MARGARITAR... VIATA VESNICA
Ioan 10:28 "Eu le dau viata vesnica,, in veac nu vor pieri si nimeni nu le va smulge din mana mea."
Multi isi inchipuie ca aceasta viata vesnica se refera exclusiv la existenta noastra viitoare si ca ea este fagaduinta mantuirii dupa moarte. Nu e aceasta oare o conceptie ingusta si falsa? Viata pe care Cristos ne-o da e de asa fel ca incepe acum, insa apartine taramului mai inalt al lucrurilor vesnice. In Eclesiastul intalnim un pasaj izbitor: "(EL) a pus in inima lor chiar si gandul vesniciei". Dumnezeu traieste in vesnicie si in fiecare suflet omenesc e un crampei de vesnicie. Noi suntem prea mari pentru sfera terestara si avem aspiratii si nevoi care tin de taramul vesnic. Cand Dumnezeu mantuieste un om, pune in el propria Sa viata si astfel, il aduce in legatura cu o lume noua de relatii spirituale si vesnice. "Viata vesnica este aceasta", s-a rugat Domnul Isus, "ca ei sa te cunoasca pe tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Isus Cristos pe care l-ai trimis Tu."
Viata vesnica prin urmase, inseamna restabilirea partasiei cu Dumnezeu si recapatarea bunavointei Lui si creerea in interiorul nostru a unei vieti spirituale noi, acea experienta care e descrisa formal prin termenul "regenerare". Devenim partasi ai naturii divine si copii ai lui Dumnezeu nu prin adoptie, ci prin nastere cereasca. Acesta este darul deosebit al lui Cristos dat celor care-L primesc pe El. Dar tuturor celor ce l-au primit, le-a dat putere sa devina copii ai lui Dumnezeu, nascuti nu din sange, nici din voia carnii sau omului, ci din Dumnezeu."
Scriitorul acestor randuri a fost odata invitat sa viziteze pe un baiat muribund, care nu stia nimic despre religie. Mai avea cateva ceasuri de trait si era a sa de greu sa stii sa il aduci la pocainta, fara a-l speria. N-avea sentimentul pacatului si credea ca fusese atat de bun, incat nu va avea nici un fel de probleme in lumea de dincolo. Deodata, autorul ai atrase tanarului atentia asupra unui canar pe care acesta parea sa-l indrageasca, uimindu-l cu intebarea daca el si canarul erau prieteni apropiati si daca vorbeau mult unul cu altul despre diferite lucruri. Baiatul a fost de-a dreptul uluit si s-a gandit ca, probabil vizitatorul lui isi pierduse mintile. "Cum asa", a raspuns el, "cum am putea vorbi noi doi?" "El nu m-ar intelege, are doar o minte de pasare." Atunci autorul a putut face legatura: "Sa presupunem ca mainte te-ai trezi in cer, te-ai putea tu bucura de tovarasia lui Cristos si a sfintilor lui Dumnezeu de acolo mai mult decat te poate intelege acest canar pe tine? Tu trebuie sa ai in tine gandul lui Dumnezeu, tot asa cum pasarea aceasta are nevoie de o minte omeneasca pentru a te intelege." Aceasta ilustratie simpla l-a convins de nevoia lui dupa o viata noua, divina si, dupa cateva invataturi simple si o rugaciune sincera, lumina a stralucit si in dimineata urmatoare, inainte de ivirea zorilor, el a patruns triumfator in casa de sus. Dragul meu prieten ai primit viata vesnica, darul lui Dumnezeu prin Isus Cristos, Domnul nostru?
A.B. Simpson
Ioan 10:28 "Eu le dau viata vesnica,, in veac nu vor pieri si nimeni nu le va smulge din mana mea."
Multi isi inchipuie ca aceasta viata vesnica se refera exclusiv la existenta noastra viitoare si ca ea este fagaduinta mantuirii dupa moarte. Nu e aceasta oare o conceptie ingusta si falsa? Viata pe care Cristos ne-o da e de asa fel ca incepe acum, insa apartine taramului mai inalt al lucrurilor vesnice. In Eclesiastul intalnim un pasaj izbitor: "(EL) a pus in inima lor chiar si gandul vesniciei". Dumnezeu traieste in vesnicie si in fiecare suflet omenesc e un crampei de vesnicie. Noi suntem prea mari pentru sfera terestara si avem aspiratii si nevoi care tin de taramul vesnic. Cand Dumnezeu mantuieste un om, pune in el propria Sa viata si astfel, il aduce in legatura cu o lume noua de relatii spirituale si vesnice. "Viata vesnica este aceasta", s-a rugat Domnul Isus, "ca ei sa te cunoasca pe tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Isus Cristos pe care l-ai trimis Tu."
Viata vesnica prin urmase, inseamna restabilirea partasiei cu Dumnezeu si recapatarea bunavointei Lui si creerea in interiorul nostru a unei vieti spirituale noi, acea experienta care e descrisa formal prin termenul "regenerare". Devenim partasi ai naturii divine si copii ai lui Dumnezeu nu prin adoptie, ci prin nastere cereasca. Acesta este darul deosebit al lui Cristos dat celor care-L primesc pe El. Dar tuturor celor ce l-au primit, le-a dat putere sa devina copii ai lui Dumnezeu, nascuti nu din sange, nici din voia carnii sau omului, ci din Dumnezeu."
Scriitorul acestor randuri a fost odata invitat sa viziteze pe un baiat muribund, care nu stia nimic despre religie. Mai avea cateva ceasuri de trait si era a sa de greu sa stii sa il aduci la pocainta, fara a-l speria. N-avea sentimentul pacatului si credea ca fusese atat de bun, incat nu va avea nici un fel de probleme in lumea de dincolo. Deodata, autorul ai atrase tanarului atentia asupra unui canar pe care acesta parea sa-l indrageasca, uimindu-l cu intebarea daca el si canarul erau prieteni apropiati si daca vorbeau mult unul cu altul despre diferite lucruri. Baiatul a fost de-a dreptul uluit si s-a gandit ca, probabil vizitatorul lui isi pierduse mintile. "Cum asa", a raspuns el, "cum am putea vorbi noi doi?" "El nu m-ar intelege, are doar o minte de pasare." Atunci autorul a putut face legatura: "Sa presupunem ca mainte te-ai trezi in cer, te-ai putea tu bucura de tovarasia lui Cristos si a sfintilor lui Dumnezeu de acolo mai mult decat te poate intelege acest canar pe tine? Tu trebuie sa ai in tine gandul lui Dumnezeu, tot asa cum pasarea aceasta are nevoie de o minte omeneasca pentru a te intelege." Aceasta ilustratie simpla l-a convins de nevoia lui dupa o viata noua, divina si, dupa cateva invataturi simple si o rugaciune sincera, lumina a stralucit si in dimineata urmatoare, inainte de ivirea zorilor, el a patruns triumfator in casa de sus. Dragul meu prieten ai primit viata vesnica, darul lui Dumnezeu prin Isus Cristos, Domnul nostru?
A.B. Simpson
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu