MARGARITAR... NATURA UMANA
Gandirea carnala sta intotdeauna la panda pentru a inalta sinele, si se va agata si de un fir de pai ca sa-si atinga scopul. Amagirile sunt consemnate in Cuvantul lui Dumnezeu impreuna cu corectiile aplicate lor, ca sa le putem evita. Vedem ca atunci cand Avraam a inselat, a trebuit sa sufere corectia; cand Isac a inselat, a fost mustrat; iar pentru inselaciunea asupra tatalui sau, Iacov a trebuit sa plateasca aproape intreaga viata. Daca David si Ionatan s-ar fi inteles sa se lase in intregime in mana lui Dumnezeu, , cat de multe lucruri ulterioare ar fi fost evitate. (1Samuel 20 si in continuare).
Corectia nu consta intotdeauna in lucruri amare ce pot veni asupra noastra, ci s-ar putea sa fie si ne-putinta de a obtine o cinste mai inalta pe care, daca am fi umblat intr-o simplitate mai mare, am fi primit-o de la Dumnezeu. Cel mai greu de suportat este ceea ce atinge mandria mea; mandria jignita nu are inima si nu asculta de ratiune. Graba este lucrarea carnii. Credinta, asermena lui Dumnezeu, lucreaza pe indelete.
Ingerii nu au invidie, pentru ca nu au mandrie. Este Dumnezeu glorificat? Ingerii sunt fericiti. Sa fie gloria lui Dumnezeu desfatarea noastra, hrana noastra, bautura noastra. Dragostea nu pizmuieste; daca un madular este onorat - spune dragostea - aceasta e onoarea mea, bucuria mea!
Cristos trebuie sa fie preamarit si inaltat cat mai mult in inimile noastre, daca vrem sa fie tinuta sub control carnea noastra nesupusa, impreuna cu poftele ei nestapanite. Autoindreptatirea si intelepciunea carnala sunt instigatorii vrajmasilor sufletului. Ar trebui sa tratam natura noastra stricata, asa cum am face-o cu un hot notoriu - sa nu ne incredem niciodata in ea.
Cele mai multe din necazurile noastre isi au originea in mandria umilita, vointa ranita si necredinta agitata. Mandria are intotdeauna ochii invidiosi si limba invidioasa; invidia nu este altceva decat supararea mandriei.
Este un semn de adevarata crestere in har si de spiritualitate a gandirii sa privesti inapoi si sa stai din nou inaintea lui Dumnezeu in legatura cu pacatele din trecut. Crestinul are mult de castigat de pe urma unei constiinte sensibile care, in fata lui Dumnezeu, se ocupa de pacatele tineretii timpurii. Lipsurile in caracter si slaba impotrivire la ispita isi pot avea originea in neglijarea faptului de a veni inaintea lui Dumnezeu, prin Cruce, in legatura cu pacatele care ne chinuie asa de usor. Privind inapoi si trecand in revista starea noastra trecuta, vom fi instare sa intelegem disciplina pe care ne-o aplica Dumnezeu acum; de asemenea acest lucru ne va ajuta la cresterea prezenta si viitoare a sufletelor noastre.
Evanghelia lui Cristos este un vrajmas mai pe fata al mandriei omului decat este legea lui Moise. Poporul lui Israel a primit poruncile lui Moise jurand ascultarea de ele, dar, despre Cristos, a spus: "La o parte cu El" Rastigneste-L!"
Pacatul dominant al omului este independenta fata de Dumnezeu. Care este remediul? Cristos, Fiul lui Dumnezeu, care s-a smerit pina la moarte de cruce. (Filipeni 2:5-8) Naaman, sirianul, era cineva in ochii lui; de aceea s-a maniat auzind acea porunca prin care era facut un nimic. Daca ne inchipuim ca suntem subestimati, sa ne cantarim pe cantarul lui Dumnezeu, si atunci vom purta cu usurinta desconsiderarea. Laudaroseniile omului care se inalta pe sine nu sunt decat viclenia mandriei lui, pentru a-si ascunde, in fata propriilor ochi si din fata ochilor aproapelui sau, saracia inascuta..
Omul fara Dumnezeu poate parea a fi cineva, de la distanta. Dar apropie-te de el , cunoaste-l bine si vei descoperi ca el e un nimic. Dar "Ferice de cei ce locuiesc in cassa Ta! Caci ei tot mai pot sa te laude."(Psalmul 84:4). Chiar si acum, cand suntem in cortul acesta pamantesc, descoperim cum, cunoasterea tot mai mare a lui Dumnezeu este insotita de o crestere a reverentei si a dragostei fata de El. O binecuvantata nadejde! Vom cunoaste asa cum noi suntem cunoscuti! Vom vedea fata in fata si vom fi satisfacuti; ne vom trezi avand chipul Domnului.
Sunt multi care pot vorbi bine despre adevarul Evangheliei, dar care, atunci cand sunt chemati sa se lepede de ei insisi, sa-si ia cruce, sa sufere pentru Cristos, se dovedesc a fi o arama sunatoare si un chimval zanganitor. Cunostinta ingamfa, dar dragostea zideste.
Vanitatea lui Absalom l-a indemnat sa-si lase parul lung; iar parul lui lung a jucat rolul de "funia spanzuratorului." Fie ca parintii sa auda vocea de avertizare si sa-i invete pe copii lor, de la cea mai frageda varsta, sa aibe frica de Dumnezeu ca cea mai buna proba a lor.
Robert C. Chapman
Gandirea carnala sta intotdeauna la panda pentru a inalta sinele, si se va agata si de un fir de pai ca sa-si atinga scopul. Amagirile sunt consemnate in Cuvantul lui Dumnezeu impreuna cu corectiile aplicate lor, ca sa le putem evita. Vedem ca atunci cand Avraam a inselat, a trebuit sa sufere corectia; cand Isac a inselat, a fost mustrat; iar pentru inselaciunea asupra tatalui sau, Iacov a trebuit sa plateasca aproape intreaga viata. Daca David si Ionatan s-ar fi inteles sa se lase in intregime in mana lui Dumnezeu, , cat de multe lucruri ulterioare ar fi fost evitate. (1Samuel 20 si in continuare).
Corectia nu consta intotdeauna in lucruri amare ce pot veni asupra noastra, ci s-ar putea sa fie si ne-putinta de a obtine o cinste mai inalta pe care, daca am fi umblat intr-o simplitate mai mare, am fi primit-o de la Dumnezeu. Cel mai greu de suportat este ceea ce atinge mandria mea; mandria jignita nu are inima si nu asculta de ratiune. Graba este lucrarea carnii. Credinta, asermena lui Dumnezeu, lucreaza pe indelete.
Ingerii nu au invidie, pentru ca nu au mandrie. Este Dumnezeu glorificat? Ingerii sunt fericiti. Sa fie gloria lui Dumnezeu desfatarea noastra, hrana noastra, bautura noastra. Dragostea nu pizmuieste; daca un madular este onorat - spune dragostea - aceasta e onoarea mea, bucuria mea!
Cristos trebuie sa fie preamarit si inaltat cat mai mult in inimile noastre, daca vrem sa fie tinuta sub control carnea noastra nesupusa, impreuna cu poftele ei nestapanite. Autoindreptatirea si intelepciunea carnala sunt instigatorii vrajmasilor sufletului. Ar trebui sa tratam natura noastra stricata, asa cum am face-o cu un hot notoriu - sa nu ne incredem niciodata in ea.
Cele mai multe din necazurile noastre isi au originea in mandria umilita, vointa ranita si necredinta agitata. Mandria are intotdeauna ochii invidiosi si limba invidioasa; invidia nu este altceva decat supararea mandriei.
Este un semn de adevarata crestere in har si de spiritualitate a gandirii sa privesti inapoi si sa stai din nou inaintea lui Dumnezeu in legatura cu pacatele din trecut. Crestinul are mult de castigat de pe urma unei constiinte sensibile care, in fata lui Dumnezeu, se ocupa de pacatele tineretii timpurii. Lipsurile in caracter si slaba impotrivire la ispita isi pot avea originea in neglijarea faptului de a veni inaintea lui Dumnezeu, prin Cruce, in legatura cu pacatele care ne chinuie asa de usor. Privind inapoi si trecand in revista starea noastra trecuta, vom fi instare sa intelegem disciplina pe care ne-o aplica Dumnezeu acum; de asemenea acest lucru ne va ajuta la cresterea prezenta si viitoare a sufletelor noastre.
Evanghelia lui Cristos este un vrajmas mai pe fata al mandriei omului decat este legea lui Moise. Poporul lui Israel a primit poruncile lui Moise jurand ascultarea de ele, dar, despre Cristos, a spus: "La o parte cu El" Rastigneste-L!"
Pacatul dominant al omului este independenta fata de Dumnezeu. Care este remediul? Cristos, Fiul lui Dumnezeu, care s-a smerit pina la moarte de cruce. (Filipeni 2:5-8) Naaman, sirianul, era cineva in ochii lui; de aceea s-a maniat auzind acea porunca prin care era facut un nimic. Daca ne inchipuim ca suntem subestimati, sa ne cantarim pe cantarul lui Dumnezeu, si atunci vom purta cu usurinta desconsiderarea. Laudaroseniile omului care se inalta pe sine nu sunt decat viclenia mandriei lui, pentru a-si ascunde, in fata propriilor ochi si din fata ochilor aproapelui sau, saracia inascuta..
Omul fara Dumnezeu poate parea a fi cineva, de la distanta. Dar apropie-te de el , cunoaste-l bine si vei descoperi ca el e un nimic. Dar "Ferice de cei ce locuiesc in cassa Ta! Caci ei tot mai pot sa te laude."(Psalmul 84:4). Chiar si acum, cand suntem in cortul acesta pamantesc, descoperim cum, cunoasterea tot mai mare a lui Dumnezeu este insotita de o crestere a reverentei si a dragostei fata de El. O binecuvantata nadejde! Vom cunoaste asa cum noi suntem cunoscuti! Vom vedea fata in fata si vom fi satisfacuti; ne vom trezi avand chipul Domnului.
Sunt multi care pot vorbi bine despre adevarul Evangheliei, dar care, atunci cand sunt chemati sa se lepede de ei insisi, sa-si ia cruce, sa sufere pentru Cristos, se dovedesc a fi o arama sunatoare si un chimval zanganitor. Cunostinta ingamfa, dar dragostea zideste.
Vanitatea lui Absalom l-a indemnat sa-si lase parul lung; iar parul lui lung a jucat rolul de "funia spanzuratorului." Fie ca parintii sa auda vocea de avertizare si sa-i invete pe copii lor, de la cea mai frageda varsta, sa aibe frica de Dumnezeu ca cea mai buna proba a lor.
Robert C. Chapman
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu