MARGARITAR...
UN SLUJITOR AL CUVANTULUI
Ce inseamna a predica? Vom vedea ca sunt trei abordari diferite ale acestui lucru.
"In ziua de pe urma care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat in picioare si a strigat: "Daca inseteaza cineva sa vina la Mine si sa bea. Cine crede in Mine, din inima lui (greaca, pantecele lui) vor curge rauri de apa vie, cum zice Scriptura" (Ioan 7:37-38) Dumnezeu vorbeste prin gura omului. Daca Cuvantul lui Dumnezeu ar fi indepartat din lume, nu ar ramane multa lucrare de facut. Ar trebui sa stim locul ocupat de Cuvantul lui Dumnezeu in lucrarea Lui. Lucrarea Lui este plina de cuvintele Lui. Iar aceste cuvinte sunt rostite de guri omenesti. Aici apar slujitorii cuvantului lui Dumnezeu. Fara cuvant nu ar fi lucrarea lui Dumnezeu. Dar nici fara slujitori nu ar fi nici o lucrare. Dumnezeu poate vorbi in moduri diferite. Noi ne gandim ca atunci cand Dumnezeu vorbeste, El insusi vorbeste. Dar cand cineva citeste Biblia, poate observa ca Dumnezeu deseori refuza sa vorbeasca direct; El vorbeste mai degraba prin slujitorii Lui.
1. In ceea ce priveste pe slujitorii Vechiului Testament, ei aveau nevoie de descoperire. Chiar si profetiile lui Balaam sunt considerate a fi importante. Pare ca Dumnezeu a oprit gandurile, sentimentele, parerile lui Balaam. Atunci a fost el capabil sa transmita cuvantul lui Dumnezeu cu curatie si fidelitate. In problema revelatiilor din perioada Vechiului Testament, se pare ca locul omului este pastrat la cel mai de jos nivel. Moise a lucrat in cea mai mare parte pe baza aceluiasi principiu ca si Balaam, prin faptul ca nu a adaugat nici un cuvnat de la sine la cuvintele lui Dumnezeu. Cu toate acestea, este o diferenta. Tot ce a pornit de la Balaam insusi a fost condamnat (acest lucru este evident din istoria lui Balaam revelata in Cartea lui Dumnezeu), dar unele din cuvintele pe care le-a rostit Moise au comunicat atat propriilor lui simtaminte, cat si pe cele a lui Dumnezeu. Dumnezeu a putut confirma ca ceea ce a spus Moise era corect. La fel au stat lucrurile si in cazul lui Isaia, David si Ieremia. Cu cat ne apropiem de vremea Noului Testament, cu atat Dumnezeu adevereste tot mai mult cuvintele rostite de profeti insisi.
2. Domnul nostru Isus este cuvantul intrupat al lui Dumnezeu. Tot ceea ce face sau spune eul reprezinta slujirea cuvantului lui Dumnezeu. Modul in care El predica cuvantul lui Dumnezeu era diferit de modul in care acesta era vestit pe vremea Vechiului Testament. In perioada Vechiului Tesgtament, Dumnezeu isi comunica hotararea prin vocea unui om. Dar Domnul Isus este cuvantul lui Dumnezeu devenit trup, incluzand atat omul, cat si cuvantul. Pe vremea Vechiului Testament, cuvantul era cuvant si omul era om., Dumnezeu folosind doar gura omului. Vedem insa, in timpul Noului Testament, cuvantul lui Dumnezeu imbracat in trup omenesc. Cuvantul devine omul. O astfl de slujire a cuvantului lui Dumnezeu este in intregime diferita, deoarece acum cuvantul are sentimente, ganduri si pareri omenesti si totusi ramane cuvantul lui Dumnezeu. In timpul Veciului Testament, orice amestec al gandurilor si sentimentelor omului ar fi intinat cuvantul lui Dumnezeu si l-ar fi facut impur. Pentru a i se pastra puritatea, nu trebuia sa fie amestecat cu nici un gand sau sentiment omenesc. Dar in viata Domnului Isus, lucrurile stau cu totul altfel. Acum in Cuvantul luyi Dumnezeu si-au facut aparitia ganduri, sentimente si pareri omenesti, si totusi el nu a incetat sa fie cuvantul lui Dumnezeu. Gandul Domnului Isus era gandul lui Dumnezeu. Sentimentele Domnului Isus erau sentimentele lui Dumnezeu. Dumnezeu nu vrea sa aibe doar cuvantul Lui, ci vrea de asemnea ca acest cuvant al Lui sa aibe personalitate - avand adaugate la el ganduri, sentimente si opinii. Cuvantul lui Dumnezeu nu este in intregime obiectiv, ci este si subiectiv, deoarece contine sentimente, ganduri, si pareri omenesti. Totusi el continua sa fie cuvantul lui Dumnezeu. In consecinta descoperim aici un mare principiu: sentimentele omului nu au o consecinta negativa asupra cuvantului lui Dumnezeu, si nici gandurile omului nu ii sunt o piedica.
Problema atarna de gandurile omului. Ce fel de ganduri sunt acestea? In viata Domnului Isus, cuvantul lui Dumnezeu este facut desavarsit de gandurile Lui. Acest lucru este cu mult mai nobil decat experienta din Veciul Testament. "Ati auzit ca s-a zis celor din vechime", a spus Isus, "dar Eu va spun"..." (Matei 5:21a, 22a). Vedem aici ca Vechiul Testament nu este anihilat, ci mai degraba este inaltat de Domnul spre desavarsire. Cuvantul lui Dumnezeu are nu doar glas in Domnul Isus, ci si gand si simtaminte. Cuvantul a devenit o persoana.
Inainte civantul lui Dumnezeu era o personalitate in viata Domnului Isus. Cuvantul omului devine civantul lui Dumnezeu. Cuvantul omului si cuvantul lui Dumnezeu devin una. Vedem aici un slujitor al cuvantului care este in intregime subiectiv. Cand profetii din Vechiul Testament, vorbeau, cuvintele lui Dumnezeu erau ale lor. In cazul Domnului Isus, chiar si cand El tacea, cuvantul lui Dumnezeu continua sa fie prezent. Aceasta era un progres de descoperire la personalitate. In perioada Vechiului Testament, cuvantul era cuvant si omul era om. Dar in timpul Noului Testament, cuvantul a devenit trup, Cuvantul Domnului Isus, ca om, este cuvantul lui Dumnezeu. Domnul Isus nu are nevoie de descoperire, intrucat, orice simte sau gandeste, El este in realitate, simtamantul sau gandul lui Dumnezeu. In viata Domnului Isus, cuvantul lui Dumnezeu, nu este catusi de putin pus in pericol de El, ca om; din contra, este exprimat in mod perfect de El. Domnul este cu adevaratslujitotul cuvantului lui Dumnezeu.
3. Slujirea consemnata in relatarile din Noul Testament are caracterul lui Cristos si, de asemenea, pe cel al revelatiei Vechiului Testament. In viata Domnului Isus, este mai intai cuvantul lui Dumnezeu, si apoi urmeaza omul ca sa se potriveasca acestui cuvant. Dar cum, mai intai este omul si apoi, pentru ca acesta sa fie un slujitor al cuvantului lui Dumnezeu, Dumnezeu il va transforma, facandu-l sa se potriveasca cuvantului lui Dumnezeu. Astfel, slujitorul cuvantului Noului Testament este cineva care are revelatia lui Dumnezeu plus gandurile, sentimentele si opiniile lui. Dumnezeu se va ocupa de gandurile, sentimentele si istetimea omului si de toater celelalte insusiri omenesti pentru a-si eliberacuvantul. Slujitorul Noului Testament este cineva a carui carne a fost ratata intr-un asemenea mod, incat sa se poata arata cuvantul lui Dumnezeu.
Dumnezeu poete vorbi prin patru moduri diferite:
- poate vorbi El insusi in mod direct, astfel incat este o puritate absoluta, fara nici o eroare;
- Dumnezeu se poate folosi de natura, ca sa vorbeasca prin ea, cum ar fi prin tunet - tare si clar
- Dumnezeu poate vorbi prin ingeri, cu toate ca nu ii foloseste pe ingeri ca sa predice sau sa transmita adevaruri ale credintei, ci ii foloseste doar ca mesageri;
- Dumnezeu poate folosi un gramofon prin care sa vorbeasca - vorbind mecanic, fara nici o greseala.
Totusi, in loc sa foloseasca aceste modalitati, El prefera sa vorbeasca prin gura omului. Procedand astfel, , El intampina un foarte mare pericol, caci omul este independent si pacatos, avand propriile Lui ganduri si intentii. Permitandu-i omului sa-i fie gura, Dumnezeu isi asuma cel mai mare risc. Si totusi, El a decis sa comunice cuvantul lui prin elemente umane. In loc sa foloseasca celelalte cai, mai putin riscante, isi gaseste placerea, in a-l lasa pe om sa vorbeasca pentru El. Intentioneaza sa transforme elementul uman, ca acesta sa sprijine cuvantul lui Dumnezeu in loc sa-l impiedice. Chiar daca isi asuma un mare pericol alegandu-l pe om, prin aceasta cuvantul Sau devine mai maret, mai plin, intrucat sentimentele, gandurile, si opiniile omului pot fi adaugate la cuvant fara a-i altera puritatea si fidelitatea. Astfel, astazi, cuvantul lui Dumnezeu, se manifesta in termeni omenesti. Fiecare persoana pe care Dumnezeu o foloseste are un stil propriu, un vocabular aparte. De exemplu, vocavularul folosit de Luca a fost diferit fata de cel folosit de Matei. Ioan a avut trasaturile lui distinctive; vocavularul lui era asa de diferit de a lui Pavel. Aceasta arata ca cuvantul lui Dumnezeu se manifesta intr-un mod maret cu elemente omenesti adaugate lui. Acesta este standardul slujirii.
Dumnezeu cauta subiectivitate. Evanghelia lui Marcu abunda de folosirea cuvantului "imediat", acesta fiind unul din cuvintele cheie ale ei. Matei acorda o atentie deosebita harului Domnului si, de aceea foloseste numere mari. Gandurile lui proprii si caracteristicile lumbajului sau sunt folosite de Dumnezeu. Intr-adevar, folosirea de catre Dumnezeu a caracteristicilor omului este specifica slujirii nou-testamentale. Dumnezeu nu vrea sa elimine gandurile si sentimentele omului, ca sa faca din el o masina sau un robot. Mai degraba, El lucreaza in om intr-o asemenea masura, incat sa poata folosi elementul omenesc, care va fi adaugat la desavarsirea, puterea si frumusetea cuvantului lui Dumnezeu. Intrucat Dumnezeu vrea sa foloseasca gandurile tale bune, dar le respinge pe cele nefolositoare, prin ce tratamente trebuie sa treci! Dumnezeu doreste de asemenea, sa foloseasca sentimentele noastre, dar unele ii pot sluji, iar altele nu. De aceea , El ne va disciplina. Caci, daca nu ar fi disciplina, n-ar fi nici slujitor. Dumnezeu isi vrea cuvantul imbracat in trup omenesc. El vrea ca acest cuvant al sau sa-l atinga si sa-l disciplineze pe om, inainte de a fi eliberat sprea altii. O, cat de diferit este acest lucru fata de cazul lui Balaam, sau chiar de principiul limbilor: Pavel a interzis vorbirea in limbi in biserica daca nu este insotita de interpretare.
"Pantecele" este acea parte a omului, care se afla in adancimea fiintei sale. Dumnezeu foloseste cea mai launtrica parte a omului, nu doar un canal. Trebuie sa bem adanc din Domnul, si atunci din cele mai launtrice adancimi ale noastre vor curge rauri de apa vie (vezi din nou Ioan 7:38) . Se ridica o intrebare: cat de multa apa vie care este turanta prin pantecele cuiva este inca vie? Din pacate multa apa vie devine moarta dupa ce a trecut prin cele mai launtrice adancimi ale unui om. Un slujitor al cuvantului lui Dumnezeu este menit sa fie un canal care da apa vie oamenilor. Slujirea cuvantului nu este doar obiectiva, caci cuvantul este apa vie care iese inafara dupa ce a fost mai intai in intregime similata de slujitorul insusi. Dumnezeu nu vrea doar o slujire obiectiva; cuvantul Lui trebuie sa aibve elementul omenesc "pantecele" in el, dar fara pericolul de a se produce vreo pierdere. In ceea ce priveste pe apostolii Noului Testament, fiecare adaugase caracteristicile lui proprii si totusi, cuvantul lui Dumnezeu a putut sa se arate in mod glorios. Cuvantul lui Dumnezeu nu porneste numai de la gura omului, ci mai intai a trecut prin sentimentele, gandurile si opiniile omului intr-un asemenea mod, incat gloria Lui a ramas neatinsa. Daca, totusi vor fi piedici sau necuratie, cuvantul lui Dumnezeu va suferi pierdere.
Watchman Nee
UN SLUJITOR AL CUVANTULUI
Ce inseamna a predica? Vom vedea ca sunt trei abordari diferite ale acestui lucru.
"In ziua de pe urma care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat in picioare si a strigat: "Daca inseteaza cineva sa vina la Mine si sa bea. Cine crede in Mine, din inima lui (greaca, pantecele lui) vor curge rauri de apa vie, cum zice Scriptura" (Ioan 7:37-38) Dumnezeu vorbeste prin gura omului. Daca Cuvantul lui Dumnezeu ar fi indepartat din lume, nu ar ramane multa lucrare de facut. Ar trebui sa stim locul ocupat de Cuvantul lui Dumnezeu in lucrarea Lui. Lucrarea Lui este plina de cuvintele Lui. Iar aceste cuvinte sunt rostite de guri omenesti. Aici apar slujitorii cuvantului lui Dumnezeu. Fara cuvant nu ar fi lucrarea lui Dumnezeu. Dar nici fara slujitori nu ar fi nici o lucrare. Dumnezeu poate vorbi in moduri diferite. Noi ne gandim ca atunci cand Dumnezeu vorbeste, El insusi vorbeste. Dar cand cineva citeste Biblia, poate observa ca Dumnezeu deseori refuza sa vorbeasca direct; El vorbeste mai degraba prin slujitorii Lui.
1. In ceea ce priveste pe slujitorii Vechiului Testament, ei aveau nevoie de descoperire. Chiar si profetiile lui Balaam sunt considerate a fi importante. Pare ca Dumnezeu a oprit gandurile, sentimentele, parerile lui Balaam. Atunci a fost el capabil sa transmita cuvantul lui Dumnezeu cu curatie si fidelitate. In problema revelatiilor din perioada Vechiului Testament, se pare ca locul omului este pastrat la cel mai de jos nivel. Moise a lucrat in cea mai mare parte pe baza aceluiasi principiu ca si Balaam, prin faptul ca nu a adaugat nici un cuvnat de la sine la cuvintele lui Dumnezeu. Cu toate acestea, este o diferenta. Tot ce a pornit de la Balaam insusi a fost condamnat (acest lucru este evident din istoria lui Balaam revelata in Cartea lui Dumnezeu), dar unele din cuvintele pe care le-a rostit Moise au comunicat atat propriilor lui simtaminte, cat si pe cele a lui Dumnezeu. Dumnezeu a putut confirma ca ceea ce a spus Moise era corect. La fel au stat lucrurile si in cazul lui Isaia, David si Ieremia. Cu cat ne apropiem de vremea Noului Testament, cu atat Dumnezeu adevereste tot mai mult cuvintele rostite de profeti insisi.
2. Domnul nostru Isus este cuvantul intrupat al lui Dumnezeu. Tot ceea ce face sau spune eul reprezinta slujirea cuvantului lui Dumnezeu. Modul in care El predica cuvantul lui Dumnezeu era diferit de modul in care acesta era vestit pe vremea Vechiului Testament. In perioada Vechiului Tesgtament, Dumnezeu isi comunica hotararea prin vocea unui om. Dar Domnul Isus este cuvantul lui Dumnezeu devenit trup, incluzand atat omul, cat si cuvantul. Pe vremea Vechiului Testament, cuvantul era cuvant si omul era om., Dumnezeu folosind doar gura omului. Vedem insa, in timpul Noului Testament, cuvantul lui Dumnezeu imbracat in trup omenesc. Cuvantul devine omul. O astfl de slujire a cuvantului lui Dumnezeu este in intregime diferita, deoarece acum cuvantul are sentimente, ganduri si pareri omenesti si totusi ramane cuvantul lui Dumnezeu. In timpul Veciului Testament, orice amestec al gandurilor si sentimentelor omului ar fi intinat cuvantul lui Dumnezeu si l-ar fi facut impur. Pentru a i se pastra puritatea, nu trebuia sa fie amestecat cu nici un gand sau sentiment omenesc. Dar in viata Domnului Isus, lucrurile stau cu totul altfel. Acum in Cuvantul luyi Dumnezeu si-au facut aparitia ganduri, sentimente si pareri omenesti, si totusi el nu a incetat sa fie cuvantul lui Dumnezeu. Gandul Domnului Isus era gandul lui Dumnezeu. Sentimentele Domnului Isus erau sentimentele lui Dumnezeu. Dumnezeu nu vrea sa aibe doar cuvantul Lui, ci vrea de asemnea ca acest cuvant al Lui sa aibe personalitate - avand adaugate la el ganduri, sentimente si opinii. Cuvantul lui Dumnezeu nu este in intregime obiectiv, ci este si subiectiv, deoarece contine sentimente, ganduri, si pareri omenesti. Totusi el continua sa fie cuvantul lui Dumnezeu. In consecinta descoperim aici un mare principiu: sentimentele omului nu au o consecinta negativa asupra cuvantului lui Dumnezeu, si nici gandurile omului nu ii sunt o piedica.
Problema atarna de gandurile omului. Ce fel de ganduri sunt acestea? In viata Domnului Isus, cuvantul lui Dumnezeu este facut desavarsit de gandurile Lui. Acest lucru este cu mult mai nobil decat experienta din Veciul Testament. "Ati auzit ca s-a zis celor din vechime", a spus Isus, "dar Eu va spun"..." (Matei 5:21a, 22a). Vedem aici ca Vechiul Testament nu este anihilat, ci mai degraba este inaltat de Domnul spre desavarsire. Cuvantul lui Dumnezeu are nu doar glas in Domnul Isus, ci si gand si simtaminte. Cuvantul a devenit o persoana.
Inainte civantul lui Dumnezeu era o personalitate in viata Domnului Isus. Cuvantul omului devine civantul lui Dumnezeu. Cuvantul omului si cuvantul lui Dumnezeu devin una. Vedem aici un slujitor al cuvantului care este in intregime subiectiv. Cand profetii din Vechiul Testament, vorbeau, cuvintele lui Dumnezeu erau ale lor. In cazul Domnului Isus, chiar si cand El tacea, cuvantul lui Dumnezeu continua sa fie prezent. Aceasta era un progres de descoperire la personalitate. In perioada Vechiului Testament, cuvantul era cuvant si omul era om. Dar in timpul Noului Testament, cuvantul a devenit trup, Cuvantul Domnului Isus, ca om, este cuvantul lui Dumnezeu. Domnul Isus nu are nevoie de descoperire, intrucat, orice simte sau gandeste, El este in realitate, simtamantul sau gandul lui Dumnezeu. In viata Domnului Isus, cuvantul lui Dumnezeu, nu este catusi de putin pus in pericol de El, ca om; din contra, este exprimat in mod perfect de El. Domnul este cu adevaratslujitotul cuvantului lui Dumnezeu.
3. Slujirea consemnata in relatarile din Noul Testament are caracterul lui Cristos si, de asemenea, pe cel al revelatiei Vechiului Testament. In viata Domnului Isus, este mai intai cuvantul lui Dumnezeu, si apoi urmeaza omul ca sa se potriveasca acestui cuvant. Dar cum, mai intai este omul si apoi, pentru ca acesta sa fie un slujitor al cuvantului lui Dumnezeu, Dumnezeu il va transforma, facandu-l sa se potriveasca cuvantului lui Dumnezeu. Astfel, slujitorul cuvantului Noului Testament este cineva care are revelatia lui Dumnezeu plus gandurile, sentimentele si opiniile lui. Dumnezeu se va ocupa de gandurile, sentimentele si istetimea omului si de toater celelalte insusiri omenesti pentru a-si eliberacuvantul. Slujitorul Noului Testament este cineva a carui carne a fost ratata intr-un asemenea mod, incat sa se poata arata cuvantul lui Dumnezeu.
Dumnezeu poete vorbi prin patru moduri diferite:
- poate vorbi El insusi in mod direct, astfel incat este o puritate absoluta, fara nici o eroare;
- Dumnezeu se poate folosi de natura, ca sa vorbeasca prin ea, cum ar fi prin tunet - tare si clar
- Dumnezeu poate vorbi prin ingeri, cu toate ca nu ii foloseste pe ingeri ca sa predice sau sa transmita adevaruri ale credintei, ci ii foloseste doar ca mesageri;
- Dumnezeu poate folosi un gramofon prin care sa vorbeasca - vorbind mecanic, fara nici o greseala.
Totusi, in loc sa foloseasca aceste modalitati, El prefera sa vorbeasca prin gura omului. Procedand astfel, , El intampina un foarte mare pericol, caci omul este independent si pacatos, avand propriile Lui ganduri si intentii. Permitandu-i omului sa-i fie gura, Dumnezeu isi asuma cel mai mare risc. Si totusi, El a decis sa comunice cuvantul lui prin elemente umane. In loc sa foloseasca celelalte cai, mai putin riscante, isi gaseste placerea, in a-l lasa pe om sa vorbeasca pentru El. Intentioneaza sa transforme elementul uman, ca acesta sa sprijine cuvantul lui Dumnezeu in loc sa-l impiedice. Chiar daca isi asuma un mare pericol alegandu-l pe om, prin aceasta cuvantul Sau devine mai maret, mai plin, intrucat sentimentele, gandurile, si opiniile omului pot fi adaugate la cuvant fara a-i altera puritatea si fidelitatea. Astfel, astazi, cuvantul lui Dumnezeu, se manifesta in termeni omenesti. Fiecare persoana pe care Dumnezeu o foloseste are un stil propriu, un vocabular aparte. De exemplu, vocavularul folosit de Luca a fost diferit fata de cel folosit de Matei. Ioan a avut trasaturile lui distinctive; vocavularul lui era asa de diferit de a lui Pavel. Aceasta arata ca cuvantul lui Dumnezeu se manifesta intr-un mod maret cu elemente omenesti adaugate lui. Acesta este standardul slujirii.
Dumnezeu cauta subiectivitate. Evanghelia lui Marcu abunda de folosirea cuvantului "imediat", acesta fiind unul din cuvintele cheie ale ei. Matei acorda o atentie deosebita harului Domnului si, de aceea foloseste numere mari. Gandurile lui proprii si caracteristicile lumbajului sau sunt folosite de Dumnezeu. Intr-adevar, folosirea de catre Dumnezeu a caracteristicilor omului este specifica slujirii nou-testamentale. Dumnezeu nu vrea sa elimine gandurile si sentimentele omului, ca sa faca din el o masina sau un robot. Mai degraba, El lucreaza in om intr-o asemenea masura, incat sa poata folosi elementul omenesc, care va fi adaugat la desavarsirea, puterea si frumusetea cuvantului lui Dumnezeu. Intrucat Dumnezeu vrea sa foloseasca gandurile tale bune, dar le respinge pe cele nefolositoare, prin ce tratamente trebuie sa treci! Dumnezeu doreste de asemenea, sa foloseasca sentimentele noastre, dar unele ii pot sluji, iar altele nu. De aceea , El ne va disciplina. Caci, daca nu ar fi disciplina, n-ar fi nici slujitor. Dumnezeu isi vrea cuvantul imbracat in trup omenesc. El vrea ca acest cuvant al sau sa-l atinga si sa-l disciplineze pe om, inainte de a fi eliberat sprea altii. O, cat de diferit este acest lucru fata de cazul lui Balaam, sau chiar de principiul limbilor: Pavel a interzis vorbirea in limbi in biserica daca nu este insotita de interpretare.
"Pantecele" este acea parte a omului, care se afla in adancimea fiintei sale. Dumnezeu foloseste cea mai launtrica parte a omului, nu doar un canal. Trebuie sa bem adanc din Domnul, si atunci din cele mai launtrice adancimi ale noastre vor curge rauri de apa vie (vezi din nou Ioan 7:38) . Se ridica o intrebare: cat de multa apa vie care este turanta prin pantecele cuiva este inca vie? Din pacate multa apa vie devine moarta dupa ce a trecut prin cele mai launtrice adancimi ale unui om. Un slujitor al cuvantului lui Dumnezeu este menit sa fie un canal care da apa vie oamenilor. Slujirea cuvantului nu este doar obiectiva, caci cuvantul este apa vie care iese inafara dupa ce a fost mai intai in intregime similata de slujitorul insusi. Dumnezeu nu vrea doar o slujire obiectiva; cuvantul Lui trebuie sa aibve elementul omenesc "pantecele" in el, dar fara pericolul de a se produce vreo pierdere. In ceea ce priveste pe apostolii Noului Testament, fiecare adaugase caracteristicile lui proprii si totusi, cuvantul lui Dumnezeu a putut sa se arate in mod glorios. Cuvantul lui Dumnezeu nu porneste numai de la gura omului, ci mai intai a trecut prin sentimentele, gandurile si opiniile omului intr-un asemenea mod, incat gloria Lui a ramas neatinsa. Daca, totusi vor fi piedici sau necuratie, cuvantul lui Dumnezeu va suferi pierdere.
Watchman Nee
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu