ASCULTAREA LUI CRISTOS
Prin ascultarea unuia singur, cei multi vor fi facuti drepti... Nu stiti ca, daca va dati pe voi insiva robi cuiva spre ascultare sunteti robii aceluia de care ascultati?" (Romani 5:19; 16:16 ornilescu 1998).
Prin ascultarea Unuia vor fi facuti drepti cei multi. Aceste cuvinte dezvaluie ceea ce noi ii datoram lui Cristos. Dupa cum in Adam am fost pacatosi, tot asa in Cristos suntem facuti drepti. Cuvintele de mai sus arata carui aspect al persoanei lui Cristos ii datoram noi dreptatea noastra. Asa cum neascultarea lui Adam ne-a facut pacatosi, tot asa, ascultarea lui Cristos ne face drepti. Noi datoram totul ascultarii lui Cristos.
Intre comorile care le-am mostenit in Cristos, aceasta ocupa un loc proeminent. Dar cat de multe persoane nu s-au preocupat niciodata de ea intr-un asemenea mod, incat sa o oibeasca, sa-si gaseasca placerea in ea si sa primeasca adevarata ei binecuvantare! Fie ca Dumnezeu, prin Duhul Lui, sa ne descopere slava ei si sa ne faca partasi puterii ei.
Banuiesc ca suntem familiarizati cu binecuvantatul adevar al justificarii prin credinta. In capitolele precedente pasajului tocmai citat din Romani (3:21; 5:11) Pavel si-a indreptat atentoa asupra sangelui lui Cristos; asupra caii si conditiilor de a primi justificarea, adica asupra credintei in harul fara plata al unui Dumnezeu care ii justifica pe cei fara de Dumnezeu; asupra roadelor binecuvantate ale justificarii, adica asupra revarsarii dreptatii lui Cristos, care asigura accesul imediat in prezenta lui Dumnezeu, si asupra nadejdii slavei. In pasajul tocmai citat el purcede la descoperirea adevarului ami profund al unirii u Cristos prin credinta, in care isi are radacinile justificarea si care face posibila acceptarea noastra de catre Dumnezeu. Pavel se intoarce in timp pana la Adam si la unirea noastra cu el, la toate consecincele care au decurs ca urmare a acestei uniri, pentru a da la iveala cat de rational si de natural este ca toti ei care Il primesc pe Cristos prin credinta sa fie uniti cu El sa devina partasi ai dreptatii si vietii Lui.Prin insusi acest argument, el pune un accent deosebit pe contrastul care exista intre neascultarea lui Adam, ce a avut ca rezultat condamnarea si moartea, si ascultarea lui Cristos, cu dreptatea si viata pe care le-a adus ea. Daca ne vom pleca gandul asupra locului pe care ascultarea lui Cristos il ocupa in lucrarea Lui de mantuire si daca vom vedea in ea insasi radacina rasumpararii noastre, atunci vom sti si ce loc sa-i acordam in inima si in viata noastra.
"Prinn neascultarea unui singur om cei multi au fost facuti pacatosi". Cum s-a intamplat acest lucru? Exista o dubla legatura intre Adam si descendentii lui, si anume una judiciara si una vitala.
LEGARUTA JUDICIARA, RESPECTIV VITALA.
Prin legatura judiciara intreaga rasa umana, deja nenascuta inca, a ajuns sub sentinta mortii. Moartea a domnit de la Adam la Moise asupra tuturor, chiar si asupra copilasilor, care nu au comis acelasi pacat ca si Adam. Aceasta legatura judiciara isi are radacinile in cea vitala. Sentinta nu s-ar fi aplicat asupra oamenilor, daca ei nu ar fi fost in Adam. Iar legatura vitala, la randul ei, a devenit manifestarea celei judiciare; fiecare copil al lui Adam vine pe lume sub puterea pacatului si a mortii. Prin ascultarea unuia cei multi au devenit pacatosi, atat prin pozitie - supusa blestemului pacatului, cat si prin ntura lor - supusa puterii pacatului.
Adam a fost prefigurarea Aceluia care trebuia sa vina si care este numit al doilea Adam, al Doilea Tata a rasei umane. Neascultarea lui Adam a avut efecte similare cu cele ale ascultarii lui Cristos. De indata ce un pacatos crede in Cristos, este unit cu El, printr-o sentinta judiciara, este declarat si acceptat ca fiind drept in ochii lui Dumnezeu. Legatura judiciara isi are radacinile in cea vitala. Un capatos este posesorul dreptatii lui Cristos numai daca Il are pe Cristos Insusi in interiosul lui si daca el este in Cristos. Inainte de a cunoaste ce inseamna a fi in Cristos, el poate sti ca este achitat si acceptat. Dar mai departe va trebui sa cunoasca legatura vitala si sa intelega ca, pe cat de reala si de completa a fost participarea lui la ascultarea lui Adam, neascultarea ce a dus la aparitia mortii si a naturii pacatoase, pe atat de reala este si participarea lui la ascultarea lui Cristos, ascultare din care izvorasc dreptatea si viata si natura de ascultare.
Prin neascultarea lui Adam, noi am fost facuti pacatosi. Singurul lucru pe care Dumnezeu l-a pretins din partea lui Adam a fost ascultarea. Singurul mod prin care faptura umana, il poate slavi pe Dumnezeu si prin care se poate bucura de acceptarea si binecuvantarea Lui este ascultarea. Singura cauza a puterii pe care pacatul a adus-o in lume, a ruinii pe care a provocat-o este neascultarea. Blestemul pacatului asupra noastra se datoreaza neascultarii care salasluieste in noi. Puterea pacatului care lucreaza in noi nu este altceva decat faptul ca, mostenind natura umana a lui Adam, noi am mostenit si neascultarea lui; suntem nascuti copii ai neascultarii.
Este evident ca LUCRAREA PE CARE TREBUIA SA O FACA CRISTOS ESTE ACEEA DE A INDEPARTA NEASCULTARE, CU TOT CU BLESTEMUL, STAPANIREA, NATURA SI FAPTELE RELE. Neascultarea a fost radacina pacatului si a nenorocirii. Primul obiectiv al mantuirii Lui a fost acela de a reteza radacina rea si de a-l readuce pe om la destinul lui originar, adica la i viata de ascultare fata de Dumnezeul lui.
Cum a facut Cristos acest lucru?
In primul rand prin venirea Lui ca al Doilea Adam, pentru a indrepta ceea ce facuse primul. Pacatul ne face sa credem ca este umilitor sa cauti sa cunosti si sa faci mereu voia lui Dumnezeu. Cristos a venit sa ne arate caracterul nobil binecuvantat si ceresc al ascultarii. Cand Dumnezeu ne-a dat sa purtam haina fapturii create, noi nu am stiut ca frumusetea si puritatea ei nepatate inseamna ascultare fata de El. Cristos a venit si s-a imbracat cu acea haina pentru a ne arata cum trebuie sa o purtam si cum putem intra invesmantati cu ea in prezenta si slava Lui Dumnezeu. Cristos a venit sa invinga, sa indeparteze neascultarea si sa o inlocuiasca cu ascultarea Lui pentru noi si in noi. Neascultarea lui Adam a avut un caracter universal, puternic si atotcuprinzator, dar ascultarea lui Cristos a fost cu mult mai mare in toate aceste aspecte.
Prin viata Lui de ascultare, Cristos ni se dezvaluie sub trei aspecte:
1. Ca exemplu, pentru a ne arata ce este adevarata ascultare;
2. Ca siguranta noastra - prin ascultarea Lui el a implinit toata dreptatea in locul nostru;ù
3. Ca Domn al nostru, pentru a ne da o natura noua de ascultare.
El a si murit pentru a ne arata ca ascultarea Lui inseamna o disponibilitate de a asculta in chip desavarsit, de a muri pentru Dumnezeu; ca ea inseamna a suferi in locul nostru si a ispasi vina neascultarii noastre; ca ea inseamna moartea fata de pacat ca o cale de a intra in viata lui Dumnezeu atat pentru El cat si pentru noi.
Neascultarea lui Adam, cu toate consecintele ei, trebuia indepartata si inlocuita cu ascultarea lui Cristos. Din punct de vedere judiciar, prin ascultarea Lui noi suntem facuti drepti. Asa cum am fost facuti pacatosi prin neascultarea lui Adam, tot asa suntem acum intru totul justificati si eliberati de puterea pacatului si a mortii; stam inaintea lui Dumnezeu ca oameni drepti. In privinta legaturii vitale - caci legatura judiciara si cea vitala sunt la fel de inseparabile ca si in cazul lui Adam - suntem una cu Cristos in moartea si invierea Lui, morti fata de pacat si vii pentru Dumnezeu, dupa cum este si El. Viata pe care o primim in El nu este alta decat o viata de ascultare.
Fiecare dintre noi care vrem sa cunoastem ce este viata de ascultare sa meditam la urmatorul lucru: ascultarea lui Cristos este secretul dreptatii si al mantuirii pe care le gasim in El. Ascultarea este esenta dreptatii, ascultarea este mantuirea. Ascultarea Lui, care trebuie acceptata, in care trebuie sa ma incred, de care trebuie sa ma bucur, intrucat acopera, inghite, si anihileaza neascultarea mea, asadar ascultarea Lui este singura baza neschimbatoare, la care nu trebuie sa renunt niciodata, a acceptarii de catre Dumnezeu. Intocmai cum neascultarea lui Adam a fost puterea ce a domnit in viata mea, aceasta putere a mortii, la fel ascultarea Lui devine puterea vietii noii naturi din mine. Asa se face ca acum realizez de ce Pavel, in pasajul pe care il avem invedere, stabileste o conexiune intre dreptate si viata. "Daca prin greseala unuia singur, moartea a domnit printr-unul singur, cu mult mai mult cei care primesc plinatatea harului si a darului dreptatii vor domni in viata printr-unul singur, Isus Cristos" (Romani 5:17; Cornilescu 1998), chiar aici pe pamant. Darul harului a fost justificare.
Andrew Murray
Prin ascultarea unuia singur, cei multi vor fi facuti drepti... Nu stiti ca, daca va dati pe voi insiva robi cuiva spre ascultare sunteti robii aceluia de care ascultati?" (Romani 5:19; 16:16 ornilescu 1998).
Prin ascultarea Unuia vor fi facuti drepti cei multi. Aceste cuvinte dezvaluie ceea ce noi ii datoram lui Cristos. Dupa cum in Adam am fost pacatosi, tot asa in Cristos suntem facuti drepti. Cuvintele de mai sus arata carui aspect al persoanei lui Cristos ii datoram noi dreptatea noastra. Asa cum neascultarea lui Adam ne-a facut pacatosi, tot asa, ascultarea lui Cristos ne face drepti. Noi datoram totul ascultarii lui Cristos.
Intre comorile care le-am mostenit in Cristos, aceasta ocupa un loc proeminent. Dar cat de multe persoane nu s-au preocupat niciodata de ea intr-un asemenea mod, incat sa o oibeasca, sa-si gaseasca placerea in ea si sa primeasca adevarata ei binecuvantare! Fie ca Dumnezeu, prin Duhul Lui, sa ne descopere slava ei si sa ne faca partasi puterii ei.
Banuiesc ca suntem familiarizati cu binecuvantatul adevar al justificarii prin credinta. In capitolele precedente pasajului tocmai citat din Romani (3:21; 5:11) Pavel si-a indreptat atentoa asupra sangelui lui Cristos; asupra caii si conditiilor de a primi justificarea, adica asupra credintei in harul fara plata al unui Dumnezeu care ii justifica pe cei fara de Dumnezeu; asupra roadelor binecuvantate ale justificarii, adica asupra revarsarii dreptatii lui Cristos, care asigura accesul imediat in prezenta lui Dumnezeu, si asupra nadejdii slavei. In pasajul tocmai citat el purcede la descoperirea adevarului ami profund al unirii u Cristos prin credinta, in care isi are radacinile justificarea si care face posibila acceptarea noastra de catre Dumnezeu. Pavel se intoarce in timp pana la Adam si la unirea noastra cu el, la toate consecincele care au decurs ca urmare a acestei uniri, pentru a da la iveala cat de rational si de natural este ca toti ei care Il primesc pe Cristos prin credinta sa fie uniti cu El sa devina partasi ai dreptatii si vietii Lui.Prin insusi acest argument, el pune un accent deosebit pe contrastul care exista intre neascultarea lui Adam, ce a avut ca rezultat condamnarea si moartea, si ascultarea lui Cristos, cu dreptatea si viata pe care le-a adus ea. Daca ne vom pleca gandul asupra locului pe care ascultarea lui Cristos il ocupa in lucrarea Lui de mantuire si daca vom vedea in ea insasi radacina rasumpararii noastre, atunci vom sti si ce loc sa-i acordam in inima si in viata noastra.
"Prinn neascultarea unui singur om cei multi au fost facuti pacatosi". Cum s-a intamplat acest lucru? Exista o dubla legatura intre Adam si descendentii lui, si anume una judiciara si una vitala.
LEGARUTA JUDICIARA, RESPECTIV VITALA.
Prin legatura judiciara intreaga rasa umana, deja nenascuta inca, a ajuns sub sentinta mortii. Moartea a domnit de la Adam la Moise asupra tuturor, chiar si asupra copilasilor, care nu au comis acelasi pacat ca si Adam. Aceasta legatura judiciara isi are radacinile in cea vitala. Sentinta nu s-ar fi aplicat asupra oamenilor, daca ei nu ar fi fost in Adam. Iar legatura vitala, la randul ei, a devenit manifestarea celei judiciare; fiecare copil al lui Adam vine pe lume sub puterea pacatului si a mortii. Prin ascultarea unuia cei multi au devenit pacatosi, atat prin pozitie - supusa blestemului pacatului, cat si prin ntura lor - supusa puterii pacatului.
Adam a fost prefigurarea Aceluia care trebuia sa vina si care este numit al doilea Adam, al Doilea Tata a rasei umane. Neascultarea lui Adam a avut efecte similare cu cele ale ascultarii lui Cristos. De indata ce un pacatos crede in Cristos, este unit cu El, printr-o sentinta judiciara, este declarat si acceptat ca fiind drept in ochii lui Dumnezeu. Legatura judiciara isi are radacinile in cea vitala. Un capatos este posesorul dreptatii lui Cristos numai daca Il are pe Cristos Insusi in interiosul lui si daca el este in Cristos. Inainte de a cunoaste ce inseamna a fi in Cristos, el poate sti ca este achitat si acceptat. Dar mai departe va trebui sa cunoasca legatura vitala si sa intelega ca, pe cat de reala si de completa a fost participarea lui la ascultarea lui Adam, neascultarea ce a dus la aparitia mortii si a naturii pacatoase, pe atat de reala este si participarea lui la ascultarea lui Cristos, ascultare din care izvorasc dreptatea si viata si natura de ascultare.
Prin neascultarea lui Adam, noi am fost facuti pacatosi. Singurul lucru pe care Dumnezeu l-a pretins din partea lui Adam a fost ascultarea. Singurul mod prin care faptura umana, il poate slavi pe Dumnezeu si prin care se poate bucura de acceptarea si binecuvantarea Lui este ascultarea. Singura cauza a puterii pe care pacatul a adus-o in lume, a ruinii pe care a provocat-o este neascultarea. Blestemul pacatului asupra noastra se datoreaza neascultarii care salasluieste in noi. Puterea pacatului care lucreaza in noi nu este altceva decat faptul ca, mostenind natura umana a lui Adam, noi am mostenit si neascultarea lui; suntem nascuti copii ai neascultarii.
Este evident ca LUCRAREA PE CARE TREBUIA SA O FACA CRISTOS ESTE ACEEA DE A INDEPARTA NEASCULTARE, CU TOT CU BLESTEMUL, STAPANIREA, NATURA SI FAPTELE RELE. Neascultarea a fost radacina pacatului si a nenorocirii. Primul obiectiv al mantuirii Lui a fost acela de a reteza radacina rea si de a-l readuce pe om la destinul lui originar, adica la i viata de ascultare fata de Dumnezeul lui.
Cum a facut Cristos acest lucru?
In primul rand prin venirea Lui ca al Doilea Adam, pentru a indrepta ceea ce facuse primul. Pacatul ne face sa credem ca este umilitor sa cauti sa cunosti si sa faci mereu voia lui Dumnezeu. Cristos a venit sa ne arate caracterul nobil binecuvantat si ceresc al ascultarii. Cand Dumnezeu ne-a dat sa purtam haina fapturii create, noi nu am stiut ca frumusetea si puritatea ei nepatate inseamna ascultare fata de El. Cristos a venit si s-a imbracat cu acea haina pentru a ne arata cum trebuie sa o purtam si cum putem intra invesmantati cu ea in prezenta si slava Lui Dumnezeu. Cristos a venit sa invinga, sa indeparteze neascultarea si sa o inlocuiasca cu ascultarea Lui pentru noi si in noi. Neascultarea lui Adam a avut un caracter universal, puternic si atotcuprinzator, dar ascultarea lui Cristos a fost cu mult mai mare in toate aceste aspecte.
Prin viata Lui de ascultare, Cristos ni se dezvaluie sub trei aspecte:
1. Ca exemplu, pentru a ne arata ce este adevarata ascultare;
2. Ca siguranta noastra - prin ascultarea Lui el a implinit toata dreptatea in locul nostru;ù
3. Ca Domn al nostru, pentru a ne da o natura noua de ascultare.
El a si murit pentru a ne arata ca ascultarea Lui inseamna o disponibilitate de a asculta in chip desavarsit, de a muri pentru Dumnezeu; ca ea inseamna a suferi in locul nostru si a ispasi vina neascultarii noastre; ca ea inseamna moartea fata de pacat ca o cale de a intra in viata lui Dumnezeu atat pentru El cat si pentru noi.
Neascultarea lui Adam, cu toate consecintele ei, trebuia indepartata si inlocuita cu ascultarea lui Cristos. Din punct de vedere judiciar, prin ascultarea Lui noi suntem facuti drepti. Asa cum am fost facuti pacatosi prin neascultarea lui Adam, tot asa suntem acum intru totul justificati si eliberati de puterea pacatului si a mortii; stam inaintea lui Dumnezeu ca oameni drepti. In privinta legaturii vitale - caci legatura judiciara si cea vitala sunt la fel de inseparabile ca si in cazul lui Adam - suntem una cu Cristos in moartea si invierea Lui, morti fata de pacat si vii pentru Dumnezeu, dupa cum este si El. Viata pe care o primim in El nu este alta decat o viata de ascultare.
Fiecare dintre noi care vrem sa cunoastem ce este viata de ascultare sa meditam la urmatorul lucru: ascultarea lui Cristos este secretul dreptatii si al mantuirii pe care le gasim in El. Ascultarea este esenta dreptatii, ascultarea este mantuirea. Ascultarea Lui, care trebuie acceptata, in care trebuie sa ma incred, de care trebuie sa ma bucur, intrucat acopera, inghite, si anihileaza neascultarea mea, asadar ascultarea Lui este singura baza neschimbatoare, la care nu trebuie sa renunt niciodata, a acceptarii de catre Dumnezeu. Intocmai cum neascultarea lui Adam a fost puterea ce a domnit in viata mea, aceasta putere a mortii, la fel ascultarea Lui devine puterea vietii noii naturi din mine. Asa se face ca acum realizez de ce Pavel, in pasajul pe care il avem invedere, stabileste o conexiune intre dreptate si viata. "Daca prin greseala unuia singur, moartea a domnit printr-unul singur, cu mult mai mult cei care primesc plinatatea harului si a darului dreptatii vor domni in viata printr-unul singur, Isus Cristos" (Romani 5:17; Cornilescu 1998), chiar aici pe pamant. Darul harului a fost justificare.
Andrew Murray
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu