MARGARITAR...
ASCULTAREA LUI CRISTOS... continuare
... Analizand cu multa atentie paralela intre primul si Al doilea Adam, pe de o parte vedem ca, in primul, au domnit moartea si neascultarea, ambele fiind transmise urmasilor lui, iar, pe de alta parte, devenim tot mai constienti ca ascultarea lui Cristos trebuie sa ne caracterizeze si pe noi, nu numai prin faptul ca ne-a fost transmisa, ci si prin experimentarea ei practica in viata noastra. In mod evident, a-L primi pe El si viata Lui inseamna a primi ascultarea Lui. Dreptatea pe care Dumnezeu ne-o da fara plata ne duce imediat cu gandul la ascultarea din care a luat ea nastere, cu care este una si numai prin care poate trai si da roade.
Vom vedea mai pe larg aceasta legatura in urmatorul capitol. Dupa ce abordeaza subiectul unurii noastre pe viata impreuna cu Cristos, Pavel da prima porunca din epistola in 6:12-13 (Cornilesc 1998): "Pacatul sa nu domneasca ... dati-va pe voi insiva lui Dumnezeu": Apoi, El incepe imediat sa arate ca aceasta nu este altceva decat ascultare: "Nu stiti ca ... sunteti robi ... fie ai pacatului, spre moarte, fie ai ascultarii, spre dreptate?" Raportarea ta la ascultare este practica; ai fost eliberat de neascultare (atat de cea a lui Adam, cat si de propria ta neascultare) si acum ai devenit rob al ascultarii care duce la dreptate. Ascultarea lui Cristos a dus la dreptate - dreptatea care este darul lui Dumnezeu pentru tine. Ascultarea ta este singura cale pe care relatia ta cu Dumnezeu si cu dreptatea poate fi mentinuta. Ascultarea lui Cristos care duce la dreptate este numai inceputul vietii in cazul tau; ascultarea care duce la dreptate este continuarea ei. Exista numai o singura lege valabila atat pentru cap cat si pentru madulare. Pentru Adam si samanta Lui a fost neascultarea si moartea; pentru Cristos si samanta lui, ascultarea si viata. Singura legatura de unire intre Cristos si samanta Lui, singurul semn al asemanarii este ascultarea.
Numai ascultarea a facut din Cristos obiectul dragostei Tatalui (Ioan 10:17,18 si Rascumparatorul nostru. Si numai ascultarea ne poate pazi sa ramanem in acea dragoste (Ioan 14:21, 23) si ne bucuram de rascumparare.
"Prin ascultarea unuia singur, cei multi vor fi facuti drepti" (Romani 5:19, Cornilescu 1998). Totul depinde de cunoasterea si de participarea noastra la ascultare, lucruri care nu sunt decat poarta si calea de a ne bucura pe deplin de dreptate. In momentul convertirii, dreptatea se adauga credintei pentru totdeauna, dar nu se cunoaste mai nimic despre ascultare. Insa cand ne incredem pe deplin in dreptate si ne supunem domniei ei absolute ca "robi ai dreptatii, atunci descoperim ca ea ne va dezvalui natura ei binecuvantata, nascuta din ascultare; aceasta ne va duce mereu la originea ei divina. Cu cat mai strans ne vbom tine de dreptatea lui Cristos, prin puterea duhului, cu atat mai frecventa va fi dorinta noastra de a fi partasi ascultarii din care a luat nastere.
In aceasta lumina SA STUDIEM ASCULTAREA LUI CRISTOS, ASTFEL INCAT, ASEMENEA LUI SA TRAIM SI NOI CA ROBI AI ASCULTARI CARE DUCE LA DREPTATE.
1. Cristos a avut ascultarea drept principiu al vietii.
Ascultarea Lui nu a fost doar un singur act infaptuit din cand in cand, nici chiar o serie intreaga de astfel de acte, ci a fost insusi principiul vietii Lui. "Nu am venit sa fac voia Mea". "Iata-Ma, vin sa fac voia Ta Dumnezeule". El venise in lume cu un singur scop: sa faca voia Tatalui. Forta suprema, dominanta a vietii Lui, a fost ascultarea.
El doreste sa faca acelasi lucru si cu noi, dupa cum atesta fagaduinta Lui: "Oricine face voia Tatalui Meu care este in ceruri, acela imi este frate, sora, mama". Familia este legata prin aceeasi viata comuna tuturor si prin asemanari intre membrii ei. Noi si Cristos suntem legati prin dorinta de a face voia lui Dumnezeu.
2. Ascultarea a fost o bucurie pentru Cristos.
"Imi gasesc placerea in a face voia Ta, Dumnezeule" (Psalm 40:8,KJV). Mancarea Mea este sa fac voia Celui ce M-a trimis" (Ioan 4:34) Mancarea ne invioreaza si ne intareste. Omul sanatos isi manaca painea cu bucurie. Dar mancarea nu este doar bucurie, ci este si o necesitate a vietii. A face voia lui Dumnezeu a fost singura mancare dupa care a tanjit Cristos si fara de care El nu a putut trai, singurul lucru care I-a stamparat foamea, singurul lucru care L-a inviorat, L-a imbarbatat si L-a umplut de bucurie.
La asa ceva s-a referit David cand a spus despre cuvintele lui Dumnezeu ca sunt "mai dulci decat mierea si decat picurul din fagur" (Psalmul 19:10). Daca vom intelege acest lucru, ascultarea va deveni tot mai naturala si mai necesara pentru noi, mai invioratoare decat mancarea noastra zilnica.ù
3. Ascultarea Sa il determina pe Cristos sa astepte descoperirea voii lui Dumnezeu.
Dumnezeu nu i-a descoperit dintr-o data lui Cristos intreaga Lui voie, ci zi de zi, in functie de imprejurari. Viata Lui de ascultare a cunoscut p crestere, un progres; cea mai grea lectie a invatat-o la sfarsit. Fiecare act de ascultare Il facea destoinic de a primi o noua descoperire din poruncile lui Dumnezeu pentru El. Tu "mi-ai strapuns urechile ... vreau sa fac voia Ta, Dumnezeule" ( Psalm 40:8).
Numai daca ascultarea va deveni scopul vietii noastre ne vor fi deschise urechile Duhului lui Dumnezeu pentru a astepta instructiunile Lui; atunci nu ne vom multumi cu altceva decat cu calauzirea divina spre voia divina.
4.Ascultarea lui Cristos a fost pana la moarte.
"M-am pogorat ... sa nu fac voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis" (Ioan 6:38); El a fost gata sa mearga pana in panzele albe cu lepadarea de vointa proprie si cu implinirea voii Tatalui. Aceasta a fost dorinta Lui: Nu voia Mea, ci voia Ta.
Aceasta este ascultarea la care El ne invita si pentru care tot El ne da putere. Predarea din toata inima sub steagul ascultarii in toate lucruile este adevarata ascultare, este singura putere care ne va ajuta sa mergem mai departe. Domnul sa-i ajute pe cei credinciosi sa inteleaga faptul ca ascultarea este aceea care aduce sufletului bucurie si tarie!
Atata timp cat ne indoim de necesitatea ascultarii in toate aspectele vietii si avem un sentiment ascuns al posibilitatii esecului, ne pierdem increderea care ne asigura biruinta. Dar, cand Il punem pe Dumnezeu inaintea ochilor nostri, constienti de necesitatea unei ascultari totale si angajandu-ne sa o punem in practica, neandraznind sa-I oferim ceva mai putin decat o astfel de ascultare, atunci ne incredintam lucrarii puterii divine care ne poate stapani viata prin Duhul Sfant.ù
5. Ascultarea lui Cristos a luat nastere din smerenia cea mai adanca.
"Sa aveti in voi gandul acesta care era si in Cristos Isus... S-a dezbracat de Sine Insusi si a luat chip de rob ... S-a smerit si s-a facut ascultator pana la moarte" (Filipeni 2:5-7). Persoanei care este gata sa se goleasca de sine, care este gata sa fie si sa traiasca ca un rob, un rob al ascultarii, care este gata sa se umileasca foarte mult inintea lui Dumnezeu si a oamenilor, unei asemenea persoane, deci, ascultarea lui Cristos isi va descoperi frumusetea cereasca si puterea ei de constrangere. Se poate sa avem i viata puternica, care sa ne asigure increderea in sine, care lupra pentru o viata de ascultare, dar care esueaza. Cand ne aflam inaintea lui Dumnezeu, in umilinta, blandete, rabdare si supunere completa inaintea voii Lui si cand suntem gata sa ne inchinam intr-o stare de nevoie si de dependenta de El, cand ne intoarcem privirile de la persoana noastra, atunci ni se deschid ochii sa vedem ca singura noastra datorie si binecuvantare este aceea de a asculta de acest Dumnezeu slavit.
6. Ascultarea lui Cristos a avut izvorul in credinta - in dependenta totala de puterea lui Dumnezeu.
"Nu fac nimic de la Mine insumi" (Ioan 8:28), "Tatal care locuieste in Mine, El face aceste lucrari ale Lui" (Ioan 14:10). Predarea fara rezerve a Fiului in voia Tatalui a fost pe acelasi plan cu revarsarea fara rezerve si neancetat a puterii Lui Dumnezeu care lucra in El.
Lucru valabil si in ceea ce ne priveste. Daca vom invata ca predarea voii noastre in mana lui Dumnezeu este intotdeauna masura revarsarii puterii Lui in noi, vom vedea ca predarea inspre o viata de ascultare nu este altceva decat o credinta deplina ca Dumnezeu va realiza totul in noi.
Fagaduintele lui Dumnezeu din Noul Legamant se bazeaza toate pe urmatorul lucru: "Domnul Dumnezeul tau iti va taia imprejur inima ta ... si vei iubi pe Domnul Dumnezeul Tau, din toata inima ta ... si tu ... vei asculta de glasulò Lui" (Deutreonom 30:6,8). "Voipune Duhul Meu in voi, si va voi face sa urmati poruncile Mele si sa paziti si sa impliniti legile Mele" (Ezechiel 36:27)
Sa credem si noi, asemenea Fiulu,i ca Dumnezeu poate lucra totul in noi si atunci vom avea indrazneala de a ne consacra unei ascultari fara rezerve - unei ascultari pana la moarte. Acest punct din viata noastra va marca inceputul experientei binecuvantate a asemanarii cu Fiul lui Dumnezeu in ceea ce priveste implinirea voii Tatalui; El s-a bazat numai pe puterea Tatalui. Sa-I dam totul lui Dumnezeu. El va lucra totul in noi.
Nu stiti ca voi, facuti drepti prin ascultarea Unuia, suntei asemenea Lui, iar in El slujitori ai ascultarii care duce la dreptate? In ascultarea Lui isi are ascultarea celor multi radacinile, viata si siguranta. Sa ne intoarcem la El, sa ne fixam privirile asupra Lui, sa invatam de la El si sa credem in Crostos, in Cel care a fost ascultator. Acesta sa fie Cristosul pe care Il cautam, pe care Il iubim; sa cautam sa fim transformati dupa chipul Lui, dupa cum dreptatea Lui este singura noastra nadejde, tot asa sa ingaduim ca ascultarea Lui sa fie singura noastra dorinta. Credinta noastra in El sa-si dovedeasca sinceritatea si increderea in puterea supranaturala a lui Dumnezeu care lucreaza in noi prin faptul ca Il accepta pe Cristos, pe Cel care a fost ascultator, ca pe Cel ce este insasi viata noastra, ca pe Cel care locuieste in noi.
Andrew Murray
ASCULTAREA LUI CRISTOS... continuare
... Analizand cu multa atentie paralela intre primul si Al doilea Adam, pe de o parte vedem ca, in primul, au domnit moartea si neascultarea, ambele fiind transmise urmasilor lui, iar, pe de alta parte, devenim tot mai constienti ca ascultarea lui Cristos trebuie sa ne caracterizeze si pe noi, nu numai prin faptul ca ne-a fost transmisa, ci si prin experimentarea ei practica in viata noastra. In mod evident, a-L primi pe El si viata Lui inseamna a primi ascultarea Lui. Dreptatea pe care Dumnezeu ne-o da fara plata ne duce imediat cu gandul la ascultarea din care a luat ea nastere, cu care este una si numai prin care poate trai si da roade.
Vom vedea mai pe larg aceasta legatura in urmatorul capitol. Dupa ce abordeaza subiectul unurii noastre pe viata impreuna cu Cristos, Pavel da prima porunca din epistola in 6:12-13 (Cornilesc 1998): "Pacatul sa nu domneasca ... dati-va pe voi insiva lui Dumnezeu": Apoi, El incepe imediat sa arate ca aceasta nu este altceva decat ascultare: "Nu stiti ca ... sunteti robi ... fie ai pacatului, spre moarte, fie ai ascultarii, spre dreptate?" Raportarea ta la ascultare este practica; ai fost eliberat de neascultare (atat de cea a lui Adam, cat si de propria ta neascultare) si acum ai devenit rob al ascultarii care duce la dreptate. Ascultarea lui Cristos a dus la dreptate - dreptatea care este darul lui Dumnezeu pentru tine. Ascultarea ta este singura cale pe care relatia ta cu Dumnezeu si cu dreptatea poate fi mentinuta. Ascultarea lui Cristos care duce la dreptate este numai inceputul vietii in cazul tau; ascultarea care duce la dreptate este continuarea ei. Exista numai o singura lege valabila atat pentru cap cat si pentru madulare. Pentru Adam si samanta Lui a fost neascultarea si moartea; pentru Cristos si samanta lui, ascultarea si viata. Singura legatura de unire intre Cristos si samanta Lui, singurul semn al asemanarii este ascultarea.
Numai ascultarea a facut din Cristos obiectul dragostei Tatalui (Ioan 10:17,18 si Rascumparatorul nostru. Si numai ascultarea ne poate pazi sa ramanem in acea dragoste (Ioan 14:21, 23) si ne bucuram de rascumparare.
"Prin ascultarea unuia singur, cei multi vor fi facuti drepti" (Romani 5:19, Cornilescu 1998). Totul depinde de cunoasterea si de participarea noastra la ascultare, lucruri care nu sunt decat poarta si calea de a ne bucura pe deplin de dreptate. In momentul convertirii, dreptatea se adauga credintei pentru totdeauna, dar nu se cunoaste mai nimic despre ascultare. Insa cand ne incredem pe deplin in dreptate si ne supunem domniei ei absolute ca "robi ai dreptatii, atunci descoperim ca ea ne va dezvalui natura ei binecuvantata, nascuta din ascultare; aceasta ne va duce mereu la originea ei divina. Cu cat mai strans ne vbom tine de dreptatea lui Cristos, prin puterea duhului, cu atat mai frecventa va fi dorinta noastra de a fi partasi ascultarii din care a luat nastere.
In aceasta lumina SA STUDIEM ASCULTAREA LUI CRISTOS, ASTFEL INCAT, ASEMENEA LUI SA TRAIM SI NOI CA ROBI AI ASCULTARI CARE DUCE LA DREPTATE.
1. Cristos a avut ascultarea drept principiu al vietii.
Ascultarea Lui nu a fost doar un singur act infaptuit din cand in cand, nici chiar o serie intreaga de astfel de acte, ci a fost insusi principiul vietii Lui. "Nu am venit sa fac voia Mea". "Iata-Ma, vin sa fac voia Ta Dumnezeule". El venise in lume cu un singur scop: sa faca voia Tatalui. Forta suprema, dominanta a vietii Lui, a fost ascultarea.
El doreste sa faca acelasi lucru si cu noi, dupa cum atesta fagaduinta Lui: "Oricine face voia Tatalui Meu care este in ceruri, acela imi este frate, sora, mama". Familia este legata prin aceeasi viata comuna tuturor si prin asemanari intre membrii ei. Noi si Cristos suntem legati prin dorinta de a face voia lui Dumnezeu.
2. Ascultarea a fost o bucurie pentru Cristos.
"Imi gasesc placerea in a face voia Ta, Dumnezeule" (Psalm 40:8,KJV). Mancarea Mea este sa fac voia Celui ce M-a trimis" (Ioan 4:34) Mancarea ne invioreaza si ne intareste. Omul sanatos isi manaca painea cu bucurie. Dar mancarea nu este doar bucurie, ci este si o necesitate a vietii. A face voia lui Dumnezeu a fost singura mancare dupa care a tanjit Cristos si fara de care El nu a putut trai, singurul lucru care I-a stamparat foamea, singurul lucru care L-a inviorat, L-a imbarbatat si L-a umplut de bucurie.
La asa ceva s-a referit David cand a spus despre cuvintele lui Dumnezeu ca sunt "mai dulci decat mierea si decat picurul din fagur" (Psalmul 19:10). Daca vom intelege acest lucru, ascultarea va deveni tot mai naturala si mai necesara pentru noi, mai invioratoare decat mancarea noastra zilnica.ù
3. Ascultarea Sa il determina pe Cristos sa astepte descoperirea voii lui Dumnezeu.
Dumnezeu nu i-a descoperit dintr-o data lui Cristos intreaga Lui voie, ci zi de zi, in functie de imprejurari. Viata Lui de ascultare a cunoscut p crestere, un progres; cea mai grea lectie a invatat-o la sfarsit. Fiecare act de ascultare Il facea destoinic de a primi o noua descoperire din poruncile lui Dumnezeu pentru El. Tu "mi-ai strapuns urechile ... vreau sa fac voia Ta, Dumnezeule" ( Psalm 40:8).
Numai daca ascultarea va deveni scopul vietii noastre ne vor fi deschise urechile Duhului lui Dumnezeu pentru a astepta instructiunile Lui; atunci nu ne vom multumi cu altceva decat cu calauzirea divina spre voia divina.
4.Ascultarea lui Cristos a fost pana la moarte.
"M-am pogorat ... sa nu fac voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis" (Ioan 6:38); El a fost gata sa mearga pana in panzele albe cu lepadarea de vointa proprie si cu implinirea voii Tatalui. Aceasta a fost dorinta Lui: Nu voia Mea, ci voia Ta.
Aceasta este ascultarea la care El ne invita si pentru care tot El ne da putere. Predarea din toata inima sub steagul ascultarii in toate lucruile este adevarata ascultare, este singura putere care ne va ajuta sa mergem mai departe. Domnul sa-i ajute pe cei credinciosi sa inteleaga faptul ca ascultarea este aceea care aduce sufletului bucurie si tarie!
Atata timp cat ne indoim de necesitatea ascultarii in toate aspectele vietii si avem un sentiment ascuns al posibilitatii esecului, ne pierdem increderea care ne asigura biruinta. Dar, cand Il punem pe Dumnezeu inaintea ochilor nostri, constienti de necesitatea unei ascultari totale si angajandu-ne sa o punem in practica, neandraznind sa-I oferim ceva mai putin decat o astfel de ascultare, atunci ne incredintam lucrarii puterii divine care ne poate stapani viata prin Duhul Sfant.ù
5. Ascultarea lui Cristos a luat nastere din smerenia cea mai adanca.
"Sa aveti in voi gandul acesta care era si in Cristos Isus... S-a dezbracat de Sine Insusi si a luat chip de rob ... S-a smerit si s-a facut ascultator pana la moarte" (Filipeni 2:5-7). Persoanei care este gata sa se goleasca de sine, care este gata sa fie si sa traiasca ca un rob, un rob al ascultarii, care este gata sa se umileasca foarte mult inintea lui Dumnezeu si a oamenilor, unei asemenea persoane, deci, ascultarea lui Cristos isi va descoperi frumusetea cereasca si puterea ei de constrangere. Se poate sa avem i viata puternica, care sa ne asigure increderea in sine, care lupra pentru o viata de ascultare, dar care esueaza. Cand ne aflam inaintea lui Dumnezeu, in umilinta, blandete, rabdare si supunere completa inaintea voii Lui si cand suntem gata sa ne inchinam intr-o stare de nevoie si de dependenta de El, cand ne intoarcem privirile de la persoana noastra, atunci ni se deschid ochii sa vedem ca singura noastra datorie si binecuvantare este aceea de a asculta de acest Dumnezeu slavit.
6. Ascultarea lui Cristos a avut izvorul in credinta - in dependenta totala de puterea lui Dumnezeu.
"Nu fac nimic de la Mine insumi" (Ioan 8:28), "Tatal care locuieste in Mine, El face aceste lucrari ale Lui" (Ioan 14:10). Predarea fara rezerve a Fiului in voia Tatalui a fost pe acelasi plan cu revarsarea fara rezerve si neancetat a puterii Lui Dumnezeu care lucra in El.
Lucru valabil si in ceea ce ne priveste. Daca vom invata ca predarea voii noastre in mana lui Dumnezeu este intotdeauna masura revarsarii puterii Lui in noi, vom vedea ca predarea inspre o viata de ascultare nu este altceva decat o credinta deplina ca Dumnezeu va realiza totul in noi.
Fagaduintele lui Dumnezeu din Noul Legamant se bazeaza toate pe urmatorul lucru: "Domnul Dumnezeul tau iti va taia imprejur inima ta ... si vei iubi pe Domnul Dumnezeul Tau, din toata inima ta ... si tu ... vei asculta de glasulò Lui" (Deutreonom 30:6,8). "Voipune Duhul Meu in voi, si va voi face sa urmati poruncile Mele si sa paziti si sa impliniti legile Mele" (Ezechiel 36:27)
Sa credem si noi, asemenea Fiulu,i ca Dumnezeu poate lucra totul in noi si atunci vom avea indrazneala de a ne consacra unei ascultari fara rezerve - unei ascultari pana la moarte. Acest punct din viata noastra va marca inceputul experientei binecuvantate a asemanarii cu Fiul lui Dumnezeu in ceea ce priveste implinirea voii Tatalui; El s-a bazat numai pe puterea Tatalui. Sa-I dam totul lui Dumnezeu. El va lucra totul in noi.
Nu stiti ca voi, facuti drepti prin ascultarea Unuia, suntei asemenea Lui, iar in El slujitori ai ascultarii care duce la dreptate? In ascultarea Lui isi are ascultarea celor multi radacinile, viata si siguranta. Sa ne intoarcem la El, sa ne fixam privirile asupra Lui, sa invatam de la El si sa credem in Crostos, in Cel care a fost ascultator. Acesta sa fie Cristosul pe care Il cautam, pe care Il iubim; sa cautam sa fim transformati dupa chipul Lui, dupa cum dreptatea Lui este singura noastra nadejde, tot asa sa ingaduim ca ascultarea Lui sa fie singura noastra dorinta. Credinta noastra in El sa-si dovedeasca sinceritatea si increderea in puterea supranaturala a lui Dumnezeu care lucreaza in noi prin faptul ca Il accepta pe Cristos, pe Cel care a fost ascultator, ca pe Cel ce este insasi viata noastra, ca pe Cel care locuieste in noi.
Andrew Murray
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu