MARGARITARELE... VIATA ASCUNSA SI CARAREA ZILNICA...
Sufletul care tinteste sus, in privinta ascultarii de Dumnezeu, va considera drept pacat ceea ce, in ochii altora, s-ar putea sa nu para asa. De indata ce ne reculegem si ne linistim, si devenim asemenea unui copil intarcat, necazurile noastre dispar. Cand dam la o parte viata proprie, intristarile care raman in cupa nostra devin dulci.
Petrece mult timp cu Dumnezeu in taina - atunci vei aduce castig in adunarile sfintilor si vei pleca de acolo cu castig. Dumnezeu apreciaza mai mult consacrarea inimii decat orice alta slujire exterioara pe care o putem face. Daca vrei sa cresti in Cristos, fa-ti o deprindere din ascultarea de El in cele mai mici lucruri.
Credinciosii ar trebui sa traiasca si sa aibe comuniune ascunsa cu Cristos in asa fel, incat toti din jurul lor sa-L poata vedea pe Cristos in ei.
Daca vrem sa ne ocupam in mod intelept de problemele noastre zilnice, trebuie sa le tratam din perspectiva sfaturilor vesnice si sa avem in vedere rezultatele lor vesnice; sa fim slujitori ai lui Dumnezeu, fiind fiecare dintre noi, partea lui in pregatirea caii pentru venirea Domnului in slava.
Pentru un credincios, cararea pe care poate umbla fara sa se poticneasca este cea a poruncilor lui Dumnezeu; calcand pe ea, isi mentine cugetul curat prin sangele lui Cristos, ia crucea Lui in fiecare zi si se leapada de sine. Aceasta carare, vai, nu este prea batuta de sfinti - iar celor nascuti din nou le este complet necunoscuta.
Te temi sa intristezi inima lui Cristos asa cum odata te-ai temut de mania si condamnarea lui Dumnezeu?
ZIUA LUCRURILOR MICI
Dumnezeu nu ne invinuieste niciodata pentru inaintarea noastra inceata si realizarile mici in sfintenie, ci pentru cedarea cu indiferenta, cu inima rece in fata raului, lasand ca acesta sa stapineasca peste noi.
Chiar si intentiile noastre de a face bine sunt mult mai apreciate de Dumnezeul nostru plinde har si de indurare. Prin urmare sa nu dispretuim dorintele inimilor noastre de a-L multumi pe El.
Daca urmarim sa ne ferim de mandrie, daca ne luptam si ne rugam impotriva ei, daca suferim din cauza lucrarilor ei launtrice - atunci ceea ce noi credem ca este numai o lupta pentru a ajunge la umilinta, Dumnezeu o considera umilinta adevarata si profunda. El ne accepta prin Fiul Sau iubit; ne accepta si jertfele noastre. Iar suspinele celui cait le numeste tamaie.
Robert C. Chapman.
Sufletul care tinteste sus, in privinta ascultarii de Dumnezeu, va considera drept pacat ceea ce, in ochii altora, s-ar putea sa nu para asa. De indata ce ne reculegem si ne linistim, si devenim asemenea unui copil intarcat, necazurile noastre dispar. Cand dam la o parte viata proprie, intristarile care raman in cupa nostra devin dulci.
Petrece mult timp cu Dumnezeu in taina - atunci vei aduce castig in adunarile sfintilor si vei pleca de acolo cu castig. Dumnezeu apreciaza mai mult consacrarea inimii decat orice alta slujire exterioara pe care o putem face. Daca vrei sa cresti in Cristos, fa-ti o deprindere din ascultarea de El in cele mai mici lucruri.
Credinciosii ar trebui sa traiasca si sa aibe comuniune ascunsa cu Cristos in asa fel, incat toti din jurul lor sa-L poata vedea pe Cristos in ei.
Daca vrem sa ne ocupam in mod intelept de problemele noastre zilnice, trebuie sa le tratam din perspectiva sfaturilor vesnice si sa avem in vedere rezultatele lor vesnice; sa fim slujitori ai lui Dumnezeu, fiind fiecare dintre noi, partea lui in pregatirea caii pentru venirea Domnului in slava.
Pentru un credincios, cararea pe care poate umbla fara sa se poticneasca este cea a poruncilor lui Dumnezeu; calcand pe ea, isi mentine cugetul curat prin sangele lui Cristos, ia crucea Lui in fiecare zi si se leapada de sine. Aceasta carare, vai, nu este prea batuta de sfinti - iar celor nascuti din nou le este complet necunoscuta.
Te temi sa intristezi inima lui Cristos asa cum odata te-ai temut de mania si condamnarea lui Dumnezeu?
ZIUA LUCRURILOR MICI
Dumnezeu nu ne invinuieste niciodata pentru inaintarea noastra inceata si realizarile mici in sfintenie, ci pentru cedarea cu indiferenta, cu inima rece in fata raului, lasand ca acesta sa stapineasca peste noi.
Chiar si intentiile noastre de a face bine sunt mult mai apreciate de Dumnezeul nostru plinde har si de indurare. Prin urmare sa nu dispretuim dorintele inimilor noastre de a-L multumi pe El.
Daca urmarim sa ne ferim de mandrie, daca ne luptam si ne rugam impotriva ei, daca suferim din cauza lucrarilor ei launtrice - atunci ceea ce noi credem ca este numai o lupta pentru a ajunge la umilinta, Dumnezeu o considera umilinta adevarata si profunda. El ne accepta prin Fiul Sau iubit; ne accepta si jertfele noastre. Iar suspinele celui cait le numeste tamaie.
Robert C. Chapman.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu