MARGARITAR...VIETI TRANSFORMATE
Romani 12:2 "Nu va potriviti chipului veacului acestuia, ci fiti transformati prin innoirea mintii voastre, ca sa puteti deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea buna, placuta si desavarsita."
Transfigurarea lui Cristos nu a facut ca doar fata sa-i straluceasca asemeni soarelui, ci si hainele Sale au devenit "albe ca lumina." Marcu ne spune ca hainele i s-au facut "stralucitoare si foarte albe, de un alb pe care nici un nalbitor de pe pamant nu le poate da." Luca ne spune ca imbracamintea Ii era "alba stralucitoare."
Acele haine nu erau altceva decat obisnuita camasa aspra pe care El o purta in viata de zi cu zi, tesuta din materiale de rand, probabil uzata si roasa. Si totusi in lumina de pe muntele schimbarii la fata, acea tesatura obisnuita a devenit mai plina de slava decat metalul lustruit sau decat aurul stralucitor.
Tocmai aceasta inseamna o viata transformata. Nu e vorba de ceva transcedental sau nepamantesc, ci de o viata obisnuita, de zi cu zi, atinsa de harul lui Dumnezeu si de slava cerului, care straluceste uneori cat un ciobulet de sticla - asemeni unei bijuterii scanteietoare sub raze de soare.
Capitolul 12 din Romani este o imagine a unei vieti obisnuite, practice de zi cu zi. Textul ne trimite cu gandul la Biserica si ne aduce aminte de unitatea cu fratii nostri si de diferite daruri si slujbe din cadrul ei, si ne indeamna sa fim credinciosi fie ca invatam pe altii, fie ca daruim sau carmuim, fie ca ne aratam mila sau darnicia fata de cei saraci, sau ca indemnam pe sfinti sau pe cei pacatosi.
Apoi ne introduce in caminurile si in cercurile sociale, vorbindu-ne de dragostea neprefacuta, despre iubirea frateasca, despre cinstea datorata unii altora, , ospitalitate, apropierea de cei smeriti, de trairea in pace cu oamenii, de bucuria de cei care se bucura, de lacrimile pline de intelegere impreuna cu cei ce pling, de toate acele purtari alese si simtaminte atat de importante pentru un camin fericit si pentru un caracter desavarsit.
Apoi, ne insoteste pe strada, la magazin, in cercul de afaceri si ne face capabili, plini de rivna, urmarind "ce este bine inaintea tuturor oamenilor", "fara preget in sarguinta", si in acelasi timp, evlaviosi, desi inconjurati de lume, mereu "slujind Domnului."
Gaseste apoi loc nu numai pentru strangerea de rugciune din miezul zilei, de dimineata sau de seara, ci pentru viata de rugaciune, atmosfera de consacrare, pentru un duh permanent in armonie cu lucrurile ceresti si in partasie cu tatal nostru din ceruri; caci citim chiar in centrul acestui tablou: "staruiti in rugaciune."
Pasajul nu ofera insa o imagine unilaterala a unor conditii usoare si a unei vieti complet scutite de incercari, ispite si chiar prigoniri si nedreptati. Caci inca o data citim: "Binecuvintati pe cei ce va prigonesc", "nu intoarceti nimanui rau pentru rau", "daca este cu putinta... traiti in pace cu toti oa-menii", "nu va razbunati singuri", "daca ai e foame vrajmasului tau da-i sa manince; daca-i este sete da-i sa bea". Cu siguranta ca o astfel de viata e inconjurata de incercari si suferinta, si totusi, toate aceste conditii sunt vazute ca mijloace de biruinta si transformare. Este nevoie de o astfel de noapte ca sa iasa la iveala splendoarea stelelor. E nevoie de nori de furtuna, pentru a se arata curcubeul.
Preaiubitilor, aceasta este o viata transfigurata, un om umbland cu picioarele pe pamant, dar cu capul si inima in slava cerului, o viata ocupata de lucrurile de pe pamant, dar intr-un duh ceresc, si intr-un mod spiritual, o viata formata din zile impartite, asa cum spune Sir William Jones, in cate 24 de ore: "opt ore pentru munca, opt ore pentru recreere si hrana, opt pentru somn - dar toate pentru cer."
Slava care schimba o astfel de viata vine de sus si din interior. Noi suntem schimbati prin innoirea mintii noastre. Este ca templul de sticla inchinat soarelui in cultul Egiptului antic, in care soarele avea acces liber in fiecare incapere, imprastiindu-si slava in fiecare coltisor.
In cele din urma, in minunatul nostru text se face referire la cele mai inalte posibilitati, ale unei astfel de vieti, la gradele pozitiv, comparativ si superlativ: voia lui Dumnezeu "cea buna placuta", si mai presus de toate "cea desavarsita."
A. B. Simpson
Romani 12:2 "Nu va potriviti chipului veacului acestuia, ci fiti transformati prin innoirea mintii voastre, ca sa puteti deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea buna, placuta si desavarsita."
Transfigurarea lui Cristos nu a facut ca doar fata sa-i straluceasca asemeni soarelui, ci si hainele Sale au devenit "albe ca lumina." Marcu ne spune ca hainele i s-au facut "stralucitoare si foarte albe, de un alb pe care nici un nalbitor de pe pamant nu le poate da." Luca ne spune ca imbracamintea Ii era "alba stralucitoare."
Acele haine nu erau altceva decat obisnuita camasa aspra pe care El o purta in viata de zi cu zi, tesuta din materiale de rand, probabil uzata si roasa. Si totusi in lumina de pe muntele schimbarii la fata, acea tesatura obisnuita a devenit mai plina de slava decat metalul lustruit sau decat aurul stralucitor.
Tocmai aceasta inseamna o viata transformata. Nu e vorba de ceva transcedental sau nepamantesc, ci de o viata obisnuita, de zi cu zi, atinsa de harul lui Dumnezeu si de slava cerului, care straluceste uneori cat un ciobulet de sticla - asemeni unei bijuterii scanteietoare sub raze de soare.
Capitolul 12 din Romani este o imagine a unei vieti obisnuite, practice de zi cu zi. Textul ne trimite cu gandul la Biserica si ne aduce aminte de unitatea cu fratii nostri si de diferite daruri si slujbe din cadrul ei, si ne indeamna sa fim credinciosi fie ca invatam pe altii, fie ca daruim sau carmuim, fie ca ne aratam mila sau darnicia fata de cei saraci, sau ca indemnam pe sfinti sau pe cei pacatosi.
Apoi ne introduce in caminurile si in cercurile sociale, vorbindu-ne de dragostea neprefacuta, despre iubirea frateasca, despre cinstea datorata unii altora, , ospitalitate, apropierea de cei smeriti, de trairea in pace cu oamenii, de bucuria de cei care se bucura, de lacrimile pline de intelegere impreuna cu cei ce pling, de toate acele purtari alese si simtaminte atat de importante pentru un camin fericit si pentru un caracter desavarsit.
Apoi, ne insoteste pe strada, la magazin, in cercul de afaceri si ne face capabili, plini de rivna, urmarind "ce este bine inaintea tuturor oamenilor", "fara preget in sarguinta", si in acelasi timp, evlaviosi, desi inconjurati de lume, mereu "slujind Domnului."
Gaseste apoi loc nu numai pentru strangerea de rugciune din miezul zilei, de dimineata sau de seara, ci pentru viata de rugaciune, atmosfera de consacrare, pentru un duh permanent in armonie cu lucrurile ceresti si in partasie cu tatal nostru din ceruri; caci citim chiar in centrul acestui tablou: "staruiti in rugaciune."
Pasajul nu ofera insa o imagine unilaterala a unor conditii usoare si a unei vieti complet scutite de incercari, ispite si chiar prigoniri si nedreptati. Caci inca o data citim: "Binecuvintati pe cei ce va prigonesc", "nu intoarceti nimanui rau pentru rau", "daca este cu putinta... traiti in pace cu toti oa-menii", "nu va razbunati singuri", "daca ai e foame vrajmasului tau da-i sa manince; daca-i este sete da-i sa bea". Cu siguranta ca o astfel de viata e inconjurata de incercari si suferinta, si totusi, toate aceste conditii sunt vazute ca mijloace de biruinta si transformare. Este nevoie de o astfel de noapte ca sa iasa la iveala splendoarea stelelor. E nevoie de nori de furtuna, pentru a se arata curcubeul.
Preaiubitilor, aceasta este o viata transfigurata, un om umbland cu picioarele pe pamant, dar cu capul si inima in slava cerului, o viata ocupata de lucrurile de pe pamant, dar intr-un duh ceresc, si intr-un mod spiritual, o viata formata din zile impartite, asa cum spune Sir William Jones, in cate 24 de ore: "opt ore pentru munca, opt ore pentru recreere si hrana, opt pentru somn - dar toate pentru cer."
Slava care schimba o astfel de viata vine de sus si din interior. Noi suntem schimbati prin innoirea mintii noastre. Este ca templul de sticla inchinat soarelui in cultul Egiptului antic, in care soarele avea acces liber in fiecare incapere, imprastiindu-si slava in fiecare coltisor.
In cele din urma, in minunatul nostru text se face referire la cele mai inalte posibilitati, ale unei astfel de vieti, la gradele pozitiv, comparativ si superlativ: voia lui Dumnezeu "cea buna placuta", si mai presus de toate "cea desavarsita."
A. B. Simpson
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu