MARGARITAR - VIATA SPONTANA
Ieremia 31:33 "Voi pune legea Mea inlauntrul lor, o voi scrie in inimile lor.
Viata crestina cea mai inalta este organica, nu mecanica. O casa se construieste pe principii meca-nice adaugandu-i-se parte dupa parte, din afara. Un copac ia fiinta pe principiu organic, adaugan-du-si strat dupa strat, din interior. Viata spirituala este organica, izvorand dintr-o sursa interioara si adoptandu-si expresia, manifestarea si aducerea de rod potrivite. Sub lege omul a incercat sa-si inte-meieze o dreptate capatata prin truda, inchinare si fapte exterioare. E ceva asemanator nucilor de cocos ce, deseori in cimitirile pagane sunt prinse in ramurile palmierului, ca o ofranda adusa spirite-lor mortilor. Fructul este legar de crengile palmierului la a carui radacina este ingropat un mort. Acest lucru este adevarat cu privire la orice autoindreptatie a omului. Roadele spirituale cresc spon-tan dintra radacina vie, intr-un trunchi vechi la fel de viu.Crestinul nu trebuie sa incerce atat de mutl sa produca roade, cat sa aibe viata din belsug. De aceea a spus Invatatorul: "Cine ramane in Mine si in cine raman Eu, aduce multa roada." Dumnezeu nu doreste ca noi sa facem mai mult pen-tru El, cat doreste ca noi sa luam mai mult din El ca astfel sa-i dam inapoi mai mult din ce este al Lui.
Prorocul Ieremia a anticipat aceasta noua cale a dreptatii prin viziunea glorioasa a Noului Legamant pe care Dumnezeu urma sa-L faca cu poporul Sau in vremea Noului Testament. El spune: "Voi pune legea Mea inlauntrul lor, o voi scrie in inima lor." El creaza in interiorul nostru un principiu spontan al dreptatii, care isi este singur lege si care manifeta potrivit propriei sale naturi drepte sfintenie si dragoste. Principiul ascultarii crestine este sa ascultam nu pentru ca trebuie, ci pentru ca ne place. Aceasta este forta reflexa pe care Dumnezeu o foloseste chiar si in lumea naturala pentru a infaptui cele mai extraordinare transformari. Care este explicatia ostenelii rabdatoare a lucratorului care trudeste din greu si care zi de zi, an de an, isi petrece viata facand o munca monotona si plina de mizerie intr-o fabrica sau mina? Este gandul la sotie si copii, a caror primire iubitoare seara si a caror bunastare si fericire sunt o rasplata suficienta. Dumnezeu tine lumea laolalta, cu nenumaratele ei inimi si caminuri, prin aceste fapte spontane ale dragostei omenesti. De cate ori n-am vazut cum o fata egoista, s-a transformat brusc intr-o mama si sotie rabdatoare, muncitoare si fericita, gata sa-si petreaca noptile muncind neobosit si sacrificandu-se pentru micutul ei camin, neasteptand alta recompensa decat fericirea si afectiunea membrilor acestui camin. Tot astfel Dumnezeu, pe mai inaltul taram al harului, pune in inimile omenesti, secretul magic al unei mari iubiri, care transforma egoismul in sacrificiu, iar avaritia in slujire.
Apoi avem parte de o nemarginita eliberare prin minuantul caracter pozitiv al acestui principiu de viata mai inalt. Noi nu trebuie sa ne gandim continuu la lucrurile pe care trebuie sa le facem, ci sa fim preocupati de Cristos si astfel, lumina va alunga intunericul, iar binele va invinge raul.
Se povesteste despre un capitan de vas care cauta o slujba la o firma de transport maritim din New Orleans. A fost intrebat daca ar putea sa preia comanda unui vas care face curse pe Mississipi si Ohaio. El a raspuns ca socoteste ca poate. A mai fost intrebat daca cunoaste locurile unde se aflau stanci pe parcursul acestor doua ape promejdioase, ca astfel sa le poata evita. Clipind istet din ochi el a raspuns: "Socot ca stiu locurile unde nu sunt stanci si pe acolo intentionez sa navighez." Ne e deajuns sa cunoastem cursul apei si sa ne mentinem pe el. E suficinet sa umblam pe calea Imparatului si sa ignoram celelalte carari ce se ramifica de feicare parte. Adevarata viata spirituala este un lucru foarte simplu, iar calatorul care merge pe aceasta cale, chiar fara minte de-ar fi, are parte de nesfarsita mangaiere si suficient ajutor. Am invatat noi acest secret si, aps cu pas, zi de zi, il traim noi in mod practic, potrivit cu acest cuvant simplu al Sau: "Dupa cum ati primit pe Cristos Isus, Domnul, asa sa si umblati in El."
Dulce e sa mergi cu Domnul
Pas cu pas si zi de zi.
Pe-a Lui urme sa-ti pui pasul,
Calea Lui spre-a o pazi.
A.B. Simpron
Ieremia 31:33 "Voi pune legea Mea inlauntrul lor, o voi scrie in inimile lor.
Viata crestina cea mai inalta este organica, nu mecanica. O casa se construieste pe principii meca-nice adaugandu-i-se parte dupa parte, din afara. Un copac ia fiinta pe principiu organic, adaugan-du-si strat dupa strat, din interior. Viata spirituala este organica, izvorand dintr-o sursa interioara si adoptandu-si expresia, manifestarea si aducerea de rod potrivite. Sub lege omul a incercat sa-si inte-meieze o dreptate capatata prin truda, inchinare si fapte exterioare. E ceva asemanator nucilor de cocos ce, deseori in cimitirile pagane sunt prinse in ramurile palmierului, ca o ofranda adusa spirite-lor mortilor. Fructul este legar de crengile palmierului la a carui radacina este ingropat un mort. Acest lucru este adevarat cu privire la orice autoindreptatie a omului. Roadele spirituale cresc spon-tan dintra radacina vie, intr-un trunchi vechi la fel de viu.Crestinul nu trebuie sa incerce atat de mutl sa produca roade, cat sa aibe viata din belsug. De aceea a spus Invatatorul: "Cine ramane in Mine si in cine raman Eu, aduce multa roada." Dumnezeu nu doreste ca noi sa facem mai mult pen-tru El, cat doreste ca noi sa luam mai mult din El ca astfel sa-i dam inapoi mai mult din ce este al Lui.
Prorocul Ieremia a anticipat aceasta noua cale a dreptatii prin viziunea glorioasa a Noului Legamant pe care Dumnezeu urma sa-L faca cu poporul Sau in vremea Noului Testament. El spune: "Voi pune legea Mea inlauntrul lor, o voi scrie in inima lor." El creaza in interiorul nostru un principiu spontan al dreptatii, care isi este singur lege si care manifeta potrivit propriei sale naturi drepte sfintenie si dragoste. Principiul ascultarii crestine este sa ascultam nu pentru ca trebuie, ci pentru ca ne place. Aceasta este forta reflexa pe care Dumnezeu o foloseste chiar si in lumea naturala pentru a infaptui cele mai extraordinare transformari. Care este explicatia ostenelii rabdatoare a lucratorului care trudeste din greu si care zi de zi, an de an, isi petrece viata facand o munca monotona si plina de mizerie intr-o fabrica sau mina? Este gandul la sotie si copii, a caror primire iubitoare seara si a caror bunastare si fericire sunt o rasplata suficienta. Dumnezeu tine lumea laolalta, cu nenumaratele ei inimi si caminuri, prin aceste fapte spontane ale dragostei omenesti. De cate ori n-am vazut cum o fata egoista, s-a transformat brusc intr-o mama si sotie rabdatoare, muncitoare si fericita, gata sa-si petreaca noptile muncind neobosit si sacrificandu-se pentru micutul ei camin, neasteptand alta recompensa decat fericirea si afectiunea membrilor acestui camin. Tot astfel Dumnezeu, pe mai inaltul taram al harului, pune in inimile omenesti, secretul magic al unei mari iubiri, care transforma egoismul in sacrificiu, iar avaritia in slujire.
Apoi avem parte de o nemarginita eliberare prin minuantul caracter pozitiv al acestui principiu de viata mai inalt. Noi nu trebuie sa ne gandim continuu la lucrurile pe care trebuie sa le facem, ci sa fim preocupati de Cristos si astfel, lumina va alunga intunericul, iar binele va invinge raul.
Se povesteste despre un capitan de vas care cauta o slujba la o firma de transport maritim din New Orleans. A fost intrebat daca ar putea sa preia comanda unui vas care face curse pe Mississipi si Ohaio. El a raspuns ca socoteste ca poate. A mai fost intrebat daca cunoaste locurile unde se aflau stanci pe parcursul acestor doua ape promejdioase, ca astfel sa le poata evita. Clipind istet din ochi el a raspuns: "Socot ca stiu locurile unde nu sunt stanci si pe acolo intentionez sa navighez." Ne e deajuns sa cunoastem cursul apei si sa ne mentinem pe el. E suficinet sa umblam pe calea Imparatului si sa ignoram celelalte carari ce se ramifica de feicare parte. Adevarata viata spirituala este un lucru foarte simplu, iar calatorul care merge pe aceasta cale, chiar fara minte de-ar fi, are parte de nesfarsita mangaiere si suficient ajutor. Am invatat noi acest secret si, aps cu pas, zi de zi, il traim noi in mod practic, potrivit cu acest cuvant simplu al Sau: "Dupa cum ati primit pe Cristos Isus, Domnul, asa sa si umblati in El."
Dulce e sa mergi cu Domnul
Pas cu pas si zi de zi.
Pe-a Lui urme sa-ti pui pasul,
Calea Lui spre-a o pazi.
A.B. Simpron
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu