MARGARITAR...
CUM SA DICERNI... continuare
3. Judecata spirituala - un lucru foarte serios si o mare responsabilitate
Avand in vedere ca judecata (capacitatea de a discerne) este una din cele mai dificile sarcini si ca luarea de decizii este o mare responsabilitate, tratamentul si disciplina lui Dumnezeu imi sunt absolut necesare. Eu sunt ca un catar care trebuie tastat de Dumnezeu de nenumarate ori. Potrivit luminii mele actuale, ma intreb cum poate o persoana ca mine sa aibe cunostinta necesara pentru a pronunta o judecata dreapta? Caci nici un om care nu este vrednic de incredere nu poate rosti cuvinte de vrednice de incredere. Inainte de a putea judeca, trebuie mai inatai sa nu ma incred in cantarul meu. Trebuie sa marturisesc ca, fiind asa cum sunt, nu indraznesc sa emit nici o judecata in chestiuni mari si dificile. Altfel spus, sunt nevrednic. Trebuie sa-i cer Domnului sa se ocupe de mine. Trebuie ca Duhul Sfant sa ma disciplineze din nou si din nou. Masura judecatii mele va fi potrivit masurii in care eu sunt judecat si tratat de Domnul.
4. A deosebi lucrurile dupa ce ai un duh corespunzator
a) Cunoaste diferenta dintre a invata prin termediul adevarului si a invata prin intermediul disciplinei. Exemple de lucruri invatate prin intermediul adevarului: cunoasterea adevarului privitor la botez, a adevarului privitor la trupul lui Cristos si asa mai departe. Asculti de adevar, platesti un pret si, astfel inveti. A invata prin intermediul disciplinei este ceva diferit. Duhul Sfant te face sa te confrunti cu tot felul de situatii in viata de fiecare zi, pentru ca sa inveti. Invatatura de baza provine, in mare parte, din disciplina, si doar o mica parte din ea deriva din adevar. De aceea, nu este suficient sa inveti numai din adevar, ci trebuie sa inveti si prin disciplina, altfel zdrobirea omului tau dinafara va fi destul de limitata.
b) Cunoaste diferenta dintre a invata prin disciplina si a invata prin revelatie. Dumnezeu pregateste imprejurarile pentru educarea noastra spirituala . Acestea sunt potrivite nevoilor noastre, dar invatarea pe aceasta cale este, deobicei, inceata, putand dura de la noi pana la cinci ani. Daca lipseste lumina, o astfel de invatare va fi si mai lenta. De aceea, exista tratamentul prin revelatie, care este diferit de invatarea prin intermediul adevarului. Tratamentul prin adevar are loc atunci cand vad adevarul si incep sa-l urmez. Fac aceasta folosindu-ma de capacitatea mea de intelegere. Dar atunci cand vine revelatia, lucrurile stau destul de diferit. Devin confuz. Revelatia loveste ca un fulger. Sub o astfel de lumina, ma simt rusinat, intristat si ma urasc pe mine insumi. In acest mod sunt zdrobit. Totusi, o astfel de revelatie mare este rara. Ea poate avea loc o data sau de doua ori in viata cuiva, dar este foarte necesara. O asemenea descoperire glorioasa ma tranteste la pamant. Ceea ce vedem treptat si ne schimba incet, deriva din zdrobirea prin adevar, dar atunci cand vine lumina glorioasa a revelatiei, rezultatul este destul de drastic.
c) Cunoaste diferenta dintre cele exterioare si cele interioare. Lucrurile exterioare sunt precum acoperirea capului, botezul, trebuinta de a-i iubi pe oameni, si asa mai departe. Acestea sunt lucrurile facut in exterior, si se poate sa nu aiba pe ele pecetea realitati spirituale, asa cum este in cazul disciplinei Duhului Sfant; poate ca sunt doar rezultatul fricii, fara sa fi fost insotite de o iluminare interioara. Totul in ceea ce le priveste, este doar actiune exterioara. In afara se vede ascultare, dar inlauntru nu este nici bucurie, nici lauda. Este doar o suportare din dorinta de a fi ascultator. Pe de alta parte, daca cineva poate accepta inlauntrul lui, situatiile prin care trece, atunci se poate lauda cu slabiciunea lui; este bucuros si capabil sa aduca lauda Domnului. Aceasta dovedeste ca si interiosul, nu numai exteriorul, a fost atins. Ceea ce invata cineva, poate fi doar un lucru exterior, sau poate fi cu adevarat launtric. Cand intri in contact cu oamenii, atingi exteriorul sau interiorul lor? Nu rabdarea este semnul distinctiv al crestinismului, ci lauda. Se poate aduce lauda inaltatoare si in inchisoare, cum s-a intamplat cu Pavel si Sila (vezi Faptele Apostolilor 16:19-25). Ceea ce Domnul cauta nu este ceva ce ai facut in exterior. Poti spune in adevar "da" cu buzele, dar numai atunci cand poti spune "da" inlauntru esti aprobat.
d) Cunoaste diferenta dintre disciplina si stapanire de sine. Disciplina este ceea ce se intampla cu noi prin imprejurarile pregatite de Duhul Sfant. Stapanirea de sine este beneficiul obtinut in urma disciplinei. Fiecare diciplinare imbunatateste calitatea vietii noastre spirituale. Disciplina poate fi asemanata cu comertul. Ea adauga ceva duhului nostru. Este un surpuls. Ceva este adaugat duhului si, de asemenea, este imbunatatita si calitatea lui. Daca auzi ca cineva a trecut prin multa disiplinare, ar trebui sa-ti folosesti duhul ca sa-i atingi duhul, sa vezi daca acesta din urma a devenit intradevar mai nobil, mai pur, mai plin de viata, mai bland. Daca este asa, atunci stii despre calea lui ca este autentica. Uneori, insa, dupa ce o persoana a trecut prin multa disciplinare, descoperi ca duhul lui a ramas intinat, rece si impietrit. Aceasta arata ca nimic nu l-a atins cu adevarat. Desi a avut parte de multa disciplinare, nimic nu a fost destul de profund pentru a-l influienta.
e) Discerne relatia dintre viata din trecut si cuvintele, respectiv, duhul omului. Atunci cand asculti marturia cuiva, trebuei sa discerni relatia dintre cuvintele lui si viata lui din trecut, pe de o parte, precum si cea dintre duhul lui si viata de dinainte. De exemplu, daca el fusese inainte o persoana foarte agera la minte, cuvintele lui pot fi diferite fata de cum erau inainte, si totusi, duhul lui sa nu fie inca eliberat; omul respectiv continua sa se considere foarte capabil. Pe scurt, duhul lui nu este inca inoit. Prin cuvintele lui isi condaman, intr-adevar trecutul dar duhul lui nu are nici o imbunatatire. Cu gura lui isi poate judeca trecutul, dar duhul lui pretuieste inca agerimea sa. Se considera o persoana destul de importanta si crede ca ar trebui sa fie de admirat. Duhul lui a ramas inca pe partea aceea ce el condamna. Nivelul la care a ajuns cu invatarea lectiei este aproape zero. Daca ar fi invatat cu adevarat ceva, duhul lui ar fi trebuit sa arate lucrul acesta.
f) Fa distinctie intre vorbirea din minte si cea din duh. Invata sa deosebesti daca cel ce vorbeste este capul sau este duhul. Daca ceea ce am invatat este la nivelul mintii, atunci vorbim din minte. Dar daca ceea ce am invatat este din duh, cuvintele pe care le rostim pot fi aceleasi, si totusi, prin mintea noastra se arata duhul. In acest caz, ceilalti nu iti vor atinge mintea, ci iti vor atinge duhul. Prin urmare nu trebuie sa atingem doar mintea omului, ci trebuie sa invatam sa ajungem la ceea ce este in spatele cuvintelor. Ceea ce atingi iti spune care ii este sursa. A deosebi daca cuvintele provin din minte sau din duh este o experienta initiala. Un tinar poate spune tot ce un frate mai in varsta a spus, pentru ca este destul de usor sa rostesti aceleasi cuvinte; dar a avea acelasi duh ca acel frate mai invarsta este destul de dificil: nu poti sa-i faci pe ceilalti sa atinga acelasi lucru. Este o diferenta intre ceea ce tu vorbesti, din minte, si ceea ce vorbeste el, din duh. Daca doresti sa rostesti aceleasi cuvinte cu acelasi duh, trebuie sa ai parte de aceeasi instruire. De aceea suntem atenti in vorbire, caci altfel, oamenii nu vor atinge realitatea. E posibil sa nu fie o mare imbunatatire in ceea ce priveste cuvintele: ceea ce am spus in al zecelea an de crestinism poate ca nu difera mult de ceea ce am spus in primul an, si, totusi, duhul este diferit. Cresterea in duh este adevarata crestere. Nu conteaza daca sunt mai multe sau putine cuvinte. Ceea ce conteaza cu adevarat este daca s-a produs o imbunatatire in duh. Poate ii admiri pe cei cu o minte stralucita, dar inaintea lui Dumnezeu totul este desartaciune.
g) Fa distinctie intre ce este din duh si ce este din sentimente. Este o diferenta intre a deosebi gandurile si duhul si a deosebi sentimentele si duhul. Este relativ mai usor sa deosebesti ce este din minte si ce este din duh decat sa deosebesti sentimentele de duh. Deseori trairile emotionale sunt confundate cu duhul, caci duhul are atat sentimente cat si cunostinta. Cunoasterea cu duhul este destul de diferita de cunoasterea cu mintea. Atunci cand duhul este atins, raspunsul va fi "Amin", dar cand mintea este atinsa, duhul se raceste. Duhul spune "Amin" duhului. Functia sentimentelor difera de cea a mintii. Natura lor se aseamana mult cu natura duhului. Duhul omului poate fi eliberat independent de minte, dar nu poate fi exprimat fara a genera sentimente. Acestea din urma, insa, pot fi eliberate cu sau fara prezenta duhului.
Cum putem sti atunci, daca este prezent sau nu duhul in sentimente? Cum putem discerne? Cand, in cineva, sentimentele se arata fara prezenta duhului, duhul meu sensibil si capabil de a discerne nu isi gaseste echivalentul , ci simte un gol si nu poate raspunde cu "Amin!". Dar daca duhul lui se arata impreuna cu sentimentele, duhul meu va raspunde cu "AMIN!" Fara prezenta duhului in cealalta persoana, duhul meu se va raci si astfel nu se va putea raspunde pozitiv. Dar atunci cand duhul lui se sincornizeaza cu dugul meu va exista un sentiment al potrivirii. Daca doar sentimentele se arata, propriul lui duh nu va aproba, iar duhul meu va sesiza un disconfort. Asadar, trebuie sa discernem daca este duh in spatele sentimentelor. Te vei simti intinat daca nu este duh in spatele sentimentelor altuia. Prin aceasta receptie poti stabili lupsa duhului. Este mult mai greu sa te ocupi de oamenii care traiesc in sentimentele lor golite de duh, decat de cei care traiesc in mintea lor.
g) Fa distinctie intre ce este natural in oameni si ceea ce au invatat in prezenta lui Dumnezeu. Atunci cand ei vorbesc, starea lor naturala va fi data in vileag. Sunt multe de invatat aici. De exemplu, sapresupunem ca cineva, in mod natural, vorbeste foarte repede. Dar, dupa ce a invatat cateva lectii inaintea lui Dumnezeu, curand va incepe sa-si contoleze cuvintele. Unii asu invatat suficient de multe lucruri in ceea ce priveste invlinatiile lor naturale, in timp ce altii trebuie sa continue sa invete cum sa-si biruie carnea. Multa invatare prin intermediul disciplinei poate sa transforme abilitatile lor naturale in ceva glorios. In mod obisnuit, natura omului poate ramane ascunsa in timul primelor cinsprezece minute, dar mai tarziu tot se va rata. Sub forma de istetime, o apasare externa sau usuratate, natura lui va fi pina la urma descoperita. Exersand infranarea inaintea lui Dumnezeu, lectia va fi invatata. Sa invatam in orice situatie - fie boala fie imprejurari de viata sau lucruri materiale. Sa invatam sa ne formam o atitudine corespunzatoare. Sa invatam sa fim echilibrati si potriviti in toate lucrurile.
Watchman Nee
CUM SA DICERNI... continuare
3. Judecata spirituala - un lucru foarte serios si o mare responsabilitate
Avand in vedere ca judecata (capacitatea de a discerne) este una din cele mai dificile sarcini si ca luarea de decizii este o mare responsabilitate, tratamentul si disciplina lui Dumnezeu imi sunt absolut necesare. Eu sunt ca un catar care trebuie tastat de Dumnezeu de nenumarate ori. Potrivit luminii mele actuale, ma intreb cum poate o persoana ca mine sa aibe cunostinta necesara pentru a pronunta o judecata dreapta? Caci nici un om care nu este vrednic de incredere nu poate rosti cuvinte de vrednice de incredere. Inainte de a putea judeca, trebuie mai inatai sa nu ma incred in cantarul meu. Trebuie sa marturisesc ca, fiind asa cum sunt, nu indraznesc sa emit nici o judecata in chestiuni mari si dificile. Altfel spus, sunt nevrednic. Trebuie sa-i cer Domnului sa se ocupe de mine. Trebuie ca Duhul Sfant sa ma disciplineze din nou si din nou. Masura judecatii mele va fi potrivit masurii in care eu sunt judecat si tratat de Domnul.
4. A deosebi lucrurile dupa ce ai un duh corespunzator
a) Cunoaste diferenta dintre a invata prin termediul adevarului si a invata prin intermediul disciplinei. Exemple de lucruri invatate prin intermediul adevarului: cunoasterea adevarului privitor la botez, a adevarului privitor la trupul lui Cristos si asa mai departe. Asculti de adevar, platesti un pret si, astfel inveti. A invata prin intermediul disciplinei este ceva diferit. Duhul Sfant te face sa te confrunti cu tot felul de situatii in viata de fiecare zi, pentru ca sa inveti. Invatatura de baza provine, in mare parte, din disciplina, si doar o mica parte din ea deriva din adevar. De aceea, nu este suficient sa inveti numai din adevar, ci trebuie sa inveti si prin disciplina, altfel zdrobirea omului tau dinafara va fi destul de limitata.
b) Cunoaste diferenta dintre a invata prin disciplina si a invata prin revelatie. Dumnezeu pregateste imprejurarile pentru educarea noastra spirituala . Acestea sunt potrivite nevoilor noastre, dar invatarea pe aceasta cale este, deobicei, inceata, putand dura de la noi pana la cinci ani. Daca lipseste lumina, o astfel de invatare va fi si mai lenta. De aceea, exista tratamentul prin revelatie, care este diferit de invatarea prin intermediul adevarului. Tratamentul prin adevar are loc atunci cand vad adevarul si incep sa-l urmez. Fac aceasta folosindu-ma de capacitatea mea de intelegere. Dar atunci cand vine revelatia, lucrurile stau destul de diferit. Devin confuz. Revelatia loveste ca un fulger. Sub o astfel de lumina, ma simt rusinat, intristat si ma urasc pe mine insumi. In acest mod sunt zdrobit. Totusi, o astfel de revelatie mare este rara. Ea poate avea loc o data sau de doua ori in viata cuiva, dar este foarte necesara. O asemenea descoperire glorioasa ma tranteste la pamant. Ceea ce vedem treptat si ne schimba incet, deriva din zdrobirea prin adevar, dar atunci cand vine lumina glorioasa a revelatiei, rezultatul este destul de drastic.
c) Cunoaste diferenta dintre cele exterioare si cele interioare. Lucrurile exterioare sunt precum acoperirea capului, botezul, trebuinta de a-i iubi pe oameni, si asa mai departe. Acestea sunt lucrurile facut in exterior, si se poate sa nu aiba pe ele pecetea realitati spirituale, asa cum este in cazul disciplinei Duhului Sfant; poate ca sunt doar rezultatul fricii, fara sa fi fost insotite de o iluminare interioara. Totul in ceea ce le priveste, este doar actiune exterioara. In afara se vede ascultare, dar inlauntru nu este nici bucurie, nici lauda. Este doar o suportare din dorinta de a fi ascultator. Pe de alta parte, daca cineva poate accepta inlauntrul lui, situatiile prin care trece, atunci se poate lauda cu slabiciunea lui; este bucuros si capabil sa aduca lauda Domnului. Aceasta dovedeste ca si interiosul, nu numai exteriorul, a fost atins. Ceea ce invata cineva, poate fi doar un lucru exterior, sau poate fi cu adevarat launtric. Cand intri in contact cu oamenii, atingi exteriorul sau interiorul lor? Nu rabdarea este semnul distinctiv al crestinismului, ci lauda. Se poate aduce lauda inaltatoare si in inchisoare, cum s-a intamplat cu Pavel si Sila (vezi Faptele Apostolilor 16:19-25). Ceea ce Domnul cauta nu este ceva ce ai facut in exterior. Poti spune in adevar "da" cu buzele, dar numai atunci cand poti spune "da" inlauntru esti aprobat.
d) Cunoaste diferenta dintre disciplina si stapanire de sine. Disciplina este ceea ce se intampla cu noi prin imprejurarile pregatite de Duhul Sfant. Stapanirea de sine este beneficiul obtinut in urma disciplinei. Fiecare diciplinare imbunatateste calitatea vietii noastre spirituale. Disciplina poate fi asemanata cu comertul. Ea adauga ceva duhului nostru. Este un surpuls. Ceva este adaugat duhului si, de asemenea, este imbunatatita si calitatea lui. Daca auzi ca cineva a trecut prin multa disiplinare, ar trebui sa-ti folosesti duhul ca sa-i atingi duhul, sa vezi daca acesta din urma a devenit intradevar mai nobil, mai pur, mai plin de viata, mai bland. Daca este asa, atunci stii despre calea lui ca este autentica. Uneori, insa, dupa ce o persoana a trecut prin multa disciplinare, descoperi ca duhul lui a ramas intinat, rece si impietrit. Aceasta arata ca nimic nu l-a atins cu adevarat. Desi a avut parte de multa disciplinare, nimic nu a fost destul de profund pentru a-l influienta.
e) Discerne relatia dintre viata din trecut si cuvintele, respectiv, duhul omului. Atunci cand asculti marturia cuiva, trebuei sa discerni relatia dintre cuvintele lui si viata lui din trecut, pe de o parte, precum si cea dintre duhul lui si viata de dinainte. De exemplu, daca el fusese inainte o persoana foarte agera la minte, cuvintele lui pot fi diferite fata de cum erau inainte, si totusi, duhul lui sa nu fie inca eliberat; omul respectiv continua sa se considere foarte capabil. Pe scurt, duhul lui nu este inca inoit. Prin cuvintele lui isi condaman, intr-adevar trecutul dar duhul lui nu are nici o imbunatatire. Cu gura lui isi poate judeca trecutul, dar duhul lui pretuieste inca agerimea sa. Se considera o persoana destul de importanta si crede ca ar trebui sa fie de admirat. Duhul lui a ramas inca pe partea aceea ce el condamna. Nivelul la care a ajuns cu invatarea lectiei este aproape zero. Daca ar fi invatat cu adevarat ceva, duhul lui ar fi trebuit sa arate lucrul acesta.
f) Fa distinctie intre vorbirea din minte si cea din duh. Invata sa deosebesti daca cel ce vorbeste este capul sau este duhul. Daca ceea ce am invatat este la nivelul mintii, atunci vorbim din minte. Dar daca ceea ce am invatat este din duh, cuvintele pe care le rostim pot fi aceleasi, si totusi, prin mintea noastra se arata duhul. In acest caz, ceilalti nu iti vor atinge mintea, ci iti vor atinge duhul. Prin urmare nu trebuie sa atingem doar mintea omului, ci trebuie sa invatam sa ajungem la ceea ce este in spatele cuvintelor. Ceea ce atingi iti spune care ii este sursa. A deosebi daca cuvintele provin din minte sau din duh este o experienta initiala. Un tinar poate spune tot ce un frate mai in varsta a spus, pentru ca este destul de usor sa rostesti aceleasi cuvinte; dar a avea acelasi duh ca acel frate mai invarsta este destul de dificil: nu poti sa-i faci pe ceilalti sa atinga acelasi lucru. Este o diferenta intre ceea ce tu vorbesti, din minte, si ceea ce vorbeste el, din duh. Daca doresti sa rostesti aceleasi cuvinte cu acelasi duh, trebuie sa ai parte de aceeasi instruire. De aceea suntem atenti in vorbire, caci altfel, oamenii nu vor atinge realitatea. E posibil sa nu fie o mare imbunatatire in ceea ce priveste cuvintele: ceea ce am spus in al zecelea an de crestinism poate ca nu difera mult de ceea ce am spus in primul an, si, totusi, duhul este diferit. Cresterea in duh este adevarata crestere. Nu conteaza daca sunt mai multe sau putine cuvinte. Ceea ce conteaza cu adevarat este daca s-a produs o imbunatatire in duh. Poate ii admiri pe cei cu o minte stralucita, dar inaintea lui Dumnezeu totul este desartaciune.
g) Fa distinctie intre ce este din duh si ce este din sentimente. Este o diferenta intre a deosebi gandurile si duhul si a deosebi sentimentele si duhul. Este relativ mai usor sa deosebesti ce este din minte si ce este din duh decat sa deosebesti sentimentele de duh. Deseori trairile emotionale sunt confundate cu duhul, caci duhul are atat sentimente cat si cunostinta. Cunoasterea cu duhul este destul de diferita de cunoasterea cu mintea. Atunci cand duhul este atins, raspunsul va fi "Amin", dar cand mintea este atinsa, duhul se raceste. Duhul spune "Amin" duhului. Functia sentimentelor difera de cea a mintii. Natura lor se aseamana mult cu natura duhului. Duhul omului poate fi eliberat independent de minte, dar nu poate fi exprimat fara a genera sentimente. Acestea din urma, insa, pot fi eliberate cu sau fara prezenta duhului.
Cum putem sti atunci, daca este prezent sau nu duhul in sentimente? Cum putem discerne? Cand, in cineva, sentimentele se arata fara prezenta duhului, duhul meu sensibil si capabil de a discerne nu isi gaseste echivalentul , ci simte un gol si nu poate raspunde cu "Amin!". Dar daca duhul lui se arata impreuna cu sentimentele, duhul meu va raspunde cu "AMIN!" Fara prezenta duhului in cealalta persoana, duhul meu se va raci si astfel nu se va putea raspunde pozitiv. Dar atunci cand duhul lui se sincornizeaza cu dugul meu va exista un sentiment al potrivirii. Daca doar sentimentele se arata, propriul lui duh nu va aproba, iar duhul meu va sesiza un disconfort. Asadar, trebuie sa discernem daca este duh in spatele sentimentelor. Te vei simti intinat daca nu este duh in spatele sentimentelor altuia. Prin aceasta receptie poti stabili lupsa duhului. Este mult mai greu sa te ocupi de oamenii care traiesc in sentimentele lor golite de duh, decat de cei care traiesc in mintea lor.
g) Fa distinctie intre ce este natural in oameni si ceea ce au invatat in prezenta lui Dumnezeu. Atunci cand ei vorbesc, starea lor naturala va fi data in vileag. Sunt multe de invatat aici. De exemplu, sapresupunem ca cineva, in mod natural, vorbeste foarte repede. Dar, dupa ce a invatat cateva lectii inaintea lui Dumnezeu, curand va incepe sa-si contoleze cuvintele. Unii asu invatat suficient de multe lucruri in ceea ce priveste invlinatiile lor naturale, in timp ce altii trebuie sa continue sa invete cum sa-si biruie carnea. Multa invatare prin intermediul disciplinei poate sa transforme abilitatile lor naturale in ceva glorios. In mod obisnuit, natura omului poate ramane ascunsa in timul primelor cinsprezece minute, dar mai tarziu tot se va rata. Sub forma de istetime, o apasare externa sau usuratate, natura lui va fi pina la urma descoperita. Exersand infranarea inaintea lui Dumnezeu, lectia va fi invatata. Sa invatam in orice situatie - fie boala fie imprejurari de viata sau lucruri materiale. Sa invatam sa ne formam o atitudine corespunzatoare. Sa invatam sa fim echilibrati si potriviti in toate lucrurile.
Watchman Nee
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu