MARGARITAR... RUGACIUNEA EFIIENTA
2 Imparati 13:19 Trebuia sa loveti de 5 sau 6 ori.
Istoria lui Elisei se incheie cu o scena plina de dramatism, atunci cand se afla pe patul mortii. Ioas, imparatul lui Israel, venise sa-si i-a ramas bun de la batrinul proroc si, plangand i-a zis: "Parinte, parinte! Carul lui Israel si calarimea lui!" Raspunsul lui Elisei pentru imparatul care facuse ce este rau inaintea Domnului, dar care avea o inima miloasa, a fost sa-i dea o lectie despre secretul vietii lui, secret care inca mai putea sa le aduca folos lui Ioas si poporului Israel. I-a cerut imparatului sa i-a un arc si sageti si sa traga prin fereastra deschisa inspre Rasarit, in directia Damascului si Siriei. Elisei si-a pus mainile peste mainile imparatului, in timp ce acesta a incordat arcul sa traga. Apoi prorocul a exclamat: "O sageata de izbavire din partea Domnului.... impotriva sirienilor."
Iata o expresie vie a puterii rugaciunii facute prin credinta! Varful sagetii sugereaza cat se poate de graitor caracterul precis al rugaciunii. Fagaduinta nu este doar pentru "toate lucrurile" ci si pentru "Orice veti cere cu credinta in rugaciune veti primi." Coarda arcului reprezinta impulsul credintei. In mana prorocului peste mana imparatului ne reaminteste de mijlocirea Domnului Isus Cristos pentru noi si de partasia Lui in rugaciunea adevarata.
S-ar parea, in punctul acesta, ca binecuvintarea fagaduita este deplin asigurata. Dar nu-i asa. Urmeaza acum incercarea credintei personale. Prima parte nu s-a datorat in intregime credintei imparatului, pentru ca el se afla de fapt sub influienta altui duh. Acum trebuie sa-si arate propria credinta si sa-si castige propria batalie. Dumnezeu nu ne pune rugaciunile la incercare, si de cele mai multe ori, dupa trecerea prin cuptor, nu mai ramane decat prea putin din tot ce ne-a iesit in chip impulsiv de pe buze.
Asadar, prorocul porunceste: "Ia sageti.... Loveste in pamant." Ioas a lovit de trei ori, apoi s-a oprit. Omul lui Dumnezeu s-a maniat pe el si i-a zis: "Trebia sa lovesti de cinci sau sase ori: atunci i-ai fi batut pe sirieni pina i-ai fi nimicit; acum ai vei bate numai de trei ori."
Cat este de elocvent mesajul din aceste cuvinte! Ioas a crezut ca a procedat foarte bine cand a dublat si a triplat ceea ce pentru el fusese cu siguranta, un extraordinar act de credinta. Dar Domnul si prorocul au fost adanc dezamagiti ca s-a oprit la jumatatea drumului. In proba finala, el a primit exact ce a cerut, dar nu a primit tot ceea ce prorocul intentionase, iar Domnul vrusese sa-i dea. El a primit mult din ceea ce insemna fagaduinta si plinatatea binecuvintarii. A ajuns la comparativul, dar nu si la superlativul vietii. A capatat ceva mai bun decat planul omenesc, dar n-a capatat tot ce avea Dumnezeu mai bun.
Preaiubitilor, cat este de adevarata aceasta lectie! Cum trebuie sa ne cerceteze inimile mesajul lui Dumnezeu! Cat este de important sa invatam sa ne rugam pina la capat! Elisei invatase lectia foarte bine atunci cand cauta sa primeasca o indoita masura din duhul lui Ilie. Prorocul il cercetase pina in strafunduri si incercase de multe ori sa-l abata de la hotarirea lui si sa-l intoarca din drumul de la Ghilgal, Betel, Ierihon si Iordan. Dar Elisei a staruit in raspunsul lui: "Viu este Domnul si viu este sufletul tau ca nu te voi parasi!" Staruinta aceasta i-a adus binecuvintarea in viata; absenta staruintei are ca rezultat rugaciuni fara raspuns si scopuri neatinse.
Cat este de adevarat ca Dumnezeu ne incearca inimile! "Ce este omul", a exclamat patriarhul, "ca sa-ti pese atit de mult de el, ca sa iei seama la el, sa-l cercetezi in toate diminetile si sa-l incerci in toate clipele?" Uitandu-ne la femeia siro-feniciana, am putea spune ca rugaciunea i-a fost respinsa de Cristos cu vorbe aspre. Dar chiar cand ai raspundea cu asprime, El ai urmarea credinta de nezdruncinat, la fel cum aurul priveste aurul care se topeste sub flacara purificatoare si, la sfarsit, dupa ce , datorita staruintei ei in rugaciune, femeia n-a mai putut fi respinsa, i-a zis: "O femeie, mare este credinta: facati-se dupa cum voiesti!"
Preaiubitilor, vom revendica noi toata plinatatea fagaduintei si toate posibilitatile ce se gasesc in rugaciunea facuta cu credinta?
A.B Simpson
2 Imparati 13:19 Trebuia sa loveti de 5 sau 6 ori.
Istoria lui Elisei se incheie cu o scena plina de dramatism, atunci cand se afla pe patul mortii. Ioas, imparatul lui Israel, venise sa-si i-a ramas bun de la batrinul proroc si, plangand i-a zis: "Parinte, parinte! Carul lui Israel si calarimea lui!" Raspunsul lui Elisei pentru imparatul care facuse ce este rau inaintea Domnului, dar care avea o inima miloasa, a fost sa-i dea o lectie despre secretul vietii lui, secret care inca mai putea sa le aduca folos lui Ioas si poporului Israel. I-a cerut imparatului sa i-a un arc si sageti si sa traga prin fereastra deschisa inspre Rasarit, in directia Damascului si Siriei. Elisei si-a pus mainile peste mainile imparatului, in timp ce acesta a incordat arcul sa traga. Apoi prorocul a exclamat: "O sageata de izbavire din partea Domnului.... impotriva sirienilor."
Iata o expresie vie a puterii rugaciunii facute prin credinta! Varful sagetii sugereaza cat se poate de graitor caracterul precis al rugaciunii. Fagaduinta nu este doar pentru "toate lucrurile" ci si pentru "Orice veti cere cu credinta in rugaciune veti primi." Coarda arcului reprezinta impulsul credintei. In mana prorocului peste mana imparatului ne reaminteste de mijlocirea Domnului Isus Cristos pentru noi si de partasia Lui in rugaciunea adevarata.
S-ar parea, in punctul acesta, ca binecuvintarea fagaduita este deplin asigurata. Dar nu-i asa. Urmeaza acum incercarea credintei personale. Prima parte nu s-a datorat in intregime credintei imparatului, pentru ca el se afla de fapt sub influienta altui duh. Acum trebuie sa-si arate propria credinta si sa-si castige propria batalie. Dumnezeu nu ne pune rugaciunile la incercare, si de cele mai multe ori, dupa trecerea prin cuptor, nu mai ramane decat prea putin din tot ce ne-a iesit in chip impulsiv de pe buze.
Asadar, prorocul porunceste: "Ia sageti.... Loveste in pamant." Ioas a lovit de trei ori, apoi s-a oprit. Omul lui Dumnezeu s-a maniat pe el si i-a zis: "Trebia sa lovesti de cinci sau sase ori: atunci i-ai fi batut pe sirieni pina i-ai fi nimicit; acum ai vei bate numai de trei ori."
Cat este de elocvent mesajul din aceste cuvinte! Ioas a crezut ca a procedat foarte bine cand a dublat si a triplat ceea ce pentru el fusese cu siguranta, un extraordinar act de credinta. Dar Domnul si prorocul au fost adanc dezamagiti ca s-a oprit la jumatatea drumului. In proba finala, el a primit exact ce a cerut, dar nu a primit tot ceea ce prorocul intentionase, iar Domnul vrusese sa-i dea. El a primit mult din ceea ce insemna fagaduinta si plinatatea binecuvintarii. A ajuns la comparativul, dar nu si la superlativul vietii. A capatat ceva mai bun decat planul omenesc, dar n-a capatat tot ce avea Dumnezeu mai bun.
Preaiubitilor, cat este de adevarata aceasta lectie! Cum trebuie sa ne cerceteze inimile mesajul lui Dumnezeu! Cat este de important sa invatam sa ne rugam pina la capat! Elisei invatase lectia foarte bine atunci cand cauta sa primeasca o indoita masura din duhul lui Ilie. Prorocul il cercetase pina in strafunduri si incercase de multe ori sa-l abata de la hotarirea lui si sa-l intoarca din drumul de la Ghilgal, Betel, Ierihon si Iordan. Dar Elisei a staruit in raspunsul lui: "Viu este Domnul si viu este sufletul tau ca nu te voi parasi!" Staruinta aceasta i-a adus binecuvintarea in viata; absenta staruintei are ca rezultat rugaciuni fara raspuns si scopuri neatinse.
Cat este de adevarat ca Dumnezeu ne incearca inimile! "Ce este omul", a exclamat patriarhul, "ca sa-ti pese atit de mult de el, ca sa iei seama la el, sa-l cercetezi in toate diminetile si sa-l incerci in toate clipele?" Uitandu-ne la femeia siro-feniciana, am putea spune ca rugaciunea i-a fost respinsa de Cristos cu vorbe aspre. Dar chiar cand ai raspundea cu asprime, El ai urmarea credinta de nezdruncinat, la fel cum aurul priveste aurul care se topeste sub flacara purificatoare si, la sfarsit, dupa ce , datorita staruintei ei in rugaciune, femeia n-a mai putut fi respinsa, i-a zis: "O femeie, mare este credinta: facati-se dupa cum voiesti!"
Preaiubitilor, vom revendica noi toata plinatatea fagaduintei si toate posibilitatile ce se gasesc in rugaciunea facuta cu credinta?
A.B Simpson
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu