MARGARITAR...
O VIZIUNE A VIETII NOI
"De aeea imparate Agripa, nu am fost neascultator fata de viziunea cereasca." (Fapte 26:19,AV)
V-ati putea gandi ca acea viziune a fost fata lui Cristos, dar o intelegere mai profunda ne va face sa vedem ca viziunea unei vieti noi a fost cea care a stralucit dintr-o data in inima lui Pavel. El traise o viata la un nivel inferior, slujind eului sau mandru, ostil lui Cristos. Pe neasteptate, asemenea Noului Ierusalim coborat din cer, de la Dumnezeu, a coborat el viziunea unei vieti care ii era accesibila. Acea viata i-a facut semn lui Pavel, si desi ea presupunea suferinta, stigmatizare, prigoana, temnite, lovituri moarte, el a urmat-o, neabatandu-se catusi de putin de la ea nici la dreapta nici la stanga, pana cand la sfarsit a spus: "Mi-am ispravit alergarea".
Primul gand cu privire la acea viziune cereasca a patruns in el atunci cand, a privit la fata lui Stefan, invaluita de lumina lui Dumnezeu. De cand a vazut cum a murit Stefan, umilul rob al lui Cristos, l-a urmarit gandul, ca si el putea sa aibe parte de o astfel de viata si de o astfel de moarte. Dar a dat la o parte acel gand, asa cum dam si noi la o parte unele dintre cele mai frumoase viziuni ale lui Dumnezeu.
Insa Dumnezeu l-a iubit pe Pavel prea mult pentru a-l lasa sa-i scape acea viata binecuvantata si, in indurarea Lui, l-a urmarit cu un tepus. Cand Pavel se tragea inapoi, spunand: "Nu pot face asta!", dadea tocmai in acel tepus prin care Dumnezeu il indemna sa meraga inainte. Totusi, el a continuat sa dea cu piciorul . Atunci, intrucat suferinta nu era suficienta, Dumnezeu a zugravit pe norul care ascundea viitorul lui Pavel viziunea unei vieti atat de frumoase, de binecuvantate, de stralucitoare, de triumfatoare, incat ceea ce nu a putut face tepusul a realizat viziunea. Ceea ce forta nu a putut face, a facut atractia acelui ideal frumos, si el a spus: "Nu am fost neascultaotr fata de viziunea cereasca".
Desi mana mea este dor o mana de ucenic, tremuratoare, mi-as dori ca Dumnezeu sa o poata folosi pentru a va prezenta o viziune a adevaratei vieti, a vietii asemanatoare celei a lui Cristos, care este accesibila oricarui om nascut din nou. O, de as putea-o zugravi! Cred ca atunci v-ati grabi sa o apucati si ati spune: "Cand am vazut o farama din acea viata binecuvantata pe care as putea-o trai, eu, care am fost un ratat, o piatra de poticnire, eu, care am adus atata rusine aspura celor care il iubesc pe Cristos, nu am fost neascultator fata de viziunea cereasca, ci am facut primul pas, si apoi urmatorul, si urmatorul, si viata a inceput sa fie o lunga zi de vara!"
Cand, dimineata , o ceata deasa invaluia valea si dealurile, simt ca si cum jumatate din lumea mea a disparut. Dar dintr-o data apare un abur, sau razele soarelui, si peisajul se vede clar. La fel si Dumnezeu da adeseori la o parte ceta care ascunde viitorul si ii arata omului ce poate fi el.
Va indemn in special pe voi tinerilor, sa cautati inaintea lui Dumnezeu viziunea a ceea ce poate fi viata voastra si apoi sa ascultati de ea. Caci atunci cand esti prins de viziunea lui Dumnezeu, vei constata ca El isi asuma responsabilitatea pentru realizarea planului Sau. Adeseori ma intalnesc cu oameni ingrijorati din cauza chestiunilor financiare, purtind o povara grea pe umerii lor, si imi zic: "Omul acesta si-a pierdut viziunea, pentru ca atunci cand Dumnezeu da planul, gaseste si resursele necesare, si cand iti face semn sa mergi inainte, El raspunde de transport. Daca ajungi la o intretaiere de drumuri si nu stii incotro sa o iei, stai linistit pana cand primesti viziunea cereasca, iar apoi urmeaz-o cu orice pret".
Ce este aceasta viata - adevarata viata pe care oricine o poate trai de acum incolo?
In primul rand este o viata de libertate. Noi suntem eliberati de blestemul vietii eului. Trebuie sa ne aducem aminte ca aceasta viata adevarata nu este o viata naturala. Cunosc oameni care vorbesc des-pre sfintenie ca si cum ar insemna ca e rau sa razi, sa fii vesel, sa practici sporul, sa citesti o alta carte inafara de biblie, sau sa ai anumite preocupari pentru care esti inzestrat in mod natural. Eu cred ca, in Cuvantul Sau, Dumnezeu nu contrazice natura pe care ne-a dat-o; ceea ce este rau in noi nu sunt apti-tudinile noastre naturale, ci viata eului, in jurul careia se invart acele aptitudini. Viata de care vorbesc nu presupune o lepadare de ceva ce ne-a dat Dumnezeu, ci transferarea acelui lucru de la pivotul eului la pivotul non-eului, care este Isus Cristos, Dragostea intrupata. Omul care intra intr-o astfel de viata, continua sa fie un tovaras placut, un sportiv temerar; intra in tot ceea ce inseamna camin, prie-tenie, viata, dar totul este sfintit, inaltat, innobilat, deoarece graviteaza in jurul voii lui Isus Cristos.
Uitati-va la un copil! Are variola sau febra, dar mama lui il iubeste la fel de mult ca si inainte, si singura ei dorinta, este ca el sa scape de febra care ii ingreuneaza acum functionarea naturala a trupului. Trupul aflat sub stapanirea bolii nu mai poate sa traiasca nestingherit viata pe care Dumnezeu i-a menit-o. Insa, odata ce boala este indepartata, natura isi reintra in drepturi - copilul incepe sa rada, sa se joace, iar ganguritul lui vesel rasuna in toata casa.ù
Eu cred ca
DUMNEZEU....
continuare maine
F.B. Meyer
O VIZIUNE A VIETII NOI
"De aeea imparate Agripa, nu am fost neascultator fata de viziunea cereasca." (Fapte 26:19,AV)
V-ati putea gandi ca acea viziune a fost fata lui Cristos, dar o intelegere mai profunda ne va face sa vedem ca viziunea unei vieti noi a fost cea care a stralucit dintr-o data in inima lui Pavel. El traise o viata la un nivel inferior, slujind eului sau mandru, ostil lui Cristos. Pe neasteptate, asemenea Noului Ierusalim coborat din cer, de la Dumnezeu, a coborat el viziunea unei vieti care ii era accesibila. Acea viata i-a facut semn lui Pavel, si desi ea presupunea suferinta, stigmatizare, prigoana, temnite, lovituri moarte, el a urmat-o, neabatandu-se catusi de putin de la ea nici la dreapta nici la stanga, pana cand la sfarsit a spus: "Mi-am ispravit alergarea".
Primul gand cu privire la acea viziune cereasca a patruns in el atunci cand, a privit la fata lui Stefan, invaluita de lumina lui Dumnezeu. De cand a vazut cum a murit Stefan, umilul rob al lui Cristos, l-a urmarit gandul, ca si el putea sa aibe parte de o astfel de viata si de o astfel de moarte. Dar a dat la o parte acel gand, asa cum dam si noi la o parte unele dintre cele mai frumoase viziuni ale lui Dumnezeu.
Insa Dumnezeu l-a iubit pe Pavel prea mult pentru a-l lasa sa-i scape acea viata binecuvantata si, in indurarea Lui, l-a urmarit cu un tepus. Cand Pavel se tragea inapoi, spunand: "Nu pot face asta!", dadea tocmai in acel tepus prin care Dumnezeu il indemna sa meraga inainte. Totusi, el a continuat sa dea cu piciorul . Atunci, intrucat suferinta nu era suficienta, Dumnezeu a zugravit pe norul care ascundea viitorul lui Pavel viziunea unei vieti atat de frumoase, de binecuvantate, de stralucitoare, de triumfatoare, incat ceea ce nu a putut face tepusul a realizat viziunea. Ceea ce forta nu a putut face, a facut atractia acelui ideal frumos, si el a spus: "Nu am fost neascultaotr fata de viziunea cereasca".
Desi mana mea este dor o mana de ucenic, tremuratoare, mi-as dori ca Dumnezeu sa o poata folosi pentru a va prezenta o viziune a adevaratei vieti, a vietii asemanatoare celei a lui Cristos, care este accesibila oricarui om nascut din nou. O, de as putea-o zugravi! Cred ca atunci v-ati grabi sa o apucati si ati spune: "Cand am vazut o farama din acea viata binecuvantata pe care as putea-o trai, eu, care am fost un ratat, o piatra de poticnire, eu, care am adus atata rusine aspura celor care il iubesc pe Cristos, nu am fost neascultator fata de viziunea cereasca, ci am facut primul pas, si apoi urmatorul, si urmatorul, si viata a inceput sa fie o lunga zi de vara!"
Cand, dimineata , o ceata deasa invaluia valea si dealurile, simt ca si cum jumatate din lumea mea a disparut. Dar dintr-o data apare un abur, sau razele soarelui, si peisajul se vede clar. La fel si Dumnezeu da adeseori la o parte ceta care ascunde viitorul si ii arata omului ce poate fi el.
Va indemn in special pe voi tinerilor, sa cautati inaintea lui Dumnezeu viziunea a ceea ce poate fi viata voastra si apoi sa ascultati de ea. Caci atunci cand esti prins de viziunea lui Dumnezeu, vei constata ca El isi asuma responsabilitatea pentru realizarea planului Sau. Adeseori ma intalnesc cu oameni ingrijorati din cauza chestiunilor financiare, purtind o povara grea pe umerii lor, si imi zic: "Omul acesta si-a pierdut viziunea, pentru ca atunci cand Dumnezeu da planul, gaseste si resursele necesare, si cand iti face semn sa mergi inainte, El raspunde de transport. Daca ajungi la o intretaiere de drumuri si nu stii incotro sa o iei, stai linistit pana cand primesti viziunea cereasca, iar apoi urmeaz-o cu orice pret".
Ce este aceasta viata - adevarata viata pe care oricine o poate trai de acum incolo?
In primul rand este o viata de libertate. Noi suntem eliberati de blestemul vietii eului. Trebuie sa ne aducem aminte ca aceasta viata adevarata nu este o viata naturala. Cunosc oameni care vorbesc des-pre sfintenie ca si cum ar insemna ca e rau sa razi, sa fii vesel, sa practici sporul, sa citesti o alta carte inafara de biblie, sau sa ai anumite preocupari pentru care esti inzestrat in mod natural. Eu cred ca, in Cuvantul Sau, Dumnezeu nu contrazice natura pe care ne-a dat-o; ceea ce este rau in noi nu sunt apti-tudinile noastre naturale, ci viata eului, in jurul careia se invart acele aptitudini. Viata de care vorbesc nu presupune o lepadare de ceva ce ne-a dat Dumnezeu, ci transferarea acelui lucru de la pivotul eului la pivotul non-eului, care este Isus Cristos, Dragostea intrupata. Omul care intra intr-o astfel de viata, continua sa fie un tovaras placut, un sportiv temerar; intra in tot ceea ce inseamna camin, prie-tenie, viata, dar totul este sfintit, inaltat, innobilat, deoarece graviteaza in jurul voii lui Isus Cristos.
Uitati-va la un copil! Are variola sau febra, dar mama lui il iubeste la fel de mult ca si inainte, si singura ei dorinta, este ca el sa scape de febra care ii ingreuneaza acum functionarea naturala a trupului. Trupul aflat sub stapanirea bolii nu mai poate sa traiasca nestingherit viata pe care Dumnezeu i-a menit-o. Insa, odata ce boala este indepartata, natura isi reintra in drepturi - copilul incepe sa rada, sa se joace, iar ganguritul lui vesel rasuna in toata casa.ù
Eu cred ca
DUMNEZEU....
continuare maine
F.B. Meyer
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu