vineri, 9 februarie 2018

MARGARITAR... MARTURISIREA PACATULUI

De indata ce s-a rostit cuvintul "Am pacatuit", vine in zbor serafimul (Isaia 6). Dumnezeu "este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele" (1Ioan 1:9). Cand le marturisim in Numele lui Isus, dreptatea, fiind indeplinita prin sangele lui Cristos, este grabnica de a ierta.

Dumnezeu nu poate pecetlui iertarea intr-un suflet in lipsa marturisirii. (Psalmul 32:3, 5). In masura in care practicam marturisirea pacatelor, in aceeasi masura vom experimenta fericirea si bucuria. Caci orice marturisire adevarata este urmata de un duh de lauda.

Daca, venind la Dumnezeu, ne plingem impotriva noastra insine, sa-i multumim Lui ca avem o inima care se plinge. Duhul lui Dumnezeu nu vindeca niciodata decat dupa ce raneste. Iar daca cei care il cauta pe Cristos nu au pace, aceasta e din cauza ca inca este in ei o ramasita de bunatate inchipuita. Varsa-ti inima in intregime inaintea lui Dumnezeu si atunci constiinta ta va fi curatita de marturisirea pacatului deasupra capului tapului de ispasire.

Exista o marturisire contrafacuta a pacatului, sa ne pazim de ea. Putem fi siguri ca intristarea nu este profunda daca pacatul nu este invins. Daca suntem gata de a ne marturisi greselile si daca avem credinta in singele stropirii, tocmai acele greseli vor sluji la cresterea noastra in har; ele vor fi asemenea ingrasamantului pentru ogor sau gradina.

Dumnezeu omoara pentru a invia. El loveste constiinta oamenilor pentru a-i determina sa se judece pe ei insisi. Primul mare pas, atunci cand cineva doreste sa fie mantuit, este autocondamnarea ferma. Pacatul nemarturisit este pus la socoteala, dar pacatul marturisit este indepartat complet de Dumnezeu. Pacatosul care vine in numele lui Isus este o imputernicire la viata. Insusi numele si dreptatea lui Dumnezeu reprezinta temeiul acestei imputerniciri.

Trebuie sa-i marturisim lui Dumnezeu orice rau launtric, de indata ce ne este aratat; iar daca am pacatuit impotriva fratelui nostru, si lui trebuie sa-i marturisim degraba. Facand astfel, vom mentine comuniunea dragostei cu Dumnezeu si unii cu altii.

Faptul ca pacatele noastre au fost puse asupra lui Cristos, a fost ceea ce a facut ca Dumnezeu Tatal sa-si ascunda fata de El. Neascultarea noastra nemarturisita este cea care aduce un nor intre Cristos si noi. Cand intru intr-o casa si vad un copil pedepsit pentru neascultarea lui, desi privesc cu gingasie pe copilul care a gresit, in mod deosebit sunt alaturi de parintele indurerat si intristat. Cand pacatuim si suntem disciplinati de Dumnezeu, ar trebui mai degraba sa ne gandim ca am intristat inima Tatalui nostru ceresc, in loc sa fim preocupati de asprimea loviturilor pe care nu le-a aplicat nuiaua corectiei.

Daca practicam marturisirea reala a pacatelor, incetand astfel sa-L intristam pe Duhul Sfant al lui Dumnezeu, vom avea parte de marturia Duhului ca, urechea degetul mare de la mana si degetul mare de la picior sunt stropite cu sange si undelemn.

Sa nu avem secrete fata de Dumnezeu. Marturisirea in detaliu a pacatului inaintea Lui, ne va ajuta mult in invingerea acelui pacat. Gandul pacatos al inimii este, in ochii lui Dumnezeu, un act; relele in viata pornesc de la relele nutrite in inima.

Credem oare ca Dumnezeu este multumit cu o marturisire superficiala a unosr pacate profunde? Comparati Iov 40:4 cu 42:2-6 Dupa ce am reusit, prin harul lui Dumnezeu, sa supunem un pacat care ne chinuia de multa vreme, si el pare acum mort, sa continuam totusi sa-I marturisim lui Dumnezeu ca acel pacat este inlauntrul nostru. Procedand astfel, vom arata ca nu ne bazam pe victorie, ci pe Dumnezeu insusi. Atunci pacatul dinlauntrul nostru, va fi privit de ochiul Tatalui nostru mai degraba ca o boala a noastra decat ca o greseala.

Orice pacat nemarturisit are putere asupra noastra; dar Dumnezeu ne ajuta sa supunem orice pacat marturisit. Marturisirea grabnica este cea mai usoara si cea mai buna.

Robert C. Chapman

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu