MARGARITAR... - COMUNIUNEA CU DUMNEZEU - 1
Dumnezeu, prin tratamentele pe care le aplica copiilor Lui, arata rabdarea dragostei Sale. Dar cu cei ascultatori umbla El in partasia dragostei Lui. In ambele cazuri, El dobandeste slava. Ferice de cei care traiesc sub zambetul Lui aprobator.
Partasia cu Tatal si cu Fiul Sau Isus Cristos, precum si comuniunea Duhului, ar trebui sa fie painea zilnica a sufletelor noastre. Daca marile adevaruri ale planului vesnic si plin de har a lui Dumnezeu, precum si dragostea Lui care ne-a ales, nu ocupa in inimile noastre locul ce li se cuvine, in mod inevitabil vom intelege gresit adevarurile, intr-o masura mai mare sau mai mica; nu ne vom putea implini obligatiile fata de Dumnezeu, si nici nu le vom putea discerne in mod corespunzator.
Cand iesim din camaruta comuniunii cu Dumnezeu, atmosfera incarcata de vorbe rele va fi pentru noi ca si aerul poluat al unui oras mare pentru cel care a inspirat aierul curat de la munte sau briza proaspata de pe tarmul marii.
Daca sufletele noastre nu traiesc in comuniune cu Dumnezeu, scriptura nu ne va oferi puterea si hrana ei. Nimic nu ne poate invata asa de mult ca umblarea cu Dumnezeu; nimic nu ne cerne mai mult inima si constiinta ca straduinta de a umbla inintea Lui in toate lucrurile, de a auzi, de a vorbi si de a umbla, actiona in vederea unui singur mare tel, si anume acela de a-I fi placuti lui Dumnezeu si de a face voia Lui din toata inima.
Domnul ne calauzeste cu ochii Lui; adica ne calauzeste astfel, incat sa ne asigure calauzirea Lui. El se va ocupa de noi asa cum o mama blanda se ocupa de micutii ei, pe care nu-i scapa nici o clipa din ochi. Partasia cu Dumnezeu nu este posibila decat prin sangele iubitului sa Fiu. Prin acest sange ne vorbeste El si ne numeste copii Lui; si tot prin sange noi strigam: "Ava, Tata", varsandu-ne inimile inaintea Lui. Iar noi putem sa-I vorbim Lui asa cum nu putem vorbi niciunei urechi omenesti, deoarece inima omului nu este ca inima lui Dumnezeu.
Nu vom putea prospera niciodata decat daca Il vom cauta pe Dumnezeu in camaruta tainica. Si daca vom incepe in camaruta, nu ne vom opri acolo - Il vom cauta si Il vom gasi si in adunarea sfintilor. Deprinderea de a umbla cu Dumnezeu are, printre alte roade binecuvintate, pe acelea de a sti ce sa faci atunci cand L-ai nemultumit pe Dumnezeu. "Un duh ranit cine poate purta?" (Proverbe 18:14) Totusi Dumnezeu ne poate face in stare sa aruncam asupra Lui chiar si acea povara.
Cand Avraam a pornit in calatoria lui, nu a stiut ce intalniri cu Dumnezeu ai stateau inainte. El a indraznit sa plece bazandu-se pe chemarea si promisiunea lui Dumnezeu si indurarile s-au inmultit pe masura ce a inaintat pe cale. Ori de cate ori traim inaintea oamenilor, in loc sa umblam inaintea lui Dumnezeu, vom avea parte de neliniste si neodihna.
Lui Dumnezeu ai este imposibil sa aibe partasie cu sfintii Lui altfel decat pe cararea ascultatii. Cand ei s-au abatut de la aceasta carare, se apropie de ei cu nuiaua corectiei, pentru a-i readece in partasie cu El. Cand vedem cea mai mica urma din gandul lui Cristos in cineva, ar trebui sa ne amintim ca intr-o astfel de persoana isi gaseste desfatarea inima lui Dumnezeu.....
Continuarea maine
Robert C. Chapman
Dumnezeu, prin tratamentele pe care le aplica copiilor Lui, arata rabdarea dragostei Sale. Dar cu cei ascultatori umbla El in partasia dragostei Lui. In ambele cazuri, El dobandeste slava. Ferice de cei care traiesc sub zambetul Lui aprobator.
Partasia cu Tatal si cu Fiul Sau Isus Cristos, precum si comuniunea Duhului, ar trebui sa fie painea zilnica a sufletelor noastre. Daca marile adevaruri ale planului vesnic si plin de har a lui Dumnezeu, precum si dragostea Lui care ne-a ales, nu ocupa in inimile noastre locul ce li se cuvine, in mod inevitabil vom intelege gresit adevarurile, intr-o masura mai mare sau mai mica; nu ne vom putea implini obligatiile fata de Dumnezeu, si nici nu le vom putea discerne in mod corespunzator.
Cand iesim din camaruta comuniunii cu Dumnezeu, atmosfera incarcata de vorbe rele va fi pentru noi ca si aerul poluat al unui oras mare pentru cel care a inspirat aierul curat de la munte sau briza proaspata de pe tarmul marii.
Daca sufletele noastre nu traiesc in comuniune cu Dumnezeu, scriptura nu ne va oferi puterea si hrana ei. Nimic nu ne poate invata asa de mult ca umblarea cu Dumnezeu; nimic nu ne cerne mai mult inima si constiinta ca straduinta de a umbla inintea Lui in toate lucrurile, de a auzi, de a vorbi si de a umbla, actiona in vederea unui singur mare tel, si anume acela de a-I fi placuti lui Dumnezeu si de a face voia Lui din toata inima.
Domnul ne calauzeste cu ochii Lui; adica ne calauzeste astfel, incat sa ne asigure calauzirea Lui. El se va ocupa de noi asa cum o mama blanda se ocupa de micutii ei, pe care nu-i scapa nici o clipa din ochi. Partasia cu Dumnezeu nu este posibila decat prin sangele iubitului sa Fiu. Prin acest sange ne vorbeste El si ne numeste copii Lui; si tot prin sange noi strigam: "Ava, Tata", varsandu-ne inimile inaintea Lui. Iar noi putem sa-I vorbim Lui asa cum nu putem vorbi niciunei urechi omenesti, deoarece inima omului nu este ca inima lui Dumnezeu.
Nu vom putea prospera niciodata decat daca Il vom cauta pe Dumnezeu in camaruta tainica. Si daca vom incepe in camaruta, nu ne vom opri acolo - Il vom cauta si Il vom gasi si in adunarea sfintilor. Deprinderea de a umbla cu Dumnezeu are, printre alte roade binecuvintate, pe acelea de a sti ce sa faci atunci cand L-ai nemultumit pe Dumnezeu. "Un duh ranit cine poate purta?" (Proverbe 18:14) Totusi Dumnezeu ne poate face in stare sa aruncam asupra Lui chiar si acea povara.
Cand Avraam a pornit in calatoria lui, nu a stiut ce intalniri cu Dumnezeu ai stateau inainte. El a indraznit sa plece bazandu-se pe chemarea si promisiunea lui Dumnezeu si indurarile s-au inmultit pe masura ce a inaintat pe cale. Ori de cate ori traim inaintea oamenilor, in loc sa umblam inaintea lui Dumnezeu, vom avea parte de neliniste si neodihna.
Lui Dumnezeu ai este imposibil sa aibe partasie cu sfintii Lui altfel decat pe cararea ascultatii. Cand ei s-au abatut de la aceasta carare, se apropie de ei cu nuiaua corectiei, pentru a-i readece in partasie cu El. Cand vedem cea mai mica urma din gandul lui Cristos in cineva, ar trebui sa ne amintim ca intr-o astfel de persoana isi gaseste desfatarea inima lui Dumnezeu.....
Continuarea maine
Robert C. Chapman
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu