MARGARITAR...
INTRAREA IN VIATA DE ASCULTARE
"Ascultator pana la moarte" - Filipeni 2:8.
Dupa toate consideratiile pe care le-am facut asupra vietii de ascultare, as dori sa iau in discutie modul de a intra intr-o astfel de viata. S-ar putea sa va treaca prin minte gandul ca este o greseala sa facem din acest text intruchiparea ascultarii desavarsite, punctul cheie al subiectului avut in vedere. Dar nu este nicidecum o greseala. Secretul succesului intr-o cursa de alergari este de a avea foarte bine definita tinta la care aspiri.
"El s-a facut ascultator pana la moarte". Nu exista un alt Cristos, nici o alta ascultare care sa-I faca placere lui Dumnezeu, nici un alt exemplu pe care noi l-am putea urma, nici un alt Invatator de la care am putea invata decat Acesta singur. Credinciosii sufera in mod inimaginabil, intrucat nu accepta imediat si din inima aceasta ascultare ca fiind cea la care trebuie sa tinda. Cel mai tinar crestin va descoperi foarte curand ca inceputul vietii lui de credinta prin hotararea si rugaciunea "ascultator pana la moarte" este putere in scoala lui Cristos, este frumusetea si slava lui Cristos. A fi partas la aceasta este cea mai mareata binecuvantare pe care o poate da El. Dorinta dupa o astfel de ascultare si predare in slujba ei sunt posibile si in cazul celui ma tanar credincios.
Ce inseamna ascultare pana la moarte? Sa apelam la istoria antica. Un rege mandru, cu o armata nu-meroasa, pretinde supunerea reglui unui popor mic, dar plin de curaj. Cand trimisii regelui celui pu-ternic si-au trimis mesajul, regele "cel mic" l-a chemat pe unul din ostenii lui si i-a poruncit sa se junghie cu cutitul. Imediat acesta a executat ordinul. La fel a procedat si al doilea si al treilea ostean. "Mergeti si spuneti stapanului vostru ca ma trei mii de astfel de oameni; poate veni oricand". Regelui nu i-a fost frica sa se bazeze pe oameni carora nu le era scumpa viata lor daca le-ar fi cerut sa si-o dea pentru el.
O astfel de ascultare vrea Dumnezeu. O astfel de ascultare a aratat Cristos. Si oa astfel de ascultare ne invata El. Sa cautam si noi sa invatam o astfel de ascultare. De la bun inceputul vietii noastre de credinta, aceasta sa ne fie tinta, astfel incat sa evitam greseala fatala de a-L numi pe El Stapan, si totusi de a ne face ceea ce El pretinde.
Fie ca cai care, intr-o oarecare masura, sunt convinsi ca se afla in pacatul neascultarii sa plece urechea la studiul pe care il facem in Cuvantul lui Dumnezeu pentru a gasi calea de a scapa de el si de a avea acces la viata pe care Cristos o poate da - intrarea in viata de ascultare deplina.
1 Marturisirea neascultarii si curatirea de ea
Este foarte usor de intuit ca acesta este primul pas. In cartea lui Ieremia, profetul care vorbeste mai mult decat oricine altcineva despre ascultarea poporului Israel, Dumnezeu spune:
"Intoarce-te, necredincioasa Israel, zice Domnul ... caci sunt milostiv ... Recunoaste-ti numai nelegiuirea ... si ca n-ai ascultat glasul Meu ... Intoarceti-va, copii razvratiti, zice Domnul" (3:12-14)
Dupa cum nu poate exista iertare fara marturisire, tot asa nu poate exista, dupa convertire, eliberarea de puterea, coplesitoare a pacatului si de neascultarea pe care o aduce, fara convingere si o marturisire noi, mai profunde.
Neascultarea noastra nu trebuie recunoscuta la modul general. Lucrurile in care ne dovedim neascultatori trebuie aduse la iveala in mod hotarat, renuntat la ele prin marturisire, asezate in mainile lui Dumnezeu si curatite prin El. Numai in acel moment poate aparea speranta intrarii pe calea ascultarii adevarate. Sa ne cercetam viata prin lumina invataturii Domnului.
a) Cristos a facut apel la lege.
El nu a venit pentru a nimici legea ci pentru a o implini. Tanarului bogat i-a spus: "Cunosti poruncile". Legea sa ne fie primul test. Sa abordam un pacat oarecare, de exemplu minciuna. Am primit odata de la un tanara un biletel prin care imi marturisea ca, intrucat dorea sa asculte pe deplin, s-a simtit indemnat in cugetul ei sa-mi marturiseasca un neadevar pe care mi-l spusese odata. Nu era ceva important, dar ea a apreciat in mod giust ca marturisirea o va ajuta sa scape de acest lucru.
Cat de multe lucruri din societatea noastra, din viata de scoala, nu pot sta in picioare in fata testului adevarului! Mai sunt si alte porunci, pana la cea de pe urma care condamna poftirea a ceea ce nu este al nostru, domeniu in care foarte adeseori credinciosii cad prada neascultarii.
Toate acestea trebuie sa aiba un sfarsit. Trebuie s le marturisim si, prin puterea lui Dumnezeu, sa ne lepadam de ele penrtu totdeauna, daca dorim sa intram intr-o viata de ascultare deplina.
2. Cristos a revelat noua lege a dragostei.
A fi plin de mila asemenea Tatalui din ceruri, a ierta asemenea Lui, a-i iubi pe vrajmasi si a le face bine celor ce ne urasc, a trai o viata de jertfire de sine si de binefacere - aceasta este religia pe care Isus a vestit-o pe pamant. Sa ne uitam numai la duhul neiertator care ne stapaneste atunci cand suntem provocati si cand altii abuzeaza de noi, gandurile lipsite de dragoste sau alte cuvinte dure, lipsite de amabilitate, la neglijarea chemarii de a arata mila, de a face binele si de a binecuvanta si ne vom da seama de neascultarea noastra; pe toate acestea trebuie sa le simtim, sa ne pocaim de ele si sa le scoatem din inima noastra ca si cum ne-am scoate ochiul drept, inainte ca sa ne putem bucura de puterea unei ascultari depline.
3. Cristos a vorbit mult de dragoste si ascultare.
Eul este radacina oricarei lipse de dragoste si ascultare. Domnul nostru Si-a chemat ucenicul sa se le-pede de sine, sa-si ia crucea, sa paraseasca totul, sa urasca si sa-si piarda viata, sa se umileasca si sa devina alujitorul tuturor. El asa a facut; eul, vointa proprie, placerea de sine, egoismul sunt sursa pacatului.
Cand suntem ingaduitori cu noi insine in lucruri simple precum mancatul sau bautul, cand implinim poftele eului cautand, acceptand sau bucurandu-ne de ceea ce ne gadila mandria, cand ingaduim voii proprii sa se afirme si cream conditiile necesare ca dorintele ei sa se realizeze - in toate aceste cazuri ne facem vinovati de neascultare de poruncile Lui. Cu timpul, un nor din ce in ce mai mare se pune deasupra sufletului si ne va fi imposibil sa ne bucuram de lumina si pacea Lui.
4. Cristos cere ca Dumnezeu sa fie iubit din toata inima.
Cristos a pretins din partea tuturor jertfa de a veni la El si de a-L urma. Crestinul care nu si-a fixat in inima lui aceasta tinta, care nu a luat hotararea de a cauta harul necesar pentru a trai in acest mod se face vinovat de neascultare. Se poate sa existe in viata Lui mai multe lucruri care par a fi bune si cinstite, dar constienta plina de bucurie a faptului ca face voia lui Dumnezeu si ca pazeste poruncile lui sunt absente.
Cand aud chemarea de a veni si de a incepe o adevarata viata de ascultare, multi au dorinta de a realiza acest lucru si astfel incearca sa se strecoare putin cate putin in ea. Prin mai multa rugaciune si studiu biblic ei vor ajunge sa creasca in viata de ascultare - iata gandul launtric al lor. Dar gresesc. Cuvantul pe care Dumnezeu il spune in Ieremia ar trebui sa ii faca sa-si vada greseala: "Intoarceti-va copii razvratiti, (la Mine)".
Un suflet plin de sinceritate si care s-a hotarat sa asculte deplin poate sa evolueze de la o ascultare partiala la o ascultare mai deplina. Este nevoie de o intoarcere, o rupere, o decizie, o criza. Aceasta insa se realizeaza numai prin sesizarea intr-un mod clar a ceea ce este gresit si marturisirea, cu rusine si pocainta, a lucrului respectiv. Atunci sufletul va cauta curatirea divina si puternica de toata murdatia lui, fapt care il pregateste pentru constientizarea darului unei inimi noi si a prezentei Duhului lui Dumnezeu in ea, Duh care ne determina sa umblam in poruncile Lui.
(Va continua)
AndreW Murray
INTRAREA IN VIATA DE ASCULTARE
"Ascultator pana la moarte" - Filipeni 2:8.
Dupa toate consideratiile pe care le-am facut asupra vietii de ascultare, as dori sa iau in discutie modul de a intra intr-o astfel de viata. S-ar putea sa va treaca prin minte gandul ca este o greseala sa facem din acest text intruchiparea ascultarii desavarsite, punctul cheie al subiectului avut in vedere. Dar nu este nicidecum o greseala. Secretul succesului intr-o cursa de alergari este de a avea foarte bine definita tinta la care aspiri.
"El s-a facut ascultator pana la moarte". Nu exista un alt Cristos, nici o alta ascultare care sa-I faca placere lui Dumnezeu, nici un alt exemplu pe care noi l-am putea urma, nici un alt Invatator de la care am putea invata decat Acesta singur. Credinciosii sufera in mod inimaginabil, intrucat nu accepta imediat si din inima aceasta ascultare ca fiind cea la care trebuie sa tinda. Cel mai tinar crestin va descoperi foarte curand ca inceputul vietii lui de credinta prin hotararea si rugaciunea "ascultator pana la moarte" este putere in scoala lui Cristos, este frumusetea si slava lui Cristos. A fi partas la aceasta este cea mai mareata binecuvantare pe care o poate da El. Dorinta dupa o astfel de ascultare si predare in slujba ei sunt posibile si in cazul celui ma tanar credincios.
Ce inseamna ascultare pana la moarte? Sa apelam la istoria antica. Un rege mandru, cu o armata nu-meroasa, pretinde supunerea reglui unui popor mic, dar plin de curaj. Cand trimisii regelui celui pu-ternic si-au trimis mesajul, regele "cel mic" l-a chemat pe unul din ostenii lui si i-a poruncit sa se junghie cu cutitul. Imediat acesta a executat ordinul. La fel a procedat si al doilea si al treilea ostean. "Mergeti si spuneti stapanului vostru ca ma trei mii de astfel de oameni; poate veni oricand". Regelui nu i-a fost frica sa se bazeze pe oameni carora nu le era scumpa viata lor daca le-ar fi cerut sa si-o dea pentru el.
O astfel de ascultare vrea Dumnezeu. O astfel de ascultare a aratat Cristos. Si oa astfel de ascultare ne invata El. Sa cautam si noi sa invatam o astfel de ascultare. De la bun inceputul vietii noastre de credinta, aceasta sa ne fie tinta, astfel incat sa evitam greseala fatala de a-L numi pe El Stapan, si totusi de a ne face ceea ce El pretinde.
Fie ca cai care, intr-o oarecare masura, sunt convinsi ca se afla in pacatul neascultarii sa plece urechea la studiul pe care il facem in Cuvantul lui Dumnezeu pentru a gasi calea de a scapa de el si de a avea acces la viata pe care Cristos o poate da - intrarea in viata de ascultare deplina.
1 Marturisirea neascultarii si curatirea de ea
Este foarte usor de intuit ca acesta este primul pas. In cartea lui Ieremia, profetul care vorbeste mai mult decat oricine altcineva despre ascultarea poporului Israel, Dumnezeu spune:
"Intoarce-te, necredincioasa Israel, zice Domnul ... caci sunt milostiv ... Recunoaste-ti numai nelegiuirea ... si ca n-ai ascultat glasul Meu ... Intoarceti-va, copii razvratiti, zice Domnul" (3:12-14)
Dupa cum nu poate exista iertare fara marturisire, tot asa nu poate exista, dupa convertire, eliberarea de puterea, coplesitoare a pacatului si de neascultarea pe care o aduce, fara convingere si o marturisire noi, mai profunde.
Neascultarea noastra nu trebuie recunoscuta la modul general. Lucrurile in care ne dovedim neascultatori trebuie aduse la iveala in mod hotarat, renuntat la ele prin marturisire, asezate in mainile lui Dumnezeu si curatite prin El. Numai in acel moment poate aparea speranta intrarii pe calea ascultarii adevarate. Sa ne cercetam viata prin lumina invataturii Domnului.
a) Cristos a facut apel la lege.
El nu a venit pentru a nimici legea ci pentru a o implini. Tanarului bogat i-a spus: "Cunosti poruncile". Legea sa ne fie primul test. Sa abordam un pacat oarecare, de exemplu minciuna. Am primit odata de la un tanara un biletel prin care imi marturisea ca, intrucat dorea sa asculte pe deplin, s-a simtit indemnat in cugetul ei sa-mi marturiseasca un neadevar pe care mi-l spusese odata. Nu era ceva important, dar ea a apreciat in mod giust ca marturisirea o va ajuta sa scape de acest lucru.
Cat de multe lucruri din societatea noastra, din viata de scoala, nu pot sta in picioare in fata testului adevarului! Mai sunt si alte porunci, pana la cea de pe urma care condamna poftirea a ceea ce nu este al nostru, domeniu in care foarte adeseori credinciosii cad prada neascultarii.
Toate acestea trebuie sa aiba un sfarsit. Trebuie s le marturisim si, prin puterea lui Dumnezeu, sa ne lepadam de ele penrtu totdeauna, daca dorim sa intram intr-o viata de ascultare deplina.
2. Cristos a revelat noua lege a dragostei.
A fi plin de mila asemenea Tatalui din ceruri, a ierta asemenea Lui, a-i iubi pe vrajmasi si a le face bine celor ce ne urasc, a trai o viata de jertfire de sine si de binefacere - aceasta este religia pe care Isus a vestit-o pe pamant. Sa ne uitam numai la duhul neiertator care ne stapaneste atunci cand suntem provocati si cand altii abuzeaza de noi, gandurile lipsite de dragoste sau alte cuvinte dure, lipsite de amabilitate, la neglijarea chemarii de a arata mila, de a face binele si de a binecuvanta si ne vom da seama de neascultarea noastra; pe toate acestea trebuie sa le simtim, sa ne pocaim de ele si sa le scoatem din inima noastra ca si cum ne-am scoate ochiul drept, inainte ca sa ne putem bucura de puterea unei ascultari depline.
3. Cristos a vorbit mult de dragoste si ascultare.
Eul este radacina oricarei lipse de dragoste si ascultare. Domnul nostru Si-a chemat ucenicul sa se le-pede de sine, sa-si ia crucea, sa paraseasca totul, sa urasca si sa-si piarda viata, sa se umileasca si sa devina alujitorul tuturor. El asa a facut; eul, vointa proprie, placerea de sine, egoismul sunt sursa pacatului.
Cand suntem ingaduitori cu noi insine in lucruri simple precum mancatul sau bautul, cand implinim poftele eului cautand, acceptand sau bucurandu-ne de ceea ce ne gadila mandria, cand ingaduim voii proprii sa se afirme si cream conditiile necesare ca dorintele ei sa se realizeze - in toate aceste cazuri ne facem vinovati de neascultare de poruncile Lui. Cu timpul, un nor din ce in ce mai mare se pune deasupra sufletului si ne va fi imposibil sa ne bucuram de lumina si pacea Lui.
4. Cristos cere ca Dumnezeu sa fie iubit din toata inima.
Cristos a pretins din partea tuturor jertfa de a veni la El si de a-L urma. Crestinul care nu si-a fixat in inima lui aceasta tinta, care nu a luat hotararea de a cauta harul necesar pentru a trai in acest mod se face vinovat de neascultare. Se poate sa existe in viata Lui mai multe lucruri care par a fi bune si cinstite, dar constienta plina de bucurie a faptului ca face voia lui Dumnezeu si ca pazeste poruncile lui sunt absente.
Cand aud chemarea de a veni si de a incepe o adevarata viata de ascultare, multi au dorinta de a realiza acest lucru si astfel incearca sa se strecoare putin cate putin in ea. Prin mai multa rugaciune si studiu biblic ei vor ajunge sa creasca in viata de ascultare - iata gandul launtric al lor. Dar gresesc. Cuvantul pe care Dumnezeu il spune in Ieremia ar trebui sa ii faca sa-si vada greseala: "Intoarceti-va copii razvratiti, (la Mine)".
Un suflet plin de sinceritate si care s-a hotarat sa asculte deplin poate sa evolueze de la o ascultare partiala la o ascultare mai deplina. Este nevoie de o intoarcere, o rupere, o decizie, o criza. Aceasta insa se realizeaza numai prin sesizarea intr-un mod clar a ceea ce este gresit si marturisirea, cu rusine si pocainta, a lucrului respectiv. Atunci sufletul va cauta curatirea divina si puternica de toata murdatia lui, fapt care il pregateste pentru constientizarea darului unei inimi noi si a prezentei Duhului lui Dumnezeu in ea, Duh care ne determina sa umblam in poruncile Lui.
(Va continua)
AndreW Murray
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu