MARGARITAR...
LUATI! LUATI! LUATI!
Dumnezeu asteapta sa ne binecuvinteze si sa ne dea exact aceeasi putere ca cea pe care au primit-o ucenicii adunati in camera de sus, in ziua de Rusalii. Dar trebuie sa invatam sa luam acea putere. Vreau deci sa vorbesc despre cuvantul pe care il gasim in Isaia 33, de la versetul 20 la versetul 23.
"Priveşte* Sionul, cetatea sărbătorilor noastre! Ochii tăi vor vedea Ierusalimul** ca locuinţă liniştită, ca un cort care nu va mai fi mutat, ai cărui ţăruşi† nu†† vor mai fi scoşi niciodată şi ale cărui funii nu vor mai fi dezlegate. De acolo cu adevărat Domnul este minunat pentru noi: El ne ţine loc de râuri, de pârâuri late, unde totuşi nu pătrund corăbii cu lopeţi şi nu trece niciun vas puternic. Căci Domnul este Judecătorul nostru, Domnul este Legiuitorul* nostru, Domnul** este Împăratul nostru: El ne mântuieşte! Funiile tale s-au slăbit, aşa că nu mai pot strânge piciorul catargului şi nu mai pot întinde pânzele. Atunci se împarte prada, care-i aşa de mare, că până şi ologii iau parte la ea. Niciun locuitor nu zice: ‘Sunt bolnav!’ Poporul* Ierusalimului capătă iertarea fărădelegilor lui.”Isaia 33:20-23
CONTINUARE...
Dar probabil ca ar trebui sa explic cum a ajuns Isaia sa spuna un astfel de lucru, caci niciodata nu e bine sa scoatem un pasaj biblic din contextul lui, pentru a-l face sa se potriveasca scopului nostru.
Cand au fost scrise acele cuvinte, Sanherib impreuna cu douasute de mii dintre cei mai fiorosi soldati ai lui, trecuse hotarul in Palestina si se indrepta spre Ierusalim, sortind-o pieirii. Folosind propriile lui cuvinte, el credea ca va putea s-o jefuiasca la fel de usor cum un baita poate fura oua dintr-un cuib, primavara.
Citind primele versete din capitolul 33 din Isaia, parca auzim vaietul chiparosilor si suspinul cedrilor din Liban in timp ce erau taiati ca sa fie folositi la astuparea crapaturilor, pentru a se face un drum pentru trupele invadatoare. Locuitorii isi parasisera casele, viile, livezile de maslini, cautandu-si refugiu in cetati mai mari, iar cei care locuiau in vecinatatea Ierusalimului s-au ingramadit in acea cetate. Presupun ca cetatea avea, in mod obisnuit, douazeci de mii de locuitori, dar acum probabil de doua ori pe atat a fost numarul celor care si-au cautat adapost intre zidurile ei. Magarii si camilele erau tinute pe strazi, bunurile din gospodarii, erau depozitate gramada, in curti si toate casele cu pereti abrupti erau umplute de jos pana sus cu refugiati. Rezervele au inceput sa se imputineze, si nu era suficienta apa pentru nevoile tuturor acelor oameni.
Toata lumea astepta cu neliniste momentul cand va ajunge acolo Sanherib impreuna cu cei douasute de mii de soldati ai lui. Ezechia incercase sa previna venirea lui; i-a trimis un dar, ca sa-l abata din drum. Dar Sanherib a luat aurul, a ras de imparat si si-a continuat marsul.
Intr-o zi cand oamenii s-au trezit si au privit dincolo de ziduri, au vazut corturile arse de soare ale ostirii lui Sanherib inconjurandu-i din toate partile. Puteau sa auda sunetul goarnelor si sa vada vesmintele purpurii ale soldatilor sirieni. Atunci barbatii s-au uitat la sotiile lor si au jurat ca mai bine le vor lua viata cu mainile lor decat sa le lase sa cada in mainile acelor soldati. Iar femeile au privit la copilasii lor si s-au hotarat sa-i ucida cu propriile lor maini decat sa-i vada trecuti dintr-o sulita in alta spre amuzamentul acelor invadatori barbari. Era o situatie inspaimantatoare.
Cand soldatii englezi au fost blocati la Lucknow, inconjurati de mii de rebeli sipai, au stiut ca Anglia le trimite intarituri cu fiecare vapor ce sosea. Dar cetatea Ierusalim nu avea o asemenea speranta. Ea a stiut ca daca va cadea, egiptenii si moabitii se vor bucura de aceasta. Situatia ei parea disperata. Singurul om care nu s-a pierdut cu firea a fost Isaia. El a spus: "Domnul e demn de incredere. Domnul este judecatorul nostru. Domnul este imparatul nostru. El ne va salva. Ne va salva intr-un mod atat de eficient, incat cu toate ca locuitorii Ierusalimului par la fel de neajutorati ca si niste ologi, totusi ei vor lua prada din acele corturi; ceea ce azi pare a fi o situatie fara nadejde, este cel mai bun lucru ce se poate intampla. Ne vom insusi bogatiile soldatilor lui Sanherib. Cei schiopi vor lua prada." Totusi inainte de a putea lua prada, trebuie sa fim siguri ca
AM URMAT STANDARDUL IMPARATESC
si l-am luat pe Isus Cristos ca mantuitor, Imparat, Judecator li Legiuitorul nostru.
Accentuiez acest lucru, deoarece stiu ca in propria mea viata - Dumnezeu sa ma ierte - au trecut multi ani, multi ani duoa convertirea mea, si cativa ani dupa ce am intrat in slujire, inainte de a-L lua pe Cristos ca Judecator, Legiuitor si Imparat al meu. A fost o noapte memorabila cand am ingenunchiat inaintea lui Cristos si m-am predat in mod hotarat Lui, incredintandu-i cheile inimii mele si ale vietii mele. Atunci am stiut ca eram al Lui si ca El era al meu. Si cu toate ca nu am experimentat nici o bucurie, nici o traire deosebita, nici un extaz, am avut in inima un sentiment binecuvantat ca avem un singur Domn, o singura vointa, un singur scop in intreaga mea viata si pentru restul timpului meu pe pamant - ca Isus era Judecatorul meu in chestiuni nesigure, Legiuitorul meu pentru tot restul vietii mele, Imparatul meu, Imparatul meu, IMPARATUL meu pentru care urma sa-mi traiesc viata de acum incolo.
Ai ajuns tu in acel punct? Daca nu ai facut asta niciodata, pune-te pe genunchi in odaita ta si spune: "Doamne Isuse de multi ani tu esti Mantuitorul meu care m-ai scapat de iad, dar acum Iti predau tie tot ce am. Tu vei fi Imparatul meu. Voia Ta sa fie suprema in viata mea. Nu voi mai face ceea ce este drept in proprii mei ochi." Dumnezeu sa te ajute sa incepi acum! Cand vei ajunge in acel punct, vei intelege cat de profund mantuieste Dumnezeu pe poporul Lui, care nu are alt Imparat decat pe El.
Va voi realta sub forma unei piese de teatru, istoria izbavirii lor ca sa va puteti aduce aminte mai bine de ea. Sa ne imaginam o ocazie cand mai multi ofiteri de rang inalt ai lui Ezechia sunt antrenati in discutii legate de diferite chestiuni de la palatul imparatesc.
Unul spune: "Am vazut fete ale vrajmasilor aparand deasupra zidului. Daca nu am fi fost acolo tocmai atunci, ar fi patruns inauntru. Dar oamenii mei i-au imprins si au cazut cu scarile lor cu tot."
"O, da" spune un altul, "iar acolo unde eram noi aveau un berbece, si m-am gandit ca ar fi putut face o sapartura in zid.".
"Da", spune al treilea ofiter, "acolo unde eram eu, sapau la baza zidului, ca sa-l slabeasca. Am putut doar sa-i impiedicam sa faca asta mai departe."
Zice al patrulea cu intelepciune: "Da, dar va spun eu unde e greseala. Cetatea noastra nu ar fi trebuit sa fie zidita pe dealuri, unde nu este nici un rau in preazma. Teba, are Nilul, Babilonul, Eufratul. Dar Ierusalimul este cocotat pe dealurile acestea, neavand nici un rau care sa impiedice inaintarea vrajmasului, sau care sa asigure apa numerosilor ei locuitori. Daca vom scapa cu bine de acest asediu - desi ma indoiesc! - il voi sfatui pe Ezechia sa construiasca capitala jos, langa Ierihon, unde macar vom avea Iordanul intre noi si dusmani."
In acel moment intra Isaia si se adreseaza ultimului vorbitor: "Ce spuneai mai inainte?
"Imi exprimam parerea Domnule, ca e mare pacat ca nu avem un rau care sa se interpuna intre noi si dusman."
"un rau! Un rau! Sa nu te mai aud niciodata vorbind astfel! Un rau! N-avem nevoie de nici un rau! Gloriosul nostru Domn ne tine loc de rauri, de paraie late. Tot ceea ce un rau poate fi pentru o cetate este gloriosul nostru Domn pentru noi. Daca ai putea vedea ce vad eu, L-ai vedea pe gloriosul nostru Domn de jur imprejurul zidurilor cetatii noastre, intre noi si dusmani. Iti spun ca Ierusalimul este foarte bine imprejmuit, inconjurat de prezenta Dumnezeului cel vesnic, a gloriosului Domn. Aici este locul Lui de rauri si paraie late, si vei vedea Ierusalimul ca pe o locuinta linistita, sigura, necilintita."
Asta e: sigur si linistit! Isus Cristos va fi la fel si pentru noi - pentru tine si pentru mine. Sa-ti arat cum. Foarte multi dintre noi suntem asemenea Ierusalimului - fara rau. Sa descriu o situatie:
Mai mult ca sigur ca se afla aici printre voi vreo femeie aflata la varsta mijlocie. Cu multi ani in urma, cand era o tanara de 18 ani, mama ei, aflata pe patul de moarte, i-a spus: "Fiica mea, te insarcinez sa nu te casatoresti, sa nu-ti intemeiezi un camin, pana nu vei fi vazut pe toti fratii tai mai mici asezati la casele lor.". Ea a promis ca o va asculta. A asteptat pana cand iubitul ei nu a mai putut astepta, si i-a vazut pe fratii si surorile ei oameni mari, la casele lor. Apoi a murit si tatal ei. Acum ea nu are nici sot, nici copii. Adeseori cand e la Biserica, se uita in jurul ei si vede femei, care fusesera colege de scoala cu ea, cu care se jucase in copilarie si care acum stau pe banci alaturi de sotii si copii lor. Inima i se prabuseste inlauntrul ei si o doare. Ah! Ea nu are nici un rau de dragoste, de mangaiere, de fericire omeneasca. Dar eu ii spun: "Domnul cel glorios va fi pentru tine, sora mea un loc de rauri de paraie late. Tot ceea ce dragostea omeneasca poate fi pentru sufletul unei femei singure, gloriosul nostru Domn va fi pentru tine.".
Sau sa luam cazul unui tanar al carui tata a murit cand el era inca mic. El nu a beneficiat de nici un avantaj in viata. A trebuit sa lucreze pentru mama lui vaduva si pentru fratii lui, iar acum resimte puternic lipsa educatiei de care au parte asa de multi tineri americani. Se simte, vai! asa de nepotrivit pentru multe dintre slujbele ce se pot gasi in lume. Ce poate el sa faca? Ei bine, el nu are raul, dar trebuie sa invete ca il are pe Dumnezeu, pe Domnul cel glorios.
Acelasi lucru e valabil si cu privire la biserica. Poate unii slujitori ai Domnului spun: "Biserica mea e foarte saraca. Nu sunt inca prea multe locuinte in zona. Mi-e greu sa-mi intretin familia fara sa fac apel la ajutorul altora, sa predic fara sa am carti".
Ah, prieteni, daca ati putea intelege despre ce vorbesc eu! Aproape ca e un lucru bun sa fii lipsit de avantajele pe care le au altii, pentru ca poti primi de la Dumnezeu de o suta de ori mai mult. Celui slab ii sporeste Dumnezeu puterea. Celor care nu au putere sau intelepciune, le da Dumnezeu intelepciune, dreptate, putere. In oameni ca Pavel, cei mai slabi dintre cei mai slabi, desavarseste El harul Lui.
Nici barbati, nici femei, nici situatii nu sunt indeajuns pentru suflet. Chiar lipsit fiind de toate acestea, daca Il ai pe Dumnezeu, poti fi implinit. Nu este multumita floarea salbatica atunci cand radacinile ei ajung in Mississippi? Nu este multumita pasarea colibri cand are parte de toata dragostea, atentia, intelegerea mamei lui? Nu este aceasta o locuinta linistita? Nu este ea sigura? Da, prieteni, in absenta a orice altceva, gloriosul nostru Domn este indeajuns.
F.B. Meyer
LUATI! LUATI! LUATI!
Dumnezeu asteapta sa ne binecuvinteze si sa ne dea exact aceeasi putere ca cea pe care au primit-o ucenicii adunati in camera de sus, in ziua de Rusalii. Dar trebuie sa invatam sa luam acea putere. Vreau deci sa vorbesc despre cuvantul pe care il gasim in Isaia 33, de la versetul 20 la versetul 23.
"Priveşte* Sionul, cetatea sărbătorilor noastre! Ochii tăi vor vedea Ierusalimul** ca locuinţă liniştită, ca un cort care nu va mai fi mutat, ai cărui ţăruşi† nu†† vor mai fi scoşi niciodată şi ale cărui funii nu vor mai fi dezlegate. De acolo cu adevărat Domnul este minunat pentru noi: El ne ţine loc de râuri, de pârâuri late, unde totuşi nu pătrund corăbii cu lopeţi şi nu trece niciun vas puternic. Căci Domnul este Judecătorul nostru, Domnul este Legiuitorul* nostru, Domnul** este Împăratul nostru: El ne mântuieşte! Funiile tale s-au slăbit, aşa că nu mai pot strânge piciorul catargului şi nu mai pot întinde pânzele. Atunci se împarte prada, care-i aşa de mare, că până şi ologii iau parte la ea. Niciun locuitor nu zice: ‘Sunt bolnav!’ Poporul* Ierusalimului capătă iertarea fărădelegilor lui.”Isaia 33:20-23
CONTINUARE...
Dar probabil ca ar trebui sa explic cum a ajuns Isaia sa spuna un astfel de lucru, caci niciodata nu e bine sa scoatem un pasaj biblic din contextul lui, pentru a-l face sa se potriveasca scopului nostru.
Cand au fost scrise acele cuvinte, Sanherib impreuna cu douasute de mii dintre cei mai fiorosi soldati ai lui, trecuse hotarul in Palestina si se indrepta spre Ierusalim, sortind-o pieirii. Folosind propriile lui cuvinte, el credea ca va putea s-o jefuiasca la fel de usor cum un baita poate fura oua dintr-un cuib, primavara.
Citind primele versete din capitolul 33 din Isaia, parca auzim vaietul chiparosilor si suspinul cedrilor din Liban in timp ce erau taiati ca sa fie folositi la astuparea crapaturilor, pentru a se face un drum pentru trupele invadatoare. Locuitorii isi parasisera casele, viile, livezile de maslini, cautandu-si refugiu in cetati mai mari, iar cei care locuiau in vecinatatea Ierusalimului s-au ingramadit in acea cetate. Presupun ca cetatea avea, in mod obisnuit, douazeci de mii de locuitori, dar acum probabil de doua ori pe atat a fost numarul celor care si-au cautat adapost intre zidurile ei. Magarii si camilele erau tinute pe strazi, bunurile din gospodarii, erau depozitate gramada, in curti si toate casele cu pereti abrupti erau umplute de jos pana sus cu refugiati. Rezervele au inceput sa se imputineze, si nu era suficienta apa pentru nevoile tuturor acelor oameni.
Toata lumea astepta cu neliniste momentul cand va ajunge acolo Sanherib impreuna cu cei douasute de mii de soldati ai lui. Ezechia incercase sa previna venirea lui; i-a trimis un dar, ca sa-l abata din drum. Dar Sanherib a luat aurul, a ras de imparat si si-a continuat marsul.
Intr-o zi cand oamenii s-au trezit si au privit dincolo de ziduri, au vazut corturile arse de soare ale ostirii lui Sanherib inconjurandu-i din toate partile. Puteau sa auda sunetul goarnelor si sa vada vesmintele purpurii ale soldatilor sirieni. Atunci barbatii s-au uitat la sotiile lor si au jurat ca mai bine le vor lua viata cu mainile lor decat sa le lase sa cada in mainile acelor soldati. Iar femeile au privit la copilasii lor si s-au hotarat sa-i ucida cu propriile lor maini decat sa-i vada trecuti dintr-o sulita in alta spre amuzamentul acelor invadatori barbari. Era o situatie inspaimantatoare.
Cand soldatii englezi au fost blocati la Lucknow, inconjurati de mii de rebeli sipai, au stiut ca Anglia le trimite intarituri cu fiecare vapor ce sosea. Dar cetatea Ierusalim nu avea o asemenea speranta. Ea a stiut ca daca va cadea, egiptenii si moabitii se vor bucura de aceasta. Situatia ei parea disperata. Singurul om care nu s-a pierdut cu firea a fost Isaia. El a spus: "Domnul e demn de incredere. Domnul este judecatorul nostru. Domnul este imparatul nostru. El ne va salva. Ne va salva intr-un mod atat de eficient, incat cu toate ca locuitorii Ierusalimului par la fel de neajutorati ca si niste ologi, totusi ei vor lua prada din acele corturi; ceea ce azi pare a fi o situatie fara nadejde, este cel mai bun lucru ce se poate intampla. Ne vom insusi bogatiile soldatilor lui Sanherib. Cei schiopi vor lua prada." Totusi inainte de a putea lua prada, trebuie sa fim siguri ca
AM URMAT STANDARDUL IMPARATESC
si l-am luat pe Isus Cristos ca mantuitor, Imparat, Judecator li Legiuitorul nostru.
Accentuiez acest lucru, deoarece stiu ca in propria mea viata - Dumnezeu sa ma ierte - au trecut multi ani, multi ani duoa convertirea mea, si cativa ani dupa ce am intrat in slujire, inainte de a-L lua pe Cristos ca Judecator, Legiuitor si Imparat al meu. A fost o noapte memorabila cand am ingenunchiat inaintea lui Cristos si m-am predat in mod hotarat Lui, incredintandu-i cheile inimii mele si ale vietii mele. Atunci am stiut ca eram al Lui si ca El era al meu. Si cu toate ca nu am experimentat nici o bucurie, nici o traire deosebita, nici un extaz, am avut in inima un sentiment binecuvantat ca avem un singur Domn, o singura vointa, un singur scop in intreaga mea viata si pentru restul timpului meu pe pamant - ca Isus era Judecatorul meu in chestiuni nesigure, Legiuitorul meu pentru tot restul vietii mele, Imparatul meu, Imparatul meu, IMPARATUL meu pentru care urma sa-mi traiesc viata de acum incolo.
Ai ajuns tu in acel punct? Daca nu ai facut asta niciodata, pune-te pe genunchi in odaita ta si spune: "Doamne Isuse de multi ani tu esti Mantuitorul meu care m-ai scapat de iad, dar acum Iti predau tie tot ce am. Tu vei fi Imparatul meu. Voia Ta sa fie suprema in viata mea. Nu voi mai face ceea ce este drept in proprii mei ochi." Dumnezeu sa te ajute sa incepi acum! Cand vei ajunge in acel punct, vei intelege cat de profund mantuieste Dumnezeu pe poporul Lui, care nu are alt Imparat decat pe El.
Va voi realta sub forma unei piese de teatru, istoria izbavirii lor ca sa va puteti aduce aminte mai bine de ea. Sa ne imaginam o ocazie cand mai multi ofiteri de rang inalt ai lui Ezechia sunt antrenati in discutii legate de diferite chestiuni de la palatul imparatesc.
Unul spune: "Am vazut fete ale vrajmasilor aparand deasupra zidului. Daca nu am fi fost acolo tocmai atunci, ar fi patruns inauntru. Dar oamenii mei i-au imprins si au cazut cu scarile lor cu tot."
"O, da" spune un altul, "iar acolo unde eram noi aveau un berbece, si m-am gandit ca ar fi putut face o sapartura in zid.".
"Da", spune al treilea ofiter, "acolo unde eram eu, sapau la baza zidului, ca sa-l slabeasca. Am putut doar sa-i impiedicam sa faca asta mai departe."
Zice al patrulea cu intelepciune: "Da, dar va spun eu unde e greseala. Cetatea noastra nu ar fi trebuit sa fie zidita pe dealuri, unde nu este nici un rau in preazma. Teba, are Nilul, Babilonul, Eufratul. Dar Ierusalimul este cocotat pe dealurile acestea, neavand nici un rau care sa impiedice inaintarea vrajmasului, sau care sa asigure apa numerosilor ei locuitori. Daca vom scapa cu bine de acest asediu - desi ma indoiesc! - il voi sfatui pe Ezechia sa construiasca capitala jos, langa Ierihon, unde macar vom avea Iordanul intre noi si dusmani."
In acel moment intra Isaia si se adreseaza ultimului vorbitor: "Ce spuneai mai inainte?
"Imi exprimam parerea Domnule, ca e mare pacat ca nu avem un rau care sa se interpuna intre noi si dusman."
"un rau! Un rau! Sa nu te mai aud niciodata vorbind astfel! Un rau! N-avem nevoie de nici un rau! Gloriosul nostru Domn ne tine loc de rauri, de paraie late. Tot ceea ce un rau poate fi pentru o cetate este gloriosul nostru Domn pentru noi. Daca ai putea vedea ce vad eu, L-ai vedea pe gloriosul nostru Domn de jur imprejurul zidurilor cetatii noastre, intre noi si dusmani. Iti spun ca Ierusalimul este foarte bine imprejmuit, inconjurat de prezenta Dumnezeului cel vesnic, a gloriosului Domn. Aici este locul Lui de rauri si paraie late, si vei vedea Ierusalimul ca pe o locuinta linistita, sigura, necilintita."
Asta e: sigur si linistit! Isus Cristos va fi la fel si pentru noi - pentru tine si pentru mine. Sa-ti arat cum. Foarte multi dintre noi suntem asemenea Ierusalimului - fara rau. Sa descriu o situatie:
Mai mult ca sigur ca se afla aici printre voi vreo femeie aflata la varsta mijlocie. Cu multi ani in urma, cand era o tanara de 18 ani, mama ei, aflata pe patul de moarte, i-a spus: "Fiica mea, te insarcinez sa nu te casatoresti, sa nu-ti intemeiezi un camin, pana nu vei fi vazut pe toti fratii tai mai mici asezati la casele lor.". Ea a promis ca o va asculta. A asteptat pana cand iubitul ei nu a mai putut astepta, si i-a vazut pe fratii si surorile ei oameni mari, la casele lor. Apoi a murit si tatal ei. Acum ea nu are nici sot, nici copii. Adeseori cand e la Biserica, se uita in jurul ei si vede femei, care fusesera colege de scoala cu ea, cu care se jucase in copilarie si care acum stau pe banci alaturi de sotii si copii lor. Inima i se prabuseste inlauntrul ei si o doare. Ah! Ea nu are nici un rau de dragoste, de mangaiere, de fericire omeneasca. Dar eu ii spun: "Domnul cel glorios va fi pentru tine, sora mea un loc de rauri de paraie late. Tot ceea ce dragostea omeneasca poate fi pentru sufletul unei femei singure, gloriosul nostru Domn va fi pentru tine.".
Sau sa luam cazul unui tanar al carui tata a murit cand el era inca mic. El nu a beneficiat de nici un avantaj in viata. A trebuit sa lucreze pentru mama lui vaduva si pentru fratii lui, iar acum resimte puternic lipsa educatiei de care au parte asa de multi tineri americani. Se simte, vai! asa de nepotrivit pentru multe dintre slujbele ce se pot gasi in lume. Ce poate el sa faca? Ei bine, el nu are raul, dar trebuie sa invete ca il are pe Dumnezeu, pe Domnul cel glorios.
Acelasi lucru e valabil si cu privire la biserica. Poate unii slujitori ai Domnului spun: "Biserica mea e foarte saraca. Nu sunt inca prea multe locuinte in zona. Mi-e greu sa-mi intretin familia fara sa fac apel la ajutorul altora, sa predic fara sa am carti".
Ah, prieteni, daca ati putea intelege despre ce vorbesc eu! Aproape ca e un lucru bun sa fii lipsit de avantajele pe care le au altii, pentru ca poti primi de la Dumnezeu de o suta de ori mai mult. Celui slab ii sporeste Dumnezeu puterea. Celor care nu au putere sau intelepciune, le da Dumnezeu intelepciune, dreptate, putere. In oameni ca Pavel, cei mai slabi dintre cei mai slabi, desavarseste El harul Lui.
Nici barbati, nici femei, nici situatii nu sunt indeajuns pentru suflet. Chiar lipsit fiind de toate acestea, daca Il ai pe Dumnezeu, poti fi implinit. Nu este multumita floarea salbatica atunci cand radacinile ei ajung in Mississippi? Nu este multumita pasarea colibri cand are parte de toata dragostea, atentia, intelegerea mamei lui? Nu este aceasta o locuinta linistita? Nu este ea sigura? Da, prieteni, in absenta a orice altceva, gloriosul nostru Domn este indeajuns.
F.B. Meyer
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu