MARGARITAR...
TRAIND VIATA LUI ISUS
"Dupa cum Tatal care este viu, M-a trimes pe Mine, si Eu traiesc prin El, tot asa cine Ma mananca pe Mine va trai si El prin Mine" (Ioan 5:57)
Un print din orient obisnuia sa se retraga pentru o ora in fiecare dimineata intr-o camera anume in pa-latul lui, care era ferita cu grija de oschi straini si in care el spunea ca a gasit secretul vietii lui. Acea camera era aranjata precum coliba unui pastor, caci inaintasii lui fusesera pastori. Acolo, in acel me-diu foarte simplu, el se obisnuise sa stea in liniste si sa mediteze la trecutul, prezentul si viitorul lui.
Vreau sa va conduc in camera launtrica a lui Crtistos, unde locuieste duhul Lui si a carei usa El a lasat-o deschisa pentru noi, ca sa putem intra si locui acolo. As dori sa va ofer ceea ce mie mi se pare a fi secretul vietii Mantuitorului nostru, ca sa devina si secretul vostru si al meu. Din cuvintele textului nostru putem trage concluzia ca Isus doreste ca ceea ce Tatal este pentru El, sa fie si pentru voi si pentru mine. Tot ceea ce Isus a spus despre relatia Lui cu Tatal, putem spune si noi despre relatia noastra cu Isus. Evanghelia dupa Ioan este in mod deosebit cartea vietii launtrice, deoarece, in locul Tatalui, putem pune numele Mantuitorului. Asadar putem citi astfel cuvintele textului nostru astfel: "Dupa cum m-a trimis pe mine Mantuitirul, care este viu, tot asa si eu traiesc prin Mantuitorul." Daca luam Evanghelia dupa Ioan, si inlocuim pe Tatal cu Cristos, si ne tinem de Cristos asa cum El s-a tinut de Dumnezeu, nu vom avea nevoie de o alta carte devotionala, decat de aceasta carte de aur a vietii launtrice si anume Evanghelia dupa Ioan.
1.Primul adevar asupra caruia as vrea sa va atrag atentia este acest: Mantuitorul nostru ar fi putut trai o viata independenta.
El a fost Cel sfant inainte de a fi coborat la noi si de a fi renuntat la folosirea tributelor Lui divine. In timpul vietii Lui pe pamant, ar fi putut in orice clipa sa faca uz de atributele Lui divine si sa-si traiasca viata umana in puterea lor. Ori de cate ori Ii era foame, in loc de a astepta ca Petru si altii sa-I aduca de mancare, El ar fi putut sa se foloseasca de puterea Lui creatoare pentru a transforma chiar si pietrele in paine. Daca ar fi vrut, Si-ar fi putut planifica propria viata si, de pe Muntele Transfigurarii, sa mearga in rai. Ar fi putut sa rosteasca propriile cuvinte si sa se adreseze oamenilor cu o elocventa care s-ar fi reflectat pe paginile literaturii cu o stralucire orbitoare. Ar fi putut sa Isi faca lucrarea prin propria Lui putere, savarsind minuni doar pentru a-Si spori reputatia. Ar fi putut sa aiba, ca tel suprem al vietii, propria Lui marire, manifestandu-si intr-un asemenea mod puterea si gloria, incat Dumnezeuirea Lui sa fie evidenta inaintea tuturor. Domnul Isus ar fi putut trai o viata independenta.
2. Al doilea adevar este ca Satana a incercat mereu sa-L determine sa traiasca o viata independe-nta.
Direct de la raul Iordan, Isus a fost dus de Duhul in pustie, pentru a fi ispitit de deavol. Tu care ai primit ungerea pentru slujire, poti fi sigur ca vei fi dus de Duhul in pustie pentru a fi ispitit, deoarece Dumnezeu doreste sa faca o lucrare puternica in sufletul tau. Stejarul, care e menit a trai o suta de ani, trebuie sa fie inradacinat puternic pentru a rezista la furtuni. Dumnezeu, deoarece doreste ca tu sa devii un stejar puternic, robist, va lasa, cu siguranta, sa fii ispitit. Ispita nu este pacat daca ne impotrivim ei. Efectul ispitirii este acela de a ne inradacina si mai mult in Cristos.
Primul lucru pe care deavolul i l-a spus lui Isus a fost: "Tu esti Fiul lui Dumnezeu. El tocmai te-a cunoscut ca atare - cea de-A Doua Persoana a Trinitatii. Tu ai toata puterea. Ei bine, foloseste acum acea putere pentru Tine Insuti si transforma pietrele acestea in paine".
Acela a fost un moment crucial in viata Domnului nostru. El a spus: "Nu, nu voi fi o fiinta omeneasca independenta. Intrucat cei pe care am venit sa-i mantuiesc depind de Tatal Meu si de Mine, vreau sa invat ce inseamna a depinde, prin credinta, in mod absolut de Tatal Meu. Daca El nu Ma va hrani, voi muri de foame. Omul nu traieste numai cu paine, ci cu orice cuvant care de la Dumnezeu, si Eu voi astepta ca Tatal sa-Mi vorbeasca".
Cand Domnul nostru a spus acest lucru, de indata cu hotarare, a refuzat sa traiasca acea viata inde-pendenta care ar fi fost posibila pentru El si a ales sa traiasca o viata de dependenta permanenta de Tatal.
3. Sa privim la viata Domnului nostru. Cand s-a nascut aici pe pamant, Dumnezeu Tatal I-a dat viata. Nu a fost propria Lui viata; nu putea face ce voia cu ea. Si dupa ce a trait 33 de ani, Tatal I-a cerut inapoi acea viata. Cand era pe moarte, Isus a spus: "Tata, primeste viata Mea". S-ar fi parut ca, din momentul in care a coborat in mormant, nu mai era viata pentru El. Dar, prin cruce, El a intrat intr-o viata mai bogata ca oricand. El a cedat naturalul in favoarea eternului; a renuntat la viata trupului pentru a primi viata Duhului; a renuntat la viata pasibila de moarte ca sa primeasca viata puternica a inviarii, pe care sa o poata da si altora. Isus Cristos si-a considerat viata ca fiindu-I incredintata spre pastrare - Dumnezeu a dat-o, Dumnezeu a mentinut-o, Dumnezeu a cerut-o. In tot acest timp, Fiul Ii spunea Tatalui: "Traiesc prin Tine". Dumnezeu era la fel de mult suflare pentru viata lui Cristos, cum aerul este pentru viata noastra. Era ca si cum viata Lui naturala L-ar fi intrebat mereu pe Dumnezeu: "Mai pot trai inca un ceas?" Iar Tatal spunea: "Traieste!" In fiecare clipa, atitudinea lui Cristos era de a lua, a lua, a lua viata de la Tatal. Asa ar trebui sa traim si noi: luand intotdeauna din Cristos, izvorul vietii; intotdeauna primind de la Dumnezeu viata pentru a trai. Noi trebuie sa traim datorita lui Isus.
La fel a fost si in privinta planurilor vietii Domnului. Uneori le spunea ucenicilor: "Sa trecem in cealalta parte a lacului si sa ne odihnim". El poate ar fi ales sa-si urmeze planul de a se odihni, dar cand oamenii se adunau langa lac si Ii cereau sa ii invete si sa-i hraneasca, in acea interventie a lor in linistea Lui, El vedea planul Tatalui. Odata cand mergea spre casa lui Iair, o femeie care avea o scurgere de sange l-a oprit din drum, nu stiu cat timp; dar in atingerea degetului ei, El a vazut intruziunea planului Tatalui pentru acea zi si si-a sistat propriul plan pentru a-L urma pe cel al Tatalui. In acel minunat capitol cinci din Evanghelia dupa Ioan, El spune: "Fiul nu poate initia nimic - Fiul nu poate face nimic de la Sine - decat ceea ce-L vede pe Tatal facand". Cand era un baietandru de doisprezece sau paisprezece ani in atelierul lui Iosif, l-a vazut pe Iosif facand juguri pentru boi; a urmarit cum le facea si apoi a modelat jugul la care lucra El intocmai cum a vazut la Iosif. Mai tarziu cand a ajuns sa lucreze printre oameni, intotdeauna urmarea desfasurarea planului Tatalui si lucrurile pe care Dumnezeu le facea in lumea nevazuta si vesnica, Isus le facea in viata Lui pamanteasca. Astefel planurile Lui erau planurile lui Dumnezeu.
Isus depindea de Tatal cu privire la cuvintele pe care le spunea. In capitolul 15 din Isaia ni se spune ca Dumnezeu Tatal venea in fiecare dimineata la Fiul si-L trezea, soptindu-I in ureche cuvintele pe care sa le spuna in timpul zilei. Astfel, in fiecare zi, cand mergea sa-i invete pe oameni, Isus nu spunea propriile Lui cuvinte, ci cuvintele pe care i le dadea Tatal. Ma gandesc, ca atunci cand a rostit Predica de pe Munte, dupa ce termina de rostit o idee, privea in sus si spunea: "Ce sa spun in continuare?" Iar acel minunat discurs de ramas bun, consemnat in Evanghelia dupa Ioan, consta in Cuvintele Tatalui primite de Isus si transmise mai departe.
Apoi sunt minunile Lui. In capitolul 14 din Evanghelia dupa Ioan, Isus spune: "Cuvintele pe care vi le spun nu le spun de la Mine Insumi, ci Tatal care locuieste in Mine, face lucrarile Lui". Aproape am putea spune ca nu-L cunoastem pe Isus, deoarece El era atat de dependent de Tatal, incat cuvintele Lui erau cuvintele Tatalui; lucrarile Lui erau lucrarile Tatalui, iar viata Lui era viata Tatalui. In Isus nu-L vedem pe Isus, ci Il vedem pe Tatal reflectat in cuvintele, lucrarile si viata lui Isus.
La fel si in legatura cu vointa Lui. El nu a avut o vointa proprie, caci a spus: "Nu voia Mea". Nu intelegem taina naturii Lui, dar stim ca a spus: "Nu voia Mea ci voia Ta sa se faca".
De asemenea stim ca El a cautat gloria Tatalui. A spus: "Eu te-am glorificat pe pamant. Putin conteaza ce spun sau cred oamenii despre Mine, cel putin le-am dat o noua idee despre Tine, Te-am glorificat pe pamant". Si El a promis sa raspunda rugaciunilor noastre , "pentru ca Tatal sa fie glorificat in Fiul". Acum, El este acolo in glorie, asteptand sa gaseasca o rugaciune rostita de noi careia sa-i poata da raspuns pentru a-L glorifica pe Tatal. El raspunde de indata unei astfel de rugaciuni, deoarece e hotarat sa faca asta. In ultima Lui rugaciune a mai spus: "As vrea sa fiu glorificat, Tata da-Mi glorie, pentru ca Fiul sa te poata glorifica pe Tine". Era ca si cum Isus Cristos dorea sa fie apreciat de oameni numai pentru a face ca Dumnezeu Tatal sa fie si mai mult venerat.
va continua...
F.B. Meyer
TRAIND VIATA LUI ISUS
"Dupa cum Tatal care este viu, M-a trimes pe Mine, si Eu traiesc prin El, tot asa cine Ma mananca pe Mine va trai si El prin Mine" (Ioan 5:57)
Un print din orient obisnuia sa se retraga pentru o ora in fiecare dimineata intr-o camera anume in pa-latul lui, care era ferita cu grija de oschi straini si in care el spunea ca a gasit secretul vietii lui. Acea camera era aranjata precum coliba unui pastor, caci inaintasii lui fusesera pastori. Acolo, in acel me-diu foarte simplu, el se obisnuise sa stea in liniste si sa mediteze la trecutul, prezentul si viitorul lui.
Vreau sa va conduc in camera launtrica a lui Crtistos, unde locuieste duhul Lui si a carei usa El a lasat-o deschisa pentru noi, ca sa putem intra si locui acolo. As dori sa va ofer ceea ce mie mi se pare a fi secretul vietii Mantuitorului nostru, ca sa devina si secretul vostru si al meu. Din cuvintele textului nostru putem trage concluzia ca Isus doreste ca ceea ce Tatal este pentru El, sa fie si pentru voi si pentru mine. Tot ceea ce Isus a spus despre relatia Lui cu Tatal, putem spune si noi despre relatia noastra cu Isus. Evanghelia dupa Ioan este in mod deosebit cartea vietii launtrice, deoarece, in locul Tatalui, putem pune numele Mantuitorului. Asadar putem citi astfel cuvintele textului nostru astfel: "Dupa cum m-a trimis pe mine Mantuitirul, care este viu, tot asa si eu traiesc prin Mantuitorul." Daca luam Evanghelia dupa Ioan, si inlocuim pe Tatal cu Cristos, si ne tinem de Cristos asa cum El s-a tinut de Dumnezeu, nu vom avea nevoie de o alta carte devotionala, decat de aceasta carte de aur a vietii launtrice si anume Evanghelia dupa Ioan.
1.Primul adevar asupra caruia as vrea sa va atrag atentia este acest: Mantuitorul nostru ar fi putut trai o viata independenta.
El a fost Cel sfant inainte de a fi coborat la noi si de a fi renuntat la folosirea tributelor Lui divine. In timpul vietii Lui pe pamant, ar fi putut in orice clipa sa faca uz de atributele Lui divine si sa-si traiasca viata umana in puterea lor. Ori de cate ori Ii era foame, in loc de a astepta ca Petru si altii sa-I aduca de mancare, El ar fi putut sa se foloseasca de puterea Lui creatoare pentru a transforma chiar si pietrele in paine. Daca ar fi vrut, Si-ar fi putut planifica propria viata si, de pe Muntele Transfigurarii, sa mearga in rai. Ar fi putut sa rosteasca propriile cuvinte si sa se adreseze oamenilor cu o elocventa care s-ar fi reflectat pe paginile literaturii cu o stralucire orbitoare. Ar fi putut sa Isi faca lucrarea prin propria Lui putere, savarsind minuni doar pentru a-Si spori reputatia. Ar fi putut sa aiba, ca tel suprem al vietii, propria Lui marire, manifestandu-si intr-un asemenea mod puterea si gloria, incat Dumnezeuirea Lui sa fie evidenta inaintea tuturor. Domnul Isus ar fi putut trai o viata independenta.
2. Al doilea adevar este ca Satana a incercat mereu sa-L determine sa traiasca o viata independe-nta.
Direct de la raul Iordan, Isus a fost dus de Duhul in pustie, pentru a fi ispitit de deavol. Tu care ai primit ungerea pentru slujire, poti fi sigur ca vei fi dus de Duhul in pustie pentru a fi ispitit, deoarece Dumnezeu doreste sa faca o lucrare puternica in sufletul tau. Stejarul, care e menit a trai o suta de ani, trebuie sa fie inradacinat puternic pentru a rezista la furtuni. Dumnezeu, deoarece doreste ca tu sa devii un stejar puternic, robist, va lasa, cu siguranta, sa fii ispitit. Ispita nu este pacat daca ne impotrivim ei. Efectul ispitirii este acela de a ne inradacina si mai mult in Cristos.
Primul lucru pe care deavolul i l-a spus lui Isus a fost: "Tu esti Fiul lui Dumnezeu. El tocmai te-a cunoscut ca atare - cea de-A Doua Persoana a Trinitatii. Tu ai toata puterea. Ei bine, foloseste acum acea putere pentru Tine Insuti si transforma pietrele acestea in paine".
Acela a fost un moment crucial in viata Domnului nostru. El a spus: "Nu, nu voi fi o fiinta omeneasca independenta. Intrucat cei pe care am venit sa-i mantuiesc depind de Tatal Meu si de Mine, vreau sa invat ce inseamna a depinde, prin credinta, in mod absolut de Tatal Meu. Daca El nu Ma va hrani, voi muri de foame. Omul nu traieste numai cu paine, ci cu orice cuvant care de la Dumnezeu, si Eu voi astepta ca Tatal sa-Mi vorbeasca".
Cand Domnul nostru a spus acest lucru, de indata cu hotarare, a refuzat sa traiasca acea viata inde-pendenta care ar fi fost posibila pentru El si a ales sa traiasca o viata de dependenta permanenta de Tatal.
3. Sa privim la viata Domnului nostru. Cand s-a nascut aici pe pamant, Dumnezeu Tatal I-a dat viata. Nu a fost propria Lui viata; nu putea face ce voia cu ea. Si dupa ce a trait 33 de ani, Tatal I-a cerut inapoi acea viata. Cand era pe moarte, Isus a spus: "Tata, primeste viata Mea". S-ar fi parut ca, din momentul in care a coborat in mormant, nu mai era viata pentru El. Dar, prin cruce, El a intrat intr-o viata mai bogata ca oricand. El a cedat naturalul in favoarea eternului; a renuntat la viata trupului pentru a primi viata Duhului; a renuntat la viata pasibila de moarte ca sa primeasca viata puternica a inviarii, pe care sa o poata da si altora. Isus Cristos si-a considerat viata ca fiindu-I incredintata spre pastrare - Dumnezeu a dat-o, Dumnezeu a mentinut-o, Dumnezeu a cerut-o. In tot acest timp, Fiul Ii spunea Tatalui: "Traiesc prin Tine". Dumnezeu era la fel de mult suflare pentru viata lui Cristos, cum aerul este pentru viata noastra. Era ca si cum viata Lui naturala L-ar fi intrebat mereu pe Dumnezeu: "Mai pot trai inca un ceas?" Iar Tatal spunea: "Traieste!" In fiecare clipa, atitudinea lui Cristos era de a lua, a lua, a lua viata de la Tatal. Asa ar trebui sa traim si noi: luand intotdeauna din Cristos, izvorul vietii; intotdeauna primind de la Dumnezeu viata pentru a trai. Noi trebuie sa traim datorita lui Isus.
La fel a fost si in privinta planurilor vietii Domnului. Uneori le spunea ucenicilor: "Sa trecem in cealalta parte a lacului si sa ne odihnim". El poate ar fi ales sa-si urmeze planul de a se odihni, dar cand oamenii se adunau langa lac si Ii cereau sa ii invete si sa-i hraneasca, in acea interventie a lor in linistea Lui, El vedea planul Tatalui. Odata cand mergea spre casa lui Iair, o femeie care avea o scurgere de sange l-a oprit din drum, nu stiu cat timp; dar in atingerea degetului ei, El a vazut intruziunea planului Tatalui pentru acea zi si si-a sistat propriul plan pentru a-L urma pe cel al Tatalui. In acel minunat capitol cinci din Evanghelia dupa Ioan, El spune: "Fiul nu poate initia nimic - Fiul nu poate face nimic de la Sine - decat ceea ce-L vede pe Tatal facand". Cand era un baietandru de doisprezece sau paisprezece ani in atelierul lui Iosif, l-a vazut pe Iosif facand juguri pentru boi; a urmarit cum le facea si apoi a modelat jugul la care lucra El intocmai cum a vazut la Iosif. Mai tarziu cand a ajuns sa lucreze printre oameni, intotdeauna urmarea desfasurarea planului Tatalui si lucrurile pe care Dumnezeu le facea in lumea nevazuta si vesnica, Isus le facea in viata Lui pamanteasca. Astefel planurile Lui erau planurile lui Dumnezeu.
Isus depindea de Tatal cu privire la cuvintele pe care le spunea. In capitolul 15 din Isaia ni se spune ca Dumnezeu Tatal venea in fiecare dimineata la Fiul si-L trezea, soptindu-I in ureche cuvintele pe care sa le spuna in timpul zilei. Astfel, in fiecare zi, cand mergea sa-i invete pe oameni, Isus nu spunea propriile Lui cuvinte, ci cuvintele pe care i le dadea Tatal. Ma gandesc, ca atunci cand a rostit Predica de pe Munte, dupa ce termina de rostit o idee, privea in sus si spunea: "Ce sa spun in continuare?" Iar acel minunat discurs de ramas bun, consemnat in Evanghelia dupa Ioan, consta in Cuvintele Tatalui primite de Isus si transmise mai departe.
Apoi sunt minunile Lui. In capitolul 14 din Evanghelia dupa Ioan, Isus spune: "Cuvintele pe care vi le spun nu le spun de la Mine Insumi, ci Tatal care locuieste in Mine, face lucrarile Lui". Aproape am putea spune ca nu-L cunoastem pe Isus, deoarece El era atat de dependent de Tatal, incat cuvintele Lui erau cuvintele Tatalui; lucrarile Lui erau lucrarile Tatalui, iar viata Lui era viata Tatalui. In Isus nu-L vedem pe Isus, ci Il vedem pe Tatal reflectat in cuvintele, lucrarile si viata lui Isus.
La fel si in legatura cu vointa Lui. El nu a avut o vointa proprie, caci a spus: "Nu voia Mea". Nu intelegem taina naturii Lui, dar stim ca a spus: "Nu voia Mea ci voia Ta sa se faca".
De asemenea stim ca El a cautat gloria Tatalui. A spus: "Eu te-am glorificat pe pamant. Putin conteaza ce spun sau cred oamenii despre Mine, cel putin le-am dat o noua idee despre Tine, Te-am glorificat pe pamant". Si El a promis sa raspunda rugaciunilor noastre , "pentru ca Tatal sa fie glorificat in Fiul". Acum, El este acolo in glorie, asteptand sa gaseasca o rugaciune rostita de noi careia sa-i poata da raspuns pentru a-L glorifica pe Tatal. El raspunde de indata unei astfel de rugaciuni, deoarece e hotarat sa faca asta. In ultima Lui rugaciune a mai spus: "As vrea sa fiu glorificat, Tata da-Mi glorie, pentru ca Fiul sa te poata glorifica pe Tine". Era ca si cum Isus Cristos dorea sa fie apreciat de oameni numai pentru a face ca Dumnezeu Tatal sa fie si mai mult venerat.
va continua...
F.B. Meyer
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu