MARGARITAR...
NOI SUNTEM UNA CU EL
Suntem una cu El in gloria inaltarii Sale. Inaltarea Luinu a fost pentru Sine Insasi. El s-a asezat la dreapta lui Dumnezeu, cu mult deasupra domniilor si stapanirilor, precum si a oricarui nume care se poate numi, si a facut aceasta nu pentru Sine Insusi, ci pentru noi. El este acolo in calitate de cap al nostru, noi suntem aici in calitate de trup al Lui. El si-a luat acolo in numele nostru si ne-a scris numele pe locurile pregatite pentru noi.
Asa cum si tu ai intrat vreodata intr-o sala mare si ai tinut nu numai locul tau, ci si pe cele pe care le-ai rezervat pentru prietenii tai pana la venirea lor, tot asa Isus, S-a asezat pentru noi in inaltimi si ne tine locurile pana cand vom ajunge si noi. "El este capul trupului, al Bisericii" (Coloseni1:18), "care este trupul Lui, plinatatea Celui ce implineste totul in toti" (Efeseni 1:23). Dumnezeu intotdeauna se gandeste la noi ca si cum am fi acolo. Sa ne gandim si noi la noi insine si sa traim in locurile ceresti, in Isus Cristos.
Prin rascumpararea Lui, Cristos a obtinut pentru noi anumite drepturi. Pentru noi, acestea sunt darurile fara plata ale indurarii lui Dumnezeu, totl nemeritate de noi. Pentru El, sunt pur si simplu implinirea unui legamant ale carui conditii El le-a indeplinit si ale carui fagaduinte El are dreptul sa le pretinda in intregime.
Noi suntem partasi cu El la aceste drepturi. Desi, intr-un sens, noi insine, pacatori fiind, n-avem alt drept decat la pedeapsa si exil, , in unire cu El suntem indreptatiti la tot ce a obtinut El platind cu dreptatea si sangele Lui. Putem veni inaintea lui Dumnezeu ca sa revendicam, din perspectiva dreptatii si a credinciosiei Lui, toata valoarea ispasirii realizate de Mantuitorul nostru.
Sa presupunem ca unul dintre prietenii mei se duce la un mare magazin si da pentru mine o comanda de bunuri de mare valoare. Apoi imi trimite vorba ca tot ce voi vrea sa-mi aleg este achitat si sa ma duc sa-mi iau lucrurile si banii respectivi.
N-ar fi nici o modestie din partea mea daca as ezita sa-mi aleg lucruri de cea mai buna calitate. N-ar fi nici o cinste adusa prietenului meu daca m-as comporta in fata vanzatorilor de la magazin ca si cum as fi un sarac care primeste o pomana. Cea mai potrivita atitudine ar fi sa ma port cu o libertate curajoasa si sa revendic intreaga valoare a platii achitate de prietenul meu.
Din partea prietenului meu am primit un dar, insa pentru magazin este vorba despre o tranzactie achitata in intregime si implicand din partea mea dor drepturile obisnuite.
Exact la fel, Cristos a obtinut pentru noi o mantuire completa si a achitat-o in intregime. In numele Lui, putem veni sa cumparam vin si lapte, binecuvantarile cele mai alese, fara bani si fara plata. Noi cumparam fara bani, pentru ca El a platit pretul. Cumparam insa, in sensul ca ni le insusim pe deplin.
Cand intelegem pe deplin ca putem face acest lucru datorita faptului ca suntem partasi la toate drepturile lui Cristos, atunci ajungem sa experimentam dragostea desavarsita care izgoneste frica. Nu mai zabovim, ca fiul risipitor, in casa robiei. Suntem, e adevarat, fii risipitori, insa am devenit, prin Fratele nostru mai mare, mai mult decat fii. Sa ne apropiem, asadar, cu deplina siguranta si cu netematoare incredere si sa locuim in casa Tatalui in dragoste desavarsita.
COPII DE DUMNEZEU
Datorita faptului ca El este Fiu, noi devenim copii ai lui Dumnezeu. "Ma sui la Tatal Meu si Tatal vostru, la Dumnezeul Meu si Dumnezeul vostru" (Ioan 20:17). Calitatea noastra de fii ai cerului nu este nenaturala. Noi nu suntem copii ai lui Dumnezeu prin creatie, cum sunt ingerii si cum a fost Adam, ci, initial, prin nasterea din nou care ne face partasi ai naturii dumnezeiesti, si chiar mai mult, prin unirea noastra personala cu Domnul Isus Cristos, care inra in fiinta noastra si locuieste inlauntrul nostru, astfel incat avem parte de propria Sa relatie cu Tatal si suntem copii ai lui Dumnezeu, exact asa cum este El. Acest lucru e cu deosebire adevarat, dupa ce intram in viata mai profunda a ramanerii in Cristos si primim deplinul botez al Duhului Sfant.ù
Sunt doi termeni care se refera la copii in Noul Testament. Unul, TEKNON, inseamna copil; celalalt HUIOS, inseamna fiu, in sensul cel mai exclusiv in care poate fi folosit acest cuvant. Isus nu este niciodata numit TEKNON, ci numai HUIOS - niciodata un copil al lui Dumnezeu, ci intotdeauna Fiul lui Dumnezeu; adica singurul nascut si preaiubit Fiu.
Noua insa ni se spune TEKNA in Scriptura; adica copii ai lui Dumnezeu. Dupa o anumita perioada in experienta noastra, cel care studiaza cu atentie Scriptura in limba ei originara va observa cu siguranta ca termenul mai nobil care desemneaza calitatea de fiu - cuvantul care ii apartine in exclusivitate lui Isus - este aplicat si celor care L-au primit pe Isus sa locuiasca in ei. Uniti cu El, ei au ajuns chiar in locul unde se afla El cu Tata si sunt fii ai lui Dumnezeu in acelasi sens in care este El. Minunat, glorios loc! - ca asa cum este El, suntem si noi!
Tot asa cum sotia este primita in casa sotului, noi suntem uniti cu El si mostenim inaltul Sau privilegiu.
In dragostea Tatalui pentru Fiul, noi Ii suntem dragi lui Dumnezeu. Exista un lucru la care inima omeneasca nu vrea sa renunte in favoarea nimanui, si anume, la iubirea exclusiva, care ne apartine doar noua din partea celor pe care ii indragim. Nu o putem da nimanui, decat daca cel iubit ne este atat de apropiat, incat, e ca si cum ar face parte din noi insine. Acest lucru e cel mai minunat in legatura cu dragostea lui Cristos. El a daruit ucenicilor Lui dragostea speciala a Tatalui pentru El. "Pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu sa fie in ei, si Eu sa fiu in ei" (Ioan 17:26).
Cum ne poate da El noua iubirea aceasta sfanta care era propria si suprema Lui incantare? Numai pentru ca noi suntem una cu El. Daruindu-ne-o noua, El nu face decat sa si-o dea Lui Insusi, intr-o alta forma. Este ca mama care e gata sa imparta dragostea sotului ei cu copilasul ei, care este parte din ea insasi.
Aceasta e cea mai puternica dovada a identitatii noastre cu Cristos. Pentru ca in nici un alt mod n-ar fi putut El sa imparta cu noi ceea ce Ii apartine doar Lui. In acelasi fel, noi, ca ucenici ai Lui, putem accepta ca dragostea Lui deosebita pentru noi sa o impartim cu fratii nostri, deoarece ei sunt una cu noi. Mult curaj da iubirii noastre faptul de a sti ca Ii suntem la fel de dragi Tatalui precum Ii este Fiul Sau iubit; astfel, numai daca Cristos ar inceta sa mai existe am putea fi smulsi din mana Lui.
A.B. Simpson
NOI SUNTEM UNA CU EL
Suntem una cu El in gloria inaltarii Sale. Inaltarea Luinu a fost pentru Sine Insasi. El s-a asezat la dreapta lui Dumnezeu, cu mult deasupra domniilor si stapanirilor, precum si a oricarui nume care se poate numi, si a facut aceasta nu pentru Sine Insusi, ci pentru noi. El este acolo in calitate de cap al nostru, noi suntem aici in calitate de trup al Lui. El si-a luat acolo in numele nostru si ne-a scris numele pe locurile pregatite pentru noi.
Asa cum si tu ai intrat vreodata intr-o sala mare si ai tinut nu numai locul tau, ci si pe cele pe care le-ai rezervat pentru prietenii tai pana la venirea lor, tot asa Isus, S-a asezat pentru noi in inaltimi si ne tine locurile pana cand vom ajunge si noi. "El este capul trupului, al Bisericii" (Coloseni1:18), "care este trupul Lui, plinatatea Celui ce implineste totul in toti" (Efeseni 1:23). Dumnezeu intotdeauna se gandeste la noi ca si cum am fi acolo. Sa ne gandim si noi la noi insine si sa traim in locurile ceresti, in Isus Cristos.
Prin rascumpararea Lui, Cristos a obtinut pentru noi anumite drepturi. Pentru noi, acestea sunt darurile fara plata ale indurarii lui Dumnezeu, totl nemeritate de noi. Pentru El, sunt pur si simplu implinirea unui legamant ale carui conditii El le-a indeplinit si ale carui fagaduinte El are dreptul sa le pretinda in intregime.
Noi suntem partasi cu El la aceste drepturi. Desi, intr-un sens, noi insine, pacatori fiind, n-avem alt drept decat la pedeapsa si exil, , in unire cu El suntem indreptatiti la tot ce a obtinut El platind cu dreptatea si sangele Lui. Putem veni inaintea lui Dumnezeu ca sa revendicam, din perspectiva dreptatii si a credinciosiei Lui, toata valoarea ispasirii realizate de Mantuitorul nostru.
Sa presupunem ca unul dintre prietenii mei se duce la un mare magazin si da pentru mine o comanda de bunuri de mare valoare. Apoi imi trimite vorba ca tot ce voi vrea sa-mi aleg este achitat si sa ma duc sa-mi iau lucrurile si banii respectivi.
N-ar fi nici o modestie din partea mea daca as ezita sa-mi aleg lucruri de cea mai buna calitate. N-ar fi nici o cinste adusa prietenului meu daca m-as comporta in fata vanzatorilor de la magazin ca si cum as fi un sarac care primeste o pomana. Cea mai potrivita atitudine ar fi sa ma port cu o libertate curajoasa si sa revendic intreaga valoare a platii achitate de prietenul meu.
Din partea prietenului meu am primit un dar, insa pentru magazin este vorba despre o tranzactie achitata in intregime si implicand din partea mea dor drepturile obisnuite.
Exact la fel, Cristos a obtinut pentru noi o mantuire completa si a achitat-o in intregime. In numele Lui, putem veni sa cumparam vin si lapte, binecuvantarile cele mai alese, fara bani si fara plata. Noi cumparam fara bani, pentru ca El a platit pretul. Cumparam insa, in sensul ca ni le insusim pe deplin.
Cand intelegem pe deplin ca putem face acest lucru datorita faptului ca suntem partasi la toate drepturile lui Cristos, atunci ajungem sa experimentam dragostea desavarsita care izgoneste frica. Nu mai zabovim, ca fiul risipitor, in casa robiei. Suntem, e adevarat, fii risipitori, insa am devenit, prin Fratele nostru mai mare, mai mult decat fii. Sa ne apropiem, asadar, cu deplina siguranta si cu netematoare incredere si sa locuim in casa Tatalui in dragoste desavarsita.
COPII DE DUMNEZEU
Datorita faptului ca El este Fiu, noi devenim copii ai lui Dumnezeu. "Ma sui la Tatal Meu si Tatal vostru, la Dumnezeul Meu si Dumnezeul vostru" (Ioan 20:17). Calitatea noastra de fii ai cerului nu este nenaturala. Noi nu suntem copii ai lui Dumnezeu prin creatie, cum sunt ingerii si cum a fost Adam, ci, initial, prin nasterea din nou care ne face partasi ai naturii dumnezeiesti, si chiar mai mult, prin unirea noastra personala cu Domnul Isus Cristos, care inra in fiinta noastra si locuieste inlauntrul nostru, astfel incat avem parte de propria Sa relatie cu Tatal si suntem copii ai lui Dumnezeu, exact asa cum este El. Acest lucru e cu deosebire adevarat, dupa ce intram in viata mai profunda a ramanerii in Cristos si primim deplinul botez al Duhului Sfant.ù
Sunt doi termeni care se refera la copii in Noul Testament. Unul, TEKNON, inseamna copil; celalalt HUIOS, inseamna fiu, in sensul cel mai exclusiv in care poate fi folosit acest cuvant. Isus nu este niciodata numit TEKNON, ci numai HUIOS - niciodata un copil al lui Dumnezeu, ci intotdeauna Fiul lui Dumnezeu; adica singurul nascut si preaiubit Fiu.
Noua insa ni se spune TEKNA in Scriptura; adica copii ai lui Dumnezeu. Dupa o anumita perioada in experienta noastra, cel care studiaza cu atentie Scriptura in limba ei originara va observa cu siguranta ca termenul mai nobil care desemneaza calitatea de fiu - cuvantul care ii apartine in exclusivitate lui Isus - este aplicat si celor care L-au primit pe Isus sa locuiasca in ei. Uniti cu El, ei au ajuns chiar in locul unde se afla El cu Tata si sunt fii ai lui Dumnezeu in acelasi sens in care este El. Minunat, glorios loc! - ca asa cum este El, suntem si noi!
Tot asa cum sotia este primita in casa sotului, noi suntem uniti cu El si mostenim inaltul Sau privilegiu.
In dragostea Tatalui pentru Fiul, noi Ii suntem dragi lui Dumnezeu. Exista un lucru la care inima omeneasca nu vrea sa renunte in favoarea nimanui, si anume, la iubirea exclusiva, care ne apartine doar noua din partea celor pe care ii indragim. Nu o putem da nimanui, decat daca cel iubit ne este atat de apropiat, incat, e ca si cum ar face parte din noi insine. Acest lucru e cel mai minunat in legatura cu dragostea lui Cristos. El a daruit ucenicilor Lui dragostea speciala a Tatalui pentru El. "Pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu sa fie in ei, si Eu sa fiu in ei" (Ioan 17:26).
Cum ne poate da El noua iubirea aceasta sfanta care era propria si suprema Lui incantare? Numai pentru ca noi suntem una cu El. Daruindu-ne-o noua, El nu face decat sa si-o dea Lui Insusi, intr-o alta forma. Este ca mama care e gata sa imparta dragostea sotului ei cu copilasul ei, care este parte din ea insasi.
Aceasta e cea mai puternica dovada a identitatii noastre cu Cristos. Pentru ca in nici un alt mod n-ar fi putut El sa imparta cu noi ceea ce Ii apartine doar Lui. In acelasi fel, noi, ca ucenici ai Lui, putem accepta ca dragostea Lui deosebita pentru noi sa o impartim cu fratii nostri, deoarece ei sunt una cu noi. Mult curaj da iubirii noastre faptul de a sti ca Ii suntem la fel de dragi Tatalui precum Ii este Fiul Sau iubit; astfel, numai daca Cristos ar inceta sa mai existe am putea fi smulsi din mana Lui.
A.B. Simpson
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu