MARGARITAR....
PUTEREA DE ATI INSUSI CEEA CE ESTE CRISTOS
Nu este acesta un gand maret? E ca si cum, atunci cand a inviat din morti, Cristos a pornit intr-un mars iar Petru, Ioan si Maria au intrat in mars alaturi de El, apoi i-a urmat biserica primara, martirii si toti sfintii care L-au marturisit pe Cristos in veacurile intunecate. Si ei merg inainte astazi.....
AUD PASII LUI FERMI
de-a lungul veacurilor.
Toti cei care vin in urma lui Cristos descopera in El pe conducatorul vietii, al vietii desavarsite. Intra in rand ologule si umbla!
O, frati si surori, voi si eu mergem in urma multora care au trecut prin poarta frumoasa pe unde Isus a mers inaintea noastra. El marsaluia inainte, in gloria vesnica, din ce in ce mai adanc, in inima cerului, spre izvoarele apelor vietii. El merge in frunte, iar noi il urmam, si-l vom urma pentru totdeauna. El este conducatorul sirului celor vii. Petru a aprins o scanteie cand a spus acest lucru.
Dar omul nu s-a ridicat inca in picioare. El a spus: "Nu pot!" "Ei bine", a spus Petru, "El este autorul vietii. Natura Lui (adica numele Lui), prin credinta in numele Lui te vei intari". Ori de cate ori dai de cuvantul "nume" in Biblie, inlocuieste-l cu "natura"; nume este intotdeauna echivalent cu natura. Petru a spus: "Omule, natura ta este paralizata, dar natura Lui e puternica. Daca, deci, vei putea primi natura Lui in tine, in special acea parte a oaselor de la glezna, care era paralizata, El te va face tare tocmai acolo unde esti slab.
Nu aceasta vrei si tu? Vrei natura Lui acolo unde natura ta este slaba. Vrei ca El sa inlocuiasca para-lizia ta cu puterea Lui. El este suficient de tare. Picioarele Lui stralucesc asemenea carbunilor aprinsi. Omul a inceput sa se gandeasca. "Da", si-a spus el, intr-o strafulgerare, "daca natura Lui, in taria ei, ar intra in natura mea slaba, oasele gleznelor mele ar capata putere. Asta e!"
Astfel omul a primit din Cristos, printr-un act de credinta, calitatea in care el era deficitar; sau sa spun altfel, a luat natura lui Cristos ca sa fie in el acea calitate care lui ii lipsea. Nu exista nici un singur credincios adevarat al lui Cristos care sa nu fie constient de prezenta slabiciunii. Nu e vorba ca judecata ta e gresita sau cunoasterea de catre tine a binelui si raului e deficitara, ci esti paralizat din cauza unei slabiciuni a naturii tale moarte, astfel incat nu poti face ce ai dori. Acest lucru insa poate fi remediat daca vei invata, din lectia de fata cum sa-ti insusesti plinatatea lui Cristos.
A fost o revelatie pentru mine. Intr-o toamna am petrecut ceva timp impreuna cu reverendul Wilberforce. Iesiseram la o plimbare pe langa Southampton, impreuna cu cativa clerici si alti domni. Am mers apoi sa bem un ceai si a urmat o discutie langa foc, in lumina amurgului. Wilberforce, statea acolo, si, adresandu-mi-se, m-a rugat sa fac o prezentare scurta a experientei mele religioase. I-am spus ca, recent am renuntat la ceva pentru Cristos. Un cleric aflat in cealalta parte a incaperii s-a sculat in picioare, si lumina a cazut pe fata lui cucernica. A spus ca era foarte surprins sa ma auda vorbind despre renuntare. In ceea ce-l privea, el intotdeauna lua. A relatat ca fiind un om foarte violent, impulsiv, odata era pe puctul de a-si iesi din fire fata de copii, cand subit s-a intors spre Cristos si a spus: "Rabdarea Ta Doamne!", si in loc de a se enerva, a simtit ca ar fi putut suporta de doua ori pe atat numarul de copii si galagia facuta de ei, pentru ca ar fi fost prin natura lui Cristos cel inviat. Dupa aceea a dobandit obiceiul ca, ori de cate ori il ispitea deavolul, sa ia sugestia de la deavol si sa se umple de Cristos cu harul opus ei. In felul acesta, ceea ce deavolul ii aducea in cale ca piatra de poticnire, el o transforma intr-o
PIATRA DE INAINTARE.
Eu cred ca de aceea ingaduie Dumnezeu sa fim ispititi, caci ispita poate deveni un mijloc puternic al harului, cand o privim astfel. In momente de impuritate, Ia-L pe Cristos ca puritate. In momente de irabilitate, ia-L pe Cristos ca liniste, calm. In momente de agitatie, ia-L pe Cristos ca odihna. In momente de slabiciune si frica morala, ia-L pe Cristos ca putere.
Incepeti acum sa intelegeti mesajul meu? Natura Lui - prin credinta in natura Lui - ii face pe oameni tari acolo unde sunt slabi, si oasele gleznelor lor se intaresc. O, daca fiecare din cei prezenti aici s-ar opri o clipa si ar intreba: "Unde sunt eu slab? Unde esuez?" Fiecare stie unde. Daca o date ti-ai rupt piciorul, el va fi intotdeauna slab in acel loc. Daca un zid s-a crapat, poti intotdeauna sa iti dai seama unde a fost reparat. Voi si eu stim unde esuam mereu si mereu.
Poate spui: "Eu ma tulbur usor. Nu voi ajunge niciodata dincolo de Poarta frumoasa." Da, dar daca vei putea lua odata natura lui Cristos in locul tulburarii tale, astfel ca, atunci cand vine ispita de a te tulbura, sa poti sa i te opui nu prin hotararea ta de a nu te tulbura, ci prin pacea, blandetea si dulceata lui Cristos, vei fi in stare sa umbli, sa sari, si sa-L lauzi pe Dumnezeu. Hotararea ta nu te va duce mai departe decat e dus un pai de un tren accelerat, care il prinde in vartejul lui, dar curand il lasa jos. Dar daca vei putea odata intelege ce inseamna ca natura lui Cristos sa fie turnata in tine clipa de clipa, asa cum caldura patrunde in radiator cand se apasa butonul de pornire, nu vei mai suferi de frig si nu vei mai cadea. Natura Lui - prin credinta in natura Lui - ii face pe oameni tari.
Dar ei trebuie sa o primeasca. Acum, aici, fara sa ai trairi deosebite, fara sa simti ceva aparte, fara inflacarare, dar constient ca ai nevoie de putere vreau sa scoti din Cristos natura Lui, printr-un act de credinta care isi insuseste ce este El.
Aceasta ma duce cu gandul inapoi la
DIMINEATA DE CRACIUN
din "auld lang eyne" (vremurile de demult), care nu vor reveni niciodata, dar a caror amintire staruie mereu proaspata in inima mea, ca muzica dintr-un vis - acele zile fericite, fericite, care continua sa traiasca prin puterea omului de a intelege viata de copil. Cand sosea dimineata de Craciun - mult asteptata dimineata - rugaciunile pareu lungi si micul dejun era aproape neatins atunci cand servitorul venea sa anunte ca totul era gata, iar tata si mama ne dadeau voie sa alergam spre locul unde erau cadourile. Si acum parca vad masa acoperita cu cadouri si bradul din mijloc. Era o gramada mare, si nu trebuia sa cer nimanui, ci pur si simplu luam. Imediat hartia in care erau impachetate cadourile era data jos si aruncata pe podea - picioarele ni se afundau in hartia aruncata. Iar dupa ce hartia era data la o parte, ne insuseam cadourile: asta e al meu, si celalalt"
Nu va puteti imagina cum Dumnezeu ridica acoperitoarea de pe o masa plina cu cadouri? Torul este pregatit. Copile, de zece ani astepti asta! A sosit ziua; iata acolo este cadoul tau, si al tau, si al tau! Ce anume vrei? Te-ai tot rugat pentru iertare. Ia-o! Vino aici si ia-o! Ai cerut sa ai siguranta ca esti fiu. Iat-o! Ia-o! Ce anume vrei? Putere asupra gandurilor incarcate de patimi si izvorate de dorinte nesfinte? Ei binw, puritatea lui Cristos satisface aceasta nevoie! Ce anume vrei tu? "Eu am un temperament ingrozitor, domnule. Incerc sa fiu amabil acasa, dar cand sunt cel mai hotarat sa fac asta, usor, sunt scos din sarite, si apoi sunt gata sa ma omor de remuscari. O, daca as putea sa tac din gura!" Ei bine, iata aici, rabdarea lui Cristos! Ce vrei tu? De cinci ani ai tot cerut umplerea cu Duhul Sfant, totul este gata, e aici de mult timp, dar niciodata nu ai venit sa ti-o insusesti. Iat-o! Ce anume vrei tu? Putere in oasele gleznelor tale? Vrei sa umbli pe calea lui Dumnezeu, vrei sa poti sari putin? Ei bine, it-o - toata puterea plavuta de odinioara,a zilelor de la inceput, cand sareai ca o caprioara. Este aici in Isus Crisots. El este masa, El este darul si tot El este si acopeitoarea. Natura Lui oemenasca, eliberata prin moarte, este acum glorificata, pe tronul Tatalui Sau. Nu este asta indeajuns pentru tine? Domnul Isus este complementul nevoii tale.
Sa tinem acum o lectie de matematica. Daca desenez un arc de cerc, restul circumferintei, necesar pentru a face un cerc complet, se numeste complement. Cu cat arcul este mai mare, cu atat compelemntul este mai mic. Complement este doar forma abreativa de la complementaritate. Cei care vor mai mult vor obtine mai mult, din complementul Cristos. Cristos este complementul nevoii umane. Astfel, orbii au luat vedere din Cristos, surzii au luat auz din Cristos, mortii au luat (daca ma pot exprima astfel) viata din Cristos, femeia care timp de doisprezece ani a sufeti enorm, a luat putere din Cristos. Oricine a vrut ceva a luat pur si simplu, iar Domnul a devenit complementul nevoilor lui. Natura Lui - prin credinta in natura Lui - i-a facut pe orbi sa vada, pe surzi sa auda, pe schiopi sa umble, si pe morti sa invie. Fiecare a luat din El exact ceea ce a vrut. Iar El este aici acum si nu trebuie sa iei decat ceea ce iti trebuie si sa mergi acasa cu acel lucru - nu, sa acasa cu El!
Nu pot starui prea mult asupra a ceea ce a dat Petru. Poate gresesc, dar mi se pare ca singurul lucru pe care l-a dat, pe langa prezentarea lui Cristos a fost
UN AJUTOR CU MANA.
A apucat pe om din tarana si l-a tras in sus, si acest gest a fost ca un sacrament, un semn exterior, vizibil al unei miscari similare facute de Stapanul lui. Ceea ce Petru a facut in mod vizibil, Cristos a facut in mod invizibil. In timp ce incerc sa va ridic la credinta in Cristos, acea credinta care vine prin El va va asugura o refacere completa inaintea tuturor ingerilor. Iar apoi va urma sa va exersati credinta.
Sa presupunem ca ael om, dupa ce Petru i-a vorbit, si-ar fi lasat gleznele sa decida daca s-a petrecut ceva in ele. Credeti ca s-ar fi insanatorit? Sa presupunem ca s-ar fi uitat la glezne ca sa vada daca are putere in ele. Credeti ca s-ar fi facut bine? El nu a asteptat, ci a tasnit in picioare: "dintr-o saritura a fost in picioare si a inceput sa umble." Cu alte cuvinte si-a exersat credinta. Nu s-a simtit mai bine inainte sa inceapa sa umble, dar, cand a inceput sa umble. a simtit ca putea face aceasta. Daca Petru, cu o ocazie memorabila, si-ar fi scos mai intai un picior din barca si l-ar fi pus in apa ca sa vada daca apa il putea tine, s-ar fi ales doar cu piciorul ud si nu ar fi facut niciodata un pas pe apa. Dar Petru a iesit pur si simplu, din barca si a umblat pe apa.
Si eu am avut o perioada din viata mea cand am fost hartuit puternic de un lucru. Cu doua sau trei luni in urma I-am spus Domnului: "Pentru acea parte a naturii mele unde, pana acum, intotdeauna m-am temut de cadere, Te iau pe Tine, ca sa fiu restabilit pe deplin." Stateam linistit in camera mea cand am facut acea tranzactie. A fost un act linistit al credintei, dar intreaga mea viata a simtit efectul acelui moment solemn. De atunci nu m-am mai temut de ispita, deoarece am stiut ca Isus Cristos ii va sta in fata ori de cate ori se va prezenta ea.
Maine dimineata nu te ruga doar ca Domnul sa te pazeasca, ci spune: "Doamne Isus, revendic de la Tine acum rabdare, amabilitate, blandete pentru intreaga zi". Apoi ia-L pe El si indrazneste sa crezi ca, atunci cand va aparea ispita de a te irita sau de a fi mandru sau de a te agita, vei putea sta in fata ei cu natura lui Cristos.
Cu multi ani in urma la Metropolitan Tabernacle din Londra l-am auzit pe C. H. Spurgeon relatand, cu putere noua, o intamplare veche. Era in legatura cu vaporul numit Central America. Cand s-a terminat apa de baut si membrii echipajului au ajuns intr-o mare stramtorare, au inaltat un steag pentru a rata ca sunt in necaz. Steagul a fost vazut de un alt vapor.
-Ce s-a intamplat? a ajuns la ei intrebarea, prin megafon.
- Apa! Apa! Murim din cauza lipsei de apa!
Raspunsul celorlalti a fost:
- Scufundati galetile in apa! Sunteti la gura Amazonului!
Puternicul fluviu Amazon varsa un torent de apa proaspata in mare. Marinarii au scufundat galetile in apa. Nu a fost nevoie sa mai ceara apa de baut.
Barbati si femei, sunteti la resursele harului lui Dumnezeu. Intregul torent al naturii lui Cristos, care izvoraste din muntii dumnezeirii, curge in jurul vietilor voastre. Nu mergeti sus in munti pentru a cere, ci cufundati adanc galetata credintei voastre in Isus Cristos si scoateti de acolo, puritate, pace, vindecare. Scufundati! Scufundati! Natura Lui - prin credinta in natura Lui - va va face tari in tot ceea ce stiti ca aveti nevoie.
Dumnezeu sa va ajute sa actionati acum.
F.B. Meyer
PUTEREA DE ATI INSUSI CEEA CE ESTE CRISTOS
Nu este acesta un gand maret? E ca si cum, atunci cand a inviat din morti, Cristos a pornit intr-un mars iar Petru, Ioan si Maria au intrat in mars alaturi de El, apoi i-a urmat biserica primara, martirii si toti sfintii care L-au marturisit pe Cristos in veacurile intunecate. Si ei merg inainte astazi.....
AUD PASII LUI FERMI
de-a lungul veacurilor.
Toti cei care vin in urma lui Cristos descopera in El pe conducatorul vietii, al vietii desavarsite. Intra in rand ologule si umbla!
O, frati si surori, voi si eu mergem in urma multora care au trecut prin poarta frumoasa pe unde Isus a mers inaintea noastra. El marsaluia inainte, in gloria vesnica, din ce in ce mai adanc, in inima cerului, spre izvoarele apelor vietii. El merge in frunte, iar noi il urmam, si-l vom urma pentru totdeauna. El este conducatorul sirului celor vii. Petru a aprins o scanteie cand a spus acest lucru.
Dar omul nu s-a ridicat inca in picioare. El a spus: "Nu pot!" "Ei bine", a spus Petru, "El este autorul vietii. Natura Lui (adica numele Lui), prin credinta in numele Lui te vei intari". Ori de cate ori dai de cuvantul "nume" in Biblie, inlocuieste-l cu "natura"; nume este intotdeauna echivalent cu natura. Petru a spus: "Omule, natura ta este paralizata, dar natura Lui e puternica. Daca, deci, vei putea primi natura Lui in tine, in special acea parte a oaselor de la glezna, care era paralizata, El te va face tare tocmai acolo unde esti slab.
Nu aceasta vrei si tu? Vrei natura Lui acolo unde natura ta este slaba. Vrei ca El sa inlocuiasca para-lizia ta cu puterea Lui. El este suficient de tare. Picioarele Lui stralucesc asemenea carbunilor aprinsi. Omul a inceput sa se gandeasca. "Da", si-a spus el, intr-o strafulgerare, "daca natura Lui, in taria ei, ar intra in natura mea slaba, oasele gleznelor mele ar capata putere. Asta e!"
Astfel omul a primit din Cristos, printr-un act de credinta, calitatea in care el era deficitar; sau sa spun altfel, a luat natura lui Cristos ca sa fie in el acea calitate care lui ii lipsea. Nu exista nici un singur credincios adevarat al lui Cristos care sa nu fie constient de prezenta slabiciunii. Nu e vorba ca judecata ta e gresita sau cunoasterea de catre tine a binelui si raului e deficitara, ci esti paralizat din cauza unei slabiciuni a naturii tale moarte, astfel incat nu poti face ce ai dori. Acest lucru insa poate fi remediat daca vei invata, din lectia de fata cum sa-ti insusesti plinatatea lui Cristos.
A fost o revelatie pentru mine. Intr-o toamna am petrecut ceva timp impreuna cu reverendul Wilberforce. Iesiseram la o plimbare pe langa Southampton, impreuna cu cativa clerici si alti domni. Am mers apoi sa bem un ceai si a urmat o discutie langa foc, in lumina amurgului. Wilberforce, statea acolo, si, adresandu-mi-se, m-a rugat sa fac o prezentare scurta a experientei mele religioase. I-am spus ca, recent am renuntat la ceva pentru Cristos. Un cleric aflat in cealalta parte a incaperii s-a sculat in picioare, si lumina a cazut pe fata lui cucernica. A spus ca era foarte surprins sa ma auda vorbind despre renuntare. In ceea ce-l privea, el intotdeauna lua. A relatat ca fiind un om foarte violent, impulsiv, odata era pe puctul de a-si iesi din fire fata de copii, cand subit s-a intors spre Cristos si a spus: "Rabdarea Ta Doamne!", si in loc de a se enerva, a simtit ca ar fi putut suporta de doua ori pe atat numarul de copii si galagia facuta de ei, pentru ca ar fi fost prin natura lui Cristos cel inviat. Dupa aceea a dobandit obiceiul ca, ori de cate ori il ispitea deavolul, sa ia sugestia de la deavol si sa se umple de Cristos cu harul opus ei. In felul acesta, ceea ce deavolul ii aducea in cale ca piatra de poticnire, el o transforma intr-o
PIATRA DE INAINTARE.
Eu cred ca de aceea ingaduie Dumnezeu sa fim ispititi, caci ispita poate deveni un mijloc puternic al harului, cand o privim astfel. In momente de impuritate, Ia-L pe Cristos ca puritate. In momente de irabilitate, ia-L pe Cristos ca liniste, calm. In momente de agitatie, ia-L pe Cristos ca odihna. In momente de slabiciune si frica morala, ia-L pe Cristos ca putere.
Incepeti acum sa intelegeti mesajul meu? Natura Lui - prin credinta in natura Lui - ii face pe oameni tari acolo unde sunt slabi, si oasele gleznelor lor se intaresc. O, daca fiecare din cei prezenti aici s-ar opri o clipa si ar intreba: "Unde sunt eu slab? Unde esuez?" Fiecare stie unde. Daca o date ti-ai rupt piciorul, el va fi intotdeauna slab in acel loc. Daca un zid s-a crapat, poti intotdeauna sa iti dai seama unde a fost reparat. Voi si eu stim unde esuam mereu si mereu.
Poate spui: "Eu ma tulbur usor. Nu voi ajunge niciodata dincolo de Poarta frumoasa." Da, dar daca vei putea lua odata natura lui Cristos in locul tulburarii tale, astfel ca, atunci cand vine ispita de a te tulbura, sa poti sa i te opui nu prin hotararea ta de a nu te tulbura, ci prin pacea, blandetea si dulceata lui Cristos, vei fi in stare sa umbli, sa sari, si sa-L lauzi pe Dumnezeu. Hotararea ta nu te va duce mai departe decat e dus un pai de un tren accelerat, care il prinde in vartejul lui, dar curand il lasa jos. Dar daca vei putea odata intelege ce inseamna ca natura lui Cristos sa fie turnata in tine clipa de clipa, asa cum caldura patrunde in radiator cand se apasa butonul de pornire, nu vei mai suferi de frig si nu vei mai cadea. Natura Lui - prin credinta in natura Lui - ii face pe oameni tari.
Dar ei trebuie sa o primeasca. Acum, aici, fara sa ai trairi deosebite, fara sa simti ceva aparte, fara inflacarare, dar constient ca ai nevoie de putere vreau sa scoti din Cristos natura Lui, printr-un act de credinta care isi insuseste ce este El.
Aceasta ma duce cu gandul inapoi la
DIMINEATA DE CRACIUN
din "auld lang eyne" (vremurile de demult), care nu vor reveni niciodata, dar a caror amintire staruie mereu proaspata in inima mea, ca muzica dintr-un vis - acele zile fericite, fericite, care continua sa traiasca prin puterea omului de a intelege viata de copil. Cand sosea dimineata de Craciun - mult asteptata dimineata - rugaciunile pareu lungi si micul dejun era aproape neatins atunci cand servitorul venea sa anunte ca totul era gata, iar tata si mama ne dadeau voie sa alergam spre locul unde erau cadourile. Si acum parca vad masa acoperita cu cadouri si bradul din mijloc. Era o gramada mare, si nu trebuia sa cer nimanui, ci pur si simplu luam. Imediat hartia in care erau impachetate cadourile era data jos si aruncata pe podea - picioarele ni se afundau in hartia aruncata. Iar dupa ce hartia era data la o parte, ne insuseam cadourile: asta e al meu, si celalalt"
Nu va puteti imagina cum Dumnezeu ridica acoperitoarea de pe o masa plina cu cadouri? Torul este pregatit. Copile, de zece ani astepti asta! A sosit ziua; iata acolo este cadoul tau, si al tau, si al tau! Ce anume vrei? Te-ai tot rugat pentru iertare. Ia-o! Vino aici si ia-o! Ai cerut sa ai siguranta ca esti fiu. Iat-o! Ia-o! Ce anume vrei? Putere asupra gandurilor incarcate de patimi si izvorate de dorinte nesfinte? Ei binw, puritatea lui Cristos satisface aceasta nevoie! Ce anume vrei tu? "Eu am un temperament ingrozitor, domnule. Incerc sa fiu amabil acasa, dar cand sunt cel mai hotarat sa fac asta, usor, sunt scos din sarite, si apoi sunt gata sa ma omor de remuscari. O, daca as putea sa tac din gura!" Ei bine, iata aici, rabdarea lui Cristos! Ce vrei tu? De cinci ani ai tot cerut umplerea cu Duhul Sfant, totul este gata, e aici de mult timp, dar niciodata nu ai venit sa ti-o insusesti. Iat-o! Ce anume vrei tu? Putere in oasele gleznelor tale? Vrei sa umbli pe calea lui Dumnezeu, vrei sa poti sari putin? Ei bine, it-o - toata puterea plavuta de odinioara,a zilelor de la inceput, cand sareai ca o caprioara. Este aici in Isus Crisots. El este masa, El este darul si tot El este si acopeitoarea. Natura Lui oemenasca, eliberata prin moarte, este acum glorificata, pe tronul Tatalui Sau. Nu este asta indeajuns pentru tine? Domnul Isus este complementul nevoii tale.
Sa tinem acum o lectie de matematica. Daca desenez un arc de cerc, restul circumferintei, necesar pentru a face un cerc complet, se numeste complement. Cu cat arcul este mai mare, cu atat compelemntul este mai mic. Complement este doar forma abreativa de la complementaritate. Cei care vor mai mult vor obtine mai mult, din complementul Cristos. Cristos este complementul nevoii umane. Astfel, orbii au luat vedere din Cristos, surzii au luat auz din Cristos, mortii au luat (daca ma pot exprima astfel) viata din Cristos, femeia care timp de doisprezece ani a sufeti enorm, a luat putere din Cristos. Oricine a vrut ceva a luat pur si simplu, iar Domnul a devenit complementul nevoilor lui. Natura Lui - prin credinta in natura Lui - i-a facut pe orbi sa vada, pe surzi sa auda, pe schiopi sa umble, si pe morti sa invie. Fiecare a luat din El exact ceea ce a vrut. Iar El este aici acum si nu trebuie sa iei decat ceea ce iti trebuie si sa mergi acasa cu acel lucru - nu, sa acasa cu El!
Nu pot starui prea mult asupra a ceea ce a dat Petru. Poate gresesc, dar mi se pare ca singurul lucru pe care l-a dat, pe langa prezentarea lui Cristos a fost
UN AJUTOR CU MANA.
A apucat pe om din tarana si l-a tras in sus, si acest gest a fost ca un sacrament, un semn exterior, vizibil al unei miscari similare facute de Stapanul lui. Ceea ce Petru a facut in mod vizibil, Cristos a facut in mod invizibil. In timp ce incerc sa va ridic la credinta in Cristos, acea credinta care vine prin El va va asugura o refacere completa inaintea tuturor ingerilor. Iar apoi va urma sa va exersati credinta.
Sa presupunem ca ael om, dupa ce Petru i-a vorbit, si-ar fi lasat gleznele sa decida daca s-a petrecut ceva in ele. Credeti ca s-ar fi insanatorit? Sa presupunem ca s-ar fi uitat la glezne ca sa vada daca are putere in ele. Credeti ca s-ar fi facut bine? El nu a asteptat, ci a tasnit in picioare: "dintr-o saritura a fost in picioare si a inceput sa umble." Cu alte cuvinte si-a exersat credinta. Nu s-a simtit mai bine inainte sa inceapa sa umble, dar, cand a inceput sa umble. a simtit ca putea face aceasta. Daca Petru, cu o ocazie memorabila, si-ar fi scos mai intai un picior din barca si l-ar fi pus in apa ca sa vada daca apa il putea tine, s-ar fi ales doar cu piciorul ud si nu ar fi facut niciodata un pas pe apa. Dar Petru a iesit pur si simplu, din barca si a umblat pe apa.
Si eu am avut o perioada din viata mea cand am fost hartuit puternic de un lucru. Cu doua sau trei luni in urma I-am spus Domnului: "Pentru acea parte a naturii mele unde, pana acum, intotdeauna m-am temut de cadere, Te iau pe Tine, ca sa fiu restabilit pe deplin." Stateam linistit in camera mea cand am facut acea tranzactie. A fost un act linistit al credintei, dar intreaga mea viata a simtit efectul acelui moment solemn. De atunci nu m-am mai temut de ispita, deoarece am stiut ca Isus Cristos ii va sta in fata ori de cate ori se va prezenta ea.
Maine dimineata nu te ruga doar ca Domnul sa te pazeasca, ci spune: "Doamne Isus, revendic de la Tine acum rabdare, amabilitate, blandete pentru intreaga zi". Apoi ia-L pe El si indrazneste sa crezi ca, atunci cand va aparea ispita de a te irita sau de a fi mandru sau de a te agita, vei putea sta in fata ei cu natura lui Cristos.
Cu multi ani in urma la Metropolitan Tabernacle din Londra l-am auzit pe C. H. Spurgeon relatand, cu putere noua, o intamplare veche. Era in legatura cu vaporul numit Central America. Cand s-a terminat apa de baut si membrii echipajului au ajuns intr-o mare stramtorare, au inaltat un steag pentru a rata ca sunt in necaz. Steagul a fost vazut de un alt vapor.
-Ce s-a intamplat? a ajuns la ei intrebarea, prin megafon.
- Apa! Apa! Murim din cauza lipsei de apa!
Raspunsul celorlalti a fost:
- Scufundati galetile in apa! Sunteti la gura Amazonului!
Puternicul fluviu Amazon varsa un torent de apa proaspata in mare. Marinarii au scufundat galetile in apa. Nu a fost nevoie sa mai ceara apa de baut.
Barbati si femei, sunteti la resursele harului lui Dumnezeu. Intregul torent al naturii lui Cristos, care izvoraste din muntii dumnezeirii, curge in jurul vietilor voastre. Nu mergeti sus in munti pentru a cere, ci cufundati adanc galetata credintei voastre in Isus Cristos si scoateti de acolo, puritate, pace, vindecare. Scufundati! Scufundati! Natura Lui - prin credinta in natura Lui - va va face tari in tot ceea ce stiti ca aveti nevoie.
Dumnezeu sa va ajute sa actionati acum.
F.B. Meyer
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu