MARGARITAR - CAT DE MARE ESTE DUMNEZEUL TAU?
Genasa 17:1 "Eu sunt Dumnezeul Cel Atotputenic. Umbla inaintea Mea si vei fi fara vina."
Numele pe care-L are Iehova aici este El Sadai, Cel Atotputernic, Dumnezeul care imi este indeajuns., dupa o traducere inspirata a lui Mattew Henry.
Marea intrebare care determina insemnatatea fiecarei vieti este ce fel de Dumnezeu avem. Viata celui care a avut revelatia lui El-Shadai se va conforma acestei viziuni. Sa nu ne mai uitam asa de mult la noi insine, sa incetam cu efortutile inutile de a ne ridica singuri la un plan mai inalt si sa ne indreptam in schimb privirile spre Dumnezeu, cel care ne cheama din inaltimi, pana cand El, asemenea unui urias magnet, ne va atrage in insasi sfera Sa transcedentala.
Revelatia si priceperea lui Dumnezeu au fost cele ce au facut din Avraam marele descoperitor de noi lumi de credinta si viziune, un Cristofor Columb al descoperirilor spirituale, dupa cum spunea cineva.
Iubite prieten cat de mare este Dumnezeul tau?
1. Dumnezeul lui Avraam a fost indeajunsl de mare ca sa-i dea puterea sa paraseasca tara, casa si orice perspective pamantesti si sa se indrepte in schimb catre o lume noua, neavand nimic si pe nimeni inafara de Dumnezeu. Viziunea unui asemenea Dumnezeu, ne va da si noua puterea sa intoarcem spatele acestui veac rau, in care traim si sa ne aflam in El puterea si mostenire.
2. Dumnezeul lui Avraam a fost indeajuns de mare, incat sa-i dea putere sa renunte inca o data la orice perspective pamantesti atunci cand Lot, in egoismul lui, a pretins partea cea mai buna din mos-tenirea lui Avraam. In loc sa se certe cu nevrednicul sau nepot, l-a lasat sa-si ia partea pe care a vru-t-o, iar el a ramas cu ceea ce Lot a respins. Chiar in noaptea aceea, Dumnezeu i s-a aratat ca sa-i spuna ca toata tara, inclusiv partea luata de Lot, va fi mostenirea lui pe vecie. De indata ce avem re-velatia maretiei lui Dumnezeu, ne este usor sa lasam lumea cu ale ei si sa ne asteptam partea de la El
3. Dumnezeul lui Avraam a fost indeajuns de mare ca sa-i inspire credinta si indrazneala pentru a-si apara mostenirea in fata inamicului si pentru a merge la lupta impotriva ostilor aliate ale Rasaritului, cand acestea au invadat tara. Ce atac plin de cutezanta a fost acela, si ce victorie stralucita, amintindu-ne de Oliver Cromwell sau de Stonwell Jakson! Credinta a fost cea care la impins la lupta si i-a adus victoria. El nu s-a impotrivit egoismului lui Lot, dar s-a impotrivit dusmanului comun. In acelasi fel, credinta ne va face sa ne aparam de vrajmasul nostru cel mare drepturile pe care le avem in legamant si sa refuzam sa-i dam vre-un castig deavolului in orice punct.
4. Dumnezeul lui Avraam a fost indeajuns de mare sa-l ajute sa creada in promisiunea unui mosteni-tor, sa-si marturiseasca credinta atunci cand promisiunea parea irealizabila si sa astepte un sfert de veac pina la implinirea ei. insusi numele pe care l-a primit, Avraam, a fost o marturisire a increderii pe care o avea ca Isac se va naste, cu toate ca varsta lui foarte inaintata pleda impotriva oricarei po-sibilitati naturale de a mai avea un fiu. Credinta vede lucrurile care nu sunt ca si cum ar fi, pentru ca are un Dumnezeu care creaza din nimic si pentru care viitorul este la fel de cunoscut ca si trecutul.
5. Dumnezeul lui Avraam a fost indeajuns de mare ca sa-i dea putere sa renunte la copilul fagaduintei, Isac, atunci cand El i-a cerut asta, si sa aibe incredere, in ciuda lucrurilor vazute, ca fagaduinta va fi, totusi implinita. Toata credinta si tot viitorul lui Avraam il aveau pe Isac in centru si totusi, Dumnezeu i-a cerut sa-l aduca jertfa pe altar. Omeneste, era imposibil de priceput cum se putea ca, Isac fiind jertfit, legamantul sa fie totusi pastrat. Dar Avraam a ascultat, pur si simplu, crezand ca Dumnezeul lui poate sa-l invie pe Isac chiar si din morti, iar credinta lui a fost onorata si dragostea i-a fost primita, dupa cum a marturisit Insusi Dumnezeu: "Stiu acum ca te temi de Dumnezeu, intrucat n-ai crutat pe fiul tau, pe singurul tau fiu pentru Mine." Noi Ii putem da lui Dumnezeu tot ce avem mai bun atunci cand intelegem ca El, Cel care cere sacrificiul, poate sa ne dea inapoi de zece mii de ori mai mult.
6. Increderea pe care a avut-o Avraam in Dumnezeu i-a dat puterea sa mijloceasca pentru cetatile din campie si sa castige pentru sine gloriosul titlu de "prieten al lui Dumnezeu."
Preaiubitilor, cat de mare este Dumnezeul nostru; putem noi spune ca El este Prietenul nostru?
A.B. Simpson
Genasa 17:1 "Eu sunt Dumnezeul Cel Atotputenic. Umbla inaintea Mea si vei fi fara vina."
Numele pe care-L are Iehova aici este El Sadai, Cel Atotputernic, Dumnezeul care imi este indeajuns., dupa o traducere inspirata a lui Mattew Henry.
Marea intrebare care determina insemnatatea fiecarei vieti este ce fel de Dumnezeu avem. Viata celui care a avut revelatia lui El-Shadai se va conforma acestei viziuni. Sa nu ne mai uitam asa de mult la noi insine, sa incetam cu efortutile inutile de a ne ridica singuri la un plan mai inalt si sa ne indreptam in schimb privirile spre Dumnezeu, cel care ne cheama din inaltimi, pana cand El, asemenea unui urias magnet, ne va atrage in insasi sfera Sa transcedentala.
Revelatia si priceperea lui Dumnezeu au fost cele ce au facut din Avraam marele descoperitor de noi lumi de credinta si viziune, un Cristofor Columb al descoperirilor spirituale, dupa cum spunea cineva.
Iubite prieten cat de mare este Dumnezeul tau?
1. Dumnezeul lui Avraam a fost indeajunsl de mare ca sa-i dea puterea sa paraseasca tara, casa si orice perspective pamantesti si sa se indrepte in schimb catre o lume noua, neavand nimic si pe nimeni inafara de Dumnezeu. Viziunea unui asemenea Dumnezeu, ne va da si noua puterea sa intoarcem spatele acestui veac rau, in care traim si sa ne aflam in El puterea si mostenire.
2. Dumnezeul lui Avraam a fost indeajuns de mare, incat sa-i dea putere sa renunte inca o data la orice perspective pamantesti atunci cand Lot, in egoismul lui, a pretins partea cea mai buna din mos-tenirea lui Avraam. In loc sa se certe cu nevrednicul sau nepot, l-a lasat sa-si ia partea pe care a vru-t-o, iar el a ramas cu ceea ce Lot a respins. Chiar in noaptea aceea, Dumnezeu i s-a aratat ca sa-i spuna ca toata tara, inclusiv partea luata de Lot, va fi mostenirea lui pe vecie. De indata ce avem re-velatia maretiei lui Dumnezeu, ne este usor sa lasam lumea cu ale ei si sa ne asteptam partea de la El
3. Dumnezeul lui Avraam a fost indeajuns de mare ca sa-i inspire credinta si indrazneala pentru a-si apara mostenirea in fata inamicului si pentru a merge la lupta impotriva ostilor aliate ale Rasaritului, cand acestea au invadat tara. Ce atac plin de cutezanta a fost acela, si ce victorie stralucita, amintindu-ne de Oliver Cromwell sau de Stonwell Jakson! Credinta a fost cea care la impins la lupta si i-a adus victoria. El nu s-a impotrivit egoismului lui Lot, dar s-a impotrivit dusmanului comun. In acelasi fel, credinta ne va face sa ne aparam de vrajmasul nostru cel mare drepturile pe care le avem in legamant si sa refuzam sa-i dam vre-un castig deavolului in orice punct.
4. Dumnezeul lui Avraam a fost indeajuns de mare sa-l ajute sa creada in promisiunea unui mosteni-tor, sa-si marturiseasca credinta atunci cand promisiunea parea irealizabila si sa astepte un sfert de veac pina la implinirea ei. insusi numele pe care l-a primit, Avraam, a fost o marturisire a increderii pe care o avea ca Isac se va naste, cu toate ca varsta lui foarte inaintata pleda impotriva oricarei po-sibilitati naturale de a mai avea un fiu. Credinta vede lucrurile care nu sunt ca si cum ar fi, pentru ca are un Dumnezeu care creaza din nimic si pentru care viitorul este la fel de cunoscut ca si trecutul.
5. Dumnezeul lui Avraam a fost indeajuns de mare ca sa-i dea putere sa renunte la copilul fagaduintei, Isac, atunci cand El i-a cerut asta, si sa aibe incredere, in ciuda lucrurilor vazute, ca fagaduinta va fi, totusi implinita. Toata credinta si tot viitorul lui Avraam il aveau pe Isac in centru si totusi, Dumnezeu i-a cerut sa-l aduca jertfa pe altar. Omeneste, era imposibil de priceput cum se putea ca, Isac fiind jertfit, legamantul sa fie totusi pastrat. Dar Avraam a ascultat, pur si simplu, crezand ca Dumnezeul lui poate sa-l invie pe Isac chiar si din morti, iar credinta lui a fost onorata si dragostea i-a fost primita, dupa cum a marturisit Insusi Dumnezeu: "Stiu acum ca te temi de Dumnezeu, intrucat n-ai crutat pe fiul tau, pe singurul tau fiu pentru Mine." Noi Ii putem da lui Dumnezeu tot ce avem mai bun atunci cand intelegem ca El, Cel care cere sacrificiul, poate sa ne dea inapoi de zece mii de ori mai mult.
6. Increderea pe care a avut-o Avraam in Dumnezeu i-a dat puterea sa mijloceasca pentru cetatile din campie si sa castige pentru sine gloriosul titlu de "prieten al lui Dumnezeu."
Preaiubitilor, cat de mare este Dumnezeul nostru; putem noi spune ca El este Prietenul nostru?
A.B. Simpson
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu