MARGARITAR.... ULTIMELE FORTARETE
2 Samuel 5:7 "Dar David a pus mana pe cetatuia Sionului."
Dupa cucerirea Canaanului de catre Iosua si dupa toate biruintele lui Saul si David, tot mai ramasese, vreme de 400 de ani, o cetate in mainile cananitilor. Este vorba de cetatea Iebusului, Ierusalimul de mai tarziu, capitala iebusitilor. Datorita asezarii ei, citadela era inaccesibila si, chiar dupa incoronarea sa, locuitorii ei au refuzat sa ce supuna lui David. Mai mult, atat erau de increzatori iebusitii in siguranta oferita de fortareata lor naturala, incat i-au trimis un mesaj lui David, spunandu-i ca Iebusul este aparat de orbi si ologi si va trebui sa-i alunge antai pe acestia inainte de a lua cetatea. Cel care a raspuns provocarii a fost Ioab si, drept rasplata pentru vitejia lui, a fost inaltat la rangul de capetenie peste oastea lui Israel. Iebus a devenit imediat resedinta lui David si cetatea Ierusalimului. Ceea ce fusese intaritura vrajmasului pina in ultima clipa, avea sa devina centrul autoritatii divine nu numai in istoria Israelului ci si in acea epoca de slava din muntele Sion va deveni metropola Imparatiei de o mie de ani. Ce transformare stralucita!
Ce lectie se desprinde de aici pentru cei a caror ochi spirituali sunt deschisi sa vada ce e in inimile noastre, sa vada esecurile si posibilitatea victoriilor si a infaptuirilor.!
In primul rand, s-ar putea sa mai existe ceva ascuns in inimile si vietile noastre, ceva la care inca nu am renuntat pe deplin sau ceva care n-a fost castigat pentru Cristos. Am lasat un Ierihon in urma nostra sau chiar un Iebus din centru lumii noastre spirituale. Avem un dusman in citadela. Ne-am infrant toate vechile deprinderi cu exceptia uneia singure. Pacatul acela chinuitor dainuie si-si aroga dreptul de a fi tolerat si crutat. S-ar putea sa fie vorba de o slabiciune de caracter pe care noi o consideram neinsemnata, de o ingaduinta fata de noi insine pe care o lasam sa persiste, de o datorie neglijata in afaceir sau in cadrul familiei, o scapare in slujirea crestina, o veche nedreptate care n-a fost niciodata corectata si este probabil uitata, sau de esecul de a intra pe deplin in toata mostenirea noastra. Mai poate fi iarasi vorba de o slabiciune fizica pentru care n-am cerut permisiunea de a o birui sau de o promisiune sau legamant de mult uitate si lasate neamplinite. Memoria si constiinta, daca ai vom cere lui Dumnezeu sa le trezeasca la viata ne vor ajuta sa dam de Iebusul nostru, iar Duhul Sfant ne va convinge de primejdia si de pacatul de a lasa steagul dusmanului sa fluture fie si deasupra unui singur coltisor neglijat al mostenirii Sale.
Satan nu are absolut nimic impotriva ca sa ne lase sa avem totul, daca ai facem in schimb loc sa ramana intr-un singur punct. Se povesteste despre un print hindus ca avea o mare ambitie de a stapini un tinut magnific. Un om sarman insa detinea titlul de propèrietate asupra unui coltisor neinsemnat din acest teritoriu, si desi i s-au oferit milioane, a refuzat sa-l vinda. Mandria lui - spre marea mahnire a printului - era sa poata spune: "Nu uitati excelenta ca noi doi stapinim orasul." Satan este foarte multumit sa-i poata spune acelasi lucru Stapinului nastru binecuvintat.
Uneori Iebusul nostru este un tinut precum cetatea cananita din vechime, de orbi si ologi. Victoria n-ar fi greu de castigat daca am avea curajul de a ataca, asa cum a facut Ioab. Numai indelungile noastre obiceiuri de toleranta, indolenta si necredinciosie au facut sa se intareasca pozitiile vrajmasului. Ne vom ridica sa-l izgonim si sa-i apartinem Domnului intru totul?
Lectia menita sa ne dea avant, desprinsa din textul nostru, este ca lucrurile castigate cu greu de la vrajmas, si care au fost in cel mai rusinos mod folosite de el impotriva Domnului si impotriva noastra sunt lucrurile pe care vrea Dumnezeu sa le aleaga si sa le foloseasca spre slava Sa cea mai inalta. Iebusul si nu o alta cetate a devenit capitala Ierusalimului si urmeaza sa devina inaltimea Sionului si locul unde regele isi va avea palatul. Si asa se face ca lucrurile pentru care am platit pretul cel mai mare sunt folosite de Dumnezeu pentru slujba cea mai nobila. Ai vei da Lui ultima fortificatie in viata de pacat a sinelui, preamarindu-I astfel harul si proslavindu-I Numele?
Am vazut in zilele noastre cum Dumnezeu a facut din victima unei vieti de risipa, vestitorul mantuirii pentru un mare numar de semeni pacatosi. Poate tarziu in viata, o neputinta care de mult se prelungeste, a fost in sfarsit depasita, o biruinta a fost castigata asupra vreunei deficiente naturale sau spirituale, si astfel o viata transformata si umpluta cu Duhul Sfant devine instrumentul unora dintre cele mai alese transformari ale crucii. Prietene El vrea sa ia lucrul cel mai trist si mai greu din viata ta infranta si sa faca din Iebusul tau Ierusalimul Lui.
A.B Simpson
2 Samuel 5:7 "Dar David a pus mana pe cetatuia Sionului."
Dupa cucerirea Canaanului de catre Iosua si dupa toate biruintele lui Saul si David, tot mai ramasese, vreme de 400 de ani, o cetate in mainile cananitilor. Este vorba de cetatea Iebusului, Ierusalimul de mai tarziu, capitala iebusitilor. Datorita asezarii ei, citadela era inaccesibila si, chiar dupa incoronarea sa, locuitorii ei au refuzat sa ce supuna lui David. Mai mult, atat erau de increzatori iebusitii in siguranta oferita de fortareata lor naturala, incat i-au trimis un mesaj lui David, spunandu-i ca Iebusul este aparat de orbi si ologi si va trebui sa-i alunge antai pe acestia inainte de a lua cetatea. Cel care a raspuns provocarii a fost Ioab si, drept rasplata pentru vitejia lui, a fost inaltat la rangul de capetenie peste oastea lui Israel. Iebus a devenit imediat resedinta lui David si cetatea Ierusalimului. Ceea ce fusese intaritura vrajmasului pina in ultima clipa, avea sa devina centrul autoritatii divine nu numai in istoria Israelului ci si in acea epoca de slava din muntele Sion va deveni metropola Imparatiei de o mie de ani. Ce transformare stralucita!
Ce lectie se desprinde de aici pentru cei a caror ochi spirituali sunt deschisi sa vada ce e in inimile noastre, sa vada esecurile si posibilitatea victoriilor si a infaptuirilor.!
In primul rand, s-ar putea sa mai existe ceva ascuns in inimile si vietile noastre, ceva la care inca nu am renuntat pe deplin sau ceva care n-a fost castigat pentru Cristos. Am lasat un Ierihon in urma nostra sau chiar un Iebus din centru lumii noastre spirituale. Avem un dusman in citadela. Ne-am infrant toate vechile deprinderi cu exceptia uneia singure. Pacatul acela chinuitor dainuie si-si aroga dreptul de a fi tolerat si crutat. S-ar putea sa fie vorba de o slabiciune de caracter pe care noi o consideram neinsemnata, de o ingaduinta fata de noi insine pe care o lasam sa persiste, de o datorie neglijata in afaceir sau in cadrul familiei, o scapare in slujirea crestina, o veche nedreptate care n-a fost niciodata corectata si este probabil uitata, sau de esecul de a intra pe deplin in toata mostenirea noastra. Mai poate fi iarasi vorba de o slabiciune fizica pentru care n-am cerut permisiunea de a o birui sau de o promisiune sau legamant de mult uitate si lasate neamplinite. Memoria si constiinta, daca ai vom cere lui Dumnezeu sa le trezeasca la viata ne vor ajuta sa dam de Iebusul nostru, iar Duhul Sfant ne va convinge de primejdia si de pacatul de a lasa steagul dusmanului sa fluture fie si deasupra unui singur coltisor neglijat al mostenirii Sale.
Satan nu are absolut nimic impotriva ca sa ne lase sa avem totul, daca ai facem in schimb loc sa ramana intr-un singur punct. Se povesteste despre un print hindus ca avea o mare ambitie de a stapini un tinut magnific. Un om sarman insa detinea titlul de propèrietate asupra unui coltisor neinsemnat din acest teritoriu, si desi i s-au oferit milioane, a refuzat sa-l vinda. Mandria lui - spre marea mahnire a printului - era sa poata spune: "Nu uitati excelenta ca noi doi stapinim orasul." Satan este foarte multumit sa-i poata spune acelasi lucru Stapinului nastru binecuvintat.
Uneori Iebusul nostru este un tinut precum cetatea cananita din vechime, de orbi si ologi. Victoria n-ar fi greu de castigat daca am avea curajul de a ataca, asa cum a facut Ioab. Numai indelungile noastre obiceiuri de toleranta, indolenta si necredinciosie au facut sa se intareasca pozitiile vrajmasului. Ne vom ridica sa-l izgonim si sa-i apartinem Domnului intru totul?
Lectia menita sa ne dea avant, desprinsa din textul nostru, este ca lucrurile castigate cu greu de la vrajmas, si care au fost in cel mai rusinos mod folosite de el impotriva Domnului si impotriva noastra sunt lucrurile pe care vrea Dumnezeu sa le aleaga si sa le foloseasca spre slava Sa cea mai inalta. Iebusul si nu o alta cetate a devenit capitala Ierusalimului si urmeaza sa devina inaltimea Sionului si locul unde regele isi va avea palatul. Si asa se face ca lucrurile pentru care am platit pretul cel mai mare sunt folosite de Dumnezeu pentru slujba cea mai nobila. Ai vei da Lui ultima fortificatie in viata de pacat a sinelui, preamarindu-I astfel harul si proslavindu-I Numele?
Am vazut in zilele noastre cum Dumnezeu a facut din victima unei vieti de risipa, vestitorul mantuirii pentru un mare numar de semeni pacatosi. Poate tarziu in viata, o neputinta care de mult se prelungeste, a fost in sfarsit depasita, o biruinta a fost castigata asupra vreunei deficiente naturale sau spirituale, si astfel o viata transformata si umpluta cu Duhul Sfant devine instrumentul unora dintre cele mai alese transformari ale crucii. Prietene El vrea sa ia lucrul cel mai trist si mai greu din viata ta infranta si sa faca din Iebusul tau Ierusalimul Lui.
A.B Simpson
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu