MARGARITAR...
IERTAREA CARMUITOARE
2. Smeriti-va sub mana tare a lui Dumnezeu
Dumnezeul nostru este Dumnezeul carmuirii. Cateodata, cand pacatuiesti, El nu isi indreapta imediat asupra ta mania Lui carmuitoare. Te lasa pur si simplu sa mergi mai departe. Dar odata mana Sa carmuitoare indreptata asupra ta, nu mai poti face altceva decat sa te smeresti. Nu mai ai nici o cale de scapare, caci El nu este ca omul, care te lasa sa pleci. A avea pacatul iertat, si partasia cu Dumnezeu restabilita este destul de usor. Dar, nu poti sa te indepartezi de disciplina pe care Dumnezeu ti-o aplica in mediul in care traiesti, in casa, in afacerile tale sau in trupul tau. Singurul lucru ce poti sa-l faci este sa inveti sa te smeresti sub mana tare a lui Dumnezeu. Cu cat esti mai smerit sub mana puternica a lui Dumnezeu si cu cat te impotrivesti mai putin, cu atat mai repede se va indeparta mana carmuitoare a lui Dumnezeu de la tine. Daca nu suntem supusi si rabdatori, ci cartim si ne agitam, dati-mi voie sa va spun ca mana carmuitoare a lui Dumnezeu va fi mai greu de indeprtat. Aceasta e o problema cat se poate de serioasa. Cu douazeci de ani in urma, ai facut ceva potrivit propriilor tale ganduri. Astazi te reantalnesti cu acelasi lucru si trebuie sa mananci acel fruct al ratiunii de atunci. Acel lucru a revenit si te-a descoperit. Ce vei face in acest caz? Trebuie sa-ti pleci capul spunand: "Doamne e vina mea!" Trebuie sa te smeresti sub mana tare a lui Dumnezeu si sa nu te importivesti. Cu cat te vei impotrivi mai mult, cu atat mai apasatoare va fi mana lui Dumnezeu. Cu cat te vei impotrivi mai mult mainii carmuitoare a lui Dumnezeu, cu atat mai multe lucruri ti se vor intampla. De indata ce mana carmuitoare a lui Dumnezeu este asupra ta, trebuie sa te smeresti si sa recunosti de buna voie ca aceasta meriti, caci Domnul nu poate sa greseasca. Trebuie sa stai in supunere, sa nu te gandesti la razvratire; nu trebuie nici macar sa cartesti sau sa te nelinistesit.
Daca esti nesupus si te gandesti cum sa scapi de mana lui Dumnezeu, retine, acesta nu este un lucru simplu. Cine poate sa scape de mana lui Dumnezeu? Nu-ti dai seama ca ceea ce ai facut inainte este cauza caderii tale in situatia de astazi? De exemplu, in copilarie, unui frate ii placea sa manance dul-ciuri. A mancat atatea dulciuri, incat dintii i s-au stricat foarte rau. Intr-o zi a devenit constient de in-gaduinta sa fata de propria-i slabiciune si de defectul ei. A cerut lui Dumnezeu sa-i ierte pacatul inga-duintei fata de sine cu privire la consumul prea mare de dulciuri. A obtinut usor iertarea pentru acest pacat, dar aceasta nu a oprit procesul de stricare a dintilor lui. Carmuirea lui Dumnezeu se afla dea-supra lui. Prea multe dulciuri cauzeaza stricarea dintilor. Daca iti marturisesti pacatul, partasia ta poate fi restabilita, dar aceasta nu va face sa-ti creasca dinti buni. Intervine aici carmuirea lui Dum-nezeu si tu trebuie sa inveti sa te supui ei. Natural, dintii stricati nu vor mai fi refacuti. Totusi sunt anumite lucruri care, dupa ce mana carmuitoare a lui Dumnezeu a fost indepartata, pot fi refacute.
Dati-mi voie sa folosesc un alt exemplu din biblie: dupa incidentul de la Meriba, cu lovirea stancii (Numeri 20:10-12), Moise si Aron au cazut in mana carmuitoare a lui Dumnezeu. Desi Aron a pacatuit, Dumnezeu i-a ingaduit sa ramana preot si a restabilit partasia cu el. Cu toate acestea, mai tarziu, Dumnezeu i-a spus ca trebuie sa paraseasca aceasta lume si ca nu va intra in tara Canaanului. Nici Moise nu l-a sfintit pe Domnul la stanca. In loc de a vorbi stancii, asa cum Dumnezeu ii poruncise, Moise a lovit-o cu toiagul. Din aceasta cauza, nici el nu a putut sa intre in Canaan. Observati principiul de baza? Este carmuirea lui Dumnezeu. Nu-L mai poti avea pe Dumnezeu pe calea pe care obisnuia sa te trateze inainte. S-ar putea ca tu va trebui sa-ti schimbi calea de acum incolo. S-ar putea ca tu va trebui sa-ti schimbi calea ce ti se parea a fi cea mai buna.
Biblia este plina de astfel de cazuri. Cand poporul lui Israel a ajuns la Cades, in pustia Paran, au trimis iscoade care sa iscodeasca tara (Numeri 13 si 14). Iscoadele au taiat o ramura de vita ce avea un ciorchine de strugure atat de mare, incat a fost nevoie de doi oameni ca sa-l duca. Ei au cunoscut ca in acea tara curgea, intr-adevar, lapte si miere. Dar s-au temut si au refuzat sa intre in tara, din cauza ca vazusera ca oamenii de acolo erau atat de inalti de statura incat israelitii pareau in proprii lor ochi a fi niste lasuste. Drept urmare, cu exceptia lui Iosua si Caleb, care mai tarziu au intrat in tara, toti ceilalti au murit in pustie. Cand au auzit sentinta rostita de Dumnezeu, si-au marturisit pacatul si si-au exprimat dorinta sa intre in tara. Desi Dumnezeu a continuat, intr-adevar, sa se poarte cu har fata de ei si sa-i recunoasca a fi poporul Lui, totusi nu le-a ingaduit sa aibe vreo parte in Canaan. Nu au fost lasati sa intre, caci carmuirea lui Dumnezeu se schimbase. De aceea fratilor, de la inceputul vietii voastre de crestini trebuie sa doriti sa umblati, din prima pana in ultima zi, pe drumul pe care Dumnezeu l-a randuit pentru voi. Nu traiti usuratic; nu pacatuiti! Va rog sa retineti: desi se poate sa capatati indurare, totusi veti descoperi ca Dumnezeu si-a schimbat calea fata de voi. Mana Lui carmuitoare nu slabeste niciodata.
Cu adevarat mana carmuitoare a lui Dumnezeu este ceva cat se poate de serios. Sa ne temem, asadar, caci nu stim cand va cadea asupra noastra mana disciplinara a lui Dumnezeu. S-ar putea ca Dumnezeu sa ingaduie unora sa mearga mai departe nepedepsiti. S-ar putea sa treaca cu vederea razvratirea de zece ori, dar a unsprezecea oara isi intinde in jos mana. Sau mana Lui poate sa se abata chiar de prima data. Noi nu avem cum sa stim cand va cobora mana Lui disciplinara. Carmuirea lui Dumnezeu nu este ceva ce noi putem dirija. Orice El vrea, face.
Din aceasta cauza, fratilor, trebuie, inainte de toate, sa ne dam silinta sa invatam a fi ascultatori de Domnul. Fie ca Domnul sa arate mila si har fata de voi, ca sa nu cadeti in mana carmuitoare a lui Dumnezeu. Daca totusi cadeti in mana Lui carmuitoare, nu va mai impotriviti si nu fiti nesabuiti. Nu incercati sa fugiti, ci ramaneti tati pe principiul de baza al supunerii cu orice pret. Din voi insiva in mod natural, nu veti putea sa va supuneti, dar puteti cere lui Dumnezeu sa va faca in stare de asta. Numai prin indurarea Domnului veti putea razbate pana la capat. "O, Doamne indura-Te de mine ca sa pot rezista pana la capat!" Daca mana carmuitoare nu a cazut asupra ta, cauta cu staruinta indurarea Lui. Daca a cazut deja, daca El a ingaduit sa fii bolnav sau sa treci prin greutati, adu-ti aminte ca nu trebuie niciodata, prin mana ta de carne, sa incerci sa te impotrivesti carmuirii lui Dumnezeu. De indata ce carmuirea lui Dumnezeu cade asupra ta, smereste-te fara zabava sub mana Lui cea tare. Trebuie sa spui: "Doamne, aici esti tu, este lucrarea ta; eu ma supun din toata inima, sunt gata sa primesc aceasta". Cand mana carmuitoare a lui Dumnezeu a cazut asupra lui Iov (ea putea fi evitata), cu cat Iov era mai supus, cu atat mai buna era starea lui; cu cat se lauda cu propria lui dreptate, cu atat situatia devenea tot mai rea.
Slava Domnului, de obicei mana carmuitoare a lui Dumnezeu nu ramane pentru totdeauna asupra cui-va. Eu personal cred ca atunci cand mana carmuitoare a lui Dumnezeu cade asupra unei persoane, uneori rugaciunea adunarii poate usor indeparta aceasta mana. Aceasta este ceea ce e atat de pretios in Iacov in capitolul 5. Acolo Iacov ne spune ca mai-batranii adunarii pot indeparta mana carmuitoare a lui Dumnezeu. El spune: "Si rugaciunea credintei, va salva pe cel bolnav, si Domnul il va ridica; si daca a facut pacate, i se vor ierta". Asadar cand un frate socoteste ca aceasta este calea pentru el, adu-narea se poate ruga pentru el si poate ajuta la indepartarea mainii carmuitoare a lui Dumnezeu de la el.
Imi amintesc ca oadata am auzit-o pe domnisoara Margaret E. Barber spunand un lucru extraordinar de frumos. Un frate, care facuse ceva rau si mai tarziu s-a pocait, a venit sa o vada. Ea i-a spus ur-matoarele: "Nu-i asa ca te-ai pocait si te-ai reintors? Trebuie acum sa te duci la Dumnezeu si sa-i spui: "Odata eu am fost un vas in mana Olarului, dar acum acel vas s-a spart". Nu trebuie sa insisti inaintea Domnului, spunand: "Doamne, indura-te de mine si fa-ma din nou un vas. Eu nu indraznesc sa iti fortez mana. Pentru mine este foarte bine Doamne, daca ma vei face un vas nobil sau un vas de rand".
Oemnii isi inchipuie ca vor fi totdeauna acelasi vas si le-ar placea ca Domnul sa-i faca mai gloriosi, ami nobili. Uneori oamenii chiar cer Domnului sa-i faca un vas mai bun. Sunt perioade cand chiar reusim sa obtinem binecuvantare din blestem. Dar as dori sa va spun un lucru: aceia dintre noi care au fost mult sub tratamentul Domnului, stiu ca adesea cadem in mana lui Dumnezeu, in mana Lui carmuitoare. Noi recunoastem ca prin aceasta mana carmuitoare Dumnezeu ne invata care este voia Lui. Tot ceea ce putem face este sa ne supunem. Nu exista nici o cale de scapare.
Nu trebuie sa luam cu usuratate aceste lucruri. Odata, o sora mi-a cerut parerea in privinta unei casatorii. Eu i-am spus ca, din cate vad eu, ea nu ar trebui sa se casatoreasca cu acel om pentru ca el nu parea a fi un credtin demn de incredere. Totusi ea a insistat, spunand ca are incredere in el. Asa ca s-a casatorit. Dupa opt luni, mi-a scris o scrisoare lunga in care spunea: "Stiu ca am gresit. Nu v-am ascultat si am savarsit o mare eroare. Ce sa fac acum?? Raspunsul meu a fost: "De acum incolo nu ai decat o singura cale, sa te smeresti sub mana lui Dumnezeu. Daca mi-ai scrie a doua oara, nici atunci nu te-as putea ajuta. Nimeni nu te poate ajuta, caci ai cazut sub mana carmuitoare a lui Dumnezeu, nu incerca sa lupti impotriva ei. Daca o vei face, vei fi un vas spart si nu vei mai avea nici un viiotr". Tot in acea scrisoare, i-am spus foarte hotarat ca ar face o greseala sa-mi mai scrie.. Sa retinem deci: nu poate fi nimic mai serios decat carmuirea lui Dumnezeu.
Deseori ma gandes la starea adunarii de astazi. Este ca si cum te-ai duce la casa unui olar si ai gasi pe campul din apropiere multe oale sparte. Asa este starea crestinilor azi. Este cu adevarat, un lucru cat se poate de serios. Repet, trebuie sa ne supunem sub mana tare a lui Dumnezeu.
(va continua....)
Watchman Nee
IERTAREA CARMUITOARE
2. Smeriti-va sub mana tare a lui Dumnezeu
Dumnezeul nostru este Dumnezeul carmuirii. Cateodata, cand pacatuiesti, El nu isi indreapta imediat asupra ta mania Lui carmuitoare. Te lasa pur si simplu sa mergi mai departe. Dar odata mana Sa carmuitoare indreptata asupra ta, nu mai poti face altceva decat sa te smeresti. Nu mai ai nici o cale de scapare, caci El nu este ca omul, care te lasa sa pleci. A avea pacatul iertat, si partasia cu Dumnezeu restabilita este destul de usor. Dar, nu poti sa te indepartezi de disciplina pe care Dumnezeu ti-o aplica in mediul in care traiesti, in casa, in afacerile tale sau in trupul tau. Singurul lucru ce poti sa-l faci este sa inveti sa te smeresti sub mana tare a lui Dumnezeu. Cu cat esti mai smerit sub mana puternica a lui Dumnezeu si cu cat te impotrivesti mai putin, cu atat mai repede se va indeparta mana carmuitoare a lui Dumnezeu de la tine. Daca nu suntem supusi si rabdatori, ci cartim si ne agitam, dati-mi voie sa va spun ca mana carmuitoare a lui Dumnezeu va fi mai greu de indeprtat. Aceasta e o problema cat se poate de serioasa. Cu douazeci de ani in urma, ai facut ceva potrivit propriilor tale ganduri. Astazi te reantalnesti cu acelasi lucru si trebuie sa mananci acel fruct al ratiunii de atunci. Acel lucru a revenit si te-a descoperit. Ce vei face in acest caz? Trebuie sa-ti pleci capul spunand: "Doamne e vina mea!" Trebuie sa te smeresti sub mana tare a lui Dumnezeu si sa nu te importivesti. Cu cat te vei impotrivi mai mult, cu atat mai apasatoare va fi mana lui Dumnezeu. Cu cat te vei impotrivi mai mult mainii carmuitoare a lui Dumnezeu, cu atat mai multe lucruri ti se vor intampla. De indata ce mana carmuitoare a lui Dumnezeu este asupra ta, trebuie sa te smeresti si sa recunosti de buna voie ca aceasta meriti, caci Domnul nu poate sa greseasca. Trebuie sa stai in supunere, sa nu te gandesti la razvratire; nu trebuie nici macar sa cartesti sau sa te nelinistesit.
Daca esti nesupus si te gandesti cum sa scapi de mana lui Dumnezeu, retine, acesta nu este un lucru simplu. Cine poate sa scape de mana lui Dumnezeu? Nu-ti dai seama ca ceea ce ai facut inainte este cauza caderii tale in situatia de astazi? De exemplu, in copilarie, unui frate ii placea sa manance dul-ciuri. A mancat atatea dulciuri, incat dintii i s-au stricat foarte rau. Intr-o zi a devenit constient de in-gaduinta sa fata de propria-i slabiciune si de defectul ei. A cerut lui Dumnezeu sa-i ierte pacatul inga-duintei fata de sine cu privire la consumul prea mare de dulciuri. A obtinut usor iertarea pentru acest pacat, dar aceasta nu a oprit procesul de stricare a dintilor lui. Carmuirea lui Dumnezeu se afla dea-supra lui. Prea multe dulciuri cauzeaza stricarea dintilor. Daca iti marturisesti pacatul, partasia ta poate fi restabilita, dar aceasta nu va face sa-ti creasca dinti buni. Intervine aici carmuirea lui Dum-nezeu si tu trebuie sa inveti sa te supui ei. Natural, dintii stricati nu vor mai fi refacuti. Totusi sunt anumite lucruri care, dupa ce mana carmuitoare a lui Dumnezeu a fost indepartata, pot fi refacute.
Dati-mi voie sa folosesc un alt exemplu din biblie: dupa incidentul de la Meriba, cu lovirea stancii (Numeri 20:10-12), Moise si Aron au cazut in mana carmuitoare a lui Dumnezeu. Desi Aron a pacatuit, Dumnezeu i-a ingaduit sa ramana preot si a restabilit partasia cu el. Cu toate acestea, mai tarziu, Dumnezeu i-a spus ca trebuie sa paraseasca aceasta lume si ca nu va intra in tara Canaanului. Nici Moise nu l-a sfintit pe Domnul la stanca. In loc de a vorbi stancii, asa cum Dumnezeu ii poruncise, Moise a lovit-o cu toiagul. Din aceasta cauza, nici el nu a putut sa intre in Canaan. Observati principiul de baza? Este carmuirea lui Dumnezeu. Nu-L mai poti avea pe Dumnezeu pe calea pe care obisnuia sa te trateze inainte. S-ar putea ca tu va trebui sa-ti schimbi calea de acum incolo. S-ar putea ca tu va trebui sa-ti schimbi calea ce ti se parea a fi cea mai buna.
Biblia este plina de astfel de cazuri. Cand poporul lui Israel a ajuns la Cades, in pustia Paran, au trimis iscoade care sa iscodeasca tara (Numeri 13 si 14). Iscoadele au taiat o ramura de vita ce avea un ciorchine de strugure atat de mare, incat a fost nevoie de doi oameni ca sa-l duca. Ei au cunoscut ca in acea tara curgea, intr-adevar, lapte si miere. Dar s-au temut si au refuzat sa intre in tara, din cauza ca vazusera ca oamenii de acolo erau atat de inalti de statura incat israelitii pareau in proprii lor ochi a fi niste lasuste. Drept urmare, cu exceptia lui Iosua si Caleb, care mai tarziu au intrat in tara, toti ceilalti au murit in pustie. Cand au auzit sentinta rostita de Dumnezeu, si-au marturisit pacatul si si-au exprimat dorinta sa intre in tara. Desi Dumnezeu a continuat, intr-adevar, sa se poarte cu har fata de ei si sa-i recunoasca a fi poporul Lui, totusi nu le-a ingaduit sa aibe vreo parte in Canaan. Nu au fost lasati sa intre, caci carmuirea lui Dumnezeu se schimbase. De aceea fratilor, de la inceputul vietii voastre de crestini trebuie sa doriti sa umblati, din prima pana in ultima zi, pe drumul pe care Dumnezeu l-a randuit pentru voi. Nu traiti usuratic; nu pacatuiti! Va rog sa retineti: desi se poate sa capatati indurare, totusi veti descoperi ca Dumnezeu si-a schimbat calea fata de voi. Mana Lui carmuitoare nu slabeste niciodata.
Cu adevarat mana carmuitoare a lui Dumnezeu este ceva cat se poate de serios. Sa ne temem, asadar, caci nu stim cand va cadea asupra noastra mana disciplinara a lui Dumnezeu. S-ar putea ca Dumnezeu sa ingaduie unora sa mearga mai departe nepedepsiti. S-ar putea sa treaca cu vederea razvratirea de zece ori, dar a unsprezecea oara isi intinde in jos mana. Sau mana Lui poate sa se abata chiar de prima data. Noi nu avem cum sa stim cand va cobora mana Lui disciplinara. Carmuirea lui Dumnezeu nu este ceva ce noi putem dirija. Orice El vrea, face.
Din aceasta cauza, fratilor, trebuie, inainte de toate, sa ne dam silinta sa invatam a fi ascultatori de Domnul. Fie ca Domnul sa arate mila si har fata de voi, ca sa nu cadeti in mana carmuitoare a lui Dumnezeu. Daca totusi cadeti in mana Lui carmuitoare, nu va mai impotriviti si nu fiti nesabuiti. Nu incercati sa fugiti, ci ramaneti tati pe principiul de baza al supunerii cu orice pret. Din voi insiva in mod natural, nu veti putea sa va supuneti, dar puteti cere lui Dumnezeu sa va faca in stare de asta. Numai prin indurarea Domnului veti putea razbate pana la capat. "O, Doamne indura-Te de mine ca sa pot rezista pana la capat!" Daca mana carmuitoare nu a cazut asupra ta, cauta cu staruinta indurarea Lui. Daca a cazut deja, daca El a ingaduit sa fii bolnav sau sa treci prin greutati, adu-ti aminte ca nu trebuie niciodata, prin mana ta de carne, sa incerci sa te impotrivesti carmuirii lui Dumnezeu. De indata ce carmuirea lui Dumnezeu cade asupra ta, smereste-te fara zabava sub mana Lui cea tare. Trebuie sa spui: "Doamne, aici esti tu, este lucrarea ta; eu ma supun din toata inima, sunt gata sa primesc aceasta". Cand mana carmuitoare a lui Dumnezeu a cazut asupra lui Iov (ea putea fi evitata), cu cat Iov era mai supus, cu atat mai buna era starea lui; cu cat se lauda cu propria lui dreptate, cu atat situatia devenea tot mai rea.
Slava Domnului, de obicei mana carmuitoare a lui Dumnezeu nu ramane pentru totdeauna asupra cui-va. Eu personal cred ca atunci cand mana carmuitoare a lui Dumnezeu cade asupra unei persoane, uneori rugaciunea adunarii poate usor indeparta aceasta mana. Aceasta este ceea ce e atat de pretios in Iacov in capitolul 5. Acolo Iacov ne spune ca mai-batranii adunarii pot indeparta mana carmuitoare a lui Dumnezeu. El spune: "Si rugaciunea credintei, va salva pe cel bolnav, si Domnul il va ridica; si daca a facut pacate, i se vor ierta". Asadar cand un frate socoteste ca aceasta este calea pentru el, adu-narea se poate ruga pentru el si poate ajuta la indepartarea mainii carmuitoare a lui Dumnezeu de la el.
Imi amintesc ca oadata am auzit-o pe domnisoara Margaret E. Barber spunand un lucru extraordinar de frumos. Un frate, care facuse ceva rau si mai tarziu s-a pocait, a venit sa o vada. Ea i-a spus ur-matoarele: "Nu-i asa ca te-ai pocait si te-ai reintors? Trebuie acum sa te duci la Dumnezeu si sa-i spui: "Odata eu am fost un vas in mana Olarului, dar acum acel vas s-a spart". Nu trebuie sa insisti inaintea Domnului, spunand: "Doamne, indura-te de mine si fa-ma din nou un vas. Eu nu indraznesc sa iti fortez mana. Pentru mine este foarte bine Doamne, daca ma vei face un vas nobil sau un vas de rand".
Oemnii isi inchipuie ca vor fi totdeauna acelasi vas si le-ar placea ca Domnul sa-i faca mai gloriosi, ami nobili. Uneori oamenii chiar cer Domnului sa-i faca un vas mai bun. Sunt perioade cand chiar reusim sa obtinem binecuvantare din blestem. Dar as dori sa va spun un lucru: aceia dintre noi care au fost mult sub tratamentul Domnului, stiu ca adesea cadem in mana lui Dumnezeu, in mana Lui carmuitoare. Noi recunoastem ca prin aceasta mana carmuitoare Dumnezeu ne invata care este voia Lui. Tot ceea ce putem face este sa ne supunem. Nu exista nici o cale de scapare.
Nu trebuie sa luam cu usuratate aceste lucruri. Odata, o sora mi-a cerut parerea in privinta unei casatorii. Eu i-am spus ca, din cate vad eu, ea nu ar trebui sa se casatoreasca cu acel om pentru ca el nu parea a fi un credtin demn de incredere. Totusi ea a insistat, spunand ca are incredere in el. Asa ca s-a casatorit. Dupa opt luni, mi-a scris o scrisoare lunga in care spunea: "Stiu ca am gresit. Nu v-am ascultat si am savarsit o mare eroare. Ce sa fac acum?? Raspunsul meu a fost: "De acum incolo nu ai decat o singura cale, sa te smeresti sub mana lui Dumnezeu. Daca mi-ai scrie a doua oara, nici atunci nu te-as putea ajuta. Nimeni nu te poate ajuta, caci ai cazut sub mana carmuitoare a lui Dumnezeu, nu incerca sa lupti impotriva ei. Daca o vei face, vei fi un vas spart si nu vei mai avea nici un viiotr". Tot in acea scrisoare, i-am spus foarte hotarat ca ar face o greseala sa-mi mai scrie.. Sa retinem deci: nu poate fi nimic mai serios decat carmuirea lui Dumnezeu.
Deseori ma gandes la starea adunarii de astazi. Este ca si cum te-ai duce la casa unui olar si ai gasi pe campul din apropiere multe oale sparte. Asa este starea crestinilor azi. Este cu adevarat, un lucru cat se poate de serios. Repet, trebuie sa ne supunem sub mana tare a lui Dumnezeu.
(va continua....)
Watchman Nee
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu