MARGARITAR...
PUTEREA DE ATI INSUSI CEEA CE ESTE CRISTOS
Petru şi Ioan se suiau împreună la* Templu, la ceasul rugăciunii: era** ceasul al nouălea. Acolo era* un om olog din naştere, care era dus şi pus în toate zilele la poarta Templului numită „Frumoasă”, ca să** ceară de milă de la cei ce intrau în Templu.
Omul acesta, când a văzut pe Petru şi pe Ioan că voiau să intre în Templu, le-a cerut milostenie. Petru, ca şi Ioan, s-a uitat ţintă la el şi a zis: „Uită-te la noi!” Şi el se uita la ei cu luare-aminte şi aştepta să capete ceva de la ei. Atunci, Petru i-a zis: „Argint şi aur n-am, dar ce am, îţi dau: În* Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te şi umblă!” L-a apucat de mâna dreaptă şi l-a ridicat în sus. Îndată i s-au întărit tălpile şi gleznele; dintr-o săritură* a fost în picioare şi a început să umble. A intrat cu ei în Templu, umblând, sărind şi lăudând pe Dumnezeu. Tot norodul l-a* văzut umblând şi lăudând pe Dumnezeu. Îl cunoşteau că era cel ce şedea* la poarta „Frumoasă” a Templului, ca să ceară de pomană, şi s-au umplut de uimire şi de mirare pentru cele ce i se întâmplaseră. Fiindcă el se ţinea de Petru şi de Ioan, tot norodul, mirat, a alergat la ei în pridvorul zis* al lui Solomon. Cuvântarea lui Petru către norod. Petru, când a văzut lucrul acesta, a luat cuvântul şi a zis norodului: „Bărbaţi israeliţi, pentru ce vă miraţi de lucrul acesta? De ce vă uitaţi cu ochii ţintă la noi, ca şi cum prin puterea noastră sau prin cucernicia noastră am fi făcut pe omul acesta să umble? Dumnezeul* lui Avraam, Isaac şi Iacov, Dumnezeul părinţilor noştri, a proslăvit** pe Robul Său Isus, pe care voi L-aţi dat† în mâna lui Pilat şi v-aţi lepădat de El înaintea lui, măcar că el era de părere să-I dea drumul. Voi v-aţi* lepădat de Cel** Sfânt şi Neprihănit† şi aţi cerut să vi se dăruiască un ucigaş. Aţi omorât pe Domnul vieţii, pe* care Dumnezeu L-a înviat din morţi; noi** suntem martori ai Lui. Prin credinţa în* Numele lui Isus, a întărit Numele Lui pe omul acesta, pe care-l vedeţi şi-l cunoaşteţi; credinţa în El a dat omului acestuia o tămăduire deplină, cum vedeţi cu toţii. Şi acum, fraţilor, ştiu că din* neştiinţă aţi făcut aşa, ca şi mai-marii voştr." (Faptele Apostolilor 3:1-17)
Imaginati-va o scara dubla de marmora, care ducea la prima terasa pentru femei, si la a doua terasa pentru barbati. Sus, la cel de-al doilea nivel, se afla asa numita "Poarta Frumoasa" , facuta din bronz de Corint; era atat de grea, incat era nevoie de patru brabati sa o deschida si sa o inchida, la rasaritul si la apusul soarelui. Era o superba lucrare forjata, fiind considerata una din minunile lumii. In spatele ei se afla altarul, lighenul, Templul, curtea prin care s-a plimbat adesea Mantuitorul nostru si in care preotii isi faceau lucrarea lor obisnuita. Acolo se inalta poarta, asemanatoare portii spre o viata deplina. In cartea Levitic era o lege straveche care spunea ca orice om care avea vre-un defect sau vre-o deformatie nu avea voie sa intre, chiar daca avea sange israelit in venele lui. Putea sa urce pana in capul scarii, dar acolo trebuia sa se opreasca. Nici un om infirm sau cu defecte nu putea trece dincolo de acea limita. Cred ca noi putem privi aceasta ca fiind poarta spre plinatatea vietii.
Omul asupra caruia ne vom concentra atentia acum s-a nascut olog. Din cate inteleg eu din naratiunea biblica, nu era vorba de vreo malformatie a membrelor inferioare, ci pur si simplu de o paralizie a nervului motor. Oasele de la glezne erau perfect dezvoltate. Articulatiile functionau perfect. Vointa poate influienta centri nervosi, care apoi trimit un impuls, prin maduva spinarii, la oasele de la glezna. Dar indiferent ce impuls ar fi transmis vointa, in cazul acestui olog era vorba de o paralizie care impiedica executarea comenzii. Prin urmare, patru prieteni de-ai lui, oameni buni cu inima sincera, au decis sa mearga dupa el in fiecare dimineata la locuinta lui umila si sa il poarte pe acea scara dubla, asezandu-l pe treapta de mai sus. Apoi se intorceau la ocupatiile lor, iar seara la asfintitul soarelui, reveneau pentru a-l duce inapoi impreuna cu punga lui, mai mult su mai putin plina cu milosteniile primite.
Daca era sau nu era casatorit - nu stim. Daca era, probabil ca zilnic avea ce sa povesteasca sotiei si vecinilor lui despre ce se intampla la Templu. Daca se petrecea ceva la curtile Templului, daca avea loc vreun taraboi sau altceva de genul acesta, sau daca aparea o noua cantare in corul levitilor, el spunea. Daca era vreo afluienta nefireasca de oameni, vorbea despre asta. Il interesa foarte mult tot ce se intampla la Templu. Se hranea cu firmiturile care cadeau acolo. Sprijinul lui venea din partea oamenilor care veneau si plecau, si care ii dadeau cate ceva cand trecea pe langa el. I-ar fi placut sa mearga singur de scolo, dar nu putea. Nu avea puterea de a face ceea ce dorea. Stia calea, dar nu putea umbla pe ea.
Nu este aceasta o imagine a ta? Chiar in fata ta se afla poasta spre plinatatea vietii, unde oamenii vin la altarul lui Dumnezeu cu o bucurie nespusa, se spala in lighean, aprind lampile lampadarului cu sapte brate si se inchina dincolo de perdea. Aceasta este starea sanatoasa, dasavarsita a vietii - cand oamenii salta de bucurie si il lauda pe Dumnezeu, si acesta e idealul pe care il au in mintea lor; cand ei au putere de a-i sluji lui Dumnezeu, de a trai pentru El si de a deveni o jertfa de ardere de tot. Este poarta credintei desavarsite, dar tu stai inafara ei; esti cat se poate de aproape de ea dar te-ai oprit acolo. Esti foarte bucuros sa traiesti din milosteniile celor care merg inauntru; din micile carti pe care le scriu ei, din mesajele pe care le rostesc. E pacat ca nu mergi inauntru ca sa primesti partea cea mai buna pe care o are Dumnezeu pentru tine.
Dar tu spui: "Asta nu se va intampla niciodata cu mine. Ma bucur cand aud ca altii au descoperit lucruri despre Dumnezeu". Nu ai absolut nici un motiv ca tu, astazi, sa nu ajungi sa cunosti dragostea lui Dumnezeu si sa te bucuri de ea la fel de mult ca oricine altcineva. Singura problema este ca undeva, in natura ta, este o paralizie, o lipsa de putere. Binele pe care vrei sa-l faci, nu-l faci, iar raul pe care vrei sa-l faci, il faci. Tot ce ai de facut astazi, in cel mai simplu mod posibil, este sa iti legi natura de cea a lui Cristos, domnul cel viu, inviat.
Sa urmam pasii pe care i-a facut Petru, ca tu sa poti sari si lauda pe Dumnezeu si sa mergi acasa vindecat de paralizia ta.
1. Mai intai el a trezit asteptarile acestui om. A spus: "Uita-te la noi!" Omul a ascultat si s-a uitat la ei, dar, la prima vedere a fost foarte dezamagit. In timp ce-i privea din cap pana in picioare, se gandea ca erau imbracati la fel de saracacios ca multi altii pe care i-a vazut in viata lui. Vesmintele lor aratau ca ei erau din Galileea, unde oamenii erau foarte saraci, si s-a gandit in sinea lui: "Nu ma voi alege cu prea mult ajutor de la voi!" Petru si-a dat seama, din privirea dezamagita a omului , ce gandea acesta si i-a spus: "Aur si argint n-am". Cand, fiind implicat in lucrarea lui Dumnezeu, lucrezi cu sufletele oamenilor, nu ai nevoie de argintul elocventei in vorbire, nici de aurul cunostintelor bogate, deoarece ai ceva mai bun de dat. Asadar, Petru a abatut atentia omului de la el insusi.
Daca as incerca sa fac apel la intelectul sau sentimentele tale, s-ar putea sa ajungi dependent de crestinii cu care am eu legatura sau de catile lor, care, astfel, s-ar interpune inte tine si singurul lucru care e permanent si ajuta cu adevarat - si anume, atingerea duhului omenesc de Mijlocitorul, care asteapta sa Se dea pe Sine Insusi tie. El va merge cu tine pe strada. Cand vei ajunge in dormitorul tau singuratic, El va fi acolo. Cand te vei trezi maine dimineata, primul tau gand va fi: El, Cel pe care L-am gasit ieri, este aici. Nu te vei mai bizui pe imbarbatarea unui glas omenesc, care se stinge repede, dus de vantul noptii, ci vei merge in puterea unei naturi din Isus Crisots, care va fi intotdeauna a ta, turnata in viata ta, inviorandu-te si umplandu-te de energie. Deci primul pas este acela de a abate gandurile oamenilor de la vorbitor.
2. In al doilea rand, Petrua inceput sa-i vorbeasca despre Domnul lui. Si a facut aceasta intr-un mod intelept. Daca ar fi inceput sa vorbeasca despre credinta omului, acesta s-ar fi uitat la credinta lui. Una din cele mai mari greseli pe care o poti face este sa vorbesti despre credinta unor oameni care nu cred. Ori de cate ori un slujitor al Domnului vorbeste despre credinta, ascultatorii lui incep sa se intrebe daca ei au felul bun de credinta. Cu cat iti masori mai des pulsul, cu atat iti tulburi mai mult bataile inimii. Cu cat te gandesti mai mult la sanatatea ta, cu atat devii mai morbid. Daca vrei ca oamenii sa creada, nu le vorbi despre credinta, ci vorbeste-le despre obiectul credintei, si indeparteaza din calea credintei orice piedica de ordin moral care poate fi in natura lor. Cand credinta nu este ceva de ordin intelectual, ci moral, iar inocenta este, in general, rezultatul unei incapacitati morale, , a unui delict moral, a unui pacat ce trebuie indepartat. Cand ai facut acest lucru, si L-ai prezentat pe Cristos, credinta se inalta frumos spre El.
Nu le spune oamenilor sa-si examineze credinta, ci inalta-l pe Cristos. Aceasta a facut Petru. Numai Cristos! L-a inaltat pe El inaintea acelui om. De aceea trebuie sa remarcam - si acesta e un lucru foarte important - ca Petru nu a prezentat adevaruri despre Cristos, ci pe Cristos Insusi. Oamenii sunt mantuiti nu prin moartea lui Cristos (desi adeseori se spune asa), ci prin credinta in El, Cel care a murit. Ei nu sunt mantuiti prin invierea Lui Crisots, ci prin El, Cel care a inviat. Ni se spune sa mergem inapoi la Cristos. Ce rost are sa mergem inapoi cu o mie optsute de ani? Ni se spune sa mergem sus la Cristos. Ce rost are sa mergem sus? El este aici, prezent, in clipa de fata - Acelasi, ieri, azi si in veci. Il aud spunand: "Eu sunt cel viu. Am fost mort si, iata, sunt viu si sunt cu tine pana la sfarsitul veacului".
Oamenii totdeauna se gandesc ca cerul atinge pamantul al orizont, fie la est, fie la vest, si ca cerul din preajma lor este departe. Dar cerul este la fel de aproape de pamant aici si acum ca si la orizontul trecutului demult apus, sau al viitorului indepartat. Cristos este aici. El umbla printre noi, si noi vi-l aratam pe Cristosul prezent.
3.Petru a mers si mai departe. El nu a vorbit despre Cristos ca invatator sau facator de minuni sau exemplu uman desavarsit, ci a spus: "El, cel care a murit, este acum glorificat". Ce este gloria? Gloria este manifestarea calitatii ascunse. Care este gloria lumii? Curcubeul, deoarece el dezvaluie frumusetea su culoarea luminii, altfel ascunse. Care este gloria unei seminte? Floarea, deoarecefloare descopera mireasma si frumusetea ce zac invaluite in samanta. Cand se vede frumusetea diamantului daca nu atunci cand fetele lui sunt slefuite pentru a reflecta lumina? La fel, care este gloria lui Cristos? Faptul ca, prin moarte, adevarata Lui natura a fost dezvaluita si eliberata, astfel incat ea sa poata umple alte naturi. Pentru ca natura lui Cristos sa poata trece in mod neangradit in natura oamenilor, ei trebuie sa devina perfect potiviti pentru aceasta. Prin moartea, invierea si inaltarea lui Isus Cristos, a devenit posibil ca natura Lui sa patrunda peste tot. De aceea Petru ainceput sa vorbeasca despre acest lucru cu multa intelepciune, spunand: "Dumnezeu L-a glorificat pe Fiul Sau, Isus, pe care voi L-ati rastignit".
Apoi Petru a mai rostit un gand. A vorbit despre Cristos in calitatea Lui de Conducator al vietii. El a folosit un cuvant care apare numai de patru ori in Biblie, intelesul lui fiind acela de conducator al unui sir de oameni. Daca as avea aici o suta de oameni si l-as pune in fata pe reprezentantul lor, ati vedea in el un specimen al celor nouazecisinoua din spatele lui. El este conducatorul grupului. Uitati-va la el si-i veti intelege pe ceilalti.
Petru a spus: "Stapanul meu este conducatorul sirului vietii". Este o expresie minunata. Traducerea AV spune: "Printul vietii"; RV spune: "Autorul vietii". Dar originalul grecesc spune: "Conducatorul sirului vietii ". Prin asta Petru spune, de fapt: "El nu conduce infirmi, nu conduce ologi, nu conduce slabanogi care merg cu carje; El conduce un sir al vietii. Daca intri in acest sir si il urmezi pe El, vei descoperi ca devii unul din sirul celor vii".
Nu este acesta un gand maret? E ca si cum, atunci cand a inviat din morti, Cristos a pornit intr-un mars iar Petru, Ioan si Maria au intrat in mars alaturi de El, apoi i-a urmat biserica primara, martirii si toti sfintii care L-au marturisit pe Cristos in veacurile intunecate. Si ei merg inainte astazi.....
va continua...
F.B. Meyer
PUTEREA DE ATI INSUSI CEEA CE ESTE CRISTOS
Petru şi Ioan se suiau împreună la* Templu, la ceasul rugăciunii: era** ceasul al nouălea. Acolo era* un om olog din naştere, care era dus şi pus în toate zilele la poarta Templului numită „Frumoasă”, ca să** ceară de milă de la cei ce intrau în Templu.
Omul acesta, când a văzut pe Petru şi pe Ioan că voiau să intre în Templu, le-a cerut milostenie. Petru, ca şi Ioan, s-a uitat ţintă la el şi a zis: „Uită-te la noi!” Şi el se uita la ei cu luare-aminte şi aştepta să capete ceva de la ei. Atunci, Petru i-a zis: „Argint şi aur n-am, dar ce am, îţi dau: În* Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te şi umblă!” L-a apucat de mâna dreaptă şi l-a ridicat în sus. Îndată i s-au întărit tălpile şi gleznele; dintr-o săritură* a fost în picioare şi a început să umble. A intrat cu ei în Templu, umblând, sărind şi lăudând pe Dumnezeu. Tot norodul l-a* văzut umblând şi lăudând pe Dumnezeu. Îl cunoşteau că era cel ce şedea* la poarta „Frumoasă” a Templului, ca să ceară de pomană, şi s-au umplut de uimire şi de mirare pentru cele ce i se întâmplaseră. Fiindcă el se ţinea de Petru şi de Ioan, tot norodul, mirat, a alergat la ei în pridvorul zis* al lui Solomon. Cuvântarea lui Petru către norod. Petru, când a văzut lucrul acesta, a luat cuvântul şi a zis norodului: „Bărbaţi israeliţi, pentru ce vă miraţi de lucrul acesta? De ce vă uitaţi cu ochii ţintă la noi, ca şi cum prin puterea noastră sau prin cucernicia noastră am fi făcut pe omul acesta să umble? Dumnezeul* lui Avraam, Isaac şi Iacov, Dumnezeul părinţilor noştri, a proslăvit** pe Robul Său Isus, pe care voi L-aţi dat† în mâna lui Pilat şi v-aţi lepădat de El înaintea lui, măcar că el era de părere să-I dea drumul. Voi v-aţi* lepădat de Cel** Sfânt şi Neprihănit† şi aţi cerut să vi se dăruiască un ucigaş. Aţi omorât pe Domnul vieţii, pe* care Dumnezeu L-a înviat din morţi; noi** suntem martori ai Lui. Prin credinţa în* Numele lui Isus, a întărit Numele Lui pe omul acesta, pe care-l vedeţi şi-l cunoaşteţi; credinţa în El a dat omului acestuia o tămăduire deplină, cum vedeţi cu toţii. Şi acum, fraţilor, ştiu că din* neştiinţă aţi făcut aşa, ca şi mai-marii voştr." (Faptele Apostolilor 3:1-17)
Imaginati-va o scara dubla de marmora, care ducea la prima terasa pentru femei, si la a doua terasa pentru barbati. Sus, la cel de-al doilea nivel, se afla asa numita "Poarta Frumoasa" , facuta din bronz de Corint; era atat de grea, incat era nevoie de patru brabati sa o deschida si sa o inchida, la rasaritul si la apusul soarelui. Era o superba lucrare forjata, fiind considerata una din minunile lumii. In spatele ei se afla altarul, lighenul, Templul, curtea prin care s-a plimbat adesea Mantuitorul nostru si in care preotii isi faceau lucrarea lor obisnuita. Acolo se inalta poarta, asemanatoare portii spre o viata deplina. In cartea Levitic era o lege straveche care spunea ca orice om care avea vre-un defect sau vre-o deformatie nu avea voie sa intre, chiar daca avea sange israelit in venele lui. Putea sa urce pana in capul scarii, dar acolo trebuia sa se opreasca. Nici un om infirm sau cu defecte nu putea trece dincolo de acea limita. Cred ca noi putem privi aceasta ca fiind poarta spre plinatatea vietii.
Omul asupra caruia ne vom concentra atentia acum s-a nascut olog. Din cate inteleg eu din naratiunea biblica, nu era vorba de vreo malformatie a membrelor inferioare, ci pur si simplu de o paralizie a nervului motor. Oasele de la glezne erau perfect dezvoltate. Articulatiile functionau perfect. Vointa poate influienta centri nervosi, care apoi trimit un impuls, prin maduva spinarii, la oasele de la glezna. Dar indiferent ce impuls ar fi transmis vointa, in cazul acestui olog era vorba de o paralizie care impiedica executarea comenzii. Prin urmare, patru prieteni de-ai lui, oameni buni cu inima sincera, au decis sa mearga dupa el in fiecare dimineata la locuinta lui umila si sa il poarte pe acea scara dubla, asezandu-l pe treapta de mai sus. Apoi se intorceau la ocupatiile lor, iar seara la asfintitul soarelui, reveneau pentru a-l duce inapoi impreuna cu punga lui, mai mult su mai putin plina cu milosteniile primite.
Daca era sau nu era casatorit - nu stim. Daca era, probabil ca zilnic avea ce sa povesteasca sotiei si vecinilor lui despre ce se intampla la Templu. Daca se petrecea ceva la curtile Templului, daca avea loc vreun taraboi sau altceva de genul acesta, sau daca aparea o noua cantare in corul levitilor, el spunea. Daca era vreo afluienta nefireasca de oameni, vorbea despre asta. Il interesa foarte mult tot ce se intampla la Templu. Se hranea cu firmiturile care cadeau acolo. Sprijinul lui venea din partea oamenilor care veneau si plecau, si care ii dadeau cate ceva cand trecea pe langa el. I-ar fi placut sa mearga singur de scolo, dar nu putea. Nu avea puterea de a face ceea ce dorea. Stia calea, dar nu putea umbla pe ea.
Nu este aceasta o imagine a ta? Chiar in fata ta se afla poasta spre plinatatea vietii, unde oamenii vin la altarul lui Dumnezeu cu o bucurie nespusa, se spala in lighean, aprind lampile lampadarului cu sapte brate si se inchina dincolo de perdea. Aceasta este starea sanatoasa, dasavarsita a vietii - cand oamenii salta de bucurie si il lauda pe Dumnezeu, si acesta e idealul pe care il au in mintea lor; cand ei au putere de a-i sluji lui Dumnezeu, de a trai pentru El si de a deveni o jertfa de ardere de tot. Este poarta credintei desavarsite, dar tu stai inafara ei; esti cat se poate de aproape de ea dar te-ai oprit acolo. Esti foarte bucuros sa traiesti din milosteniile celor care merg inauntru; din micile carti pe care le scriu ei, din mesajele pe care le rostesc. E pacat ca nu mergi inauntru ca sa primesti partea cea mai buna pe care o are Dumnezeu pentru tine.
Dar tu spui: "Asta nu se va intampla niciodata cu mine. Ma bucur cand aud ca altii au descoperit lucruri despre Dumnezeu". Nu ai absolut nici un motiv ca tu, astazi, sa nu ajungi sa cunosti dragostea lui Dumnezeu si sa te bucuri de ea la fel de mult ca oricine altcineva. Singura problema este ca undeva, in natura ta, este o paralizie, o lipsa de putere. Binele pe care vrei sa-l faci, nu-l faci, iar raul pe care vrei sa-l faci, il faci. Tot ce ai de facut astazi, in cel mai simplu mod posibil, este sa iti legi natura de cea a lui Cristos, domnul cel viu, inviat.
Sa urmam pasii pe care i-a facut Petru, ca tu sa poti sari si lauda pe Dumnezeu si sa mergi acasa vindecat de paralizia ta.
1. Mai intai el a trezit asteptarile acestui om. A spus: "Uita-te la noi!" Omul a ascultat si s-a uitat la ei, dar, la prima vedere a fost foarte dezamagit. In timp ce-i privea din cap pana in picioare, se gandea ca erau imbracati la fel de saracacios ca multi altii pe care i-a vazut in viata lui. Vesmintele lor aratau ca ei erau din Galileea, unde oamenii erau foarte saraci, si s-a gandit in sinea lui: "Nu ma voi alege cu prea mult ajutor de la voi!" Petru si-a dat seama, din privirea dezamagita a omului , ce gandea acesta si i-a spus: "Aur si argint n-am". Cand, fiind implicat in lucrarea lui Dumnezeu, lucrezi cu sufletele oamenilor, nu ai nevoie de argintul elocventei in vorbire, nici de aurul cunostintelor bogate, deoarece ai ceva mai bun de dat. Asadar, Petru a abatut atentia omului de la el insusi.
Daca as incerca sa fac apel la intelectul sau sentimentele tale, s-ar putea sa ajungi dependent de crestinii cu care am eu legatura sau de catile lor, care, astfel, s-ar interpune inte tine si singurul lucru care e permanent si ajuta cu adevarat - si anume, atingerea duhului omenesc de Mijlocitorul, care asteapta sa Se dea pe Sine Insusi tie. El va merge cu tine pe strada. Cand vei ajunge in dormitorul tau singuratic, El va fi acolo. Cand te vei trezi maine dimineata, primul tau gand va fi: El, Cel pe care L-am gasit ieri, este aici. Nu te vei mai bizui pe imbarbatarea unui glas omenesc, care se stinge repede, dus de vantul noptii, ci vei merge in puterea unei naturi din Isus Crisots, care va fi intotdeauna a ta, turnata in viata ta, inviorandu-te si umplandu-te de energie. Deci primul pas este acela de a abate gandurile oamenilor de la vorbitor.
2. In al doilea rand, Petrua inceput sa-i vorbeasca despre Domnul lui. Si a facut aceasta intr-un mod intelept. Daca ar fi inceput sa vorbeasca despre credinta omului, acesta s-ar fi uitat la credinta lui. Una din cele mai mari greseli pe care o poti face este sa vorbesti despre credinta unor oameni care nu cred. Ori de cate ori un slujitor al Domnului vorbeste despre credinta, ascultatorii lui incep sa se intrebe daca ei au felul bun de credinta. Cu cat iti masori mai des pulsul, cu atat iti tulburi mai mult bataile inimii. Cu cat te gandesti mai mult la sanatatea ta, cu atat devii mai morbid. Daca vrei ca oamenii sa creada, nu le vorbi despre credinta, ci vorbeste-le despre obiectul credintei, si indeparteaza din calea credintei orice piedica de ordin moral care poate fi in natura lor. Cand credinta nu este ceva de ordin intelectual, ci moral, iar inocenta este, in general, rezultatul unei incapacitati morale, , a unui delict moral, a unui pacat ce trebuie indepartat. Cand ai facut acest lucru, si L-ai prezentat pe Cristos, credinta se inalta frumos spre El.
Nu le spune oamenilor sa-si examineze credinta, ci inalta-l pe Cristos. Aceasta a facut Petru. Numai Cristos! L-a inaltat pe El inaintea acelui om. De aceea trebuie sa remarcam - si acesta e un lucru foarte important - ca Petru nu a prezentat adevaruri despre Cristos, ci pe Cristos Insusi. Oamenii sunt mantuiti nu prin moartea lui Cristos (desi adeseori se spune asa), ci prin credinta in El, Cel care a murit. Ei nu sunt mantuiti prin invierea Lui Crisots, ci prin El, Cel care a inviat. Ni se spune sa mergem inapoi la Cristos. Ce rost are sa mergem inapoi cu o mie optsute de ani? Ni se spune sa mergem sus la Cristos. Ce rost are sa mergem sus? El este aici, prezent, in clipa de fata - Acelasi, ieri, azi si in veci. Il aud spunand: "Eu sunt cel viu. Am fost mort si, iata, sunt viu si sunt cu tine pana la sfarsitul veacului".
Oamenii totdeauna se gandesc ca cerul atinge pamantul al orizont, fie la est, fie la vest, si ca cerul din preajma lor este departe. Dar cerul este la fel de aproape de pamant aici si acum ca si la orizontul trecutului demult apus, sau al viitorului indepartat. Cristos este aici. El umbla printre noi, si noi vi-l aratam pe Cristosul prezent.
3.Petru a mers si mai departe. El nu a vorbit despre Cristos ca invatator sau facator de minuni sau exemplu uman desavarsit, ci a spus: "El, cel care a murit, este acum glorificat". Ce este gloria? Gloria este manifestarea calitatii ascunse. Care este gloria lumii? Curcubeul, deoarece el dezvaluie frumusetea su culoarea luminii, altfel ascunse. Care este gloria unei seminte? Floarea, deoarecefloare descopera mireasma si frumusetea ce zac invaluite in samanta. Cand se vede frumusetea diamantului daca nu atunci cand fetele lui sunt slefuite pentru a reflecta lumina? La fel, care este gloria lui Cristos? Faptul ca, prin moarte, adevarata Lui natura a fost dezvaluita si eliberata, astfel incat ea sa poata umple alte naturi. Pentru ca natura lui Cristos sa poata trece in mod neangradit in natura oamenilor, ei trebuie sa devina perfect potiviti pentru aceasta. Prin moartea, invierea si inaltarea lui Isus Cristos, a devenit posibil ca natura Lui sa patrunda peste tot. De aceea Petru ainceput sa vorbeasca despre acest lucru cu multa intelepciune, spunand: "Dumnezeu L-a glorificat pe Fiul Sau, Isus, pe care voi L-ati rastignit".
Apoi Petru a mai rostit un gand. A vorbit despre Cristos in calitatea Lui de Conducator al vietii. El a folosit un cuvant care apare numai de patru ori in Biblie, intelesul lui fiind acela de conducator al unui sir de oameni. Daca as avea aici o suta de oameni si l-as pune in fata pe reprezentantul lor, ati vedea in el un specimen al celor nouazecisinoua din spatele lui. El este conducatorul grupului. Uitati-va la el si-i veti intelege pe ceilalti.
Petru a spus: "Stapanul meu este conducatorul sirului vietii". Este o expresie minunata. Traducerea AV spune: "Printul vietii"; RV spune: "Autorul vietii". Dar originalul grecesc spune: "Conducatorul sirului vietii ". Prin asta Petru spune, de fapt: "El nu conduce infirmi, nu conduce ologi, nu conduce slabanogi care merg cu carje; El conduce un sir al vietii. Daca intri in acest sir si il urmezi pe El, vei descoperi ca devii unul din sirul celor vii".
Nu este acesta un gand maret? E ca si cum, atunci cand a inviat din morti, Cristos a pornit intr-un mars iar Petru, Ioan si Maria au intrat in mars alaturi de El, apoi i-a urmat biserica primara, martirii si toti sfintii care L-au marturisit pe Cristos in veacurile intunecate. Si ei merg inainte astazi.....
va continua...
F.B. Meyer
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu