a interzis in mod categoric israelitilor sa adune o data mai mult decat proviziile pentru o zi. Acesta a fost modul lui Dumnezeu de a-si invata poporul sa traiasca o zi o data si sa se increada in El pentru ziua de maine. Lor, El le-a dat fagaduinta atotandestulatoare: "Dupa cum iti vor fi zilele, asa iti va fi si puterea." (Deutronom 33:25, KJV). Puterea nu a fost promisa in avans - indeajuns pentru toata viata, nici macar pentru un an sau pentru o luna - ci promisiunea a fost ca va fi data sufucienta putere pentru fiecare zi - pentru nevoile, indatoririle, luptele si grijile fiecarei zile. Pe masura ce povara crestea, mai multa putere era conferita. Pe masura ce noaptea devenea mai intunecoasa, lampile luminau mai stralucitor. Gandul important de aici este ca puterea nu e turnata in inimile noastre cu toptanul - un stoc pentru anii care vor veni - ci este pastrata in rezerve si acordata zi de zi, dupa cum cer nevoile zilei.
Viata este ca o scoala in care o lectie bine invatata ne pregateste pentru urmatoarea. Mergand prin viata, traind o zi o data, este ca si cum ai calatori la lumina unei lanterne. Ea lumineaza poteca numai un pas in fata; dar cand acel pas este parcurs, un altul este luminat, si asa mai departe, pana la sfarsitul calatoriei. In acest fel ne lumineaza Dumnezeu calea. El nu ne arata intreaga cale atunci cand pornim pe ea; ne face cunoscut un pas si apoi, cand il parcurgem, un altul si apoi altul. "Dupa cum iti vor fi zilele, asa iti va fi si puterea!" In acest fel noi suntem mai in siguranta.
Incaltari pentru drumuri pietroase
Aceste cuvinte sunt o parte a promisiunii date tribului lui Aser. Acestui trib i s-a dat o parte accidentata, muntoasa din tara. Ceea ce inseamna ca urmau sa aiba drumuri pietroase de parcurs. Sandalele obisnuite, facute din lemn sau din piele, n-ar fi rezistat la contactul dur cu stancile taioase si tari. Era nevoie de un tip special de incaltari. De aceea Dumnezeu a pus in acele dealuri accidentate fier, o provizie pentru incaltarile din fier necesare pentru a strabate potecile stancoase. Iata ce a vrut sa spuna Dumnezeu prin promisiunea: "Incaltarile tale vor fi de fier si de arama, si dupa cum iti vor fi zilele, asa iti va fi si puterea!" (AV)
Aceasta promisiune ii are in vedere pe toti cei care calatoresc pe carari aspre. Adica toti cei care, ca si Pavel, se straduiesc spre lucrurile care sunt inainte. Daca intradevar ai de gand sa urci, vei avea nevoie de incaltari puternice, rezistente, caci calea in sus nu este niciodata neteda sau usoara. Dar noua tuturor, Dumnezeu ne-a promis ca, in aceasta intreprindere a alpinismului spiritual, El ne va echipa cu incaltaminte potrivita.
Partea lui Aser nu a fost una intamplatoare, ci a fost aleasa de Dumnezeu Insusi. Tot asa nu e la intamplare nici randuirea locului, a conditiilor, a circumstantelor pentru copilul lui Dumnezeu. Totul este randuit pentru cea mai buna dezvoltare a fiecarui individ.
Aurul cel mai pur al vietii
Desi Aser a fost asezat intr-un tinut stancos, Dumnezeu a pus in acele dealuri fier ca sa asigure in-caltari rezistente pentru drumurile pietroase. Aceeasi lege actioneaza in toate imprejurarile randuite de Dumnezeu copiilor Lui. Cand ajungem in tinutul stancos vom gasi fier pentru incaltari solide.
Ne intrebam adesea cum vom putea trece prin anumite experiente grele la care ne asteptam. Suntem tentati sa ne ingrijoram si sa ne framantam din cauza lipsei noastre - credem noi - de putere pentru a face fata incercarilor pe care le anticipam ca ar putea veni. Asta e din pricina ca nu reusim sa patrundem semnificatia acestei promisiuni. Dumnezeu ne promite putere in bratele noastre astazi, pentru bataliile de maine. El nu asigura fier pentru incaltari grele pana cand nu ajungem in tinutul stancos. Dar cand intram in lupta, vine si puterea. Cand ajungem in tinutul stancos, atunci se gaseste si minereul pentru incaltarile de fier. Dar nu suntem nicidecum asigurati ca vom avea putere ca sa purtam poveri mari, cand nu e nici o povara mare de purtat. Ajutorul de a rabda ispita, ne este promis cand nu e nicio ispita de rabdat.
Oamenii se ingrijoareaza uneori si se framanta pentru ca simt ca nu au harul de a muri frumos. Dar harul de a muri frumos nu e promis, nici nu e necesar, cat timp datoria noastra este inca de a trai. Toata viata m-am intrebat cum as putea trai daca s-ar intampla ca mama mea sa fie luata. Dar cand, in cele din urma, a venit acea zi, am avut una din cele mai mari surprize din viata mea. Niciodata inainte n-am experimentat o mangaiere atat de constienta. Nu voi putea uita niciodata asta.
Putem fi siguri ca, daca Dumnezeu ne traseaza calea prin locuri stancoase si aspre, El o face pentru propria noastra disciplina si crestere. In dealurile accidentate a trudei si ale incercarii se gaseste aurul cel mai pur al vietii.
Paul E. Billheimer
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu