MARGARITAR... MOSTENIREA LUI CALEB
Iosua 14:12 "Domnul va fi, poate, cu mine si-i voi izgoni, cum a spus Domnul."
Aceasta a fost marturia plina de eroism a unui veteran aflat la a 85 aniversare, varsta la care se presupune, ca orice om obisnuit se va fi retras din serviciul activ, fiind deja in asteptarea trecerii dincolo. Caleb insa, tocmai isi incepea activitatea cea mai importanta a vietii sale. Ambitia lui cea mai marea si realizarea cea mai de seama din viata sa se aflau inca inainte-i. Ca dar de ziua sa de nastere el a cerut sa i se dea sansa de a face cel mai greu lucru din tot ceea ce oamenii lui incercasera vreodata si anume, nimic mai putin decat cucerirea Herbronului, intaritura fiilor lui Anac.
Cat de potrivit este sa ne lasam influientati de acelasi fel de credinta despre care citim in capitolul al 11-lea din Evrei, credinta prin care cei din vechime "au cucerit imparatii, au facut dreptate, au capatat fagaduinte.... s-au vindecat de boli, au fost viteji in razboi, au pus pe fuga ostile vrajmase". Printre cei care citesc randurile acestea, este cineva care a inceput sa-si socoteasca incheiata lucrarea vietii si sa ocoleasca locurile tari, poverile si luptele vietii? Ganditi-va la Caleb si Hebron si nu pierdeti biruin-tele cele mai de seama! Lucrul cel mai bun urmeaza sa vina, daca aveti credinta indeajuns sa-l cereti.
Cucerirea Hebronului a insemnat mai mult decat realizarile obisnuite ale unei vieti de credinta. Tara fusese deja cucerita si impartita ca mostenire. Hebron inseamna o mostenire in plus, un premiu aparte in lupta de credinta. In acelasi mod, pentru toti cei ce vor sa primeasca botezul suferintei si sa bea din cupa incercarilor, Dumnezeu pastreaza o recompensa aparte. Ambitia lui Pavel a fost sa castige cununa si sa implineasca slujba pe care altii o ratasera. Exista totdeauna loc pentru o ambitie sfanta. In ultimele capitole din Iosua, citim despre acele tinuturi alese care asteptau sa fie luate in stapinire printr-o credinta plina de indrazneala. Mostenirea lui Caleg a fost, probabil, cea mai mareata dintre acestea.
O asemenea biruinta presupune o batalie grea si un dusman puternic si neandurator. Cea atacata era chiar cetatea anachinilor, conducatorii giganti ai Canaanului. Oamenii acestia reprezinta taria raului cuibarita in inima omeneasca, viata eului si pacatul sub toate aspectele si ramificatiile lui. Nici un mare premiu nu se castiga fara multa greutate si impotrivire. Deavolul nu se osteneste prea mult cu oamenii obisnuti. El isi rezerva loviturile maiestre pentru prada cea mai aleasa. Citim ca, de indata ce David a fost pus ca imparat peste Hebron, filistenii au venit sa-l caute. David ai interesa acum ca devenise imparat. Iar noi cand staruim in alergarea dupa lucrurile alese, vom da peste capetenii si domnii, nu in planurile de jos ale vietii, ci in locurile ceresti.
O data un regiment a fost predepsit pentru infrangerea rusinoasa cauzata de pierderea steagului. Oamenii s-au simtit adanc umiliti si asteptau cu nerabdare sansa de a-l recupera. Ocazia dorita a sosit in cele din urma. Intr-o zi comandantul i-a adunat, si aratandu-le o ridicatura abrupta intesata de artirelia vrajmasului le-a spus: "Baieti, acolo e steagul vostru. Mergeti si puneti mana pe el!" N-a fost nevoie de a doua comanda ca atacul sa porneasca navalnic. S-au intors insangerati, dar victoriosi, cu steagul smuls de inclestarea celui mai puternic dusman. Steagurile noastre de onoare si cununile de slava ne asteapta pe inaltimile pline de primejdii si dificultati. Vom fi gasiti in rindurile lui Caleb si pe inaltimile Hebronului?
Numele Hebron are un adanc inteles spiritual. El denumeste locul sfantit prin faptul ca Avraam, prietenul lui Dumnezeu si-a avut acolo salas, iar in limba araba semnificatia numelui este "prieten".
El reprezinta triumful dragostei in arena noastra spirituala. Si probabil ca nu exista o citadela mai inalta sau mai puternica de conflict spiritual si aspiratie. Probele cele mai severe din viata noastra crestina, se dau pe linia dragostei care sufera indelung si ramane plina de bunatate, a acelei dragoste care "acopera totul, nadajduieste totul, sufere totul". Acest fel de dragoste nu se castiga prin simplu fel de straduinta. Ea nu este rezultatul moralei, ci biruinta credintei. De cata patrundere au dat dovada ucenicii aceia, care dupa ce au ascultat ce fel de dragoste inalta asteapta Domnul de la ei si ce fel de capacitate de a ierta, nu doar de sapte ori, ci de saptezeci de ori cate sapte, si-au inaltat privirile spre El, constienti de neputinta lor, si-au cerut: "Doamne mareste-ne dragostea!" Ei incepeau sa inteleaga ceva despre credinta care lucreaza in dragoste.
Preaiubitilor, sa-l urmam pe Caleb si sa ne cucerim Hebronul nostru!
A. B Simpson
Iosua 14:12 "Domnul va fi, poate, cu mine si-i voi izgoni, cum a spus Domnul."
Aceasta a fost marturia plina de eroism a unui veteran aflat la a 85 aniversare, varsta la care se presupune, ca orice om obisnuit se va fi retras din serviciul activ, fiind deja in asteptarea trecerii dincolo. Caleb insa, tocmai isi incepea activitatea cea mai importanta a vietii sale. Ambitia lui cea mai marea si realizarea cea mai de seama din viata sa se aflau inca inainte-i. Ca dar de ziua sa de nastere el a cerut sa i se dea sansa de a face cel mai greu lucru din tot ceea ce oamenii lui incercasera vreodata si anume, nimic mai putin decat cucerirea Herbronului, intaritura fiilor lui Anac.
Cat de potrivit este sa ne lasam influientati de acelasi fel de credinta despre care citim in capitolul al 11-lea din Evrei, credinta prin care cei din vechime "au cucerit imparatii, au facut dreptate, au capatat fagaduinte.... s-au vindecat de boli, au fost viteji in razboi, au pus pe fuga ostile vrajmase". Printre cei care citesc randurile acestea, este cineva care a inceput sa-si socoteasca incheiata lucrarea vietii si sa ocoleasca locurile tari, poverile si luptele vietii? Ganditi-va la Caleb si Hebron si nu pierdeti biruin-tele cele mai de seama! Lucrul cel mai bun urmeaza sa vina, daca aveti credinta indeajuns sa-l cereti.
Cucerirea Hebronului a insemnat mai mult decat realizarile obisnuite ale unei vieti de credinta. Tara fusese deja cucerita si impartita ca mostenire. Hebron inseamna o mostenire in plus, un premiu aparte in lupta de credinta. In acelasi mod, pentru toti cei ce vor sa primeasca botezul suferintei si sa bea din cupa incercarilor, Dumnezeu pastreaza o recompensa aparte. Ambitia lui Pavel a fost sa castige cununa si sa implineasca slujba pe care altii o ratasera. Exista totdeauna loc pentru o ambitie sfanta. In ultimele capitole din Iosua, citim despre acele tinuturi alese care asteptau sa fie luate in stapinire printr-o credinta plina de indrazneala. Mostenirea lui Caleg a fost, probabil, cea mai mareata dintre acestea.
O asemenea biruinta presupune o batalie grea si un dusman puternic si neandurator. Cea atacata era chiar cetatea anachinilor, conducatorii giganti ai Canaanului. Oamenii acestia reprezinta taria raului cuibarita in inima omeneasca, viata eului si pacatul sub toate aspectele si ramificatiile lui. Nici un mare premiu nu se castiga fara multa greutate si impotrivire. Deavolul nu se osteneste prea mult cu oamenii obisnuti. El isi rezerva loviturile maiestre pentru prada cea mai aleasa. Citim ca, de indata ce David a fost pus ca imparat peste Hebron, filistenii au venit sa-l caute. David ai interesa acum ca devenise imparat. Iar noi cand staruim in alergarea dupa lucrurile alese, vom da peste capetenii si domnii, nu in planurile de jos ale vietii, ci in locurile ceresti.
O data un regiment a fost predepsit pentru infrangerea rusinoasa cauzata de pierderea steagului. Oamenii s-au simtit adanc umiliti si asteptau cu nerabdare sansa de a-l recupera. Ocazia dorita a sosit in cele din urma. Intr-o zi comandantul i-a adunat, si aratandu-le o ridicatura abrupta intesata de artirelia vrajmasului le-a spus: "Baieti, acolo e steagul vostru. Mergeti si puneti mana pe el!" N-a fost nevoie de a doua comanda ca atacul sa porneasca navalnic. S-au intors insangerati, dar victoriosi, cu steagul smuls de inclestarea celui mai puternic dusman. Steagurile noastre de onoare si cununile de slava ne asteapta pe inaltimile pline de primejdii si dificultati. Vom fi gasiti in rindurile lui Caleb si pe inaltimile Hebronului?
Numele Hebron are un adanc inteles spiritual. El denumeste locul sfantit prin faptul ca Avraam, prietenul lui Dumnezeu si-a avut acolo salas, iar in limba araba semnificatia numelui este "prieten".
El reprezinta triumful dragostei in arena noastra spirituala. Si probabil ca nu exista o citadela mai inalta sau mai puternica de conflict spiritual si aspiratie. Probele cele mai severe din viata noastra crestina, se dau pe linia dragostei care sufera indelung si ramane plina de bunatate, a acelei dragoste care "acopera totul, nadajduieste totul, sufere totul". Acest fel de dragoste nu se castiga prin simplu fel de straduinta. Ea nu este rezultatul moralei, ci biruinta credintei. De cata patrundere au dat dovada ucenicii aceia, care dupa ce au ascultat ce fel de dragoste inalta asteapta Domnul de la ei si ce fel de capacitate de a ierta, nu doar de sapte ori, ci de saptezeci de ori cate sapte, si-au inaltat privirile spre El, constienti de neputinta lor, si-au cerut: "Doamne mareste-ne dragostea!" Ei incepeau sa inteleaga ceva despre credinta care lucreaza in dragoste.
Preaiubitilor, sa-l urmam pe Caleb si sa ne cucerim Hebronul nostru!
A. B Simpson
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu