MARGARITAR...
SCOALA ASCULTARII
ASCULTAREA IN NOUL TESTEMANT
1. Imediat ne duce gandul la Domnulnostru binecuvantat si la importanta pe care El o acorda ascultarii, ea fiind scopul pentru care a venit in aceasta lume. El a venit in aceasta lume cu rugaciunea: "Iata vin sa fac voia Ta Dumnezeule", lucru exprimat si in fata oamenilor: "Eu nu caut sa fac voia Mea, ci voia celui ce M-a trimis".
Despre ceea ce a facut, despre tot ceea ce a suferit, chiar si despre moartea Sa, El a spus: "Am primit aceasta porunca de la Dumnezeu". Daca citim din invataturile Lui, gasim mereu exprimat gandul ca ascultarea de care a dat dovada este ceea ce El pretinde de la toti cei care vor sa-i fie ucenici. Intreaga Lui slujire, de la inceput la sfarsit, ascultarea a fost ESENTA MANTUIRII.
In predica de pe munte, El spune ca doar cel care "face voia Tatalui Meu din ceruri" poate intra in imparatie. In vorbirea Lui de ramas bun, cat de minunat releva El caracterul spiritual al ascultarii ade-varate, aratand ca ea este nascuta din dragoste si insuflata de dragoste, si, de asemenea ca ea deschide calea catre dragostea lui Dumnezeu. Gravati in inimile voastre aceste cuvinte minunate: "Daca Ma iubiti veti pazi poruncile Mele. Si eu voi ruga pe Tatal, si El va va da un alt Mangaietor... si anu-me Duhul adevarului ... Cine are poruncile Mele si le pazeste, acela Ma iubeste; si cine Ma iubeste, va fi iubit de Tatal Meu. Eu il voi iubi si Ma voi arata lui... Daca Ma iubeste cineva, va pazi cuvantul Meu, si Tatal Meu il va iubi. Noi vom veni la El si vom locui impreuna cu El". (Ioan 14:15-17, 21, 23).
Nu exista cuvinte care sa exprime cu mai multa simplitate si cu mai multa putere locul slavit pe care Cristos il da ascultarii, cu cele doua aspecte ale ei: adica, ea este posibila numai in cazul unei inimi pline de dragoste si face posibila primirea a tot ceea ce Dumnezeu are de dat din Duhul Lui, din dragostea Lui minunata, din locuirea Lui in Domnul Isus Cristos. Nu cunosc vre-un alt mesaj din Scriptura care sa dea o mai mare revelatie a vietii spirutuale a carei experienta depinde doar de o unica conditie: ascultarea din dragoste. Sa ne rugam cu sinceritate lui Dumnezeu, ca prin harul Lui cel Sfant, lumina acestei revelatii sa umple ascultarea noastra zilnica cu slava Sa cereasca.
Toate aceste consideratii sunt intru totul confirmate de capitolul urmator. Cat de bine cunoastem noi pilda vitei-de-vie-! De cate ori nu ne-am intrebat noi cu sinceritate cum putem ramane mereu in Cristos! Ne-am gandit la a dedica mai mult timp studierii Cuvantului, la a avea mai multa credinta, mai multa rugaciune, mai multa partasie cu Domnul, dar am scapat din vedere adevarul simplu pe care Isus il invata intr-un mod atat de clar: "Daca paziti poruncile mele, veti ramane in dragostea Mea", avand drept corelativ "Tot asa dupa cum eu am pazit poruncile Tatalui Meu si am ramas in dragostea Lui".
Atat pentru El, cat si pentru noi, singurul mod posibil de a ramane in dragostea divina este de a pazi poruncile. Dati-mi voie sa va intreb: ati stiut, ati auzit, ati crezut si ati experimentat ca ascultarea de pe pamant este cheia unui loc in dragostea lui Dumnezeu in cer? Daca nu exista o corespondenta intre dragostea totala a Dumnezeului din ceruri si ascultarea noastra totala, plina de dragoste aici pe pamant, atunci Cristos nu ni se poate arata, Dumnezeu nu poate ramane in noi si noi nu putem ramane in dragostea Lui.
2. In ceea ce-i priveste pe apostoli gasim in Fapte doua expresii ale lui Petru care sunt o marturie a faptului ca invatatura Domnului gasise un sol roditor in inima Lui. In prima, "Dumnezeu a dat Duhul Sfant celor care asculta de El", Petru dovedeste ca el a fost constient ca predarea lor in mana lui Cristos a fost pregatirea pentru Rusalii. In cea de-a doua, "Trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu decat de oameni", avem responsabilitatea omului: ascultarea trebuie sa fie pana la moarte; nimic de pe pamant nu poate sa impiedice ascultarea in cel care s-a dat pe sine insusi lui Dumnezeu.
3. Inceputul si finalul Epistolei lui Pavel catre Romani contin, fiecare, expresia: "ca sa aducem ... la ascultarea credintei pe toate neamurile" (1:5 si 16:26), lucrare in vederea careia Pavel a fost facut apostol. El vorbeste despre ceea ce Dumnezeu a lucrat, "ca sa aduca neamurile la ascultarea de El". Invatatura lui este ca, dupa cum ascultarea de Cristos ne-a facut drepti, si noi devenim slujitori ai ascultari de dreptate. Dupa cum neascultarea, in Adam si in noi, a fost unicul lucru care a adus moartea, tot asa si ascultarea, in Cristos si in noi, este singurul lucru pe care Evanghelia ni-l va face cunoscut ca fiind calea de restabilire a relatiei cu Dumnezeu si de redobandire a bunavointei Lui.
4. Cu totii cunoastem avertismentul lui Iacov de a fi nu numai ascultatori ai Cuvantului, ci si infaptu-itori ai lui. El ne arata ca Avraam a fost indreptatit, iar credinta acestuia - desavarsita prin faptele lui.
5. In prima Epistola a lui Petrue nevoie sa aruncam o privire doar asupra primului capitol pentru a vedea ce loc ocupa ascultarea in conceptia lui. In versetul 2 el vorbeste alesilor, prin sfintenia lucrata de Duhul, spre ascultarea si stropirea cu sangele lui Isus Cristos", aratandu-ne astfel ca ascultarea este planul vesnic al Tatalui, obiectuvul maret al lucrarii Duhului si o parte importanta a mantuirii lui Cristos. In versetele 14-15 el scrie: "Ca niste copii ascultatori", nascuti din ea, insemnati de ea, supusi ei, "fiti sfinti in toata purtarea voastra". Ascultarea este INCEPUTUL ADEVARATEI SFINTENII.
In versetul 22 citim: "prin ascultarea de adevar v-ati curatit sufletul prin duhul"; acceptarea adevarului lui Dumnezeu nu este o simpla chstiune de consimtamant sau de emotie puternica, ci o supunere a vietii sub domnia adevarului lui Dumnezeu, Viata crestinului este in primul rand ascultare.
6. Cunoastem cat de categorice sunt afirmatiile lui Ioan. "Cine zice: "Il cunosc", si nu pazeste poruncile Lui, este un mincinos". Ascultarea este SINGURUL TEST AL CARACTERULUI CRESTIN. "Sa iubim ... cu fapta si cu adevarul. Prin aceasta vom cunoaste ca suntem din adevar si ne vom linisti inimile inaintea Lui... si orice vom cere vom capata de la El, fiindca pazim poruncile Lui si facem ce este placut inaintea Lui" (1Ioan 3: 18-22). Ascultarea este secretul unei constiinte bune si a increderii ca Dumnezeu ne aude. "Dragostea de Dumnezeu sta in pazirea poruncilor Lui". Ascultarea care pazeste poruncile Lui, este vesmantul sub care reveleaza dragostea ascunsa, invizibila si prin care aceasta dragoste se poate cunoaste.
Acesta este locul pe care ascultarea il are in Sfanta Scriptura, in planul lui Dumnezeu, in inimile slujitorilor Lui. Ne putem intreba pe buna dreptate: Are ea acest loc in inima noastra? I-am dat noi ascultarii locul suprem de autoritate asupra noastra, asa cum vrea Dumnezeu? Este ea mobilul oricarei actiuni si al apropierii noastre de El? Daca ne-am lasa calauziti de Duhul lui Dumnezeu, am descoperi ca niciodata nu am dat ascultarii locul cuvenit in programul vietii noastre de rugaciune si slujire. S-ar putea sa descoperim ca binecuvantarile mai profunde ale harului lui Dumnezeu si cunoasterea deplina a dragostei si apropierii lui Dumnezeu nu au fost tangibile pentru noi din simplul motiv ca ascultarea noastra nu a devenit niciodata ceea ce Dumnezeu o vrea, adica punctul de pornire si tinta vietii noastre crestine.
Fie ca acest prim pas sa trezeasca in noi dorinta sincera de a cunoaste pe deplin voia lui Dumnezeu cu privire la aceasta chestiune. Sa ne unim in rugaciune ca Duhul Sfant sa ne arate cat de plina de lipsuri este viata noastra de crestini atunci cand ascultarea nu domneste; sa ne arate cum era viata poate fi schimbata cu o viata de predare deplina in slujba ascultarii absolute; sa ne arate siguranta faptului ca Dumnezeu, in Cristos, ne va da puterea de a o trai in aceasta lume.
Andrew Murray
SCOALA ASCULTARII
ASCULTAREA IN NOUL TESTEMANT
1. Imediat ne duce gandul la Domnulnostru binecuvantat si la importanta pe care El o acorda ascultarii, ea fiind scopul pentru care a venit in aceasta lume. El a venit in aceasta lume cu rugaciunea: "Iata vin sa fac voia Ta Dumnezeule", lucru exprimat si in fata oamenilor: "Eu nu caut sa fac voia Mea, ci voia celui ce M-a trimis".
Despre ceea ce a facut, despre tot ceea ce a suferit, chiar si despre moartea Sa, El a spus: "Am primit aceasta porunca de la Dumnezeu". Daca citim din invataturile Lui, gasim mereu exprimat gandul ca ascultarea de care a dat dovada este ceea ce El pretinde de la toti cei care vor sa-i fie ucenici. Intreaga Lui slujire, de la inceput la sfarsit, ascultarea a fost ESENTA MANTUIRII.
In predica de pe munte, El spune ca doar cel care "face voia Tatalui Meu din ceruri" poate intra in imparatie. In vorbirea Lui de ramas bun, cat de minunat releva El caracterul spiritual al ascultarii ade-varate, aratand ca ea este nascuta din dragoste si insuflata de dragoste, si, de asemenea ca ea deschide calea catre dragostea lui Dumnezeu. Gravati in inimile voastre aceste cuvinte minunate: "Daca Ma iubiti veti pazi poruncile Mele. Si eu voi ruga pe Tatal, si El va va da un alt Mangaietor... si anu-me Duhul adevarului ... Cine are poruncile Mele si le pazeste, acela Ma iubeste; si cine Ma iubeste, va fi iubit de Tatal Meu. Eu il voi iubi si Ma voi arata lui... Daca Ma iubeste cineva, va pazi cuvantul Meu, si Tatal Meu il va iubi. Noi vom veni la El si vom locui impreuna cu El". (Ioan 14:15-17, 21, 23).
Nu exista cuvinte care sa exprime cu mai multa simplitate si cu mai multa putere locul slavit pe care Cristos il da ascultarii, cu cele doua aspecte ale ei: adica, ea este posibila numai in cazul unei inimi pline de dragoste si face posibila primirea a tot ceea ce Dumnezeu are de dat din Duhul Lui, din dragostea Lui minunata, din locuirea Lui in Domnul Isus Cristos. Nu cunosc vre-un alt mesaj din Scriptura care sa dea o mai mare revelatie a vietii spirutuale a carei experienta depinde doar de o unica conditie: ascultarea din dragoste. Sa ne rugam cu sinceritate lui Dumnezeu, ca prin harul Lui cel Sfant, lumina acestei revelatii sa umple ascultarea noastra zilnica cu slava Sa cereasca.
Toate aceste consideratii sunt intru totul confirmate de capitolul urmator. Cat de bine cunoastem noi pilda vitei-de-vie-! De cate ori nu ne-am intrebat noi cu sinceritate cum putem ramane mereu in Cristos! Ne-am gandit la a dedica mai mult timp studierii Cuvantului, la a avea mai multa credinta, mai multa rugaciune, mai multa partasie cu Domnul, dar am scapat din vedere adevarul simplu pe care Isus il invata intr-un mod atat de clar: "Daca paziti poruncile mele, veti ramane in dragostea Mea", avand drept corelativ "Tot asa dupa cum eu am pazit poruncile Tatalui Meu si am ramas in dragostea Lui".
Atat pentru El, cat si pentru noi, singurul mod posibil de a ramane in dragostea divina este de a pazi poruncile. Dati-mi voie sa va intreb: ati stiut, ati auzit, ati crezut si ati experimentat ca ascultarea de pe pamant este cheia unui loc in dragostea lui Dumnezeu in cer? Daca nu exista o corespondenta intre dragostea totala a Dumnezeului din ceruri si ascultarea noastra totala, plina de dragoste aici pe pamant, atunci Cristos nu ni se poate arata, Dumnezeu nu poate ramane in noi si noi nu putem ramane in dragostea Lui.
2. In ceea ce-i priveste pe apostoli gasim in Fapte doua expresii ale lui Petru care sunt o marturie a faptului ca invatatura Domnului gasise un sol roditor in inima Lui. In prima, "Dumnezeu a dat Duhul Sfant celor care asculta de El", Petru dovedeste ca el a fost constient ca predarea lor in mana lui Cristos a fost pregatirea pentru Rusalii. In cea de-a doua, "Trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu decat de oameni", avem responsabilitatea omului: ascultarea trebuie sa fie pana la moarte; nimic de pe pamant nu poate sa impiedice ascultarea in cel care s-a dat pe sine insusi lui Dumnezeu.
3. Inceputul si finalul Epistolei lui Pavel catre Romani contin, fiecare, expresia: "ca sa aducem ... la ascultarea credintei pe toate neamurile" (1:5 si 16:26), lucrare in vederea careia Pavel a fost facut apostol. El vorbeste despre ceea ce Dumnezeu a lucrat, "ca sa aduca neamurile la ascultarea de El". Invatatura lui este ca, dupa cum ascultarea de Cristos ne-a facut drepti, si noi devenim slujitori ai ascultari de dreptate. Dupa cum neascultarea, in Adam si in noi, a fost unicul lucru care a adus moartea, tot asa si ascultarea, in Cristos si in noi, este singurul lucru pe care Evanghelia ni-l va face cunoscut ca fiind calea de restabilire a relatiei cu Dumnezeu si de redobandire a bunavointei Lui.
4. Cu totii cunoastem avertismentul lui Iacov de a fi nu numai ascultatori ai Cuvantului, ci si infaptu-itori ai lui. El ne arata ca Avraam a fost indreptatit, iar credinta acestuia - desavarsita prin faptele lui.
5. In prima Epistola a lui Petrue nevoie sa aruncam o privire doar asupra primului capitol pentru a vedea ce loc ocupa ascultarea in conceptia lui. In versetul 2 el vorbeste alesilor, prin sfintenia lucrata de Duhul, spre ascultarea si stropirea cu sangele lui Isus Cristos", aratandu-ne astfel ca ascultarea este planul vesnic al Tatalui, obiectuvul maret al lucrarii Duhului si o parte importanta a mantuirii lui Cristos. In versetele 14-15 el scrie: "Ca niste copii ascultatori", nascuti din ea, insemnati de ea, supusi ei, "fiti sfinti in toata purtarea voastra". Ascultarea este INCEPUTUL ADEVARATEI SFINTENII.
In versetul 22 citim: "prin ascultarea de adevar v-ati curatit sufletul prin duhul"; acceptarea adevarului lui Dumnezeu nu este o simpla chstiune de consimtamant sau de emotie puternica, ci o supunere a vietii sub domnia adevarului lui Dumnezeu, Viata crestinului este in primul rand ascultare.
6. Cunoastem cat de categorice sunt afirmatiile lui Ioan. "Cine zice: "Il cunosc", si nu pazeste poruncile Lui, este un mincinos". Ascultarea este SINGURUL TEST AL CARACTERULUI CRESTIN. "Sa iubim ... cu fapta si cu adevarul. Prin aceasta vom cunoaste ca suntem din adevar si ne vom linisti inimile inaintea Lui... si orice vom cere vom capata de la El, fiindca pazim poruncile Lui si facem ce este placut inaintea Lui" (1Ioan 3: 18-22). Ascultarea este secretul unei constiinte bune si a increderii ca Dumnezeu ne aude. "Dragostea de Dumnezeu sta in pazirea poruncilor Lui". Ascultarea care pazeste poruncile Lui, este vesmantul sub care reveleaza dragostea ascunsa, invizibila si prin care aceasta dragoste se poate cunoaste.
Acesta este locul pe care ascultarea il are in Sfanta Scriptura, in planul lui Dumnezeu, in inimile slujitorilor Lui. Ne putem intreba pe buna dreptate: Are ea acest loc in inima noastra? I-am dat noi ascultarii locul suprem de autoritate asupra noastra, asa cum vrea Dumnezeu? Este ea mobilul oricarei actiuni si al apropierii noastre de El? Daca ne-am lasa calauziti de Duhul lui Dumnezeu, am descoperi ca niciodata nu am dat ascultarii locul cuvenit in programul vietii noastre de rugaciune si slujire. S-ar putea sa descoperim ca binecuvantarile mai profunde ale harului lui Dumnezeu si cunoasterea deplina a dragostei si apropierii lui Dumnezeu nu au fost tangibile pentru noi din simplul motiv ca ascultarea noastra nu a devenit niciodata ceea ce Dumnezeu o vrea, adica punctul de pornire si tinta vietii noastre crestine.
Fie ca acest prim pas sa trezeasca in noi dorinta sincera de a cunoaste pe deplin voia lui Dumnezeu cu privire la aceasta chestiune. Sa ne unim in rugaciune ca Duhul Sfant sa ne arate cat de plina de lipsuri este viata noastra de crestini atunci cand ascultarea nu domneste; sa ne arate cum era viata poate fi schimbata cu o viata de predare deplina in slujba ascultarii absolute; sa ne arate siguranta faptului ca Dumnezeu, in Cristos, ne va da puterea de a o trai in aceasta lume.
Andrew Murray
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu