MARGARITAR - ADEVARATUL SCOP AL VIETII
1Corinteni 7:29, 31 "... de acum vremea s-a scurtat... cei care se folosesc de lumea aceasta (sa fie) ca si cum nu s-ar folosi de ea."
Care este semnificatia suprema a vietii? S-o asemuim cu un ceas de placuta relaxare sau cu o severa perioada de proba, cu o primavara care zboara iute si din a carei semanaturi intelepte, facute la vreme, vor fi adunate roadele timpului si ale vesniciei. Exista pe de o parte, latura omeneasca a vietii - frumusetea, bucuria, dragostea, lumina soarelui, florile; dar mai sunt si gravitatea conflictelor vietii, tragedia mortii si marile probleme ale vesniciei. Nici un om nu poate trai viata din plin, pina cand nu va fi privit toate aceste lucruri in fata si pina cand nu va fi aflat cel mai inalt inteles al vechiului motto: Dum vivimus, vivamus.
"Traieste cat traiesti", iti spune grecul de demult,
"Din cupa de placeri sa sorbi adanc cat poti mai mult."
"Traieste cat traiesti", de la amvon iti striga sfantul,
"Si Domnului sa-i dai, sirag, clipele iuti ca vantul".
Doamne, aceste doua una fie, caci nu-s doua cantari
Cand pentru Tine noi traim, traim in desfatari."
Un scriitor demult compara pe omul lumesc cu un copil care sade pe ramurile unui pom roditor ce se intinde peste o prapastie si mananca fara grija fructe, in vreme ce doi viermi, pe nume Ziua si Noaptea, rod incet creanga de sub el, pina cand, deodata, creanga se rupe, iar copilul se pravaleste in prapastie. Nici o femeie sau barbat nu-si poate dedica linistit atentia lucrurilor pamantesti cat timp interesele lui vesnice nu sunt asigurate.
Oamenii care isi risipesc primavara vietii in placerile nechibzuite pot fi pe drept, comparati cu echi-pajul unui vas naufragiat care a fost aruncat de valuri pe o insula roditoare si care nu a reusit sa salveze si sa duca la tarm decat incarcatura de grau. Cativa membri intelepti sugereaza ca graul sa fie plantat in solul fertil, ca astfel sa-si asugure proviziile pentru anul viitor; chiar cand erau pe punctul de a trece la realizarea acestor pregatiri prevazatoare, unul din tovarasi s-a intors dintr-o expeditie de recunoastere facuta pe dealuri cu vestea ca daduse de o mina de aur inepuizabila. Pe cand toti au ple-cat spre mina, si si-au petrecut vara adunand averi enorme, hranindu-se in tot acest timp cu graul pe care ar fi trebuit sa-l semene. Dintr-o data au inceput sa bata vanturile toamnei, si ei s-au trezit ca proviziile lor erau aproape pe sfarsite. Au inceput apoi sa planteze de zor restul de samanta, dar aceasta a putrezit in brazde, iar ei au murit de foame, inconjurati de milioanele, miliardele de aur nefolositor.
Prieten scump, nu cumva iti irosesti si tu, ca si ei, prilejul cel mai de seama al vietii tale si-ti va fi dat si tie sa auzi intr-o zi rafalele vantului toamnei vietii gemand deasupra ta, pe patul de moarte, cuprins de disperare: "Vremea secerisului a trecut, vara s-a ispravit, iar noi nu suntem inca mantuiti?" Nici un intelept nu se va duce la culcare stiind ca asigurarea proprietatii sale a expirat, fara s-o reinoiasca imediat. Si nici un om muritor in toate mintile nu va risca sa-si lase sufletul fara asigurarea divina, despre care poate spune: "Stiu in cine am crezut. Si sunt incredintat ca El are puterea sa pazeasca ce I-am incredintat pina in ziua aceea."
A.B. Simpson
1Corinteni 7:29, 31 "... de acum vremea s-a scurtat... cei care se folosesc de lumea aceasta (sa fie) ca si cum nu s-ar folosi de ea."
Care este semnificatia suprema a vietii? S-o asemuim cu un ceas de placuta relaxare sau cu o severa perioada de proba, cu o primavara care zboara iute si din a carei semanaturi intelepte, facute la vreme, vor fi adunate roadele timpului si ale vesniciei. Exista pe de o parte, latura omeneasca a vietii - frumusetea, bucuria, dragostea, lumina soarelui, florile; dar mai sunt si gravitatea conflictelor vietii, tragedia mortii si marile probleme ale vesniciei. Nici un om nu poate trai viata din plin, pina cand nu va fi privit toate aceste lucruri in fata si pina cand nu va fi aflat cel mai inalt inteles al vechiului motto: Dum vivimus, vivamus.
"Traieste cat traiesti", iti spune grecul de demult,
"Din cupa de placeri sa sorbi adanc cat poti mai mult."
"Traieste cat traiesti", de la amvon iti striga sfantul,
"Si Domnului sa-i dai, sirag, clipele iuti ca vantul".
Doamne, aceste doua una fie, caci nu-s doua cantari
Cand pentru Tine noi traim, traim in desfatari."
Un scriitor demult compara pe omul lumesc cu un copil care sade pe ramurile unui pom roditor ce se intinde peste o prapastie si mananca fara grija fructe, in vreme ce doi viermi, pe nume Ziua si Noaptea, rod incet creanga de sub el, pina cand, deodata, creanga se rupe, iar copilul se pravaleste in prapastie. Nici o femeie sau barbat nu-si poate dedica linistit atentia lucrurilor pamantesti cat timp interesele lui vesnice nu sunt asigurate.
Oamenii care isi risipesc primavara vietii in placerile nechibzuite pot fi pe drept, comparati cu echi-pajul unui vas naufragiat care a fost aruncat de valuri pe o insula roditoare si care nu a reusit sa salveze si sa duca la tarm decat incarcatura de grau. Cativa membri intelepti sugereaza ca graul sa fie plantat in solul fertil, ca astfel sa-si asugure proviziile pentru anul viitor; chiar cand erau pe punctul de a trece la realizarea acestor pregatiri prevazatoare, unul din tovarasi s-a intors dintr-o expeditie de recunoastere facuta pe dealuri cu vestea ca daduse de o mina de aur inepuizabila. Pe cand toti au ple-cat spre mina, si si-au petrecut vara adunand averi enorme, hranindu-se in tot acest timp cu graul pe care ar fi trebuit sa-l semene. Dintr-o data au inceput sa bata vanturile toamnei, si ei s-au trezit ca proviziile lor erau aproape pe sfarsite. Au inceput apoi sa planteze de zor restul de samanta, dar aceasta a putrezit in brazde, iar ei au murit de foame, inconjurati de milioanele, miliardele de aur nefolositor.
Prieten scump, nu cumva iti irosesti si tu, ca si ei, prilejul cel mai de seama al vietii tale si-ti va fi dat si tie sa auzi intr-o zi rafalele vantului toamnei vietii gemand deasupra ta, pe patul de moarte, cuprins de disperare: "Vremea secerisului a trecut, vara s-a ispravit, iar noi nu suntem inca mantuiti?" Nici un intelept nu se va duce la culcare stiind ca asigurarea proprietatii sale a expirat, fara s-o reinoiasca imediat. Si nici un om muritor in toate mintile nu va risca sa-si lase sufletul fara asigurarea divina, despre care poate spune: "Stiu in cine am crezut. Si sunt incredintat ca El are puterea sa pazeasca ce I-am incredintat pina in ziua aceea."
A.B. Simpson
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu