MARGARITAR - DUMNEZEU N-A TERMINAT CU NOI INCA

Bine s-a spus ca niciodata n-ar trebui sa dam sentinta asupra unei lucrari neterminate, indiferent de ce fel ar fi ea. Un mar necopt nu este bun de mancat, dar n-ar trebui din acest motiv sa-l condamnam. Nu este gata sa fie mancat, pentru ca Dumnezeu n-a terminat formarea lui. E necopt si aceasta este conditia lui normala in faza prezenta in care se afla. Este o faza a evolutiei lui si este buna la timpul ei. Nu avem nici un drept sa judecam o lucrare pina cand ea nu este terminata. Nici un artist nu-si va supune pictura unei verificari cat timp ea este terminata. Nici din partea noastra nu e drept si corect sa ne formam opinii despre incercarile trimise de Dumnezeu, pana cand scopul Lui nu este implinit. Ar trebui sa aplicam aceasta regula la tot ceea ce face Dumnezeu in noi si cu noi. Nu trebuie sa confundam niciodata procesul cu rezultatul final. Dumnezeu inca nu a terminat cu noi. Poate ca putin din ceea ce este vrednic si frumos in noi a ajuns deja la desavarsire. Noi continuam sa facem gafe si greseli. Se pare ca niciodata nu avem lectiile invatate. Noi ne gandim ca le-am invatat, dar ne dam seama ca nu e asa, atunci cand incercam sa le punem in practica.

Se spune ca nicodata nu le aplicam pe deplin in viata. Dar trebuie sa ne amintim ca suntem numai ucenici, elevi in scoala.

Din perspectiva lui Dumnezeu noi suntem doar copii, nu oameni maturi. Tabloul nu este inca pictat; fructul nu este inca copt. Dar, intr-o buna zi, lucrarea va fi completa si "ne vom infatisa fara prihana si plini de bucurie inaintea slavei Sale (Iuda 24) Trebuie sa asteptam pana cand va fi scris ultimul capitol din viata, inainte de a spune ca Dumnezeu nu este bun si milostiv.

Nu ma voi indoi, chiar daca toate corabiile mele din larg
Se intorc acasa cu ale lor catarge si panze sfasiate; 
Ma voi increde in Mana care niciodata nu da gres, 
Care face ca tot raul sa lucreze inspre binele meu.
Si chiar daca lacrimez, pentru ca acele panze sunt zdrentuite,
Si inca voi mai plange, caci cele mai dragi sperante ale mele zac zdrobite,
Eu ma incred in Tine.

Nu ma voi indoi, chiar daca toate rugaciunile mele se intorc
Fara raspuns din inaltul linistit si alb;
Voi crede ca exista o dragoste atotinteleapta
Cea care mi-a refuzat aceste lucruri dupa care tanjesc;
Si desi, cateodata, nu pot sa nu ma intristez,
Totusi, flacara pura a credintei mele statornice
Va arde cu putere.

Nu ma voi indoi, chiar daca intristarile cad ca ploaia,
Iar necazurile roiesc ca albinele in jurul stupului.
Voi crede ca inaltimile pe care le caut
Sunt atinse numai prin suferinte si prin durere;
Si desi suspin si ma svarcolesc sub ale mele cruci,
Voi vedea totusi, din cele mai grozave pierderi ale mele
Cel mai mare castig.

Nu ma voi indoi. Bine ancorat in aceasta credinta,
Ca o corabie puternica, sufletul meu infrunta orice furtuna;
Atat de tare e curajul lui, incat nu se va teme
Sa dea piept cu puternica, necunoscuta mare a mortii.
Oh, sa pot striga, chiar daca trupul mi se desparte de duh,
"Nu ma indoiesc", asa incat lumile care-asculta sa-mi poata auzi
Strigatul spus cu ultima-mi suflare.

Crezand aceasta, vom intampina chiar si cel mai rau lucru din viata fara sa ne indoim de rezultatul niciunei experiente sau multimi de experiente, atata timp cat ne incredem in Dumnezeu si facem voia Lui. Aceasta nu este o lume a intamplarii - nimic nu se petrece acidental. Aceasta nu este lumea deavolului. "Domnul imparateste!" (Psalmul 96:10) Mana divina este in actiune in toate treburile pamantului. Daca, in toate experientele, noi suntem loiali si credinciosi Lui, in final vom vedea ca Stapanul nostru nu a gresit in nimic, pentru ca El face toate lucrurile bine.

El, (Isus) dirijeaza universul prin puterea mare a poruncii Lui" (Evrei 1:3LB)

Paul E. Billheimer