MARGARITAR - DESPRE PACAT
In ochii Tatalui nostru ceresc, desavarsirea ascultarii noastre, nu consta atat de mult in cat am realizat, ci in cat ne-am straduit. Retinerile strica ascultarea. Se poate sa ne ocupam in mod sincer de pacatul care se vede in exterior si totusi nu cu indemanre si eficienta, din cauza ca nu lovim la radacina adanca a raului din interior. Dumnezeu intradevar, ca Tatal nostru in Cristos Isus, nu ne invinuieste pentru pacatul care locuieste in noi, dar ne cere sa ne luptam impotriva lui.
Este un lucru sa fii fara vina inaintea oamenilor, si un altul sa tintesti la acea ascultare desavarsita pe care a manifestat-o Cristos fata de Tatal: "... totdeauna fac ce-I este placut." Primul smen al vietii noi in om este, in general strigatul de disperare la vederea a ceea ce nu l-a deranjat niciodata inainte: intinaciunea pacatului. Omul natural se poate teme de pedeapsa pacatului, dar nu ai poate simti necuratia, nu are discernamantul necesar.
David a spus: "Groaza m-a cuprins din cauza celor rai care parasesc legea ta." Daca ne-ar preocupa lucrurile duhovnicesti, si noi i-am plinge pe cei nenascuti din nou. Lot nu a inteles ca Avraam, starea Sodomei si Gomorei, deoarece neavand calauzirea lui Dumnezeu, era prins din Sodoma - din pacate mult prea prins de ea!
Dumnezeu vrea ca intotdeauna sa vedem pacatul in intinaciunea si vina Lui si sa recunoastem ca l-am savarsit impotriva Lui. (Psalmul 51:4) Cei care neaga dumnezeirea lui Cristos si ispasirea prin sangele Lui, nu sunt constienti de boala lor; de aceea ei nu au nevoie de Doctorul pe care l-a trimis Dumnezeu, nici de leacul pe care il ofera El.
Un principiu important al carmuirii lui Dumnezeu este acela ca pacatul de care nu ne-am pocait, devine o samanta care se inmulteste foarte mult. Cugetul usuratic, care pune sub semnul intrebarii pedeapsa vesnica a celo nenascuti din nou, tradeaza nepasarea omului de a aborda cu seriozitate moartea Fiului lui Dumnezeu pe lemn si marturiile scripturii despre aceasta.
Pacatul nu consta in a fi ispitit, ci in a nu te impotrivi ispitei. Insusi Domnul Isus a fost ispitit si, datorita suferintei Lui, a suferit dureri de nespus, dar nu a putut fi intinat. Daca avem gandul Lui, suferim cand nu suntem ispititi; si cu cat e mai mare durerea sufletului, cu atat e mai mica intinarea.
Cat de pretioase sunt cuvintele din Romani 6:10-11 "Fiindca prin moartea de care a murit, El a murit pentru pacat odata pentru totdeauna... Tot asa si voi insiva socotiti-va morti...", ".... El traieste pentru Dumnezeu", si noi traim cu El pentru Dumnezeu. El a murit fata de pacat, murind pentru pacat. Pacatul i-a fost odata imputat lui, si El l-a inlaturat aducandu-se pe Sine insusi jertfa. Iar acum, avand slava lui data de lucrarea Lui de ispasire, El traieste la dreapta lui Dumnezeu. Prin credinta in Fiul lui Dumnezeu, omul sarac si lipsit este in Cristos intocmai cum Cristos este in ochii lui Dumnezeu. Nu este nici un pacat imputat lui Cristos? Atunci nic celui credincios. Este Cristos cu salva ispasirii Lui primit de Dumnezeu? La fel este si credinciosul. Intelegerea prin credinta a acestor lucruri marete este adevarata cale de dare in moarte a pacatului. "Caci pacatul nu va mai stapini asupra voastra, pentru ca nu sunteti sub lege, ci sub har.(Romani 6:14)
Robert C. Chapman
In ochii Tatalui nostru ceresc, desavarsirea ascultarii noastre, nu consta atat de mult in cat am realizat, ci in cat ne-am straduit. Retinerile strica ascultarea. Se poate sa ne ocupam in mod sincer de pacatul care se vede in exterior si totusi nu cu indemanre si eficienta, din cauza ca nu lovim la radacina adanca a raului din interior. Dumnezeu intradevar, ca Tatal nostru in Cristos Isus, nu ne invinuieste pentru pacatul care locuieste in noi, dar ne cere sa ne luptam impotriva lui.
Este un lucru sa fii fara vina inaintea oamenilor, si un altul sa tintesti la acea ascultare desavarsita pe care a manifestat-o Cristos fata de Tatal: "... totdeauna fac ce-I este placut." Primul smen al vietii noi in om este, in general strigatul de disperare la vederea a ceea ce nu l-a deranjat niciodata inainte: intinaciunea pacatului. Omul natural se poate teme de pedeapsa pacatului, dar nu ai poate simti necuratia, nu are discernamantul necesar.
David a spus: "Groaza m-a cuprins din cauza celor rai care parasesc legea ta." Daca ne-ar preocupa lucrurile duhovnicesti, si noi i-am plinge pe cei nenascuti din nou. Lot nu a inteles ca Avraam, starea Sodomei si Gomorei, deoarece neavand calauzirea lui Dumnezeu, era prins din Sodoma - din pacate mult prea prins de ea!
Dumnezeu vrea ca intotdeauna sa vedem pacatul in intinaciunea si vina Lui si sa recunoastem ca l-am savarsit impotriva Lui. (Psalmul 51:4) Cei care neaga dumnezeirea lui Cristos si ispasirea prin sangele Lui, nu sunt constienti de boala lor; de aceea ei nu au nevoie de Doctorul pe care l-a trimis Dumnezeu, nici de leacul pe care il ofera El.
Un principiu important al carmuirii lui Dumnezeu este acela ca pacatul de care nu ne-am pocait, devine o samanta care se inmulteste foarte mult. Cugetul usuratic, care pune sub semnul intrebarii pedeapsa vesnica a celo nenascuti din nou, tradeaza nepasarea omului de a aborda cu seriozitate moartea Fiului lui Dumnezeu pe lemn si marturiile scripturii despre aceasta.
Pacatul nu consta in a fi ispitit, ci in a nu te impotrivi ispitei. Insusi Domnul Isus a fost ispitit si, datorita suferintei Lui, a suferit dureri de nespus, dar nu a putut fi intinat. Daca avem gandul Lui, suferim cand nu suntem ispititi; si cu cat e mai mare durerea sufletului, cu atat e mai mica intinarea.
Cat de pretioase sunt cuvintele din Romani 6:10-11 "Fiindca prin moartea de care a murit, El a murit pentru pacat odata pentru totdeauna... Tot asa si voi insiva socotiti-va morti...", ".... El traieste pentru Dumnezeu", si noi traim cu El pentru Dumnezeu. El a murit fata de pacat, murind pentru pacat. Pacatul i-a fost odata imputat lui, si El l-a inlaturat aducandu-se pe Sine insusi jertfa. Iar acum, avand slava lui data de lucrarea Lui de ispasire, El traieste la dreapta lui Dumnezeu. Prin credinta in Fiul lui Dumnezeu, omul sarac si lipsit este in Cristos intocmai cum Cristos este in ochii lui Dumnezeu. Nu este nici un pacat imputat lui Cristos? Atunci nic celui credincios. Este Cristos cu salva ispasirii Lui primit de Dumnezeu? La fel este si credinciosul. Intelegerea prin credinta a acestor lucruri marete este adevarata cale de dare in moarte a pacatului. "Caci pacatul nu va mai stapini asupra voastra, pentru ca nu sunteti sub lege, ci sub har.(Romani 6:14)
Robert C. Chapman
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu