MARGARITAR...
O PREDICA NEROSTITA...
Un anumit profesor de la o universitate anume era destul de faimos si admirat mult. Intr-una din zile statea la biroul lui. Pe masa erau multe, multe cari; lipsea insa o carte: Biblia. De fapt el se pregatea pentru o predica pe care urma sa o rosteasca in utmatoarea zi - duminica. -, deoarece fusese invitat sa vorbeasca la capela universitatii. Era constient ca multi erau acolo pentru a-l asculta. Rectorul, ceilalti profesori si o multime de studenti urmau sa fie prezenti la slujba. Chiar si specialisti faimosi si oameni de afaceri din oras urmau sa fie prezenti pentru a-l auzi. Acea capela magnifica era renumita pentru muzica excelenta din timpul slujbei de dimineata; din aceasta pricina, si oameni din inalta societate erau prezenti. Astfel profesorul, a simtit ca trebuia sa faca tot ce ii statea in putinta pentru pregatirea predicii. Stia ca era bine cunoscut. Unii dintre colegii lui predicasera acolo inaintea lui si au fost aspru criticati. Nu trebuia sa faca aceeasi greseala. Trebuia sa spuna ceva inedit si, totusi actual. In mod evident, el cauta lauda oamenilor si nu aprobarea lui Dumnezeu.
Statea acolo , acoperindu-si capul cu mainile, vorbind incet cu sine din cand in cand. Dupa un timp a raspuns: "Am gasit!" A luat o foaie de hartie si a scris cateva litere pe ea: "O noua invatatura". Si-a spus: "Acesta va fi discursul subiectului meu - O noua invatatura". Cu doua saptamani inainte un predicator a predicat acolo si nimeni nu l-a criticat pentru tendinta lui spre vechea scoala de gandire.Unele lucruri pe care le-a spus au fost luate in batjocura de oameni. Cei mai tineti l-au catalogat ca fiind "de moda veche". Acum acest profesor se pregatea sa vorbeasca despre o Idee Noua: va avea ocazia sa combata tot ceea ce a spus predicatorul anterior. Stia in mod sigur ce i-ar placea audientei sa auda.
S-a apucat, asadar sa scrie despre ceea ce intentiona sa vorbeasca. Avea nevoie bineinteles, de un verset din Scriptura, pentru ca, potrivit obiceiului de la capela universitatii, trebuia folosit cel putin un verset din scriptura, ca sa serveasca drept baza a serviciului de dimineata din Ziua Domnului. Ce verset din Scriptura sa aleaga? In cele din urma a ales Faptele Apostolilor 17:19 (ASV) care spune: "Prin urmare l-au luat (pe Pavel) si l-au dus in Areopag, spunandu-i: "... putem sti care este aceasta invatatura noua pe care o prezinti?" Profesorul si-a spus: "Ce noroc ca am ales acest verset, deoarece am acum ocazia sa-mi etalez cateva din cunostintele mele de istorie si literatura greaca", si repede a scris versetu.
Dupa ce a scris ceva despre colina Areopagului si despre diversele curente folozofice grecesti, a inceput sa noteze prima parte a predicii lui:"Vechea gandire". A scris: "In ceea ce priveste religia, existau concepte invechite, dar, in lumina cercetarilor stiintifice moderne, aceste vechi concepte nu mai pot fi acceptate in vremurile noastre noi. Ceea ce stramosii nostri au crezut este astazi prea demodat; sunt lucruri care nu se potrivesc noii generatii. Daca teologii mari din trecut, ar fi aici astazi, si ei ar respinge vechea lor credinta, si ar adera la noua noastra invatatura".
Care erau aceste vechi concepte? Aici avea ocazia sa combata ceea ce spusese predicatorul anterior. S-a gandit sa caute in aceasta asa numita infailibila carte sau persoana fara cusur. Nici chiar Cristos nu a fost fara greseli; si El a avut defecte". Si a continuat: "Sa spunem ca Isus s-a nascut dintr-o fecioara. Aceasta credinta nu poate fi explicata de stiinta. Nu este nici o dovada despre asa ceva in istoria lumii; prin urmare, este doar o legenda. Iar, in ceea ce priveste invierea, si acest concept este contrazis de mari invatati, iar stiinta nu cunoaste asa ceva. Oamenii inteligenti nu au nici o indoiala ca asanumita inviere a lui Isus nu se refera, in realitate, la faptul ca El a inviat din morti, ci mai degraba la modul Lui de a trai, la personalitatea Lui, la invatatura Lui si la exemplul Lui. Vechea gandire sugereaza ca dupa moarte este raiul si mai este si "un loc al judecatii" (a folosit aceasta expresie ca inlocuitor pentru iad). O astfel de credinta invechita, este de asemenea, in afara ratiunii. Nu stim ce se afla in viitor. Este posibil sa existe o alta viata dupa moarte, dar cu nici un chip nu poate fi ceva de genul vietii de dincolo despre care vorbeste biblia, deoarece nu putem fi siguri de aceasta".
Toate aceste cuvinte constituiau prima sectiune a predicii lui scrise. Urma acum sa scrie a doua sectiune intitulata "Noua invatatura". A scris, deci: "Noi suntem ca atenienii din vechime, cautand mereu lucruri noi. Suntem inca in procesul de cautare". Pe masura ce asternea pe hartie aceasta teologie noua, revolutionara, ii veneau tot mai multe idei.
Cum scria el, dintr-o data maini micute i-au imbratisat gatul. Era singura lui fiica in varta de unsprezece ani. A intrat in biroul lui, dar tatal ei nu i-a acordat atentie. Ea i-a spus: "Tata, pranzul este gata. Mama te-a chemat deja de trei ori. Ne-am gandit ca ai adormit". Aratand spre ciorna lui, a zis: "Nu am adormit. Am fost foarte ocupat. Stii tu ca tatal tau urmeaza sa predice in capela mare duminica urmatoare?"
La masa nu a vorbit despre nimic altceva decat despre predica lui: cum si-a gasit subiectul si ca va trebui sa-si petreaca toata dupa-masa si toata seara pentru a-si termina predica. In acel moment, insa, fiica lui i-a spus: "Dar tati! Mi-ai primis deja ca in dupamasa asta ma vei duce pe deal. Cum ramane cu asta? Te rog tati, du-ma pe deal!" Tatal a dat din cap spunand: "Mi-e teama ca va trebui sa astepti pana saptamana urmatoare, adica dupa ce imi voi fi tinut predica. Imi pare sincer rau, dar astazi e deja miercuri. Pe langa orele mele de curs va trebui sa-mi petrectot timpul care imi ramane pentru a-mi pregati predica". Fiica lui a fost foarte dezamagita si aproape a izbucnit in plans. In acel moment mama ei a incercat sa o mangaie spunandu-i: "Tatal tau te va duce cu siguranta pe deal ca sa vezi cimitirul si vechea ferma".
In acea dupa-masa profesorul a fost ocupat pana la miezul noptii cu scrierea predicii. De cateva ori si-a refacut schita. In cele din urma a spus: "Acum pot sa-mi termin schita. Maine, poimaine si sambata o voi studia si o voi memora in intregime". Spunand aceasta a parasit biroul si a mers in dormitorul lui sa se culce.
In dimineata urmatoare sotia lui a venit la el mai devreme decat de obicei si l-a instiintat ca fiica lor nu a dormit bine in noaptea anterioara si ca avea fenra. Probabil ca ceva nu era in regula cu fierea ei, dar ii daduse deja medicamentul pe care il lua de obicei pentru aceasta problema. Imediat, el a mers sa-si vada fetita, iar aceasta a spus: "Tati, daca m-ai fi dus pe deal sa vad cimitirul si ferma, nu as fi bolnava in dimineata aceasta". Sarutand-o a spus: "Saptamana urmatoare te voi duce acolo".
S-a intors in boroul lui si s-a apucat din nou de lucru la predica despre Noua Invatatura pe care urma sa o predice. Avea un curs la ora doua dupa-masa, dar acum se concentra asupra predicii. Pe la pranz, sotia lui abatut la usa biroului si a intrat spunand: "Nu vreau sa te deranjez, dar Carolina (numele fetitei) pare sa fie grav bolnava. Febra i s-a urvat l 39,5gr C. Pomeneste mereu de mersul pe deal. Acum este inconstienta". Imedita, tatal a telefonat doctorului, rugandu-l sa vina fara intarziere. Dupa pranz a sosit docotrul. A examinat-o pe fetita si a spus ca boala este foarte grava: temperatura era foarte ridicata, iar gatul ii era inflamat. Spre seara, doctorul a revenit. Starea copilei se inrautatise, si a diagnosticat-o cu difterie. I-a dat un vaccin impotriva acestei boli. Dar rezistenta fizica a fetitei era scazuta acum; febra mare nu a cedat de lor pe tot parcursul noptii. Parintii ei au vegheat-o, fiind foarte nelinistiti. Tatal (profesorul), fugea des in biroul lui, ingenunchia inaintea mesei pe care era schita cu predica. In ascuns varsa lacrimi, strigand cu glas tare: "O, Dumnezeule, daca auzi cu adevarat rugaciunile, te rog salveaza-mi copilul, singurul meu copil, pe Carolina!"
A doua zi dimineata devreme, doctorul a venit din nousa o vada. A fost dezamagit in timp ce o exa-mina. Copila nu era bine. A chemat si alti foctori sa o consulte. Copila respira greusi murmura dese-ori: "Tati, du-te pe deal!". Fetele doctorilor au devenit sumbre si au decis sa ramana acolo cateva ore.
Profesorul s-a reantors din biroul lui. A vrut sa se roage dar nu se putea ruga. Dupa o ora, un doctor in varsta, care era crestin, a batut la usa biroului. Profesorul s-a ridicat repede si a intrebat: "Doctore, cum este? Ati vindecat-o? Se va face bine?" Batranul l- privit fara sa spuna nimic si , dupa un timp, si-a plecat capul. In cele din urma a spus: "Profesore, vino sa-i vezi fata zambitoare. Cat este de dulce! Crestinii considera ca acest lucru este frumos." Inainte sa termine doctorul de vorbit, profesorul a alergat spre camera fiicei bolnave. Copila zacea acolo cu ochii inchisi, dar fata ii era inseninata de un zambet. Era moarta.
Aceasta veste trista s-a raspandit cu repeziciune. Printre studentii profesorului, erau cativa care aveau cu adevarat ravna pentru Domnul. Seara s-au adunat in fata ferestrei de la biroul profesorului si au inceput sa cante incet<.
Ramai cu mine caci e pe inserat
Umbrele noptii m-au infasurat,
Si orice sprijin si ajutor s-au dus,
Ramai cu mine, Tu ajutor de sus.
Grabiti se-ndreapta anii spre sfarsit,
Si-a lumii stralucire a palit.
Se schimba tot si piere ca un fum,
Tu nu te schimbi - ramai cu min' si-acum!
Ei nu stiau ca profesorul statea la masa din biroul lui. Schita cu predica era aruncata deoparte si toate cartile din care studiase erau puse inapoi pe rafturi. In mainile lui tinea acum doar o Biblie. Fara sa-si dea seama a deschis-o pentru a citi un pasaj din ea (in acel moment ochii ii erau plini de lacrimi): "Sa nu vi se tulbure inima. Aveti credinta in Dumnezeu si aveti credinta in Mine. In casa Tatalui Meu sunt multe locasuri. Daca nu ar fi asa v-as fi spus. Eu Ma duc sa va pregatesc un lo. Si dupa ce Ma voi duce si va voi pregati un loc, Ma voi intoarce si va voi lua cu Mine, ca aolo unde sunt Eu sa fiti si voi". (Ioan 14:1-3)
In acel moment a auzit cantarea de afara (intre timp el plangea in tacere).
Credinta ta tine-o inaintea Mea,
Cand ochii mei se-nchid, sa-mi fie stea
Pamantu-l las, rasar zorii de sus,
Si-n moarte Tu ramai cu min'Isus!
Si-a deschis Biblia si a citit din nou: "Isus i-a zis: "Eu sunt Invierea si Viata. Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit va trai. Si oricine traieste si crede in Mine nu va muri niciodata. Crezi tu lucrul acesta?" (Ioan 11:25-26). Cu o voce tremuranda a strigat: "O, Doamne, cred!" I s-au deschis imediat ochii. A vazut desertaciunea acestei noi invataturi; in adancul inimii lui simtea ca aceasta invatatura noua nu ii dadea nici nadejde, nici mangaiere. Lucrurile in care crezuse inainte nu ii dadeau viata, nadejde, mangaiere in acest timp de durere. A ingenunchiat ca sa se roage. Ah, ce rugaciune! Si-a marturisit vina si s-a aruncat in bratele Domnului sa, care l-a iertat.
Luni dimineata au mers pe deal.Sicriul in care a fos pusa fetita era acoperit cu flori albe. Patru profesori purtau sicriul. Predicatorul a citit din biblie: "Iata in adevar ce va spunem prin cuvantul Domnului: noi cei vii, care vom ramane pana la venirea Domnului, nu vom lua inaintea celor adormiti. Caci insusi Domnul, cu un strigat, cu glasul unui arhanghel si cu trambita lui Dumnezeu, Se va cobora din cer, si intai vor invia cei morti in Cristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi ramas, vom fi rapiti toti impreuna cu ei in nori ca sa intampinam pe Domnul in vazduh; si astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mangaiati-va dar cu aceste cuvinte". (1Tesaloniceni 4:15-18).
Dupa ce siciriul a fost oborat in mormant, tatal a venit in fata, cu capul aplecat si, stand inaintea multimii, a spus: "Prieteni, copilul meu preaiubit a plecat. Ea este acum cu Domnul care a murit pentru ea. Vreau sa-l marturisesc pe acest Domn ca Mantuitor al meu inaintea acestui mormant deschis. Domnul a parasit slava cerului si a coborat pe acest pamant ca sa moara pentru pacatele noastre. A fost ingropat si a treia zi a inviat: El a venit sa ne duca la Sine, in glorie. Atunci imi voi strange din nou copilul la pieptul meu. Am respins constant aceasta credinta inaintea studentilor si colegilor mei, dar acum El este singura credinta care imi ofera pace si speranta".
Watchman Nee
O PREDICA NEROSTITA...
Un anumit profesor de la o universitate anume era destul de faimos si admirat mult. Intr-una din zile statea la biroul lui. Pe masa erau multe, multe cari; lipsea insa o carte: Biblia. De fapt el se pregatea pentru o predica pe care urma sa o rosteasca in utmatoarea zi - duminica. -, deoarece fusese invitat sa vorbeasca la capela universitatii. Era constient ca multi erau acolo pentru a-l asculta. Rectorul, ceilalti profesori si o multime de studenti urmau sa fie prezenti la slujba. Chiar si specialisti faimosi si oameni de afaceri din oras urmau sa fie prezenti pentru a-l auzi. Acea capela magnifica era renumita pentru muzica excelenta din timpul slujbei de dimineata; din aceasta pricina, si oameni din inalta societate erau prezenti. Astfel profesorul, a simtit ca trebuia sa faca tot ce ii statea in putinta pentru pregatirea predicii. Stia ca era bine cunoscut. Unii dintre colegii lui predicasera acolo inaintea lui si au fost aspru criticati. Nu trebuia sa faca aceeasi greseala. Trebuia sa spuna ceva inedit si, totusi actual. In mod evident, el cauta lauda oamenilor si nu aprobarea lui Dumnezeu.
Statea acolo , acoperindu-si capul cu mainile, vorbind incet cu sine din cand in cand. Dupa un timp a raspuns: "Am gasit!" A luat o foaie de hartie si a scris cateva litere pe ea: "O noua invatatura". Si-a spus: "Acesta va fi discursul subiectului meu - O noua invatatura". Cu doua saptamani inainte un predicator a predicat acolo si nimeni nu l-a criticat pentru tendinta lui spre vechea scoala de gandire.Unele lucruri pe care le-a spus au fost luate in batjocura de oameni. Cei mai tineti l-au catalogat ca fiind "de moda veche". Acum acest profesor se pregatea sa vorbeasca despre o Idee Noua: va avea ocazia sa combata tot ceea ce a spus predicatorul anterior. Stia in mod sigur ce i-ar placea audientei sa auda.
S-a apucat, asadar sa scrie despre ceea ce intentiona sa vorbeasca. Avea nevoie bineinteles, de un verset din Scriptura, pentru ca, potrivit obiceiului de la capela universitatii, trebuia folosit cel putin un verset din scriptura, ca sa serveasca drept baza a serviciului de dimineata din Ziua Domnului. Ce verset din Scriptura sa aleaga? In cele din urma a ales Faptele Apostolilor 17:19 (ASV) care spune: "Prin urmare l-au luat (pe Pavel) si l-au dus in Areopag, spunandu-i: "... putem sti care este aceasta invatatura noua pe care o prezinti?" Profesorul si-a spus: "Ce noroc ca am ales acest verset, deoarece am acum ocazia sa-mi etalez cateva din cunostintele mele de istorie si literatura greaca", si repede a scris versetu.
Dupa ce a scris ceva despre colina Areopagului si despre diversele curente folozofice grecesti, a inceput sa noteze prima parte a predicii lui:"Vechea gandire". A scris: "In ceea ce priveste religia, existau concepte invechite, dar, in lumina cercetarilor stiintifice moderne, aceste vechi concepte nu mai pot fi acceptate in vremurile noastre noi. Ceea ce stramosii nostri au crezut este astazi prea demodat; sunt lucruri care nu se potrivesc noii generatii. Daca teologii mari din trecut, ar fi aici astazi, si ei ar respinge vechea lor credinta, si ar adera la noua noastra invatatura".
Care erau aceste vechi concepte? Aici avea ocazia sa combata ceea ce spusese predicatorul anterior. S-a gandit sa caute in aceasta asa numita infailibila carte sau persoana fara cusur. Nici chiar Cristos nu a fost fara greseli; si El a avut defecte". Si a continuat: "Sa spunem ca Isus s-a nascut dintr-o fecioara. Aceasta credinta nu poate fi explicata de stiinta. Nu este nici o dovada despre asa ceva in istoria lumii; prin urmare, este doar o legenda. Iar, in ceea ce priveste invierea, si acest concept este contrazis de mari invatati, iar stiinta nu cunoaste asa ceva. Oamenii inteligenti nu au nici o indoiala ca asanumita inviere a lui Isus nu se refera, in realitate, la faptul ca El a inviat din morti, ci mai degraba la modul Lui de a trai, la personalitatea Lui, la invatatura Lui si la exemplul Lui. Vechea gandire sugereaza ca dupa moarte este raiul si mai este si "un loc al judecatii" (a folosit aceasta expresie ca inlocuitor pentru iad). O astfel de credinta invechita, este de asemenea, in afara ratiunii. Nu stim ce se afla in viitor. Este posibil sa existe o alta viata dupa moarte, dar cu nici un chip nu poate fi ceva de genul vietii de dincolo despre care vorbeste biblia, deoarece nu putem fi siguri de aceasta".
Toate aceste cuvinte constituiau prima sectiune a predicii lui scrise. Urma acum sa scrie a doua sectiune intitulata "Noua invatatura". A scris, deci: "Noi suntem ca atenienii din vechime, cautand mereu lucruri noi. Suntem inca in procesul de cautare". Pe masura ce asternea pe hartie aceasta teologie noua, revolutionara, ii veneau tot mai multe idei.
Cum scria el, dintr-o data maini micute i-au imbratisat gatul. Era singura lui fiica in varta de unsprezece ani. A intrat in biroul lui, dar tatal ei nu i-a acordat atentie. Ea i-a spus: "Tata, pranzul este gata. Mama te-a chemat deja de trei ori. Ne-am gandit ca ai adormit". Aratand spre ciorna lui, a zis: "Nu am adormit. Am fost foarte ocupat. Stii tu ca tatal tau urmeaza sa predice in capela mare duminica urmatoare?"
La masa nu a vorbit despre nimic altceva decat despre predica lui: cum si-a gasit subiectul si ca va trebui sa-si petreaca toata dupa-masa si toata seara pentru a-si termina predica. In acel moment, insa, fiica lui i-a spus: "Dar tati! Mi-ai primis deja ca in dupamasa asta ma vei duce pe deal. Cum ramane cu asta? Te rog tati, du-ma pe deal!" Tatal a dat din cap spunand: "Mi-e teama ca va trebui sa astepti pana saptamana urmatoare, adica dupa ce imi voi fi tinut predica. Imi pare sincer rau, dar astazi e deja miercuri. Pe langa orele mele de curs va trebui sa-mi petrectot timpul care imi ramane pentru a-mi pregati predica". Fiica lui a fost foarte dezamagita si aproape a izbucnit in plans. In acel moment mama ei a incercat sa o mangaie spunandu-i: "Tatal tau te va duce cu siguranta pe deal ca sa vezi cimitirul si vechea ferma".
In acea dupa-masa profesorul a fost ocupat pana la miezul noptii cu scrierea predicii. De cateva ori si-a refacut schita. In cele din urma a spus: "Acum pot sa-mi termin schita. Maine, poimaine si sambata o voi studia si o voi memora in intregime". Spunand aceasta a parasit biroul si a mers in dormitorul lui sa se culce.
In dimineata urmatoare sotia lui a venit la el mai devreme decat de obicei si l-a instiintat ca fiica lor nu a dormit bine in noaptea anterioara si ca avea fenra. Probabil ca ceva nu era in regula cu fierea ei, dar ii daduse deja medicamentul pe care il lua de obicei pentru aceasta problema. Imediat, el a mers sa-si vada fetita, iar aceasta a spus: "Tati, daca m-ai fi dus pe deal sa vad cimitirul si ferma, nu as fi bolnava in dimineata aceasta". Sarutand-o a spus: "Saptamana urmatoare te voi duce acolo".
S-a intors in boroul lui si s-a apucat din nou de lucru la predica despre Noua Invatatura pe care urma sa o predice. Avea un curs la ora doua dupa-masa, dar acum se concentra asupra predicii. Pe la pranz, sotia lui abatut la usa biroului si a intrat spunand: "Nu vreau sa te deranjez, dar Carolina (numele fetitei) pare sa fie grav bolnava. Febra i s-a urvat l 39,5gr C. Pomeneste mereu de mersul pe deal. Acum este inconstienta". Imedita, tatal a telefonat doctorului, rugandu-l sa vina fara intarziere. Dupa pranz a sosit docotrul. A examinat-o pe fetita si a spus ca boala este foarte grava: temperatura era foarte ridicata, iar gatul ii era inflamat. Spre seara, doctorul a revenit. Starea copilei se inrautatise, si a diagnosticat-o cu difterie. I-a dat un vaccin impotriva acestei boli. Dar rezistenta fizica a fetitei era scazuta acum; febra mare nu a cedat de lor pe tot parcursul noptii. Parintii ei au vegheat-o, fiind foarte nelinistiti. Tatal (profesorul), fugea des in biroul lui, ingenunchia inaintea mesei pe care era schita cu predica. In ascuns varsa lacrimi, strigand cu glas tare: "O, Dumnezeule, daca auzi cu adevarat rugaciunile, te rog salveaza-mi copilul, singurul meu copil, pe Carolina!"
A doua zi dimineata devreme, doctorul a venit din nousa o vada. A fost dezamagit in timp ce o exa-mina. Copila nu era bine. A chemat si alti foctori sa o consulte. Copila respira greusi murmura dese-ori: "Tati, du-te pe deal!". Fetele doctorilor au devenit sumbre si au decis sa ramana acolo cateva ore.
Profesorul s-a reantors din biroul lui. A vrut sa se roage dar nu se putea ruga. Dupa o ora, un doctor in varsta, care era crestin, a batut la usa biroului. Profesorul s-a ridicat repede si a intrebat: "Doctore, cum este? Ati vindecat-o? Se va face bine?" Batranul l- privit fara sa spuna nimic si , dupa un timp, si-a plecat capul. In cele din urma a spus: "Profesore, vino sa-i vezi fata zambitoare. Cat este de dulce! Crestinii considera ca acest lucru este frumos." Inainte sa termine doctorul de vorbit, profesorul a alergat spre camera fiicei bolnave. Copila zacea acolo cu ochii inchisi, dar fata ii era inseninata de un zambet. Era moarta.
Aceasta veste trista s-a raspandit cu repeziciune. Printre studentii profesorului, erau cativa care aveau cu adevarat ravna pentru Domnul. Seara s-au adunat in fata ferestrei de la biroul profesorului si au inceput sa cante incet<.
Ramai cu mine caci e pe inserat
Umbrele noptii m-au infasurat,
Si orice sprijin si ajutor s-au dus,
Ramai cu mine, Tu ajutor de sus.
Grabiti se-ndreapta anii spre sfarsit,
Si-a lumii stralucire a palit.
Se schimba tot si piere ca un fum,
Tu nu te schimbi - ramai cu min' si-acum!
Ei nu stiau ca profesorul statea la masa din biroul lui. Schita cu predica era aruncata deoparte si toate cartile din care studiase erau puse inapoi pe rafturi. In mainile lui tinea acum doar o Biblie. Fara sa-si dea seama a deschis-o pentru a citi un pasaj din ea (in acel moment ochii ii erau plini de lacrimi): "Sa nu vi se tulbure inima. Aveti credinta in Dumnezeu si aveti credinta in Mine. In casa Tatalui Meu sunt multe locasuri. Daca nu ar fi asa v-as fi spus. Eu Ma duc sa va pregatesc un lo. Si dupa ce Ma voi duce si va voi pregati un loc, Ma voi intoarce si va voi lua cu Mine, ca aolo unde sunt Eu sa fiti si voi". (Ioan 14:1-3)
In acel moment a auzit cantarea de afara (intre timp el plangea in tacere).
Credinta ta tine-o inaintea Mea,
Cand ochii mei se-nchid, sa-mi fie stea
Pamantu-l las, rasar zorii de sus,
Si-n moarte Tu ramai cu min'Isus!
Si-a deschis Biblia si a citit din nou: "Isus i-a zis: "Eu sunt Invierea si Viata. Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit va trai. Si oricine traieste si crede in Mine nu va muri niciodata. Crezi tu lucrul acesta?" (Ioan 11:25-26). Cu o voce tremuranda a strigat: "O, Doamne, cred!" I s-au deschis imediat ochii. A vazut desertaciunea acestei noi invataturi; in adancul inimii lui simtea ca aceasta invatatura noua nu ii dadea nici nadejde, nici mangaiere. Lucrurile in care crezuse inainte nu ii dadeau viata, nadejde, mangaiere in acest timp de durere. A ingenunchiat ca sa se roage. Ah, ce rugaciune! Si-a marturisit vina si s-a aruncat in bratele Domnului sa, care l-a iertat.
Luni dimineata au mers pe deal.Sicriul in care a fos pusa fetita era acoperit cu flori albe. Patru profesori purtau sicriul. Predicatorul a citit din biblie: "Iata in adevar ce va spunem prin cuvantul Domnului: noi cei vii, care vom ramane pana la venirea Domnului, nu vom lua inaintea celor adormiti. Caci insusi Domnul, cu un strigat, cu glasul unui arhanghel si cu trambita lui Dumnezeu, Se va cobora din cer, si intai vor invia cei morti in Cristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi ramas, vom fi rapiti toti impreuna cu ei in nori ca sa intampinam pe Domnul in vazduh; si astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mangaiati-va dar cu aceste cuvinte". (1Tesaloniceni 4:15-18).
Dupa ce siciriul a fost oborat in mormant, tatal a venit in fata, cu capul aplecat si, stand inaintea multimii, a spus: "Prieteni, copilul meu preaiubit a plecat. Ea este acum cu Domnul care a murit pentru ea. Vreau sa-l marturisesc pe acest Domn ca Mantuitor al meu inaintea acestui mormant deschis. Domnul a parasit slava cerului si a coborat pe acest pamant ca sa moara pentru pacatele noastre. A fost ingropat si a treia zi a inviat: El a venit sa ne duca la Sine, in glorie. Atunci imi voi strange din nou copilul la pieptul meu. Am respins constant aceasta credinta inaintea studentilor si colegilor mei, dar acum El este singura credinta care imi ofera pace si speranta".
Watchman Nee
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu