MARGARITAR...
SECRETUL ASCULTARII ADEVARATE
"El... a invatat ascultarea" - Evrei 5:8, KJV
Secretul ascultarii adevarate este legatura personala, neantrerupta si apropiata cu Dumnezeu. Toate incercarile noastre de a asculta pe deplin se vor solda cu esecuri pana cand nu vom mai intra intr-o partasie neantrerupta cu El. Constiinta prezentei sfinte a lui Dumnezeu in viata noastra ne pazeste de neascultare.
Ascultarea deficienta este intotdeauna rezultatul unei vieti deficiente. Argumentele si motivatiile folosite in vederea trezirii si inflacararii unei astfel de vieti pot avea un oarecare folos, dar adevarata lor binecuvantare trebuie sa fie aceea de a ne face sa simtim nevoia unei cu totul alte vieti, a unei vieti in intregime sub puterea lui Dumnezeu, care sa aiba ca rezultat firesc ascultarea. Viata deeficienta, viata unei partasii discontinue si neregulate cu Dumnezeu, trebuie vindecata pentru a da cale libera unei vieti pline si sanatoase; atunci va deveni posibila ascultarea deplina. Secretul unei ascultari adevarate este intoarcerea la o partasie apropiata si continua cu Dumnezeu.
"El.. a invatat ascultarea". De ce a fost nevoie de asa ceva? Care este binecuvantarea pe care ne-o aduce El? "El ... a invata ascultarea prin lucrurile pe care le-a suferit si ... S-a facut pentru toti ce-i ce-L asculta, Autorul unei mantuiri vesnice". Suferinta este ceva strain de natura noastra, de aceea este nevoie de supunerea vointei noastre.
Cristos a avut nevoie de suferinta pentru ca, prin ea, sa poata invata, cu orice pret, sa asculte si sa renunte la voia Lui in favoarea voii Tatalui. El a avut nevoie sa invete ascultarea, pentru ca, in calitate de Mare preot al nostru, sa poata fi facut desavarsit. El a invatat ascultarea. A fost ascultator pana la moarte pentru a deveni autorul mantuirii noatre. Prin ascultare a devenit El autorul mantuirii, ca sa-i poata mantui "pe cei ce-L asculta".
Dupa cum a fost absolut necesar ca El sa dobandeasca ascultarea , tot asa este absolut necesar ca El sa dobandeasca ascultarea, tot asa este absolut necesar ca noi sa dobandim mantuirea. Esenta mantuirii este ascultarea de Dumnezeu. Cristos, ca Cel ascultator, ne mantuieste pe noi, cei care ascultam de El. Fie in suficienta Lui de pe pamant, fie in slava Lui din ceruri, fie in El, fie in noi, ascultarea este lucrul asupra caruia se indreapta inima lui Cristos.
Pe pamant Cristos a fost elev in scoala ascultarii; din cer, El preda ascultarea ucenicilor Lui depe pamant. Intr-o lume in care neascultarea domneste pana la moarte, repunerea ascultarii in locul care i se cuvine se afla la mainile lui Cristos. Atat in viata Lui cat si a noastra El si-a asumat sarcina de a o mentine. El ne invata ascultarea si, in acelasi timp, o lucreaza in noi.
Sa incercam sa ne imaginam ce si cum ne invata El; se poate ca vom vedea cat de putin ne-am dat silinta sa fim elevi buni in aceasta scoala in care nu poti invata altceva decat ascultarea. Cand ne gandim la o scoala obisnuita, lucrurile care ne vin prima dat in minte sunt: 1. Invatatorul; 2. Manualul; 3. Elevii. Sa vedem care este fiecare dintre acestea in scoala ascultarii.
1. Invatatorul.
"El ... a invatat ascultarea". In calitate de invatator, primul lucru pe care il face este sa descopere secretul ascultarii Lui fata de Tatal. Am afirmat mai devreme ca puterea ascultarii adevarate se afla in legatura personala, neantrerupta cu Dumnezeu. Asa a fost si cu Domnul Isus. Despre toata invatatura Lui El a spus: "Eu n-am vorbit de la Mine Insumi, ci Tatal care m-a trimis, El Insusi mi-a poruncit ce trebuie sa spun si cum trebuie sa vorbesc. Si stiu ca porunca Lui este viata vesnica. De aceea lucrurile pe care le spun, le spun asa cum Mi le.a spus Tatal" (Ioan 12:49-50).
Aceasta nu inseamna ca Cristos a primit porunca Lui Dumnezeu in vesnicie, ca parte din insarcinarea pe care i-a dat-o Tatal perntru venirea Lui in lume. Nu. Zi de zi, clipa de clipa, in fiecare moment de munca si invatatura, El a trait, ca om, intr-o comuniune continua cu Tatal si a primit instructiunile Lui dupa cum avea nevoie. Nu a spus El: "Fiul nu poate face nimic de la Sine, El nu face decat ce vede pe Tatal facand... si-I arata tot ce face; si-i va arata luicrari mai mari decat acestea"; Eu "judec dupa cum aud" ; nu sunt singur, ci Tatal, care M-a trimis este cu Mine", "Cuvintele pe care vi le spun, nu le spun de la Mine, ci Tatal care locuieste in Mine..."? (Ioan 5:19-20, 30, 8:16, 14:10). Intotdeauna El a fost dependent de o partasie continua cu Tatal si de lucrarea Tatalui, de aceea ce a auzit si a vazut din cuvintele si faptele lui Dumnezeu.
Domnul nostru a vorbit intotdeauna despre legatura Lui cu Tatal ca fiind simbolul si fagaduinta legaturii noastre cu El si cu Tatal, prin El. Si pentru noi, ca si pentru El, viata de continua ascultare este imposibila fara partasie si invatatura neantrerupta. Numai cand Dumnezeu vine in vietile noastre , intr-o masura si cu o putere pe care multi nu si le-ar imagina ca fiind posibile, cand credem in prezenta Lui, a Celui Vesnic si Omniprezent, urmand exemplul Fiului, numai atunci deci, poate exista speranta cu privire la o viata in care fiecare gand este facut rob ascultarii de Cristos.
"ASCULTATI GLASUL mEU SI EU VOI FI DUMNEZEUL VOSTRU" cuvinte care releva nevoia noastra imperativa de a primi porunci si instructiuni de la Dumnezeu. Expresia "ascultati cuvintele Mele" este foarte rar folosita in Scriptura; in schimb avem "ascultati de Mine" sau "ascultati, luati aminte la glasul Meu". In cazul unui cpmandant al armatei, al unui profesor, al tatalui unei familii, nu un cod de legi foarte bine intocmit, cu amenintarile si rasplata pe care le prevede este garantul ascultarii ci, INFLUIENTA PERSONALA VIE este cea care da nastere dragostei si entuziasmului. Bucuria auzirii in permanenta a glasului lui Dumnezeu va da bucuria si puterea ascultarii adevarate. Glasul Lui da puterea de a asculta Cuvantul; Cuvantul fara glasul Lui viu nu are valoare.
Cat de clar poate fi ilustrat acest fapt prin contrastul starii de lucruri din Israel! Copii lui Israel auzisera glasul lui Dumnezeu pe muntele Sinai si s-au inspaimantat. I-au cerut lui Moise ca Dumnezeu sa nu le mai vorbeasca in mod direct, ci El sa fie intermediarul intre ei si Dumnezeu. S-au gandit numai la porunci; ei nu stiau ca singura putere de a asculta se afla in prezenta lui Dumnezeu, auzind glasul Lui. Istoria lor este una a neascultarii; Dumnezeu le-a vorbit numai prin intermediul lui Moise si al tablelor legii, deoarece ei se temeau de un contact direct cu Dumnezeu.
Lucrurile par a sta cam la fel si astazi. Multi, multi crestini gasesc ca este mai usor sa invete de la oameni spirituali decat sa astepte si sa primeasca invatatura direct de la Dumnezeu. Credinta lor se bazeaza pe intelepciunea oamenilor, nu pe puterea lui Dumnezeu.
Sa invatam marea lectie pe care Domnul nostru vrea sa o invatam. El "a invatat ascultarea" asteptand in fiecare moment sa-L auda si sa-L vada pe Tatal. Numai daca asemenea Lui, impreuna cu El, in si prin El umblam cu Dumnezeu in permaneta si Ii auzim glasul putem noi incerca sa-I aducem lui Dumnezeu ascultarea pe care El o cere si o lucreaza in noi.
Cristos ne poate da si invata acest lucru din adancimile vietii si ale experientei proprii. Rugati-va cu sinceritate ca Dumnezeu sa va arate nebunia incercarii de a asculta fara a avea nevoie de aceeasi putere de care a avut nevoie Cristos, sa sadeasca in voi dorinta de a renunta la totul pentru bucuria cristica data de prezenta Tatalui in tot timpul.
Andrew Murray
SECRETUL ASCULTARII ADEVARATE
"El... a invatat ascultarea" - Evrei 5:8, KJV
Secretul ascultarii adevarate este legatura personala, neantrerupta si apropiata cu Dumnezeu. Toate incercarile noastre de a asculta pe deplin se vor solda cu esecuri pana cand nu vom mai intra intr-o partasie neantrerupta cu El. Constiinta prezentei sfinte a lui Dumnezeu in viata noastra ne pazeste de neascultare.
Ascultarea deficienta este intotdeauna rezultatul unei vieti deficiente. Argumentele si motivatiile folosite in vederea trezirii si inflacararii unei astfel de vieti pot avea un oarecare folos, dar adevarata lor binecuvantare trebuie sa fie aceea de a ne face sa simtim nevoia unei cu totul alte vieti, a unei vieti in intregime sub puterea lui Dumnezeu, care sa aiba ca rezultat firesc ascultarea. Viata deeficienta, viata unei partasii discontinue si neregulate cu Dumnezeu, trebuie vindecata pentru a da cale libera unei vieti pline si sanatoase; atunci va deveni posibila ascultarea deplina. Secretul unei ascultari adevarate este intoarcerea la o partasie apropiata si continua cu Dumnezeu.
"El.. a invatat ascultarea". De ce a fost nevoie de asa ceva? Care este binecuvantarea pe care ne-o aduce El? "El ... a invata ascultarea prin lucrurile pe care le-a suferit si ... S-a facut pentru toti ce-i ce-L asculta, Autorul unei mantuiri vesnice". Suferinta este ceva strain de natura noastra, de aceea este nevoie de supunerea vointei noastre.
Cristos a avut nevoie de suferinta pentru ca, prin ea, sa poata invata, cu orice pret, sa asculte si sa renunte la voia Lui in favoarea voii Tatalui. El a avut nevoie sa invete ascultarea, pentru ca, in calitate de Mare preot al nostru, sa poata fi facut desavarsit. El a invatat ascultarea. A fost ascultator pana la moarte pentru a deveni autorul mantuirii noatre. Prin ascultare a devenit El autorul mantuirii, ca sa-i poata mantui "pe cei ce-L asculta".
Dupa cum a fost absolut necesar ca El sa dobandeasca ascultarea , tot asa este absolut necesar ca El sa dobandeasca ascultarea, tot asa este absolut necesar ca noi sa dobandim mantuirea. Esenta mantuirii este ascultarea de Dumnezeu. Cristos, ca Cel ascultator, ne mantuieste pe noi, cei care ascultam de El. Fie in suficienta Lui de pe pamant, fie in slava Lui din ceruri, fie in El, fie in noi, ascultarea este lucrul asupra caruia se indreapta inima lui Cristos.
Pe pamant Cristos a fost elev in scoala ascultarii; din cer, El preda ascultarea ucenicilor Lui depe pamant. Intr-o lume in care neascultarea domneste pana la moarte, repunerea ascultarii in locul care i se cuvine se afla la mainile lui Cristos. Atat in viata Lui cat si a noastra El si-a asumat sarcina de a o mentine. El ne invata ascultarea si, in acelasi timp, o lucreaza in noi.
Sa incercam sa ne imaginam ce si cum ne invata El; se poate ca vom vedea cat de putin ne-am dat silinta sa fim elevi buni in aceasta scoala in care nu poti invata altceva decat ascultarea. Cand ne gandim la o scoala obisnuita, lucrurile care ne vin prima dat in minte sunt: 1. Invatatorul; 2. Manualul; 3. Elevii. Sa vedem care este fiecare dintre acestea in scoala ascultarii.
1. Invatatorul.
"El ... a invatat ascultarea". In calitate de invatator, primul lucru pe care il face este sa descopere secretul ascultarii Lui fata de Tatal. Am afirmat mai devreme ca puterea ascultarii adevarate se afla in legatura personala, neantrerupta cu Dumnezeu. Asa a fost si cu Domnul Isus. Despre toata invatatura Lui El a spus: "Eu n-am vorbit de la Mine Insumi, ci Tatal care m-a trimis, El Insusi mi-a poruncit ce trebuie sa spun si cum trebuie sa vorbesc. Si stiu ca porunca Lui este viata vesnica. De aceea lucrurile pe care le spun, le spun asa cum Mi le.a spus Tatal" (Ioan 12:49-50).
Aceasta nu inseamna ca Cristos a primit porunca Lui Dumnezeu in vesnicie, ca parte din insarcinarea pe care i-a dat-o Tatal perntru venirea Lui in lume. Nu. Zi de zi, clipa de clipa, in fiecare moment de munca si invatatura, El a trait, ca om, intr-o comuniune continua cu Tatal si a primit instructiunile Lui dupa cum avea nevoie. Nu a spus El: "Fiul nu poate face nimic de la Sine, El nu face decat ce vede pe Tatal facand... si-I arata tot ce face; si-i va arata luicrari mai mari decat acestea"; Eu "judec dupa cum aud" ; nu sunt singur, ci Tatal, care M-a trimis este cu Mine", "Cuvintele pe care vi le spun, nu le spun de la Mine, ci Tatal care locuieste in Mine..."? (Ioan 5:19-20, 30, 8:16, 14:10). Intotdeauna El a fost dependent de o partasie continua cu Tatal si de lucrarea Tatalui, de aceea ce a auzit si a vazut din cuvintele si faptele lui Dumnezeu.
Domnul nostru a vorbit intotdeauna despre legatura Lui cu Tatal ca fiind simbolul si fagaduinta legaturii noastre cu El si cu Tatal, prin El. Si pentru noi, ca si pentru El, viata de continua ascultare este imposibila fara partasie si invatatura neantrerupta. Numai cand Dumnezeu vine in vietile noastre , intr-o masura si cu o putere pe care multi nu si le-ar imagina ca fiind posibile, cand credem in prezenta Lui, a Celui Vesnic si Omniprezent, urmand exemplul Fiului, numai atunci deci, poate exista speranta cu privire la o viata in care fiecare gand este facut rob ascultarii de Cristos.
"ASCULTATI GLASUL mEU SI EU VOI FI DUMNEZEUL VOSTRU" cuvinte care releva nevoia noastra imperativa de a primi porunci si instructiuni de la Dumnezeu. Expresia "ascultati cuvintele Mele" este foarte rar folosita in Scriptura; in schimb avem "ascultati de Mine" sau "ascultati, luati aminte la glasul Meu". In cazul unui cpmandant al armatei, al unui profesor, al tatalui unei familii, nu un cod de legi foarte bine intocmit, cu amenintarile si rasplata pe care le prevede este garantul ascultarii ci, INFLUIENTA PERSONALA VIE este cea care da nastere dragostei si entuziasmului. Bucuria auzirii in permanenta a glasului lui Dumnezeu va da bucuria si puterea ascultarii adevarate. Glasul Lui da puterea de a asculta Cuvantul; Cuvantul fara glasul Lui viu nu are valoare.
Cat de clar poate fi ilustrat acest fapt prin contrastul starii de lucruri din Israel! Copii lui Israel auzisera glasul lui Dumnezeu pe muntele Sinai si s-au inspaimantat. I-au cerut lui Moise ca Dumnezeu sa nu le mai vorbeasca in mod direct, ci El sa fie intermediarul intre ei si Dumnezeu. S-au gandit numai la porunci; ei nu stiau ca singura putere de a asculta se afla in prezenta lui Dumnezeu, auzind glasul Lui. Istoria lor este una a neascultarii; Dumnezeu le-a vorbit numai prin intermediul lui Moise si al tablelor legii, deoarece ei se temeau de un contact direct cu Dumnezeu.
Lucrurile par a sta cam la fel si astazi. Multi, multi crestini gasesc ca este mai usor sa invete de la oameni spirituali decat sa astepte si sa primeasca invatatura direct de la Dumnezeu. Credinta lor se bazeaza pe intelepciunea oamenilor, nu pe puterea lui Dumnezeu.
Sa invatam marea lectie pe care Domnul nostru vrea sa o invatam. El "a invatat ascultarea" asteptand in fiecare moment sa-L auda si sa-L vada pe Tatal. Numai daca asemenea Lui, impreuna cu El, in si prin El umblam cu Dumnezeu in permaneta si Ii auzim glasul putem noi incerca sa-I aducem lui Dumnezeu ascultarea pe care El o cere si o lucreaza in noi.
Cristos ne poate da si invata acest lucru din adancimile vietii si ale experientei proprii. Rugati-va cu sinceritate ca Dumnezeu sa va arate nebunia incercarii de a asculta fara a avea nevoie de aceeasi putere de care a avut nevoie Cristos, sa sadeasca in voi dorinta de a renunta la totul pentru bucuria cristica data de prezenta Tatalui in tot timpul.
Andrew Murray
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu