MARGARITAR DE MARE PRET...

CEA MAI PUTERNICA RUGACIUNE DE PE PAMANT de Peter Horrobin

Depinde de tine

Viata este unica. Tot ceea ce ti s-a intamplat din momentul in care ai fost conceput eprezinta istoria ta personala. Va ramane istoria ta - a ta si numai a ta - pana in ziua mortii tale, cand vei parasi aceasta lume. Acelasi lucru este valabil si pentru restul vietii tale. Ceea ce ti se intampla din acest moment, pana cand vei muri, conteaza mai mult pentru tine decat pentru oricine altcineva din lumea aceasta.

Viata ta are numai doua parti: partea pe care ai trait-o deja si cea pe care urmeaza sa o traiesti. Prima parte devine intotdeauna mai lunga, iar cea de-a doua devine intotdeauna mai scurta!

Cu totii dorim sa ne bucuram si sa fructificam cat mai bine timpul care ne-a ramas de trait pe aceasta planeta, oricat ar fi aceasta. Ceea ce faci acum poate marca diferenta intre a fi binecuvantat peste masura, pentru tot restul vietii sau a te lupta sa-ti tiicapul deasupra apei, intr-o mare a dezamagirii, a resentimentelor, a amaraciunii si chiar a maniei, a urii sau a razbunarii.

Cu cat intelegi mai devreme ca exista o legatura directa intre modul in care raspunszi acum la mo-mentele dificile ale primei parti din viata si cat de mult te vei bucura si vei putea fi implinit in cea de-a doua parte a vietii, cu atat mai devreme vei putea incepe sa traiesti viata la maxim. Cand funiile neiertarii au fost cu adevarat taiate nu mai exista nimic care sa te poata tine legat de durerea trecutului tau.

Nu foloseste la nimic sa te cramponezi de amintiri pline de amaraciune, indiferent ce ti-au facut altii. Cu cat ramai mai mult timp cramponat de ele, cu atat mai mult a doua parte a vietii tale va fi inchitita de prima. Fiecare zi petrecuta in neiertare mareste costurile si ii da trecutului dreptul sa te urmareasca in prezent!

Biblia este plina de promisiuni de restaurare si de speranta pentru oamenii lui Dumnezeu. Dar intotdeauna exista conditii atasate promisiunilor lui Dumnezeu, iar una din aceste conditii este aceea de a alege sa ierti. Deci ce te mai opreste? Nu ai nimic de pierdut, insa ai totul de castigat!

Uimitoarea rugaciune pe care a rostit-o Isus a fost cu adevarat cea mai puternica de pe pamant. Poti incepe sa rostesti si tu, chiar acum si sa incepi sa experimentezi prezenta, dragostea si puterea lui Dumnezeu in viata ta, intr_un mod nou.

Cheia se afla in mainile tale. Este o cheie a miracolelor. Dar numai tu o poti folosi. Lasa ca aceasta prima zi din restul vietii tale sa fie inceputul unei noi ere de binecuvantare pentru tine. Acum este momentul sa actionezi!

Personal, ma rog ca, in timp ce reflectezi cu atentie la continutul acestei carti si pe masura ce inveti sa folosesti cheia miraculoasa, Dumnezeu sa te intalneasca in punctul nevoii tale, sa cunosti puterea transformatoare a dragostei Lui si iertarea Sa pentru tine insuti.

Peter Horrobin

MARGARITAR DE MARE PRET...

CALEA REGALA A CRUCII de Fènelon

Despre povara prosperitatii

Lanturile de aur nu sunt mai putin lanturi ca cele de fier. Desi purtatorul lor este obiectul invidiei altora, in realitate el este vrednic de mila. Captivitatea ta este, in zilele noastre, preferabila captivitatii cuiva tinut pe nedrept in temnita; singura mangaiere adevarata este aceea ca Dumnezeu e Cel care te priveaza de libertate si aceasta este aceeasi mangaiere prin care e sustinut si intemnitatul nevinovat. Asadar tot ce ai in plus fata de un astfel de ins este o fantoma a gloriei, care nu-ti ofera nici un folos real, ci te expune riscului de a fi orbit si inselat.

Dar, la urma urmei, mangaierea de a sti ca prin providenta lui Dumnezeu esti acolo unde esti este inepuizabila; daca ai parte de aceasta mangaiere, nimic altceva nu mai conteaza; iar prin ea lanturile de fier sunt transformate - nu as zice ca in aur, caci tocmai am cazut de acord ca lanturile de aur nu sunt cu nimic mai bune! - , ci in libertate si fericire.

Care este rostul libertatii naturale, pe care o pazim cu atata gelozie? Ea ne face liberi doar pentru a urma inclinatiile noastre stricte, chiar si in lucruri legitime; pentru a ne hrani mandria si a ne afirma independenta; Pentru a ne urma propria voie, ceea ce e cel mai rau lucru ce ni se poate intampla. Bine e, de cei pe care Dumnezeu ii desprinde de vointa lor, ca sa urmeze voia Lui; vai de cei care sunt legati de poftele lor! Ei sunt tot atat de nefericiti pe cat sunt ceilalti de binecuvantati.

Cei care sunt legati de Dumnezeu nu pot sa-si placa lor insisi. De dimineata pana seara fac ceea ce Dumnezeu le cere sa faca, nu ceea ce le place lor; dar cu atat mai bine! El ii tine legati, sa spun asa, de maini si de picioare, prin voia Lui. Nu ii lasa nici o clipa singuri. El e gelor pe acel tiranic "eu" care vrea ca totul sa se faca dupa voia lui. Dumnezeu ii conduce de la un sacrificiu la altul, dintr-un necaz in altul si ii invata sa implineasca planurile Lui cele mai nobile in mijlocul unor situatii conflictuale de fiecare zi, al unei societati frivole, si a unor necuviinte de care se simt rusinati. El il mana astfel pe sufletul credincios, pana cand acesta abia isi mai poate trage rasuflare; abia a trecut de un obstacol, ca Dumnezeu trimite altul in calea lui, pentru a-si aduce la indeplinire lucrarea. Omului i-ar placea sa fie liber sa cugete la Dumnezeu, dar este, in realitate, mult mai unit cu Dumnezeu cand se pleaca sub crucea pe care i-o trimite El, decat atunci cand are parte de manifestarea celei mai stralucitoare, gingase afectiuni. I-ar placea sa-si apartina mai mult siesi, ca sa-i poata apartine mai mult lui Dumnezeu! Uita ca omul nu-i apartine mai putin lui Dumnezeu decat atunci cand "eul" isi revendica drepturile. "Eul", prin intermediul caruia ne inchipuim ca ne putem uni cu Dumnezeu, reaza o mai mare prapastie intre El si noi decat cea mai ridicola frivolitate, caci este in "eu" un venin care nu exista intr-o simpal distractie copilaroasa.

Desigur, trebuie sa te folosesti de orice prilejuri favorabile pentru a-ti slabi legaturile pamantesti si, in special, pentru a cauta sa obtii anumite ore de improspatare a trupului si a mintii prin reculegere. Insa in ceea ce priveste restul zilei, daca valul te poarta intr-o directie nedorita de tine, trebuie sa te supui fara regret. Vei invata sa-l gasesti  pe Dumnezeu in mijlocul suvoiului de lucruri care tind sa-ti distraga atentia in alta parte, si asta cu atat mai mult cu cat ne e o carare aleasa de tine.

Pe unii El ii calauzeste prin privatiuni amare. Pe altii poate sa-i conduca prin coplesirea lor cu bucuria prosperitatii desarte. Acestora le face soarta grea si dificila prin faptul ca trebuie sa foloseasca tocmai acele lucruri pe care nestiutorii, in orbirea lor le considera a fi bucuria suprema a vietii! Astfel, Dum-nezeu realizeaza doua lucrari bune in ei: ii invata prin experienta si ii face sa moara fata de sine prin insesi lucurile care favorizeaza raul si nelegiuirea in multi oameni.  Ei sunt asemenea acelui imparat din poveste, a carui mana transforma in aur tot ceea ce atingea si ale carui bogatii au devenit neno-rocirea lui.  Dar tu poti transforma prosperitatea ta materiala in binecuvantare, lasand totul in mana lui Dumnezeu, necautand nici macar sa-L gasesti pe El decat unde si cat doreste sa ti Se descopere.

Nu trebuie sa astepti vremea cand te vei elibera de indatoriri si te vei retrage din activitate pentru a invata sa lasi lucrurile din mana ta. Perspectiva unui astfel de timp e foarte iluzorie - s-ar putea sa nu vina niciodata. Cu totii trebuie sa fim gata ca, daca asa va gasi cu cale Dumnezeu, sa murim in plina activitate. Daca El ne strica planurile cu privire la retragerea din activitate, nu suntem ai nostri si El va cere de la noi numai ceea ce sta in puterea noastra sa dam. Israelitii aflati pe malurile Babilonului au tanjit mult dupa Ierusalim si totusi, cati au fost intre ei care nu si-au mai vazut niciodata scumpa lor tara, ci si-au sfarsit zilele in Babilon! Cat de mare ar fi fost amagirea lor daca ar fi amanat sa-I slujeasca lui Dumnezeu cu adevarat, din toata inima, pana cand ar fi putut sa-si vada tara natala! Ei bine, se prea poate ca si soarta noastra sa fie asemenea acelor israeliti!

Disconfortul pe care il simti in aceasta stare de boala este mai degraba o epuizare naturala, care te face sa tanjesti dupa liniste si nu vre-o calauzire a Duhului Sfant al lui Dumnezeu. Iti inchipui ca esti departe de Dumnezeu, dar, in realitate, esti departe de sinele tau. Caci latura cea mai epuizanta a acestei vieti palpitante de constrangeri este aceea ca nu esti niciodata liber in ceea ce priveste sinele tau. Sinele, cu atitudinea lui obositoare, este cel care ar dori o stare mai linistita de lucruri, in care sa te poti bucura de darurile lui si sa etalezi toate calitatile lui in compania catorva alesi, ceea ce l-ar face sa se simta mangaiat; sau, poate, acelasi sine creaza in tine dorinta de a te bucura in pace de mangaierile pe care le da religia, in timp ce acum Dumnezeu nu trimite in calea ta decat tulburare si impotrivire, pentru a te modela mai mult dupa voia Lui.

Fènelon