MARGARITAR....
Cand ne consacram pe deplin ca sa fim sfintiti, curatiti de gandirea carnala si umpluti cu Duhul, acceptam ca "omul nostru cel vechi" care a fost, din punct de vedere judiciar, rastignit pentru Cristos, sa fie realmente si in mod practic tintuit pe cruce. Cand Dumnezeu vede ca suntem hotariti, ca acceptarea noastra este cu adevarat sincera, El primeste jertfa.
Si apoi incepe lupta. Ceea ce am facut teoretic, trebuie sa fie implinit in mod practic in nesfarsita diversitate a vietii de fiecare zi, in experienta si umblarea crestina. O data ce acceptam ca "omul nostru cel vechi" sa fie realmente si in mod practic tintuit pe cruce, imediat o mare zarva si agitatie sunt starnite de satan, care incepe sa compatimeasca toata viata veche a sinelui, la fel cum Petru L-a compatimit pe Isus cand i-a spus: "Sa te fereasca Dumnezeu, Doamne! Sa nu ti se intimple asa ceva!" Si daca nu suntem foarte prudenti, vom accepta compasiunea, vom fi de acord cu satan ca nu trebuie sa moara carnea noastra, ca noi suntem prea buni pentru a fi pusi pe cruce, ca in cazul nostru, crucea e o greseala. Compasiunea este un lucru foarte subtil, si chiar daca deseori este o trasatura Cristica, ea poate veni si din carne. Isus a respins compasiunea lui Petru, spunand ca venea din carne si nu de la Dumnezeu. El stia ca tronul Lui era pe cruce si nu voia sa se lase abatut din cale. Cand Dumnezeu se ocupa de cineva disciplinandu-l, cand El lasa crucea sa lucreze in viata cuiva, ai grija cum iti arati compasiunea fata de persoana in cauza. Poti ajunge sa te coalizezi cu acea persoana impotriva lui Dumnezeu. Printr-o astfel de compasiune poti sa atragi persoana de partea ta, dar o poti indeparta de Dumnezeu.
Intotdeauna stana va face tot posibilul sa te impiedice sa mergi la cruce cu o consacrare deplina in vederea mortii vietii sinelui, iar cand ai facut predarea initiala, lasand crucea sa-ti nimiceasca "omul cel vechi" al carnii, el va face tot posibilul sa te determine sa cobori de pe cruce, asa cum l-a ispitit pe Isus s-o faca. Poate va folosi un Petru sau pe fratele Lui sa-ti spuna: "Sa nu ti se intimple asa ceva!" Oswald Chembers spune ca "nici un sfant nu ar trebui sa se amestece in modul in care Dumnezeu il disciplineaza pe un alt sfant."
De indata ce ti-ai predat "omul vechi", adica viata veche a carnii si a sinelui, ca sa fie tinuta pe cruce in mod practic, satana sau instrumentele lui ca Petru, pot incepe sa compatimeasca toata viata carnala care inca n-a fost dusa la cruce in mod practic. Si cu toate ca ceea ce numim noi gandire carnala, adica ceea ce se revolta impotriva lui Dumnezeu, poate fi intradevar omorat, astfel incat intreaga fiinta sa doreasca numai voia lui Dumnezeu, totusi cu fiecare experienta in parte ce impune o participare si o aplicare noua si mai profunda a crucii, ispita este intotdeauna prezenta - "Salveaza-te pe tine insuti si coboara de pe cruce."
Cu toate ca ne-am predat pe noi insine ca sa fim rastigniti, cand vine vorba de situatii specifice de aplicare practica a crucii, e oare cineva care v-a indrazni sa spuna ca niciodata n-a cedat ispitei de a "cobori de pe cruce"?
Paul E. Billheimer
Cand ne consacram pe deplin ca sa fim sfintiti, curatiti de gandirea carnala si umpluti cu Duhul, acceptam ca "omul nostru cel vechi" care a fost, din punct de vedere judiciar, rastignit pentru Cristos, sa fie realmente si in mod practic tintuit pe cruce. Cand Dumnezeu vede ca suntem hotariti, ca acceptarea noastra este cu adevarat sincera, El primeste jertfa.
Si apoi incepe lupta. Ceea ce am facut teoretic, trebuie sa fie implinit in mod practic in nesfarsita diversitate a vietii de fiecare zi, in experienta si umblarea crestina. O data ce acceptam ca "omul nostru cel vechi" sa fie realmente si in mod practic tintuit pe cruce, imediat o mare zarva si agitatie sunt starnite de satan, care incepe sa compatimeasca toata viata veche a sinelui, la fel cum Petru L-a compatimit pe Isus cand i-a spus: "Sa te fereasca Dumnezeu, Doamne! Sa nu ti se intimple asa ceva!" Si daca nu suntem foarte prudenti, vom accepta compasiunea, vom fi de acord cu satan ca nu trebuie sa moara carnea noastra, ca noi suntem prea buni pentru a fi pusi pe cruce, ca in cazul nostru, crucea e o greseala. Compasiunea este un lucru foarte subtil, si chiar daca deseori este o trasatura Cristica, ea poate veni si din carne. Isus a respins compasiunea lui Petru, spunand ca venea din carne si nu de la Dumnezeu. El stia ca tronul Lui era pe cruce si nu voia sa se lase abatut din cale. Cand Dumnezeu se ocupa de cineva disciplinandu-l, cand El lasa crucea sa lucreze in viata cuiva, ai grija cum iti arati compasiunea fata de persoana in cauza. Poti ajunge sa te coalizezi cu acea persoana impotriva lui Dumnezeu. Printr-o astfel de compasiune poti sa atragi persoana de partea ta, dar o poti indeparta de Dumnezeu.
Intotdeauna stana va face tot posibilul sa te impiedice sa mergi la cruce cu o consacrare deplina in vederea mortii vietii sinelui, iar cand ai facut predarea initiala, lasand crucea sa-ti nimiceasca "omul cel vechi" al carnii, el va face tot posibilul sa te determine sa cobori de pe cruce, asa cum l-a ispitit pe Isus s-o faca. Poate va folosi un Petru sau pe fratele Lui sa-ti spuna: "Sa nu ti se intimple asa ceva!" Oswald Chembers spune ca "nici un sfant nu ar trebui sa se amestece in modul in care Dumnezeu il disciplineaza pe un alt sfant."
De indata ce ti-ai predat "omul vechi", adica viata veche a carnii si a sinelui, ca sa fie tinuta pe cruce in mod practic, satana sau instrumentele lui ca Petru, pot incepe sa compatimeasca toata viata carnala care inca n-a fost dusa la cruce in mod practic. Si cu toate ca ceea ce numim noi gandire carnala, adica ceea ce se revolta impotriva lui Dumnezeu, poate fi intradevar omorat, astfel incat intreaga fiinta sa doreasca numai voia lui Dumnezeu, totusi cu fiecare experienta in parte ce impune o participare si o aplicare noua si mai profunda a crucii, ispita este intotdeauna prezenta - "Salveaza-te pe tine insuti si coboara de pe cruce."
Cu toate ca ne-am predat pe noi insine ca sa fim rastigniti, cand vine vorba de situatii specifice de aplicare practica a crucii, e oare cineva care v-a indrazni sa spuna ca niciodata n-a cedat ispitei de a "cobori de pe cruce"?
Paul E. Billheimer
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu