MARGARITAR - VIATA DE INVIERE
Filipeni 3:10-11 "Ca sa-L cunosc pe El si puterea invierii Lui si partasia suferintelor Lui, ca sa ajung cu orice chip, daca voi putea, la invierea dintre cei morti."
Cel mai profund principiu al religiei crestine este moartea si invierea. El este anuntat prin procesele din natura: plantarea si germinare semintei, succesiunea iernii si a primaverii, alternarea zilei cu noaptea, frumoasa pilda a cristalidei si fluturelui. Toate acestea sunt imagini ale sfintei taine a crucii si invierii Domnului si Mantuitorului nostru Isus Cristos. Imaginile si ritualurile simbolice ale vechii dispensatiuni, Potopul, trecerea Marii Rosii si a Iordanului, ritualul taierii imprejur in cea de-a opta zi, semnificand inceputul unei noi saptamani - toate acestea prefigurau noua creatie si si-au gasit in cele din urma, suprema implinire in cruce si in mormantul deschis.
Marturiile martorilor din Noul Testament au avut intotdeauna in centru invierea. "Dumnezeu L-a inviat pe acest Isus si noi toti suntem martori ai Lui." Invierea insa, nu este un fapt izolat, uluitor legat doar de Domnul Isus, Cel dintai dintre cei morti, ci ea se repeta si se implineste in experienta personala a fiecaruia dintre urmasii Lui. Desi acest lucru ramane inca sa devina o realitate slavita, prin invierea literala a trupurilor sfintilor, el are o aplicatie profund spirituala in istoria fiecarui credincios adevarat: "Am fost rastignit impreuna cu Cristos, si traiesc" este deviza distinctiva a vietii divine. Crestinismul practic nu este o reforma etica. Este o creatie divina, o creatie noua. Este o viata nascuta din moarte.
Dar punerea in practica a cestei mari taine depinde, in mare parte, de masura si gradul in care noi ne-o insusim, o intelegem si o traim. Iata semnificatia rugaciunii apostolului: "Sa cunosc puterea invierii Lui."
Invierea lui Cristos in primul rand, ne elibereaza de vina si pecetluieste indreptatirea noastra. Teoria Paulina a mantuirii este ca omul care a pacstuit a fost rastignit impreuna cu Cristos si este socotit mort si ca omul adevarat, pe care Dumnezeu il cunoaste si pe care si noi, la randul nostru, ar trebui sa-l cunoastem in noi insine, este viata care s-a nascut din Cristos, viata noua, viata inviata, care este la fel de libera de raspunderea pentru pacatele din trecut ca si Cristos. "Cine a murit de drept, este izbavit de pacat." Dar viata de inviere inseamna mult mai mult decat atat. Pozitiv vorbind, ne duce la o identificare reala cu extraordinara forta vitala a vietii Domnului Isus. Viata noastra spirituala nu este lupta unei vointe tari si a unui duh drept impotriva puterii raului; ea este puterea autosuficienta a Domnului Isus insusi, traind in noi si invingand fortele raului, astfel incat noi gandim, simtim si actionam asa cum Cristos ar face-o, prin puterea Celui ce traieste in noi.
Apostolul Pavel ne-a dezvaluit aceasta viziune in Efeseni 1:18-25.E vorba de o viziune orbitoare a unor culmi ale culmilor, a unor inaltimi care transced inaltul, o descoperire a ceea ce este "bogatia slavei mosteniri Lui in sfinti, si care este fata de noi, credinciosii, nemarginita marime a puterii Sale, dupa lucrarea puterii tariei Lui in sfinti, si care este fata de noi, credinciosii, nemarginita marime a puterii Sale, dupa lucrarea puterii tariei Lui, care a desfasurat-o in Cristos, prin faptul ca L-a inviat din morti si l-a pus sa sada la dreapta Sa, in locurile ceresti, mai presus de orice domnie, de orice stapanire, de orice putere, de orice dregatorie si de orice nume care se poate numi, nu numai in veacul acesta, ci si in cel viitor."
Toate acestea au fost implinite de El si in toate El este Capul si Inainte-mergatorul nostru, iar noi suntem imputerniciti sa revendicam "puterea invierii Lui" si partasia vietii Lui inviate si inaltate. Aceasta este nazuinta arzatoare careia Pavel a incercat sa-i dea expresie in magnificul capitol din care face parte textul nostru. In acest scop fusese el apucat de Cristos si se arunca inainte ca sa ajunga la aceasta atractie divina, acea chemare de sus care cauta sa il apuce. Prin aceasta i s-a dat lui puterea sa coboare pina la fund in adancimile "partasiei suferintelor Lui" si pe aceasta baza asteapta El sa se ridice, in cele din urma, la obtinerea finala a tot ceea ce semnifica "invierea din morti", la aratarea glorioasa a Domnului.
A.B. Simpson
Filipeni 3:10-11 "Ca sa-L cunosc pe El si puterea invierii Lui si partasia suferintelor Lui, ca sa ajung cu orice chip, daca voi putea, la invierea dintre cei morti."
Cel mai profund principiu al religiei crestine este moartea si invierea. El este anuntat prin procesele din natura: plantarea si germinare semintei, succesiunea iernii si a primaverii, alternarea zilei cu noaptea, frumoasa pilda a cristalidei si fluturelui. Toate acestea sunt imagini ale sfintei taine a crucii si invierii Domnului si Mantuitorului nostru Isus Cristos. Imaginile si ritualurile simbolice ale vechii dispensatiuni, Potopul, trecerea Marii Rosii si a Iordanului, ritualul taierii imprejur in cea de-a opta zi, semnificand inceputul unei noi saptamani - toate acestea prefigurau noua creatie si si-au gasit in cele din urma, suprema implinire in cruce si in mormantul deschis.
Marturiile martorilor din Noul Testament au avut intotdeauna in centru invierea. "Dumnezeu L-a inviat pe acest Isus si noi toti suntem martori ai Lui." Invierea insa, nu este un fapt izolat, uluitor legat doar de Domnul Isus, Cel dintai dintre cei morti, ci ea se repeta si se implineste in experienta personala a fiecaruia dintre urmasii Lui. Desi acest lucru ramane inca sa devina o realitate slavita, prin invierea literala a trupurilor sfintilor, el are o aplicatie profund spirituala in istoria fiecarui credincios adevarat: "Am fost rastignit impreuna cu Cristos, si traiesc" este deviza distinctiva a vietii divine. Crestinismul practic nu este o reforma etica. Este o creatie divina, o creatie noua. Este o viata nascuta din moarte.
Dar punerea in practica a cestei mari taine depinde, in mare parte, de masura si gradul in care noi ne-o insusim, o intelegem si o traim. Iata semnificatia rugaciunii apostolului: "Sa cunosc puterea invierii Lui."
Invierea lui Cristos in primul rand, ne elibereaza de vina si pecetluieste indreptatirea noastra. Teoria Paulina a mantuirii este ca omul care a pacstuit a fost rastignit impreuna cu Cristos si este socotit mort si ca omul adevarat, pe care Dumnezeu il cunoaste si pe care si noi, la randul nostru, ar trebui sa-l cunoastem in noi insine, este viata care s-a nascut din Cristos, viata noua, viata inviata, care este la fel de libera de raspunderea pentru pacatele din trecut ca si Cristos. "Cine a murit de drept, este izbavit de pacat." Dar viata de inviere inseamna mult mai mult decat atat. Pozitiv vorbind, ne duce la o identificare reala cu extraordinara forta vitala a vietii Domnului Isus. Viata noastra spirituala nu este lupta unei vointe tari si a unui duh drept impotriva puterii raului; ea este puterea autosuficienta a Domnului Isus insusi, traind in noi si invingand fortele raului, astfel incat noi gandim, simtim si actionam asa cum Cristos ar face-o, prin puterea Celui ce traieste in noi.
Apostolul Pavel ne-a dezvaluit aceasta viziune in Efeseni 1:18-25.E vorba de o viziune orbitoare a unor culmi ale culmilor, a unor inaltimi care transced inaltul, o descoperire a ceea ce este "bogatia slavei mosteniri Lui in sfinti, si care este fata de noi, credinciosii, nemarginita marime a puterii Sale, dupa lucrarea puterii tariei Lui in sfinti, si care este fata de noi, credinciosii, nemarginita marime a puterii Sale, dupa lucrarea puterii tariei Lui, care a desfasurat-o in Cristos, prin faptul ca L-a inviat din morti si l-a pus sa sada la dreapta Sa, in locurile ceresti, mai presus de orice domnie, de orice stapanire, de orice putere, de orice dregatorie si de orice nume care se poate numi, nu numai in veacul acesta, ci si in cel viitor."
Toate acestea au fost implinite de El si in toate El este Capul si Inainte-mergatorul nostru, iar noi suntem imputerniciti sa revendicam "puterea invierii Lui" si partasia vietii Lui inviate si inaltate. Aceasta este nazuinta arzatoare careia Pavel a incercat sa-i dea expresie in magnificul capitol din care face parte textul nostru. In acest scop fusese el apucat de Cristos si se arunca inainte ca sa ajunga la aceasta atractie divina, acea chemare de sus care cauta sa il apuce. Prin aceasta i s-a dat lui puterea sa coboare pina la fund in adancimile "partasiei suferintelor Lui" si pe aceasta baza asteapta El sa se ridice, in cele din urma, la obtinerea finala a tot ceea ce semnifica "invierea din morti", la aratarea glorioasa a Domnului.
A.B. Simpson
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu