MARGARITAR DE MARE PRET....

CALEA REGALA A CRUCII de Fènelon

Despre diversele cruci ale lui Dumnezeu

Dumnezeu manifesta multa ingeniozitate in fabricarea crucilor pentru noi. Pe unele le face din plumb si din fier, care sunt apasatoare in ele insele, iar pe altele din paie, care par foarte usoare si, totusi nu sunt mai putin greu de purtat. Pe unele le face din aur si giuvaiere, a caror stralucire ii orbeste pe cei din jur si le starneste invidia, dar care sunt la fel de chinuitoare ca si cele mai dispretuite cruci.

El ne face cruci din ceea ce iubim cel mai mult si transforma totul in amaraciune. Pozitia inalta in societate implica constrangeri si agasare, ne ofera lucruri care nu ne intereseaza si ne ia lucruri dupa care tanjim. 

Saracul care nu are ce sa manance, descopera o cruce de lemn in saraia lui; in paharul celui instarit, Dumnezeu adauga necazuri foarte asemanatoare cu cele ale saraului. Bogatul e flamand dupa libertate si tihna, intocmai cum saracul e flamand dupa paine; si pentru ca el din urma poate sa bata linistit la orice usa sau sa apeleze la mila oricui, omul bogat se rusineaza sa caute la oameni compasiune sau usurare. Foarte adesea Dumnezeu adauga neputinte in trup acestei servitudini morale a celor mari; si nimic nu poate fi mai de folos decat combinarea a doua astfel de cruci; ele il crucifica pe om din cap pana in picioare si ii arata lipsa lui de putere si zadarnicia a tot ceea ce poseda. Lumea nu iti vede crucea - ea sesizeaza doar o anumita robie atenuata de detinerea puterii, precum si o usoara indispozitie, pe care o atribuie, probabil, capriciului; dar in tot acest timp tu nu vezi altceva decat amaraciune, duritate, robie, deprimare, durere si nerabdare! Toate lucrurile care il fascineaza pe spectatorul de la distanta dispar din fata ochilor posesorului lor, pe care Dumnezeu il pironeste pe cruce, in vreme ce lumea il invidiaza.

Asadar, Providenta ne pune la incercare in diferite moduri, in functie de pozitia noastra. Intr-adevar, e foarte posibil sa bei paharul amaraciunii in mijlocul stralucirii, fara sa suferi vre-o calamitate - ba chiar sa bei amaraciunea pina la fund din vase de aur care impodobesc mesele regilor! Dumnezeu isi gaseste placerea in a nauci puterea umana care, in realitate, nu este altceva decat neputinta deghizata.

Ferice dei cei care cauta acest lucru, avand acea iluminare a inimii de care vorbeste apostolul Pavel. Avantajele regale nu pot oferi o fericire adevarata; nu pot face nimic pentru a vindeca cele mai obisnuite suferinte omenesti, ba chiar adauga mai multe, si inca dintre acelea cu dureri destul de ascutite. Necazurile date de pozitia inalta in societate sunt mult mai acute decat reumatismul sau durerile de cap! Dar credinta le transforma pe toate in bine; ea ne invata sa privim la asemenea lucruri ca fiind de-a dreptul robie si, daca le acceptam cu rabdare, ne arata adevarata libertate, care este cu atat mai reala, cu cat e mai ascunsa de privirea noastra exterioara.

Prosperitatea lumeasca are o singura latura buna, pe care oamenii insa nu o vad: crucea ei! O pozitie inalta nu ne scuteste de niciuna din suferintele obisnuite ale oamenilor; in schimb ea, isi are propriile necazuri, specifice, si, in plus, implica o robie care ii impuedica pe oameni sa caute usurarea de care pot beneficia cei aflati intr-o pozitie mai putin inalta. Cei care nu sunt intr-un loc sus-pus pot macar, atunci cand sunt bolnavi, sa vada pe cine vor, si sa fie feriti de conturbari din exterior. Dar cel care detine o pozitie publica trebuie sa-si poarte toata crucea; trebuie sa traiasca pentru altii, cand bucuros s-ar ingriji de propriul lui confort; trebuie sa ignore toate neajunsurile, simtirile, dorintele - sa nu admita ca are o problema - si trebuie sa se supuna tuturor ingradirilor date de soarta lui buna. In felul acesta, Dumnezeu transforma lucrurile bune, pe care lumea le invidiaza, in necaz si supliciu; lasa ca cei pe care i-a inaltat la marirea pamanteasca sa fie un exemplu pentru altii. Voia Lui este sa le desavarseasca crucea ascunzand-o sub o splendida prosperitate lumeasca, aratand astfel putina valoare a acestei proprietati.

Repet: ferice de cei care, in astfel de imprejurari, invata sa vada mana lui Dumnezeu, care, in mila Lui, ii raneste. Cautand un "paradis" fals aici, prea adesea multi isi pierd nadejdea adevaratului Paradis dupa ce se sfarseste aceasta viata scurta.

Singura comoara reala a aparentei mari prosperitati este crucea ei ascunsa. 

O, Cruce! Sfanta Cruce! Fie sa ma tin lipit de tine, sa ma inchin Domnului meu care a atarnat pe tine si sa mor, impreuna cu El, fata de pacat, fata de lume, pentru totdeauna! Amin.

Fènelon

MARGARITAR DE MARE PRET....

LUMI DIFERITE de William MacDonald

Lumea: o imparatie a intunericului

Cand vorbim despre lume in acest sens, nu ne referim la planeta Pamant pe care Dumnezeu ne-a dat-o ca locuinta temporara. Nici la lumea naturii pe care Dumnezeu ne-a dat-o spre bucuria noastra. Si, in mod sigur, nu la lume ca populatie de oameni, pe care Dumnezeu asteapta sa-i iubim ca si El (Ioan 3:16). Atunci la ce ne referim?

Lumea este civilizatia pe care a construit-o omul pentru a-si satisface dorintele fara Dumnezeu. Nu doar o lume independenta de Dumnezeu, dar si opus Lui. Sistemul lumii se bazeaza pe principii gre-site si promoveaza valori false. Este in mare masura, egocentric. Averea, puterea si sexul sunt aspec-tele centrale din cultura sa. "Intreaga civilizatie fara Dumnezeu, de la inceput a fost pecetluita cu blestemul Sau; si, ceea ce oamenii numesc imbunatatire si inventii si progres, fara Dumnezeu in-seamna, pur si simplu, ridicarea turnului Babel, esentialmente idolatrie si centru al glorificarii de sine.

Intreaga societate este insufletita si alimentata cu energie de catre Satan. Asa cum ingerii sfinti sunt pazitorii oamenilor lui Dumnezeu, tot asa puterile demonice sunt active in treburile imperiului raului.

Un spectacol gol

In realitate, lumea este goala. Este o fatada. Este o gluma de prost gust. Nimic din ce are ea de oferit nu poate satisface sufletul omului. O carte intreaga a bibliei - Eclesiastul - este dedicata expunerii vanitatii vietii lumii sub soare. Malcom Muggeridge si-a dat seama de acest lucru; el a scris:"Viata umana, am ajuns sa cunosc, in toate manifestarile ei publice si colective este numai teatru, si inca o melodrama foarte ieftina."

Altcineva a spus: "Calea lumii este simularea; imparatia este realitatea eterna". Oamenii din lume incearca sa scoata din ea mai mult decat exista in realitate.

Si totusi este foarte atractiva pentru oameni. Se prezinta pe sine insusi ca "summum bonum" - cel mai mare bun. Oamenii sunt orbiti de luminile sale psihedelice, de muzica sa contemporana, de hainele sale senzuale. Fiecare om din tinutul Maldboro este frumos are un cal si se sprijina  pe cate o masina decapotabila, fermecand sau fiind fermecat de vre-o regina a frumusetii. Este o lume de iluzii, o societate artificiala. Stralucire fara substanta.

Ce este lumescul?

Lumescul este dragostea pentru lucrurile trecatoare. Este tot ce-l taraste pe crestin departe de Dumnezeu. O persoana lumeasca este aceea ale carei planuri se termina la mormant. Jowett a spus-o bine: "Lumescul, este un spirit, un temperament. Este mai degraba o atitudine decat o actiune. Este o poza, o postura... Lumescul este viata lipsita de chemare cereasca, viata fara idealuri, viata fara inaltimi. Lumescul nu cunoaste nimic din chemarea inalta a lui Dumnezeu la Isus Cristos. Nu este o tara cu munti. Este o viata orizontala. Lumescul nu are nimic vertical in el. Are ambitie nu aspiratii. Motto-ul lui este succesul, nu sfintenia. Spune totdeauna "Inainte!", niciodata "In sus!". Un barbat sau o femeie din lume niciodata nu va spune: "Imi ridic ochii spre munti".

In anumite cercuri, definitia lumescului se limiteaza in mare masura la bautura, fumat, joc de carti, film si alte activitati similare. Dar el presupune mai mult decat atat. Drt. Dale scria: "A fi lumesc inseamna a permite legii superioare careia ii suntem noi loiali, gloriilor si lucrurilor exterioare ale acelui univers invizibil care i se releva credintei, relatiilor noastre transcedentale cu Tatal duhurilor prin Cristos Isus, Domnul nostru, sa fie date la o parte de interese inferioare".

"Frate, daca te intorci sa traiesti o viata lumeasca, trebuie sa te intorci la ea prin mormant, deoarece mormantul zace intre trupul lui Cristos, din care tu faci parte, si lumea care l-a respins. Lumea l-a respins si noi am fost ingropati in Cristos de lumea care uraste biserica". 

Este o limita a rabdarii divine fata de cel care incearca sa obtina ce este mai bun din ambele lumi.

William MacDonald