MARGARITAR...

INTRAREA IN VIATA DE ASCULTARE

"Ascultator pana la moarte" - Filipeni 2:8.

Dupa toate consideratiile pe care le-am facut asupra vietii de ascultare, as dori sa iau in discutie modul de a intra intr-o astfel de viata. S-ar putea sa va treaca prin minte gandul ca este o greseala sa facem din acest text intruchiparea ascultarii desavarsite, punctul cheie al subiectului avut in vedere. Dar nu este nicidecum o greseala. Secretul succesului intr-o cursa de alergari este de a avea foarte bine definita tinta la care aspiri.

"El s-a facut ascultator pana la moarte". Nu exista un alt Cristos, nici o alta ascultare care sa-I faca placere lui Dumnezeu, nici un alt exemplu pe care noi l-am putea urma, nici un alt Invatator de la care am putea invata decat Acesta singur. Credinciosii sufera in mod inimaginabil, intrucat nu accepta imediat si din inima aceasta ascultare ca fiind cea la care trebuie sa tinda. Cel mai tinar crestin va descoperi foarte curand ca inceputul vietii lui de credinta prin hotararea si rugaciunea "ascultator pana la moarte" este putere in scoala lui Cristos, este frumusetea si slava lui Cristos. A fi partas la aceasta este cea mai mareata binecuvantare pe care o poate da El. Dorinta dupa o astfel de ascultare si predare in slujba ei sunt posibile si in cazul celui ma tanar credincios.

Ce inseamna ascultare pana la moarte? Sa apelam la istoria antica. Un rege mandru, cu o armata nu-meroasa, pretinde supunerea reglui unui popor mic, dar plin de curaj. Cand trimisii regelui celui pu-ternic si-au trimis mesajul, regele "cel mic" l-a chemat pe unul din ostenii lui si i-a poruncit sa se junghie cu cutitul. Imediat acesta a executat ordinul. La fel a procedat si al doilea si al treilea ostean. "Mergeti si spuneti stapanului vostru ca ma trei mii de astfel de oameni; poate veni oricand". Regelui nu i-a fost frica sa se bazeze pe oameni carora nu le era scumpa viata lor daca le-ar fi cerut sa si-o dea pentru el.

O astfel de ascultare vrea Dumnezeu. O astfel de ascultare a aratat Cristos. Si oa astfel de ascultare ne invata El. Sa cautam si noi sa invatam o astfel de ascultare. De la bun inceputul vietii noastre de credinta, aceasta sa ne fie tinta, astfel incat sa evitam greseala fatala de a-L numi pe El Stapan, si totusi de a ne face ceea ce El pretinde.

Fie ca cai care, intr-o oarecare masura, sunt convinsi ca se afla in pacatul neascultarii sa plece urechea la studiul pe care il facem in Cuvantul lui Dumnezeu pentru a gasi calea de a scapa de el si de a avea acces la viata pe care Cristos o poate da - intrarea in viata de ascultare deplina.

1 Marturisirea neascultarii si curatirea de ea
Este foarte usor de intuit ca acesta  este primul pas. In cartea lui Ieremia, profetul care vorbeste mai mult decat oricine altcineva despre ascultarea poporului Israel, Dumnezeu spune:
"Intoarce-te, necredincioasa Israel, zice Domnul ... caci sunt milostiv ... Recunoaste-ti numai nelegiuirea ... si ca n-ai ascultat glasul Meu ... Intoarceti-va, copii razvratiti, zice Domnul" (3:12-14)

Dupa cum nu poate exista iertare fara marturisire, tot asa nu poate exista, dupa convertire, eliberarea de puterea, coplesitoare a pacatului si de neascultarea pe care o aduce, fara convingere si o marturisire noi, mai profunde.

Neascultarea noastra nu trebuie recunoscuta la modul general. Lucrurile in care ne dovedim neascultatori trebuie aduse la iveala in mod hotarat, renuntat la ele prin marturisire, asezate in mainile lui Dumnezeu si curatite prin El. Numai in acel moment poate aparea speranta intrarii pe calea ascultarii adevarate. Sa ne cercetam viata prin lumina invataturii Domnului.

a) Cristos a facut apel la lege.
El nu a venit pentru a nimici legea ci pentru a o implini. Tanarului bogat i-a spus: "Cunosti poruncile". Legea sa ne fie primul test. Sa abordam un pacat oarecare, de exemplu minciuna. Am primit odata de la un tanara un biletel prin care imi marturisea ca, intrucat dorea sa asculte pe deplin, s-a simtit indemnat in cugetul ei sa-mi marturiseasca un neadevar pe care mi-l spusese odata. Nu era ceva important, dar ea a apreciat in mod giust ca marturisirea o va ajuta  sa scape de acest lucru.

Cat de multe lucruri din societatea noastra, din viata de scoala, nu pot sta in picioare in fata testului adevarului! Mai sunt si alte porunci, pana la cea de pe urma care condamna poftirea a ceea ce nu este al nostru, domeniu in care foarte adeseori credinciosii cad prada neascultarii.

Toate acestea trebuie sa aiba un sfarsit. Trebuie s le marturisim si, prin puterea lui Dumnezeu, sa ne lepadam de ele penrtu totdeauna, daca dorim sa intram intr-o viata de ascultare deplina.

2. Cristos a revelat noua lege a dragostei.
A fi plin de mila asemenea Tatalui din ceruri, a ierta asemenea Lui, a-i iubi pe vrajmasi si a le face bine celor ce ne urasc, a trai o viata de jertfire de sine si de binefacere - aceasta este religia pe care Isus a vestit-o pe pamant. Sa ne uitam numai la duhul neiertator care ne stapaneste atunci cand suntem provocati si cand altii abuzeaza de noi, gandurile lipsite de dragoste sau alte cuvinte dure, lipsite de amabilitate, la neglijarea chemarii de a arata mila, de a face binele si de a binecuvanta si ne vom da seama de neascultarea noastra; pe toate acestea trebuie sa le simtim, sa ne pocaim de ele si sa le scoatem din inima noastra ca si cum ne-am scoate ochiul drept, inainte ca sa ne putem bucura de puterea unei ascultari depline.

3. Cristos a vorbit mult de dragoste si ascultare.
Eul este radacina oricarei lipse de dragoste si ascultare. Domnul nostru Si-a chemat ucenicul sa se le-pede de sine, sa-si ia crucea, sa paraseasca totul, sa urasca  si sa-si piarda viata, sa se umileasca si sa devina alujitorul tuturor. El asa a facut; eul, vointa proprie, placerea de sine, egoismul sunt sursa pacatului. 

Cand suntem ingaduitori cu noi insine in lucruri simple precum mancatul sau bautul, cand implinim poftele eului cautand, acceptand sau bucurandu-ne de ceea ce ne gadila mandria, cand ingaduim voii proprii sa se afirme si cream conditiile necesare ca dorintele ei sa se realizeze - in toate aceste cazuri ne facem vinovati de neascultare de poruncile Lui. Cu timpul, un nor din ce in ce mai mare se pune deasupra sufletului si ne va fi imposibil sa ne bucuram de lumina si pacea Lui.

4. Cristos cere ca Dumnezeu sa fie iubit din toata inima.
Cristos a pretins din partea tuturor jertfa de a veni la El si de a-L urma. Crestinul care nu si-a fixat in inima lui aceasta tinta, care nu a luat hotararea de a cauta harul necesar pentru a trai in acest mod se face vinovat de neascultare. Se poate sa existe in viata Lui mai multe lucruri care par a fi bune si cinstite, dar constienta plina de bucurie a faptului ca face voia lui Dumnezeu si ca pazeste poruncile lui sunt absente.

Cand aud chemarea de a veni si de a incepe o adevarata viata de ascultare, multi au dorinta de a realiza acest lucru si astfel incearca sa se strecoare putin cate putin in ea. Prin mai multa rugaciune si studiu biblic ei vor ajunge sa creasca in viata de ascultare - iata gandul launtric al lor. Dar gresesc. Cuvantul pe care Dumnezeu il spune in Ieremia ar trebui sa ii faca sa-si vada greseala: "Intoarceti-va copii razvratiti, (la Mine)".

Un suflet plin de sinceritate si care s-a hotarat sa asculte deplin poate sa evolueze de la o ascultare partiala la o ascultare mai deplina. Este nevoie de o intoarcere, o rupere, o decizie, o criza. Aceasta insa se realizeaza numai prin sesizarea intr-un mod clar a ceea ce este gresit si marturisirea, cu rusine si pocainta, a lucrului respectiv. Atunci sufletul va cauta curatirea divina si puternica de toata murdatia lui, fapt care il pregateste pentru constientizarea darului unei inimi noi si a prezentei Duhului lui Dumnezeu in ea, Duh care ne determina sa umblam in poruncile Lui.

(Va continua)

AndreW Murray

MARGARITAR.... MEDITATIE

EL A ALES SĂ FIE TATĂL TĂU
David Wilkerson (1931-2011)
May 31, 2018
Unii creștini sunt în mod constant înfrânți de frică. Unii sunt întotdeauna deznădăjduiți, în timp ce alții se pocăiesc dar cu vinovăţie, temându-se că nu vor avea niciodată o victorie asupra păcatului. Se tem să-și piardă slujba, sănătatea, familia. Ei nu au deloc pace, bucurie sau odihnă. Atunci am auzit că Isus a întrebat: „Am fost cu voi atât de mult timp și încă nu vedeți? Încă nu-L cunoaşteţi pe Dumnezeu ca pe Tatăl vostru?”

Din intimitatea ta cu Hristos trebuie să ajungi la revelația faptului că ai un Tată în cer care ţi-a arătat cât de minunat este și ce dorește să devină pentru tine!
În primul rând, a ales să fie Tatăl tău. Nu tu L-ai ales pe El, El te-a ales pe tine. Este El Dumnezeul care împărăţeşte în cer și pe pământ? Este El atotputernic? Omnipotent? Răspunsul la toate aceste întrebări este un „Da” răsunător. Dar în aceste ultime zile, Dumnezeu vrea ca tu să ai o altă revelație despre El - vrea să înțelegi că ești fiul sau fiica Lui.
Când Isus a umblat pe pământ, El a trăit în fiecare oră în lumina iubirii Tatălui Său, niciodată în confuzie, niciodată în îndoială. Prin urmare, El putea să se confrunte cu orice ar fi venit din partea inamicului împotriva Lui - orice greutate, orice încercare - pentru că El știa că Tatăl Său era cu El. El putea spune: „Tatăl Meu M-a trimis şi M-a ales și El este întotdeauna cu mine. Nu sunt niciodată singur!”
Tatăl tău îţi spune: „Vreau să te cuprind în braţele Mele, să fiu protectorul tău, să îţi acopăr toate nevoile, să te veghez în toate încercările. Eu aleg să fiu un Tată pentru tine, deci acceptă dragostea Mea.”
Dumnezeu a ales să fie Tatăl tău numai pe baza dragostei și milei Sale. Nu există o altă condiție. El nu a așteptat până când ai fost suficient de bun sau până când te-ai conformat întru totul doctrinei tale. Nu, ci El a spus: „Chiar și atunci când erai pierdut în păcatele tale, Eu te-am iubit.” Amin !

O OM..

O, om!... Ce mari răspunderi ai
De tot ce faci pe lume
- De tot ce spui în scris sau grai,
De pilda ce la alţii-o dai
Căci ea mereu spre Iad sau Rai
Pe mulţi o să-i îndrume.

Ce grijă trebuie să pui
În viaţa ta, în toată
Căci gândul care-l scrii sau spui
S-a dus... şi-n veci nu-l mai aduci
Dar vei culege roada lui
Ori viu, ori mort, odată.

Ai spus o vorbă - vorba ta,
Mergând din gură-n gură,
va veseli sau va-ntrista,
Va curăţi sau va-ntina,
Rodind sămânţa pusă-n ea
De dragoste sau ură.

Scrii un cuvânt - cuvântul scris
E-un leac sau e-o otravă!
Tu vei muri, dar tot ce-ai zis
Rămâne-n urmă-un drum deschis
Înspre Infern sau Paradis
Spre-ocară sau spre slavă.

Spui o cântare - versul tău
Rămâne după tine
Îndemn spre bine sau spre rău,
Spre curăţie sau desfrâu
Lăsând în inimi rodul său
De har sau de ruşine.

Arăţi o cale - calea ta
În urma ta nu piere
E calea bună sau e rea
Va prăbuşi sau va-nălţa
Vor merge suflete pe ea
Spre Rai sau spre durere.

Trăieşti o viaţă - viaţa ta
E una, numai una
Oricum ar fi, tu nu uita
Cum ţi-o trăieşti vei câştiga
Ori fericirea-n veci prin ea
Ori chin pe totdeauna.

O, om!... Ce mari răspunderi ai!
Tu vei pleca din lume
Dar ce scrii azi, ce spui în grai
Ce laşi prin pilda care-o dai,
Pe mulţi, pe mulţi mereu spre Rai
Sau Iad o să-i îndrume.

O, nu uita!... Fii credincios
Cu grijă şi cu teamă!
- Să laşi în urmă luminos
Un grai, un gând, un drum frumos!
Căci pentru toate ne-ndoios
Odată vei da seamă!

-Traian Dorz

MARGARITAR...

IERTAREA CARMUITOARE

2. Smeriti-va sub mana tare a lui Dumnezeu
Dumnezeul nostru este Dumnezeul carmuirii. Cateodata, cand pacatuiesti, El nu isi indreapta imediat asupra ta mania Lui carmuitoare. Te lasa pur si simplu sa mergi mai departe. Dar odata mana Sa carmuitoare indreptata asupra ta, nu mai poti face altceva decat sa te smeresti. Nu mai ai nici o cale de scapare, caci El nu este ca omul, care te lasa sa pleci. A avea pacatul iertat, si partasia cu Dumnezeu restabilita este destul de usor. Dar, nu poti sa te indepartezi de disciplina pe care Dumnezeu ti-o aplica in mediul in care traiesti, in casa, in afacerile tale sau in trupul tau. Singurul lucru ce poti sa-l faci este sa inveti sa te smeresti sub mana tare a lui Dumnezeu. Cu cat esti mai smerit sub mana puternica a lui Dumnezeu si cu cat te impotrivesti mai putin, cu atat mai repede se va indeparta mana carmuitoare a lui Dumnezeu de la tine. Daca nu suntem supusi si rabdatori, ci cartim si ne agitam, dati-mi voie sa va spun ca mana carmuitoare a lui Dumnezeu va fi mai greu de indeprtat. Aceasta e o problema cat se poate de serioasa. Cu douazeci de ani in urma, ai facut ceva potrivit propriilor tale ganduri. Astazi te reantalnesti cu acelasi lucru si trebuie sa mananci acel fruct al ratiunii de atunci. Acel lucru a revenit si te-a descoperit. Ce vei face in acest caz? Trebuie sa-ti pleci capul spunand: "Doamne e vina mea!" Trebuie sa te smeresti sub mana tare a lui Dumnezeu si sa nu te importivesti. Cu cat te vei impotrivi mai mult, cu atat mai apasatoare va fi mana lui Dumnezeu. Cu cat te vei impotrivi mai mult mainii carmuitoare a lui Dumnezeu, cu atat mai multe lucruri ti se vor intampla. De indata ce mana carmuitoare a lui Dumnezeu este asupra ta, trebuie sa te smeresti si sa recunosti de buna voie ca aceasta meriti, caci Domnul nu poate sa greseasca. Trebuie sa stai in supunere, sa nu te gandesti la razvratire; nu trebuie nici macar sa cartesti sau sa te nelinistesit.

Daca esti nesupus si te gandesti cum sa scapi de mana lui Dumnezeu, retine, acesta nu este un lucru simplu. Cine poate sa scape de mana lui Dumnezeu? Nu-ti dai seama ca ceea ce ai facut inainte este cauza caderii tale in situatia de astazi? De exemplu, in copilarie, unui frate ii placea sa manance dul-ciuri. A mancat atatea dulciuri, incat dintii i s-au stricat foarte rau. Intr-o zi a devenit constient de in-gaduinta sa fata de propria-i slabiciune si de defectul ei. A cerut lui Dumnezeu sa-i ierte pacatul inga-duintei fata de sine cu privire la consumul prea mare de dulciuri. A obtinut usor iertarea pentru acest pacat, dar aceasta nu a oprit procesul de stricare a dintilor lui. Carmuirea lui Dumnezeu se afla dea-supra lui. Prea multe dulciuri cauzeaza stricarea dintilor. Daca iti marturisesti pacatul, partasia ta poate fi restabilita, dar aceasta nu va face sa-ti creasca dinti buni. Intervine aici carmuirea lui Dum-nezeu si tu trebuie sa inveti sa te supui ei. Natural, dintii stricati nu vor mai fi refacuti. Totusi sunt anumite lucruri care, dupa ce mana carmuitoare a lui Dumnezeu a fost indepartata, pot fi refacute.

Dati-mi voie sa folosesc un alt exemplu din biblie: dupa incidentul de la Meriba, cu lovirea stancii (Numeri 20:10-12), Moise si Aron au cazut in mana carmuitoare a lui Dumnezeu. Desi Aron a pacatuit, Dumnezeu i-a ingaduit sa ramana preot si a restabilit partasia cu el. Cu toate acestea, mai tarziu, Dumnezeu i-a spus ca trebuie sa paraseasca aceasta lume si ca nu va intra in tara Canaanului. Nici Moise nu l-a sfintit pe Domnul la stanca. In loc de a vorbi stancii, asa cum Dumnezeu ii poruncise, Moise a lovit-o cu toiagul. Din aceasta cauza, nici el nu a putut sa intre in Canaan. Observati principiul de baza? Este carmuirea lui Dumnezeu. Nu-L mai poti avea pe Dumnezeu pe calea pe care obisnuia sa te trateze inainte. S-ar putea ca tu va trebui sa-ti schimbi calea de acum incolo. S-ar putea ca tu va trebui sa-ti schimbi calea ce ti se parea a fi cea mai buna.

Biblia este plina de astfel de cazuri. Cand poporul lui Israel a ajuns la Cades, in pustia Paran, au trimis iscoade care sa iscodeasca tara (Numeri 13 si 14). Iscoadele au taiat o ramura de vita ce avea un ciorchine de strugure atat de mare, incat a fost nevoie de doi oameni ca sa-l duca. Ei au cunoscut ca in acea tara curgea, intr-adevar, lapte si miere. Dar s-au temut si au refuzat sa intre in tara, din cauza ca vazusera ca oamenii de acolo erau atat de inalti de statura incat israelitii pareau in proprii lor ochi a fi niste lasuste. Drept urmare, cu exceptia lui Iosua si Caleb, care mai tarziu au intrat in tara, toti ceilalti au murit in pustie. Cand au auzit sentinta rostita de Dumnezeu, si-au marturisit pacatul si si-au exprimat dorinta sa intre in tara. Desi Dumnezeu a continuat, intr-adevar, sa se poarte cu har fata de ei si sa-i recunoasca a fi poporul Lui, totusi nu le-a ingaduit sa aibe vreo parte in Canaan. Nu au fost lasati sa intre, caci carmuirea lui Dumnezeu se schimbase. De aceea fratilor, de la inceputul vietii voastre  de crestini trebuie sa doriti sa umblati, din prima pana in ultima zi, pe drumul pe care Dumnezeu l-a randuit pentru voi. Nu traiti usuratic; nu pacatuiti! Va rog sa retineti: desi se poate sa capatati indurare, totusi veti descoperi ca Dumnezeu si-a schimbat calea fata de voi. Mana Lui carmuitoare nu slabeste niciodata.

Cu adevarat mana carmuitoare a lui Dumnezeu este ceva cat se poate de serios. Sa ne temem, asadar, caci nu stim cand va cadea asupra noastra mana disciplinara a lui Dumnezeu. S-ar putea ca Dumnezeu sa ingaduie unora sa mearga mai departe nepedepsiti. S-ar putea sa treaca cu vederea razvratirea de zece ori, dar a unsprezecea oara isi intinde in jos mana. Sau mana Lui poate sa se abata chiar de prima data. Noi nu avem cum sa stim cand va cobora mana Lui disciplinara. Carmuirea lui Dumnezeu nu este ceva ce noi putem dirija. Orice El vrea, face.

Din aceasta cauza, fratilor, trebuie, inainte de toate, sa ne dam silinta sa invatam a fi ascultatori de Domnul. Fie ca Domnul sa arate mila si har fata de voi, ca sa nu cadeti in mana carmuitoare a lui Dumnezeu. Daca totusi cadeti in mana Lui carmuitoare, nu va mai impotriviti si nu fiti nesabuiti. Nu incercati sa fugiti, ci ramaneti tati pe principiul de baza al supunerii cu orice pret. Din voi insiva in mod natural, nu veti putea sa va supuneti, dar puteti cere lui Dumnezeu sa va faca in stare de asta. Numai prin indurarea Domnului veti putea razbate pana la capat. "O, Doamne indura-Te de mine ca sa pot rezista pana la capat!" Daca mana carmuitoare nu a cazut asupra ta, cauta cu staruinta indurarea Lui. Daca a cazut deja, daca El a ingaduit sa fii bolnav sau sa treci prin greutati, adu-ti aminte ca nu trebuie niciodata, prin mana ta de carne, sa incerci sa te impotrivesti carmuirii lui Dumnezeu. De indata ce carmuirea lui Dumnezeu cade asupra ta, smereste-te fara zabava sub mana Lui cea tare. Trebuie sa spui: "Doamne, aici esti tu, este lucrarea ta; eu ma supun din toata inima, sunt gata sa primesc aceasta". Cand mana carmuitoare a lui Dumnezeu a cazut asupra lui Iov (ea putea fi evitata), cu cat Iov era mai supus, cu atat mai buna era starea lui; cu cat se lauda cu propria lui dreptate, cu atat situatia devenea tot mai rea.

Slava Domnului, de obicei mana carmuitoare a lui Dumnezeu nu ramane pentru totdeauna asupra cui-va. Eu personal cred ca atunci cand mana carmuitoare a lui Dumnezeu cade asupra unei persoane, uneori rugaciunea adunarii poate usor indeparta aceasta mana. Aceasta este ceea ce e atat de pretios in Iacov in capitolul 5. Acolo Iacov ne spune ca mai-batranii adunarii pot indeparta mana carmuitoare a lui Dumnezeu. El spune: "Si rugaciunea credintei, va salva pe cel bolnav, si Domnul il va ridica; si daca a facut pacate, i se vor ierta". Asadar cand un frate socoteste ca aceasta este calea pentru el, adu-narea se poate ruga pentru el si poate ajuta la indepartarea mainii carmuitoare a lui Dumnezeu de la el.
Imi amintesc ca oadata am auzit-o pe domnisoara Margaret E. Barber spunand un lucru extraordinar de frumos. Un frate, care facuse ceva rau si mai tarziu s-a pocait, a venit sa o vada. Ea i-a spus ur-matoarele: "Nu-i asa ca te-ai pocait si te-ai reintors? Trebuie acum sa te duci la Dumnezeu si sa-i spui: "Odata eu am fost un vas in mana Olarului, dar acum acel vas s-a spart". Nu trebuie sa insisti inaintea Domnului, spunand: "Doamne, indura-te de mine si fa-ma din nou un vas. Eu nu indraznesc sa iti fortez mana. Pentru mine este foarte bine Doamne, daca ma vei face un vas nobil sau un vas de rand".
Oemnii isi inchipuie ca vor fi totdeauna acelasi vas si le-ar placea ca Domnul sa-i faca mai gloriosi, ami nobili. Uneori oamenii chiar cer Domnului sa-i faca un vas mai bun. Sunt perioade cand chiar reusim sa obtinem binecuvantare din blestem. Dar as dori sa va spun un lucru: aceia dintre noi care au fost mult sub tratamentul Domnului, stiu ca adesea cadem in mana lui Dumnezeu, in mana Lui carmuitoare. Noi recunoastem ca prin aceasta mana carmuitoare Dumnezeu ne invata care este voia Lui. Tot ceea ce putem face este sa ne supunem. Nu exista nici o cale de scapare.

Nu trebuie sa luam cu usuratate aceste lucruri. Odata, o sora mi-a cerut parerea in privinta unei casatorii. Eu i-am spus ca, din cate vad eu, ea nu ar trebui sa se casatoreasca cu acel om pentru ca el nu parea a fi un credtin demn de incredere. Totusi ea a insistat, spunand ca are incredere in el. Asa ca s-a casatorit. Dupa opt luni, mi-a scris o scrisoare lunga in care spunea: "Stiu ca am gresit. Nu v-am ascultat si am savarsit o mare eroare. Ce sa fac acum?? Raspunsul meu a fost: "De acum incolo nu ai decat o singura cale, sa te smeresti sub mana lui Dumnezeu. Daca mi-ai scrie a doua oara, nici atunci nu te-as putea ajuta. Nimeni nu te poate ajuta, caci ai cazut sub mana carmuitoare a lui Dumnezeu, nu incerca sa lupti impotriva ei. Daca o vei face, vei fi un vas spart si nu vei mai avea nici un viiotr". Tot in acea scrisoare, i-am spus foarte hotarat ca ar face o greseala sa-mi mai scrie.. Sa retinem deci: nu poate fi nimic mai serios decat carmuirea lui Dumnezeu.

Deseori ma gandes la starea adunarii de astazi. Este ca si cum te-ai duce la casa unui olar si ai gasi pe campul din apropiere multe oale sparte. Asa este starea crestinilor azi. Este cu adevarat, un lucru cat se poate de serios. Repet, trebuie sa ne supunem sub mana tare a lui Dumnezeu.

(va continua....)

Watchman Nee

Incurajari...

Ia jugul lui Cristos

Ia jugul lui Cristos pe umăr
şi trage lângă El arând,
chiar dacă sameni numa-n lacrimi
şi umbli numai sângerând...
Cristos cel sfânt te va cunoaşte
în sărăcie şi-n belşug,
că mulţi au stat cu El la mese,
dar prea puţini au tras la jug!

Ia-I sarcina şi-o du alături
şi simte-o apăsând din greu
cum ai răspunde doar tu singur
de tot ce are Dumnezeu.
Cristos cel sfânt te va cunoaşte
odată-n cerul Lui de sus
nu după haina ce-ai purtat-o,
ci după sarcina ce-ai dus.

Ia-ţi crucea ta - şi-I mergi pe urme
tăcând şi mulţumind ca El,
iubeşte, roagă-te şi rabdă
urmând dumnezeiescu-I fel.
Cristos cel sfânt te va cunoaşte
nu după numele ce-ţi pui,
ci după rănile-ndurate
sub crucea ta şi Crucea Lui.

MARGARITAR...

INTELESUL MAINII CARMUITOARE A LUI DUMNEZEU

Sunt multe pasaje in biblie referitoare la acest subiect. De exemplu: "Ce va semana omul, aceea va si secera" (Gal 6:7, C2"). Aceasta este mana carmuitoare a lui Dumnezeu. Sa presupunem ca un tata este intotdeauna ingaduitor cu copii sai. In mod natural, copii sai vor fi salbatici si nedisciplinati. Cum ar putea sa fie casa in randuiala, daca tatal nu stapaneste niciodata peste aceasta cas? Daca un om se cearta deseori cu semenii lui, consecinta naturala va fi ca el nu va avea prieteni. Vedeti, orice seamana omul, aceea va si secera. Aceasta este carmuirea lui Dumnezeu, mana Lui hotarata, si ea nu pate fi schimbata. Aveti foarte mare grija copii ai lui Dumnezeu, ca nu cumva sa starniti mana carmuitoare a lui Dumnezeu caci, odata starnita, cu greu mai poate fi indepartata.

Intamplarea cu paraliticul.
Niste oameni au adus la Domnul un om paralitic. Carturarii erau si ei de fata. "Fiule, pacatele iti sunt iertate!" a spus Domnul paraliticului. Aceste cuvinte ale Domnului constituie o adevarata problema pentru cei care cunosc ce este iertarea carmuitoare. Acest om paralitic a fost adus la Domnul de prietenii sai; el personalnu a aratat niciodata ca ar crede in Domnul. Si totusi Domnul i-a spus: "Fiule, pacatele iti sunt iertate!" Inseamna oare aceasta ca, de indata ce paraliticul a fost adus la Domnul, sufletul lui a fost mantuit? Daca asa ar sta lucrurile, atunci mantuirea ar fi foarte usor de obtinut, caci, doar prin faptul ca cineva este adus la Domnul, pacatele i-ar fi iertate. Nu, iertarea din acest caz nu este nicidecum iertarea vesnica; nici nu are vreo legatura cu iertarea incredintata, intrucat aici Domnul ne arata doua lucruri: pe de o parte, "Pacatele iti sunt iertate", iar pe de alta parte, "Scoala-te si umbla". Sa retinem ca multe boli se datoreaza mainii carmuitoare a lui Dumnezeu. Pentru a-l vindeca pe paralitic si a-l face sa umble, Domnul trebuie mai inti sa-i ofere iertarea carmuitoare. Iertarea intalnita aici era asociata cu carmuirea lui Dumnezeu. Ea avea o legatura speciala cu boala. De aceea cand paraliticul a fost adus la Domnul Isus pentru a fi vindecat, Domnul n-a spus altceva decat "Pacatele iti sunt iertate". Cu alte cuvinte, prin iertarea pacatelor, boala a fost vindecata. Boala lui era in legatura cu pacatele lui. Domnul Isus a vorbit asa pentru ca El a stiut ca paralizia a fost rezultatul pacatelor acelui om inaintea lui Dumnezeu. Cand pacatele i-au fost iertate, el a fost vindecat. Aceasta numim noi iertarea carmuitoare. Cand vine iertarea carmuitoare, boala este vindecata. Este evident ca acest om a pacatuit impotriva carmuirii lui Dumnezeu, iar rezultatul a fost paralizia lui. Dupa ce pacatele lui i-au fost iertate de Domnul, el s-a putut ridica, si-a luat patul si s-a intors acasa. Asadar, iertarea de aici este diferita de celelalte iertari. Aceasta este iertarea carmuitoare.

Batranii adunarii sa se roage si sa unga.

"Este cineva dintre voi bolnav? Sa cheme pe batranii adunarii la el, si ei sa se roage pentru el, dupa ce l-au uns cu ulei in Numele Domnului. Si rugaciunea  credintei va salva pe cel bolnav, si Domnul il va ridica; si, daca a facut pacate, i se vor ierta" (Iacov 5:14-15. CLV). Iertarea de aici pare a fi ceva aparte. Sunt multe cauze  ce provoaca boala. Nu orice boala este cauzata de pacat, dar unele boli sunt urmarea pacatului. Pacatele de aici sunt iertate nu prin marturisirea bolnavului, ci prin rugaciunea mai-batranilor adunarii. Ce inseamna aceasta? Cu siguranta, aceasta iertare nu este nici iertrea vesnica, nici iertarea incredintata, nici iertarea care restabileste partasia. Probabil ca si aceasta este legata de iertarea carmuitoare. Ca exemplu, sa presupunem ca un frate este bolnav din cauza ca a cazut in mana carmuitoare a lui Dumnezeu. El este pedepsit de Dumnezeu pentru ca a pacatuit si a cazut. Cand el isi marturiseste pacatul inaintea lui Dumnezeu, primeste iertare si partasia lui cu Dumnezeu este restabilita. Dar mana disciplinara a lui Dumnezeu este inca asupra lui. Ea asteapta ziua cand mai-batranii adunarii vor veni si se vor ruga pentru el, spunandu-i ca si fratii l-au iertat si ca doresc ca el sa fie restabilit, ca adunarea este  nerabdatoare sa-l vada reasezat pa cararea vietii. Cand acea zi vine, mai-batranii adunarii il ung cu ulei, astfel incat uleiul de ungere a capului, sa curga asupra lui. Dupa ce adunarea s-a rugat pentru el, fratele este restabilit. Cand mana carmuitoare a lui Dumnezeu este indepartata de la el, boala lui poate fi vindecata. Aceasta se intelege prin "daca a facut pacate, i se vor ierta". Pacatele despre care este vorba, aic nu, sunt pacate obisnuite, ci acele care atrag dupa ele mana carmuitoare a lui Dumnezeu. Citind in Biblie, e nevoie sa intelegem ca textul de la Iacov 5 vorbeste despre mana carmuitoare a lui Dumnezeu. Daca ajungi in mana carmuitoare a lui Dumnezeu, El nu te va lasa sa pleci pana ce nu vei obtine iertarea.

Cazul lui David
Pentru a intelege semnificatia iertarii carmuitoare, vom apela la David ca exemplu. Nicaieri in intreaga Biblie nu este aratata mai clar iertarea carmuitoare a lui Dumnezeu ca in cazul lui David si al sotiei lui Urie. David a savarsit doua pacate: a curvit si a ucis. Prin curvie a pacatuit impotriva lui sotiei lui Urie; prin ucidere, a pacatuit impotriva lui Urie. Dupa ce a pacatuit aceste doua pacate, el le-a marturisit inaintea Domnului. Vedem aceasta in Psalmul 51 si in alti psalmi. Cu remuscari profunde in inima, el si-a marturisit sincer pacatele inaintea lui Dumnezeu. A recunoscut ca ceea ce a facut a fost urat, necurat si respingator. Este clar ca dupa ce David si-a marturisit pacatele, in Psalmul 51, partasia lui cu Dumnezeu a fost refacuta. Aceasta este conform cu ceea ce scrie in 1 Ioan 1_9.

Si totusi, ce a spus Dumnezeu lui David cand l-a trimis la el pe Natan? Notati cuvintele lui Natan: "David a zis lui Natan: Am pacatuit impotriva Domnului. Si Natan a zis lui David: Domnul ti-a indepartat pacatul; nu vei muri" (2Samuel 12:13, C2). David a spus: "Am pacatuit impotriva Domnului". El si-a marturisit pacatele si si-a recunoscut ticalosia, astfel incat Dumnezeu l-a trimis pe Natan sa-i spuna ca i-a iertat pacatul si ca nu va muri. Aceasta indica foarte clar ca pacatul lui David a fost iertat. Dar Dumnezeu mai avea inca ceva de spus lui David. In primul rand: "Dar pentru ca prin fapta aceasta ai dat mare prilej vrajmasilor Domnului sa-L huleasca, si fiul tau care ti s-a nascut va muri" (v 14, C2). In al doilea rand, "Acum sabia nu se va departa din casa ta in veac pentru ca m-ai dispretuit si ai luat pe nevasta lui Urie Hetitul, de nevasta" (v10). In al treilea rand, "Asa zice Domnul: Iata voi ridica un rau impotriva ta din chiar casa ta si voi lua pe nevestele tale dinaintea ochilor tai si le voi da aproapelui tau si el se va culca cu nevestele tale in fata soarelui acestuia. Caci tu ai facut pe ascuns, dar Eu voi face  acest lucru in fata intregului Israel si in fata soarelui" (v11-12, C2). Desi Dumnezeu a iertat pacatul lui David, totusi El a poruncit sabiei sa nu se departeze de casa lui David. Ba mai mult, desi Dumnezeu a iertat cu siguranta pacatul lui David, totusi El a ingaduit lui Absalom sa se razvrateasca impotriva lui David si sa necinsteasca sotiile lui David. Cu alte cuvinte, desi pacatul lui David a fost iertat, pedeapsa nu s-a departat imediat de la el.

Dati-mi voie s-o spun foarte deschis. Orice pacat ai fi savarsit, daca te indrepti spre Dumnezeu si Ii ceri iertare, vei fi iertat. Restabilirea partasiei poate sa aibe loc foarte repede. Cu toate acestea, disciplina lui Dumnezeu a ramas asupra lui David si dupa moartea lui. Cu disciplina lui Dumnezeu asupra lui, carmuirea lui Dumnezeu nu s-a departat. Urmarea a fost ca fiul sau s-a imbolnavit. Desi David a postit si a stat culcat la pamant, totul a fost zadarnic. Mana disciplinara a lui Dumnezeu cazuse asupra lui. In cele din urma , fiul a murit. Mai tarziu, au avut loc alte lucruri: Amnon, intaiul nascut a lui David a fost ucis, si, dupa aceea, un alt fiu, Absalom s-a razvratit. Sabia nu s-a departat niciodata de casa lui David. Cu toate acestea Dumnezeu i-a spus lui David ca i-a iertat pacatul. Fratilor, Dumnezeu este gata sa va ierte toate pacatele pe care le savarsiti, dar aceasta nu inseamna ca il puteti opri de la a va disciplina sau de a lasa ca mana Lui carmuitoare sa cada asupra voastra.

Va continua..

Watchman Nee

Cuvinte de incurajare

MARGARITAR....

IERTAREA CARMUITOARE..
,
Mai exista un fel de iertare pe care noi o numim iertare carmuitoare. Acest fel de iertare o dasim in urmatoarele pasaje din Biblie: Matei 9:2, 5-6; Iacov 5:15 si Matei 6:14-15, 18, 21-35.

Ce este iertarea carmuitoare a lui Dumnezeu? Eu sunt incredintat ca daca as fi cunoscut carmuirea lui Dumnezeu imediat dupa ce am fost mantuit, as fi fost scutit de multe necazuri si probleme. Putem continua aici pilda cu fata: Inainte, mama ei lasa intotdeauna descuitate usile din casa, inclusiv usa de la bucatarie si de la bufetul din bucatarie. Niciodata nu incuia bufetul in care punea mancarea. Dar de data aceasta, cand a venit acasa a descoperit ca o parte din mancarea din bufet fusese consumata. Acum intrucat mama stia ce s-a intamplat, fata este obligata sa-si marturiseasca pacatul si sa ceara iertare. Mama o iarta si chiar o saruta. Incidentuleste considerat incheiat si comuniunea este restabilita. Totusi, data viitoare cand mama pleaca de acasa, ea incuie toate usile. Modul ei de a actiona s-a schimbat. Partasia este un lucru, dar carmuirea este cu totul altceva.

Ce este carmuirea? Carmuirea este o cale. Carmuirea lui Dumnezeu este calea lui Dumnezeu, admi-nistrarea lui Dumnezeu. Mama poate sa ierte pacatul fetei si sa restabileasca comuniunea lor, dar data viitoare cand va pleca, ea va incuia atat usa de la bufet cat si pe cea de la bucatarie. Cu alte cuvinte, ea si-a schimbat calea. A restabilit partasia este usor, dar a restabili calea nu este asa de usor. Mama se teme ca fiica ei ar putea sa faca din nou acelasi lucru. Ea nu-i mai poate da fetei libertatea deplina, ci trebuie sa-i puna unele ingradiri. Felul ei de a fi s-a schimbat. Retineti, Dumnezeu ne trateaza intr-un mod similar. Este relativ usor de obtinut iertarea care restabileste partasia. Cel care isi marturiseste singur pacatul, redobandeste partasia. Cel care isi marturiseste sincer pacatul, redobandeste partasia. In momentul in care isi marturiseste pacatul, Dumnezeu restabileste partasia cu el. Totusi Dumnezeu poate sa-si schimbe calea fata de el. Se poate ca disciplina lui Dumnezeu poate sa vina imediat asupra lui, se poate ca Dumnezeu nu-i va mai da atata libertate cata a avut inainte.

La fel poate sa vina o alta zi, cand Dumnezeu isi indeparteaza mana Sa ce disciplineaza, si aceasta noi numim iertarea carmuitoare. In cazul mamei, aceasta va insemna ca va veniziua cand ea va cunoaste ca fiica ei a devenit demna de incredere, astfel incat va lasa usile neincuiate. Aceasta este iertarea carmuitoare.

Iertarea ce restabileste partasia este un lucru, pe cand iertarea carmuitoare este cu totul altceva. Un alt exemplu de acest gen ar putea fi un tata care are multi fii. El ii lasa pe fii sai sa mearga la joaca dupa masa, de la ora patru pana la ora sase, ora cinei. Intr-o zi ei ies afara si se bat cu alti copii. Tatal ii iarta si le mai da voie sa mearga afara. Dar ce se va intampla daca acesti copii se bat in fiecare zi cand ies afara? Ce va face atunci Tatal? Desi copii s-ar putea sa-si marturiseasca zilnic pacatul si sa primeasca zilnic iertare, totusi tatal si-ar da seamaca metoda lui este gresita, carmuirea lui asupra copiilor nu este buna. Asa ca el le spune fiilor sai: "Pentru ca va bateti in fiecare zi cand mergeti afara, incepand de maine ve-ti fi inchisi in casa". Aceasta e mana Tatalui.

Si tu s-ar putea sa pacatuiesti impotriva lui Dumnezeu si al fiecare marturisire a pacatului, Dumnezeu ne iarta. Totusi aceasta nu-L impiedica pe Dumnezeu sa-ti acorde o noua pedeapsa. Intrucat Dumnezeu te-a iertat, partasia ta cu Dumnezeu poate fi restabilita. Dar Dumnezeu isi va schimba calea fata de tine. Este foarte important sa stim  ca mana disciplinara a lui Dumnezeu nu se indreapta cu usurinta asupra noastra, dar mana, o data intins, nu poate fi indepartata usor. Pana ce Dumnezeunu are deplina certitudine ca copii Sai sunt bine, mana Sa carmuitoare nu va fi indepartata. Sa ne reintoarcem la cea de a doua pilda: vazand ca ei se iau la bataie zilnic, tatal ii inchide in casa timp de o saptamana, doua saptamani, o luna sau chiar doua luni, pana ce el va fi convins ca fii sai nu vor mai fi neascultatori si nu se vor mai bate unii cu altii. Apoi probabil ca le va spune fiilor sai ca, intrucat au fost destul de buni in timpul celor noua luni, vor avea voie sa mearga afara ziua urmatoare pentru timp de zece minute. Tatal incepe sa-si indeparteze mana carmuitoare. Acele zece minute afara le putem numi iertarea carmuitoare. Modelul de carmuire incepe sa se schimbe, desi tatal inca ii urmareste pe fii sai, pentru a vedea cum se comporta fata de alti copii. Daca ei nu se vor bate in decursul celor zece minute, se poate ca ziua urmatoare el o sa le dea voie o jumatate de ora afara.  Mai tarziu le poate ingadui sa se joace timp de o ora. Dupa una sau doua luni el le poate permite sa se joace afara de la ora patru sau sase, iertarea sa carmuitoare este pe deplin acordata fiilor sai.

Asadar fratilor, ce este iertarea carmuitoare? Este ceva foarte diferit de iertarea vesnica, de iertarea incredintata sau de iertarea care restabileste partasia. Ea este ceva ce vorbeste despre faptul ca Dumnezeu se ingrijeste de noi, se ocupa de noi si ne disciplineaza.

Watchman Nee

MARGARITAR...

DUMNEZEU NU ŞI-A DEZAMĂGIT NICIODATĂ POPORUL
Carter Conlon
May 26, 2018
Conform cărții Evrei, fiecare dintre noi ar trebui „să ne aducem aminte de zilele de la început, când, după ce am fost luminaţi, am dus o mare luptă de suferinţe.” (Evrei 10:32). Amintește-ți cât de credincios a fost Dumnezeu - cum te-a purtat biruitor prin toate încercările și necazurile tale anterioare. Când te-ai întors pentru prima dată la Hristos, poate că întreaga ta familie a crezut că ești nebun; foștii tăi prieteni nu au vrut să mai petreacă timp cu tine.

Oamenii te acuzau la locul de muncă doar pentru că ai ales să faci ceea ce era corect. Și acum, încă o dată, te confrunți cu un atac al acuzațiilor venit din toate părțile. De aceea este important să îţi aminteşti cum Dumnezeu S-a arătat a fi puternic și cum te-a purtat biruitor în toate încercările tale din trecut. Nu te-a părăsit, nu-i așa? Nici nu va da greș în zilele ce urmează.
Scriitorul cărţii Evrei spune: „În adevăr, aţi avut milă de cei din temniţă şi aţi primit cu bucurie răpirea averilor voastre” (Evrei 10:34) Mulți dintre acești credincioși nu sufeririseră încă ei înşişi, dar erau conștienți de faptul că ceilalți care au plecat înaintea lor au suferit. Când spune că „au primit cu bucurie răpirea averilor lor”, însemna că ei renunţaseră la propriile planuri și vise – la toate ideile lor despre modul în care ar fi trebuit să decurgă viețile lor. În schimb, ei erau dispuși să îmbrățișeze planul lui Dumnezeu pentru viețile lor, fiind conştienţi de faptul că acest lucru ar presupune o măsură a suferinței.
Versetul continuă să spună: „ca unii care ştiţi că aveţi în ceruri o avuţie mai bună, care dăinuie.” (10:34) Acesta este în esență un alt mod de a fi pregătit pentru o perioadă de suferință. Indiferent prin ce trebuie să trecem, în cele din urmă va fi meritat. Amintiți-vă, ne luptăm pentru ceva etern - nu numai pentru noi înșine, ci şi pentru alții. Ne luptăm astfel încât să avem ce lăsa în urmă generației care vine după noi.
Carter Conlon s-a alăturat echipei pastorale a Bisericii Times Square în 1994, la invitația pastorului fondator, David Wilkerson, și a fost numit pastor senior în 2001.

(Sursa: faebook)

MARGARITAR...

IERTAREA CARMUITOARE

IERTAREA CARE RESTABILESTE PARTASIA

Ce este aceasta iertare care restabileste partasia? "Iar daca umblam in lumina dupa cum El insusi este lumina, avem partasie unii cu altii, si singele lui Isus Fiul Sau, ne curateste de orice pacat. Daca zi-cem ca n-avem pacat, ne amagim noi insine si adevarul nu este in noi. Daca ne marturisim pacatele El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca de orice nedreptate" (Ioan 1:7-9, C2). "Copilasii Mei, acestea vi le scriu ca sa nu pacatuiti. Si daca a pacatuit cineva, avem un Avocat la Tatal, pe Isus Cristos  cel drept. Si el este ispasirea pentru pacatele noastre, dar nu numai pentru ale noastre ci pentru ale intregii lumi" (1Ioan 2:1-2 C2). Iertarea de care este vorba aici nu este nici cea pe care o primim atunci cand suntem mantuiti, nici cea pe care ne-o transmite adunarea. Si dupa cum am crezut in Domnul si am devenit copii lui Dumnezeu, tot mai avem nevoie de iertarea lui Dumnezeu. Desi am primit iertarea vesnica, putem sa cadem si sa pacatuim din nou inaintea lui Dumnezeu, intrerupand astfel partasia noastra cu El.

Viata are o trasatura aparte - isi gaseste placerea in comuniune. Sau, asa cum stiu studentii de la biologie, putem spune ca viata are doua trasaturi de baza: instinctul de autoconservare - de a se agata de viata si de a se feri de moarte, caci viata se teme sa moara; si comuniunea - teama de a fi izolat. Daca vei pune intr-un loc un pui singur, acesta va da semne de apatie; dar daca vei pune mai multi impreuna, ei se vor dovedi a fi foarte vioi. Un om intemnitat singur intr-o celula va suferi enorm din cauza imposibilitatii de a comunica cu alti oameni. Omul ca orice alta fiinta vie, doreste atat sa-si conserve propria viata cat si sa aibe comuniune cu altii.

Pentru tine, care aicrezut in sangele Domnului Isus, problema pastrarii vietii este deja rezolvata. Nu mai ai probleme in aceasta privinta, intrucat esti mantuit pentru totdeauna si pacatele tale sunt iertate pentru totdeauna. Dar poate sa fie o problema intr-o alta privinta. Daca pacatuiesti impotriva lui Dumnezeu dupa ce ai fost mantuit, atat partasia ta cu Dumnezeu, cat si cea cu copii lui Dumnezeu este afectata. Ce inseamna aceasta? Sa dau un exemplu: dupa ce mama a fost plecata de acasa, fata se fruiseaza in bucatarie, si fara a avea permisiunea, mananca niste bunatati. Dupa ce a terminat de mancat, se sterge pe gura, curata masa si inchide bine usa bucatariei. Dar ea a savarsit deja un pacat. De obicei seara, ea si mama ei au comuniune foarte stransa, dar in seara aceasta nu poate fi la fel. Cand mama ei o striga de sus, inima ei sare in jos! Se gandeste ca mama o va bate. Chiar cand mama ii ofera cina, ea nu se poate bucura de mancare. Se teme ca mama a descoperit ce a facut ea. Toata seara incearca sa-si ocoleasca mama. Dupa cum se poate vedea, comuniunea cu mama ei este tulburata. Desigur nu inseamna ca ea nu mai este fiica din cauza acelei mancari furate. La fel prin faptul ca a pacatuit, nu ai incetat sa fii copilul lui Dumnezeu; tu esti copilul Lui, desi pacatul tau a provocat interuperea imediata a partasiei cu tale El. Cugetul tau nu mai este fara vina, si pentru a te bucura de o partasie continua cu Dumnezeu, trebuie sa ai un cuget curat. Cand cugetul cuiva este intinat, partasia cu Dumnezeu devine imposibila.

Copii lui Dumnezeu nu-si vor pierde pozitia lor de copii ai Lui din cauza pacatului, dar vor pierde cu siguranta partasia cu El. De aceea Dumnezeu a randuit un fel de iertare pe care noi o numim iertarea care restabileste partasia. De ce o numim iertarea care restabileste partasia? Pentru ca, venind la Dumnezeu si marturisindu-ti pacatul, poate fi restabilita partasia ta cu Dumnezeu. Astfel nu vei avea nici o cale de restabilire a partasiei. Nu poti sa te rogi, nici macar sa spui "Amin" la rugaciunea altuia. Atunci ce poti face? Ce trebuie sa faca fata din exemplul nostru? Ea trebuie sa mearga la mama ei si sa-i marturiseasca ca a furat mancare. Ea trebuie sa invete sa stea de partea  mamei in problema respectiva si sa spuna ca a pacatuit. Trebuie sa spuna pacatului pe nume si sa zica: "Te rog iarta-mi pacatul". Tot asa si noi trebuie sa venim inaintea lui Dumnezeu si sa-i marturisim ca am pacatuit impotriva Lui intr-o situatie anume si sa-i cerem iertare. Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca de orice nedreptate". O astfel de iertare nu este legata de mantuirea vesnica, ci se refera la partasiea cu Dumnezeu. De aceea o numim iertarea care restabileste partasia.

Watchman Nee

AI FOST CREAT CU UN SCOP

MARGARITAR...

TIMPUL DE PARTASIE DE DIMINEATA

3. RUGACIUNEA

In lumina acestor lucruri as dori sa va spun acum cateva cuvinte despre ce trebuie sa fie rugaciunea in timpul de partasie de dimineata impreuna cu El.
1. In primul rand, ai grija sa pastrezi prezenta lui Dumnezeu. Nu te multumi cu ceva mai putin decat a vedea fata Lui Dumnezeu, a avea siguranta ca El te priveste cu dragoste, te asculta si lucreaza in tine. Daca viata noastra trebuie sa ne fie plina de Dumnezeu, cu cat mai mult ceasul partasiei de dimineatacand viata de peste zi isi primeste sigiliul Lui. In viata de credinta, dorinta noastra cea mai infocata nu este atat de a cunoaste mai mult din Dumnezeu - din dragostea, vointa, sfintenia, din duhul Lui care locuieste in noi, din puterea Lui care lucreaza in noi. Sub cer nu exista o alta modalitate de a dobandi toate acestea, decat printr-o partasie personala apropiata. Si nu exista alt timp mai potrivit decat dimineata pentru a pastra si practica aceasta relatie.

Superficialitatea si slabiciunea vietii noastre de credinta si slujire provin din prea putinul contact pe care il avem cu Dumnezeu. Daca am cunoaste ca numai Dumnezeu este temelia dragostei, a binelui si a fericirii si ca cea mai mare fericire a noastra este aceea de a cultiva cat mai mult partasia si prezenta lui, atunci intalnirea noastra cu El dis-de-dimineata ar trebuie sa fie PRIMA NOASTRA GRIJA.

Secretul ascultarii si puterii sfintilor din Vechiul Testament l-a constituit cautarea lor dupa Dumnezeu si dupa cuvintele Lui. Da-I timp lui Dumnezeu sa se reveleze in locul tainic, astfel incat sufletul tau sa poata numi acel loc Peniel - "caci ... L-am vazut pe Dumnezeu fata in fata".

2. In al doilea rand, momentul principal al jertfei tale de dimineata sa fie innoirea ascultsrii absolute pentru acea zi.
Orice marturisire apacatului sa fie hotarata - o indepartare din radacini a tot ceea ce L-a intristat pe Dumnezeu. Orice rugaciune prin har in vederea unei umblari sfinte sa fie la fel de hotarata - o cerere si o acceptare rin credinta a harului si a puterii de care ai nevoie in mod special. Sa privesti la ziua in care tocmai intri cu hotararea ca ascultarea de Dumnezeu sa fie PRINCIPIUL CALAUZITOR.

Inteleg ca nu exista o alta cale mai sigura, de fapt nici nu exista o alta cale, de a beneficia de dragos-tea si binecuvantarea lui Dumnezeu in rugaciune decat aceea de a te afla in voia Lui. In rugaciune, abandoneaza-te cu totul voii binecuvantate a lui Dumnezeu; prin aceasta vei castiga mai mult decat prin cereri repetate. Roaga-L fierbinte pe Dumnezeu sa iti arate aceasta mare indurare de a-ti ingadui, de a-ti da puterea sa accepti voia Lui si sa ramai in ea; prin aceasta, cunoasterea si infaptuirea voii Lui vor fi in viata ta o certitudine, o aducere a ta ca jertfa de ardere de tot pe altarul Domnului. Masura predarii in slujba ascultarii depline este masura increderii in Dumnezeu.

3. In al treilea rand, adevarata rugaciune si partasie cu Dumnezeu nu pot fi unilaterale.
Trebuie sa fim linistiti, sa asteptam si sa auzim raspunsul lui Dumnezeu. Aceasta este slujba Duhului Sfant, de a fi glasul lui Dumnezeu adresat noua.  In ascunzisurile inimii noastre El ne poate da o asigurare deplina ca am fost ascultati, ca suntem placuti inaintea Lui, ca Tatal isi asuma sarcina de a face ceea ce i-am cerut. Pentru a auzi glasul Lui si a primi aceasta siguranta, este nevoie sa ne aflam intr-o asteptare linistita inaintea Domnului, sa avem credinta in Dumnezeu si o inima care se pleaca in nimicnicie si umilinta inaintea lui Dumnezeu si care Ii ingaduie Lui sa fie in toate lucrurile.

Cand asteptam ca Dumnezeu sa aiba partea Lui in rugaciunile noastre, vom dobandi increderea ca vom primi ceea ce am cerut, ca predarea noastra in slujba ascultarii este acceptata si ca ne putem bizui pe calauzirea Duhului Sfant in voia Lui Dumnezeu, caci dorinta Lui este de a cunoaste si de a infaptui aceasta voie.

Ce slava ar cobora asupra noastra in acest timp de dimineata si, prin el, pe parcursul intregii zile, daca am face din el un timp petrecut cu Dumnezeul triunitar pentru ca Tatal, prin Duhul si prin Fiul sa ne aiba in mod constient sub obladuirea Lui in acea zi. Cat de putina nevoie ar mai fi atunci ca vegherea in partasia de dimineata sa fie atat de imperios invocata.

4. Urmeaza acum ultimul si cel mai important aspect: rugaciunea sa fie una de mijlocire pentru altii. Punctul esential al ascultarii si partasiei Domnului Isus cu Tatal a fost acesta: totul pentru altii. Acest Duh curge prin vinele fiecarui madular al Trupului; cu cat mai mult viata noastra va fi ceea ce Dumnezeu vrea sa fie din ea. Cea mai inalta intruchipare a rugaciunii este mijlocirea. Tinta in vederea careia Dumnezeu a ales pe Avraam, pe Israel si pe noi a fost aceea de a ne face pe toti o binecuvantare pentru lume. Noi suntem o preotie imparateasca, un popor de preoti. Atata timp cat rugaciunea este numai un mijloc de imbunatatire si fericire personala, nu ii putem cunoaste fericirea adevarata. Mijlocirea sa fie o tanjire profunda dupa sufletele celor din jurul nostru, o purtare a poverii pacatului si nevoilor lor, o cerere fierbinte pentru extinderea imparatiei lui Dumnezeu, o lucrare in rugaciune cu scopuri foarte bine definite; unei astfel de mijlociri sa ne consacram noi timpul nostru de dimineata si vom vedea interesul si puterea de atractie pe care le vor isca.

Mijlocirea! O, daca am intelege ce inseamna ea cu adevarat! A ne insusi numele, dreptatea si vrednicia lui Cristos, a ne imbraca si a aparea cu ele inaintea lui Dumnezeu! Acum, ca El nu mai este printre noi, sa-l imploram pe Dumnezeu in locul Lui pentru persoane si nevoi individuale ca harul Lui sa isi poata face lucrarea. Cu credinta propriei noastre acceptari si a ungerii Duhului care ne face potriviti pentru lucrare, sa stim ca rugaciunea noastra poate salva un suflet de la moarte, poate cobori si raspnadi binecuvantarea cerului pe pamant. Sa ne gandim ca, in timpul de dimineata petrecut cu Dumnezeu, aceasta lucrare poate fi innoita zi de zi, in conditiile in care fiecare camaruta ascunsa isi mentine comunicare personala cu cerul si isi aduce aportul la binecuvantare.

In mijlocire, mai mult decat in ravna care actioneaza din puterea proprie, cu putina rugaciune, se afla cea mai nobila pietate si se cultiva adevarata asemanare cu Cristos. Prin nijlocire, credinciosul se ridica la adevarata lui noblete, beneficiind de puterea de a transmite viata si binecuvantare. Catre mijlocire trebuie sa ne indreptam atentia daca dorim ca puterea lui Dumnezeu in Adunare sau lucrarea acesteia pentru oameni sa creasca.

Inca un cuvant drept concluzie. Sa ne gandim din nou la LEGATURA INTIMA SI VITALA DINTRE ASCULTARE SI TIMPUL DE DIMINEATA PETRECUT CU DUMNEZEU.

Fara ascultare nu poate exista putere spirituala necesara pentru a ajunge la cunoasterea Cuvantului lui Dumnezeu si a voii Lui. Fara ascultare nu poate exista acea incredere, indrazneala si libertate de a sti ca esti ascultat. Ascultarea inseamna partasie cu Dumnezeu si cu voia Lui: fara aceasta ascultare este imposibil sa vezi, sa soliciti si sa pastrezi binecuvantarile pe care El le are pentru tine.

Pe de alta parte, fara o comuniune hotarata si vie cu Dumnezeu in partasia de dimineata, viata de as-cultare nu poate fi traita. In acele moemente hotararea de a asculta poate fi innoita cu putere si confir-mata de sus. In acele momente se pot experimenta prezenta lui Dumnezeu si partasia cu El, care fac posibila ascultarea. In acele momente prin ascultarea unuia singur si prin unirea cu El, se primeste puterea pentru a infaptui tot ceea ce pretinde Dumnezeu. In acele momente se dobandeste intelegerea spirituala a voii lui Dumnezeu, acea intelegere care te determina sa umbli intr-un chip demn de Domnul.

Dumnezeu i-a chemat pe copii Lui sa traiasca o viata minunata, cereasca, intru totul supranaturala. Timpul de dimineata petrecut cu El sa iti fie zi de zi USA DESCHISA A CERULUI prin care lumina si puterea sa curga suvoaie inspre inima ta aflata in asteptare si din care sa iei puterea de a umbla cu Dumnezeu de-a lungul intregii Zile.

Andrew Murray