MARGARITAR DE MARE PRET....

CALEA REGALA A CRUCII de Fènelon

Despre prezenta lui Dumnezeu

Izvorul real al oricarei desavarsiri se gaseste in porunca data odinioara de Dumnezeu lui Avraam: "Umbla inalntea Mea si fii fara prihana" (Genesa 17:1). Prezenta lui Dumnezeu va calma duhul tau - iti va asigura nopti linistite si va aduce pace mintii tale chiar si in mijlocul celei mai grele zile de lucru. Dar, pentru aceasta, trebuie sa te dai pe tine insuti fara rezerve lui Dumnezeu. O data ce l-ai gasit pe Dumnezeu, iti vei da seama ca nu mai trebuie sa cauti ceva la oameni. Va trebui sa fii gata sa jertfesti chiar si cele mai scumpe prietenii ale tale, Caci cel mai bun Prieten locuieste in inimi omenesti. El este asemenea unui mire gelos, care nu tolereaza in jurul lui nici un rival.

Nu ai nevoie de mult timp pentru a-L iubi pe Dumnezeu, pentru a te gandi frecvent la prezenta Lui, pentru a-ti inalta inima spre El si a te inchina Lui in adancimile ei, pentru a-I da Lui tot ce faci si tot ce suferi. Aceasta este adevarata Imparatie a lui Dumnezeu dinlauntrul vostru (vezi Luca 17:21), pe care nimic nu o poate tulbura.

Daca lucrurile din exterior si imaginatia ta bogata iti impiedica sufletul sa practice meditatia constineta, trebuie sa o practici in vointa ta si, facand aceasta, dorinta dupa meditatie va deveni in ea insasi un fel de meditatie, care iti va fi folositoare, in special daca te vei indrepta cu hotarare spre Dumnezeu si spre tot ce cere El.

Incearca din cand in cand, sa trezesti in tine o dorinta aprinsa de a te da pe tine insuti lui Dumnezeu la deplina capacitate a tuturor puterilor tale - mintea ta sa-L cunoasca pe El si sa cugete la El; vointa ta, sa-L iubeasca. Straduieste-te de asemenea, sa-I consacri Lui toate actiunile tale exterioare. Vegheaza ca nu cumva sa te lasi prins prea mult, sau pe o perioada mai lunga de timp, de orice lucru din exterior sau interior, caci aceasta tendinta iti abate inima si mintea de la Dumnezeu, facand sa-ti fie dificil sa te intorci in intregime spre El.

In momentul in care simti ca ceva sau cineva din exterior iti provoaca prea multa placere sau incantare, detasaza-te in inima ta de acel lucru sau persoana si intoarce-te imediat la singura ta Tinta adevarata, la Binele suprem: Dumnezeu insusi. Daca esti neclintit  in a o rupe cu orice inchinare la faptura si in a rezerva doar , pentru Dumnezeu acea dragoste si reverenta pe care El o cere, vei experimenta curand fericirea adevarata pe care El nu pregeta sa o dea sufletului care nu este legat puternic de afectiuni pamantesti. Cand devii constient ca tanjesti cu mare infocare dupa ceva anume sau ca esti prea acaparat de vre-un lucru in care esti angrenat, fie el mare sau mic, incerca sa te opresti si adu-ti aminte ca Dumnezeu Insusi ne spune ca Duhul Sfant nu se gaseste in furtuna sau in vartej de vant. Ai grija sa nu te implici prea mult in ceea ce se intampla in jurul tau, sa nu fii prea angrenat in acele lucruri, caci aceasta este una din sursele lipsei de concentrare asupra lui Dumnezeu.

De indata ce ai inteles ce vrea Domnul sa faci intr-o anumita situatie, opreste-te si nu mai acorda nici o atentie altor lucruri. Facand asta, vei putea sa-ti tii mintea calma si linistita si sa te debarasezi de o multime de chestiuni inutile care incomodeaza sufletul si-l impiedica sa se indrepte  in intregime spre Dumnezeu.

O metoda excelenta de mentinere a calmului si a libertatii interioare este aceea de a da cu perseverenta la o parte toate reflectiile inutile cu privire la trecut, fie ele de regret sau de automultumire si, atunci cand o indatorire este indeplinita, sa treci la hotarat la urmatoarea - limitandu-ti atentia in intregime la lucrul pe care ti-l da Dumnezeu sa-l faci, fara sa anticipezi greutati din viitor sau sa regreti lucruri din trecut. De asemena obisnuieste-te sa te reculegi frecvent in prezenta lui Dumnezeu pe parcursul zilei, in mijlocul ocupatiilor in care esti prins. Ori de cate ori devii constient de aparitia anxietatii sau a tulburartii in launtrul tau, calmeaza-te in felul urmator: Desprinde-te de tot ce nu este din Dumnezeu; indeparteaza gandurile si ingrijorarile inutile; evita discutiile nefolositoare. Daca il cauti pe Dumnezeu in inuma ta, Il vei gasi in mod sigur si, odata cu El , pacea si fericirea.

Cat priveste ocupatiile tale exterioare, cauta ca si in ele sa-L lasi pe Dumnezeu sa aibe partea cea mai mare. Daca vrei sa-ti implinesti bine sarcinile obisnuite, trebuie sa le faci ca in prezenta Lui si pentru El. Vederea maretiei si dragostei Lui te va linisti si te va intari. Un cuvant spus de Domnul, a potolit marea zbuciumata (vezi Marcu 6) si o privire de a noastra spre El si de-a Lui spre noi vor face acelasi lucru in viata noastra de fiecare zi.

Inalta-ti inima in continuare spre Dumnezeu; El o va curati, o va lumina si o va calauzi. Cauta sa fii in stare sa spui ca si imparatul David: "L-am pus pe Dumnezeu necurmat inaintea mea" (Psalmul 16:9, KJV) sau: "Pe cine altul am eu in cer afara de Tine? Si pe pamant nu-mi gasesc placerea in nimeni altul decat in Tine... Tu esti taria inimii mele si partea mea pentru vesnicie" (Psalmul 73:25-26b,KJV). Nu astepta pana poti fi singur ca sa te reculegi. In clipa in care iti dai seama ca ai pierdut sentimentul prezentei Domnului, cauta sa-l redobandesti.

Indreapta-te spre Dumnezeu intr-un mod simplu, familiar,  plin de incredere. Lucrul acesta poate fi facut si cand esti sau nu esti deranjat, chiar si atunci cand esti epuizat si sacait de o companie neplacuta. Fii convins ca "toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu" (Romani 8:28).

Trebuie sa practici cu regularitate cititul de carti spirituale, potrivit nevoilor tale, facand pauze dese pentru a auzi Glasul care te va ajuta sa-ti indrepti sinele tau launtric spre meditatie. Cateva cuvinte studiate in felul acesta sunt o adevarata mana pentru suflet. Poate vei uita cuvintele in sine, dar ele prind radacini in ascuns, iar sufletul tau se va hrani cu ele si vei fi intarit.

Fènelon

MARGARITAR DE MARE PRET...

LUMI DIFERITE de William MacDonald

Omul lui Dumnezeu

Isus a descris cetateanul ideal al Imparatiei Sale in fericiri. El este sarac in duh, jeleste, este infometat dupa dreptate, milos, curat in inima, facator de pace si indelung rabdator in persecutie (Matei 5:3-12). In slujirea publica, Domnul le vorbea totdeauna despre toti urmasii Lui ca despre ultimii, cei mai de jos, cei mai mici, mai saraci si fara mostenire (vezi Iacov 2:5). Omul lui Dumnezeu este dintr-o alta lume, o enigma pentru prietenii lui nemantuiti. Prin cuvintele si faptele sale, el face lumea sa se gandeasca la Cristos. Este bland, manierat si atent. Niciodata nu se razbuna, el este gata sa-i ierte pe cei care i-au gresit. In viata lui nu exista partialitate, ipocrizie, necinste sau imoralitate. Poate vorbi fara sa injure, se poate distra fara alcool. Pentru el a trai, inseamna Cristos si a muri inseamna castig.

Copilul lui Dumnezeu merge ghidat prin credinta, si nu prin vedere (2Corinteni 5:7). Deoarece pri-veste prin ochii credintei, isi doreste mai mult o adunare de rugaciune decat un joc de baseball; lucra-rea unui batran in biserica este mai importanta decat presedintia Statelor Unite; un misionar obscur, conteaza mai mult decat cei mai prestigiosi oameni de afaceri; studiul bibliei este mai placut decat un fim documentar la televizor; biserica este mult mai importanta pentru Dumnezeu decat cel mai mare imperiu. Cand o persoana merge prin credinta, el va face pentru Cristos ceea ce niciodata n-ar face pentru dolari. Pentru el, a crede inseamna a vedea. El judeca dupa judecata dreapta, nu dupa ceea ce se vede.

Mediile crestine au prioritate in fata unui sportiv, a unei actrite, a unui om de afaceri bogat sau a unui politician care se presupune ca este crestin. Acesti noi crestini lumesti, de cele mai multe ori imaturi, fac parada si se lauda la posturile crestine - si sunt prezentati bisericii ca si niste eroi ai credintei, mo-dele pentru tineret - iar crestinii aclama "marturiile lor". Si totusi, misionarul evlavios, umi, matur in credinta, care I-a ramas fidel lui Cristos de-a lungul deceniilor de lipsuri, tentatii, greutati si pericol, si care a castigat suflete in domenii dificile de lucru, abia daca poate sa atraga atentia asupra lui. Evi-dent, crestinul obisnuit admira succesul lumesc mult mai mult decat evlavia. Ceva nu este in regula.

William MacDonald