MARGARITAR... CONSTIINTA
Cand pacea domneste in constiinta, avem putere supra pacatului. Pacea este ca o santinela care ve-gheaza la usa inimii. Daca santinela nu e la postul ei, atunci fie tumultul dinlauntru inabuse vocea Duhului, fie din cauza tacerii noaste, vocea Lui nu este auzita. O constiinta vinovata este una din armele lui satan impotriva copiilor lui Dumnezeu. Credinta poate fi cutezatoare numai cand constiinta este curata.
Pentru cel credincios, nici un necaz nu se poate asemana cu sentimentul de vina asupra constiintei. Este insa un triumf al credintei sa-ti vezi indepartata vina prin sangele de ispasire al lui Cristos. O pata foarte mica asupra constiintei creaza o bresa mare in comuniunea noastra cu Dumnezeu.
Daca avem o indoiala in mintea noastra in privinta unui lucru anume, ar trebui sa mergem direct la Isus pentru a rezolva acea problema. Dragostea detesta un curs intortochiat. Cand constiinta nu are parte de o instruire corecta, ea devine o unealta in mana lui Satan: daca vorbeste de o pace falsa, provoaca ruina; daca nu vorbeste deloc de pace, este un tortionar.
Nu ar trebui sa tratam niciodata cu usuratate soaptele unei constiinte care are retineri cu privire la un anumit lucru. Neumblarea noastra in Duhul, determina adeseori pe altii sa procedeze la fe.
Ce mare binecuvantare este o constiinta sensibila, care discerne pacatul mic si se ocupa de el, care ne determina sa spunem: "Cerceteaza-ma Dumnezeule!" Intr-o astfel de stare ne vom intrista nu doar pentru orice gand manios sau rabufnire nervoasa, ci chiar si numai pentru un gand de necredinta care s-ar putea sa ne treaca rapid prin minte.
Ierttarea pacatului pecetluita in constiinta, intareste sufletul pentru a putea avea comuniune cu Dumnezeu, in timp ce sentimentul de vinovatie din constiinta, ne indeparteaza de Dumnezeu. Acestea sunt lucruri care trec neobservate in lume, dar ele sunt mari inaintea lui Dumnezeu.
Copilul lui Dumnezeu ar trebui sa-si aduca aminte ca are in el radacina oricarui rau. Daca nu se ocupa sa ingrijeasca gradina constiintei, vor rasari si vor creste buruieni rele; in mod special pacatele care l-au hartuit in zilele de dinaintea convertiriilui vor deveni o plaga pentru el.
O constiinta plina de scrupule vine din carne si din ignoranta cu privire la voia lui Dumnezeu. Dar o constiinta buna, se numara printre cele mai mari binecuvantari ale lui Dumnezeu, caci ea este curatita de sangele lui Cristos si luminata de Scriptura si de Duhul lui Dumnezeu. Trebuie sa ne ocupam constiinta noastra asa cum fac oamenii cu locuintele lor: daca vor sa le pastreze curate, trebuie sa le curete in fiecare zi.
O constiinta spirituale se ocupa mai ales de raul din inima. Dar cand constiinta nu este spirituala, inima este ultimul lucru tratat. O mustrare de la Domnul, primita asa cum se cuvinte, ne va duce pe carari sigure, pe cand o mustrare nebagata in seama este premergatoare unei corectii aspre. Constiinta spirituala nu spune niciodata: "Trebuie sa renunt la asta? Trebuie sa renunt la cealalta?" Caci lucrul acesta nu incanta inima lui Cristos.
Am credinta si o constiinta buna? Atunci pot sa las totul in seama lui Dumnezeu - sa-L las sa dea sau sa ia, sau sa tina dupa cum doreste El. O constiinta pura, este o constiinta atat de profund curatita de sangele lui Cristos, incat face sufletul ca o oglinda in care se vede fata Tatalui nostru ceresc.
O constiinta sensibila, prompta in a detecta necredinta si indemnurile acesteia, ne va fi de mare ajutor pe cararea ascultarii si in umblarea noastra cu Dumnezeu. Intotdeauna trebuie sa ne verificam constiinta prin Cuvantul lui Dumnezeu, si sa-l ajutam pe aproapele nostru sa procedeze la fel. Ar fi intradevar o binecuvantare pentru sfinti daca si-ar forma deprinderea de a judeca totul dupa Scriptura. Se poate ca un copil al lui Dumnezeu sa umble in mod ireprosabil in ochii oamenilor, si, totusi sa aibe in el prea putin din gandul lui Cristos si din Duhul de comuniune; constiinta lui poate fi condusa de Cuvantul lui Dumnezeu, intr-o masura atat de mica, incat atunci cand e vorba de ai-i zidi pe altii, el este doar cu ceva mai bun decat o bucata de cherestea!
Robert C. Chapman
Cand pacea domneste in constiinta, avem putere supra pacatului. Pacea este ca o santinela care ve-gheaza la usa inimii. Daca santinela nu e la postul ei, atunci fie tumultul dinlauntru inabuse vocea Duhului, fie din cauza tacerii noaste, vocea Lui nu este auzita. O constiinta vinovata este una din armele lui satan impotriva copiilor lui Dumnezeu. Credinta poate fi cutezatoare numai cand constiinta este curata.
Pentru cel credincios, nici un necaz nu se poate asemana cu sentimentul de vina asupra constiintei. Este insa un triumf al credintei sa-ti vezi indepartata vina prin sangele de ispasire al lui Cristos. O pata foarte mica asupra constiintei creaza o bresa mare in comuniunea noastra cu Dumnezeu.
Daca avem o indoiala in mintea noastra in privinta unui lucru anume, ar trebui sa mergem direct la Isus pentru a rezolva acea problema. Dragostea detesta un curs intortochiat. Cand constiinta nu are parte de o instruire corecta, ea devine o unealta in mana lui Satan: daca vorbeste de o pace falsa, provoaca ruina; daca nu vorbeste deloc de pace, este un tortionar.
Nu ar trebui sa tratam niciodata cu usuratate soaptele unei constiinte care are retineri cu privire la un anumit lucru. Neumblarea noastra in Duhul, determina adeseori pe altii sa procedeze la fe.
Ce mare binecuvantare este o constiinta sensibila, care discerne pacatul mic si se ocupa de el, care ne determina sa spunem: "Cerceteaza-ma Dumnezeule!" Intr-o astfel de stare ne vom intrista nu doar pentru orice gand manios sau rabufnire nervoasa, ci chiar si numai pentru un gand de necredinta care s-ar putea sa ne treaca rapid prin minte.
Ierttarea pacatului pecetluita in constiinta, intareste sufletul pentru a putea avea comuniune cu Dumnezeu, in timp ce sentimentul de vinovatie din constiinta, ne indeparteaza de Dumnezeu. Acestea sunt lucruri care trec neobservate in lume, dar ele sunt mari inaintea lui Dumnezeu.
Copilul lui Dumnezeu ar trebui sa-si aduca aminte ca are in el radacina oricarui rau. Daca nu se ocupa sa ingrijeasca gradina constiintei, vor rasari si vor creste buruieni rele; in mod special pacatele care l-au hartuit in zilele de dinaintea convertiriilui vor deveni o plaga pentru el.
O constiinta plina de scrupule vine din carne si din ignoranta cu privire la voia lui Dumnezeu. Dar o constiinta buna, se numara printre cele mai mari binecuvantari ale lui Dumnezeu, caci ea este curatita de sangele lui Cristos si luminata de Scriptura si de Duhul lui Dumnezeu. Trebuie sa ne ocupam constiinta noastra asa cum fac oamenii cu locuintele lor: daca vor sa le pastreze curate, trebuie sa le curete in fiecare zi.
O constiinta spirituale se ocupa mai ales de raul din inima. Dar cand constiinta nu este spirituala, inima este ultimul lucru tratat. O mustrare de la Domnul, primita asa cum se cuvinte, ne va duce pe carari sigure, pe cand o mustrare nebagata in seama este premergatoare unei corectii aspre. Constiinta spirituala nu spune niciodata: "Trebuie sa renunt la asta? Trebuie sa renunt la cealalta?" Caci lucrul acesta nu incanta inima lui Cristos.
Am credinta si o constiinta buna? Atunci pot sa las totul in seama lui Dumnezeu - sa-L las sa dea sau sa ia, sau sa tina dupa cum doreste El. O constiinta pura, este o constiinta atat de profund curatita de sangele lui Cristos, incat face sufletul ca o oglinda in care se vede fata Tatalui nostru ceresc.
O constiinta sensibila, prompta in a detecta necredinta si indemnurile acesteia, ne va fi de mare ajutor pe cararea ascultarii si in umblarea noastra cu Dumnezeu. Intotdeauna trebuie sa ne verificam constiinta prin Cuvantul lui Dumnezeu, si sa-l ajutam pe aproapele nostru sa procedeze la fel. Ar fi intradevar o binecuvantare pentru sfinti daca si-ar forma deprinderea de a judeca totul dupa Scriptura. Se poate ca un copil al lui Dumnezeu sa umble in mod ireprosabil in ochii oamenilor, si, totusi sa aibe in el prea putin din gandul lui Cristos si din Duhul de comuniune; constiinta lui poate fi condusa de Cuvantul lui Dumnezeu, intr-o masura atat de mica, incat atunci cand e vorba de ai-i zidi pe altii, el este doar cu ceva mai bun decat o bucata de cherestea!
Robert C. Chapman
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu