MARGARITAR.... IAIEBET (TRIST) FOLOS IN INTRISTARE
1Cronici 4:9-10 "... mama-sa i-a pus numele Iaiebet (Trist), zicand: pentru ca l-am nascut cu durere... si Dumnezeu i-a dat ce ceruse."
Iata imaginea induiosatoare a unei vieti care, la inceputul ei cel putin, este asemenea multora. "Micutul nenorocit", l-am putea pe drept numi pe acest copil venit pe lume sub un nor de tristete. Propria lui mama i-a refuzat urarea de bun venit. Poate ca pentru ea venirea lui pe lume nu a fost decat un prilej de rusine si de intristare. Copilaria lui a fost umbrita de intristare, probabil si de indiferenta si de multe descurajari. In cele din urma nu i-a mai ramas nimic inafara de Dumnezeu si citim aici ca: "Iaiebet a chemat pe Dumnezeul lui Israel si a zis: "Daca ma vei binecuvinta si imi vei intinde hotarele, daca mana Ta va fi cu mine si daca ma vei feri de nenorocire, asa incat sa nu fiu in suferinta!..." Ceea ce urmeaza este o revarsare minunata de lumina, care indeparteaza toti norii si face din viata lui Iaiebet istoria rugaciunii asultate si a suferintei transformate in binecuvintare: "Si Dumnezeu i-a dat ce ceruse."
Da, se poate sa fim "mai mult decat invingatori" in imprejurarile cele mai vitrege si inceputurile cele mai putin promitatoare. Valea Acor a devenit nu o data, o Usa a nadejdii, iar spinul s-a schimbat in mirt de brad. Taina se afla in atingera lui Dumnezeu care a raspuns la rugaciunea facuta cu credinta, in imprejurari critice.
Rugaciunea lui Iaiebet a inceput de unde trebuie: "Daca ma vei binecuvinta..." El n-a ceut mai intai schimbarea imprejurarilor, ci a cerut ca el sa fie schimbat potrivit voii lui Dumnezeu si imprejurailor in care se va afla. Daca vietile nu ne sunt in ordine, de cele mai multe ori vina pleaca de la noi. O inima curata inaintea lui Dumnezeu si plina de bucuria lui Cristos, n-ar putea fi nefericita nici chiar in adancimile iadului. Sa incepem asadar de la noi insine.
Apoi, viziunea lui Iaebet s-a largit si el s-a rugat ca Dumnezeu sa-i intinda hotarele. Imprejurarile locului in care traia erau ostile, insa mai departe era loc din belsug, astfel ca i-a cerut loc lui Dumnezeu sa-i mareasca stapanirea. Multi oameni sunt nefericiti pentru ca-si duc viata intr-un cerc foarte stramt. Iesi din lumea ta de egoism si ingustime si patrunde in marele Univers, unde locuieste Dumnezeu, unde alte inimi te cheama sa le ajuti in suferinta si unde mostenirea ta este atat de mare pe cat ti-o faci.
Iaebet a mai cerut: "Sa fie mana Ta cu mine." El voia o viata cu Dumnezeu, divin calauzita si divin indestulatoare. Astfel inzestrat ce i-ar fi putut sta impotriva?
Ultima cerere are o semnificatie subtila: "Fereste-ma de nenorocire ca sa nu fiu intristat de ea..." El nu a cerut sa nu fie nori pe cerul sau, sau sa fie ferit de cghimpi pe cararea sa, ci sa fie facut imun la intepatura lor si inaccesibil puterii lor de a face raul, astfel incat suferinta isi pierde amaraciunea, ura isi pierde puterea de a ne atinge, iar boldul mortii este fara putere.
Sa vedem greutatile din vietile noastre nu ca pe niste descurajari si piedici ci ca pe niste provocari, lucruri ingaduite de Dumnezeu pentru ca El sa le invinga, iar noi sa fim ridicati prin lupta la un loc mai inalt de putere si binecuvintare.
A.B. Simpson
1Cronici 4:9-10 "... mama-sa i-a pus numele Iaiebet (Trist), zicand: pentru ca l-am nascut cu durere... si Dumnezeu i-a dat ce ceruse."
Iata imaginea induiosatoare a unei vieti care, la inceputul ei cel putin, este asemenea multora. "Micutul nenorocit", l-am putea pe drept numi pe acest copil venit pe lume sub un nor de tristete. Propria lui mama i-a refuzat urarea de bun venit. Poate ca pentru ea venirea lui pe lume nu a fost decat un prilej de rusine si de intristare. Copilaria lui a fost umbrita de intristare, probabil si de indiferenta si de multe descurajari. In cele din urma nu i-a mai ramas nimic inafara de Dumnezeu si citim aici ca: "Iaiebet a chemat pe Dumnezeul lui Israel si a zis: "Daca ma vei binecuvinta si imi vei intinde hotarele, daca mana Ta va fi cu mine si daca ma vei feri de nenorocire, asa incat sa nu fiu in suferinta!..." Ceea ce urmeaza este o revarsare minunata de lumina, care indeparteaza toti norii si face din viata lui Iaiebet istoria rugaciunii asultate si a suferintei transformate in binecuvintare: "Si Dumnezeu i-a dat ce ceruse."
Da, se poate sa fim "mai mult decat invingatori" in imprejurarile cele mai vitrege si inceputurile cele mai putin promitatoare. Valea Acor a devenit nu o data, o Usa a nadejdii, iar spinul s-a schimbat in mirt de brad. Taina se afla in atingera lui Dumnezeu care a raspuns la rugaciunea facuta cu credinta, in imprejurari critice.
Rugaciunea lui Iaiebet a inceput de unde trebuie: "Daca ma vei binecuvinta..." El n-a ceut mai intai schimbarea imprejurarilor, ci a cerut ca el sa fie schimbat potrivit voii lui Dumnezeu si imprejurailor in care se va afla. Daca vietile nu ne sunt in ordine, de cele mai multe ori vina pleaca de la noi. O inima curata inaintea lui Dumnezeu si plina de bucuria lui Cristos, n-ar putea fi nefericita nici chiar in adancimile iadului. Sa incepem asadar de la noi insine.
Apoi, viziunea lui Iaebet s-a largit si el s-a rugat ca Dumnezeu sa-i intinda hotarele. Imprejurarile locului in care traia erau ostile, insa mai departe era loc din belsug, astfel ca i-a cerut loc lui Dumnezeu sa-i mareasca stapanirea. Multi oameni sunt nefericiti pentru ca-si duc viata intr-un cerc foarte stramt. Iesi din lumea ta de egoism si ingustime si patrunde in marele Univers, unde locuieste Dumnezeu, unde alte inimi te cheama sa le ajuti in suferinta si unde mostenirea ta este atat de mare pe cat ti-o faci.
Iaebet a mai cerut: "Sa fie mana Ta cu mine." El voia o viata cu Dumnezeu, divin calauzita si divin indestulatoare. Astfel inzestrat ce i-ar fi putut sta impotriva?
Ultima cerere are o semnificatie subtila: "Fereste-ma de nenorocire ca sa nu fiu intristat de ea..." El nu a cerut sa nu fie nori pe cerul sau, sau sa fie ferit de cghimpi pe cararea sa, ci sa fie facut imun la intepatura lor si inaccesibil puterii lor de a face raul, astfel incat suferinta isi pierde amaraciunea, ura isi pierde puterea de a ne atinge, iar boldul mortii este fara putere.
Sa vedem greutatile din vietile noastre nu ca pe niste descurajari si piedici ci ca pe niste provocari, lucruri ingaduite de Dumnezeu pentru ca El sa le invinga, iar noi sa fim ridicati prin lupta la un loc mai inalt de putere si binecuvintare.
A.B. Simpson
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu