MARGARITAR DE MARE PRET....

CALEA REGALA A CRUCII de Fènelon

Despre deschidere si candoare

Nimic nu e mai folositor decat vorbirea onesta. Deschide-ti inima; ne vindecam suferintele netinandu-le in noi. Invatam simplitatea si supunerea, caci oamenii au retineri numai in legatura cu lucrurile la care nu au de gand sa renunte. De asemenea ne umilim, caci nimic nu e mai umilitor decat atunci cand ne deschidem inima si aducem la lumina toate slabiciunile noastre; si totusi nimic nu aduce o binecuvantare mai mare.

Nu vreau sa spun ca intotdeauna ar trebui sa spui tot ce gandesti, cu o exactitate scrupuloasa. Acest lucru n-ar avea sfarsit si ai fi tot timpul strsat de teama ca nu cumva sa fiu uitat ceva. Pur si simplu, nu ascunde nimic din falsitate sau din falsa rusine, a dragostei de sine, care niciodata nu va fi dispusa sa arate altceva decat latura ei luminoasa. Daca in felul acesta nu vei intentiona niciodata sa ascunzi ceva, poti, in deplina siguranta, sa spui mai mult sau mai putin, dupa cum o cere ocazia.

Nu este o chestiune de simtire, ci de vointa. Deseori simtirile noastre nu depind de loc de noi insine. Dumnezeu ni le ia in mod intentionat, ca sa ne recunoastem saracia, ca sa invatam sa acceptam crucea uscaciunii spirituale, ca sa trecem prin purificarea realizata prin agatarea noastra de El, fara sa avem parte de vreo mangaiere perceptibila; apoi, din cand in cand, din mila fata de slabiciunea noastra, El ne reda confortul simtirilor placute.

Incearca sa ai fata de Dumnezeu nu o atitudine fortata, asa cum ai fata de anumite persoane la o ceremonie si carora te adresezi cu cuvinte magulitoare, ci poarta-te asa cum te porti cu un prieten drag, fata de care nu ai nici o retinere, si nici el nu are fata de tine. Asemenea prieteni, cand se intalnesc, discuta, asculta, sau tac, fiind multumiti ca sunt impreuna, chiar daca nu-si spun nimic - inimile lor se odihnesc una in alta; ei sunt una; nu cantaresc ce sa spuna; nu insinueaza nimic; nu au nici un plan ascuns - totul e spus in adevar si dragoste; indiferent de imprejurari; nimic nu e tinut ascuns, denaturat sau exagerat. Ei sunt la fel de multumiti unul cu altul si atunci cand vorbesc putin, si atunci cand vorbesc mult.

Nu putem niciodata sa fim intr-atat de sinceri pe cat ne-am dorti fata de cei mai buni prieteni ai nostri pamantesti, dar fata de Dumnezeu putem fi asa, daca nu ne limitam noi insine cu dragostea noastra de sine. Lui nu putem sa-i facem doar vizite, asa cum ne achitam de datorie in societate. Trebuie sa ramanem cu El, in locul de taina alslujitorilor, sau, mai bine spus, al copiilor. Fii fata de El asa cum ai dori ca propriul tau copil sa fie fata de tine si atunci nu te vei plictisi niciodata.

Fènelon.

MARGARITAR DE MARE PRET...

LUMI DIFERITE de William MacDonald

Onorurile goale ale lumii

Lumea motiveaza oamenii cu uniforme stralucitoare si cu onoriri cum ar fi plachete, diplome, panglici, medalii, titluri, trofee, cupe care trec din mana in mana. Odata Napoleon a inaltat o bucata de panglica si a spus: "Cu asta am putut sa construiesc o imparatie".

Pentru bani, omul va lucra neobosit, va calatori fara incetare, isi va pune in pericol sanatatea, isi va neglija familia, isi va sacrifica cei mai buni ani din viata pentru o corporatie fara nume, numai pentru a fi concediat cand nu mai este nevoie de el sau cand puterile incep sa-i scada.

El isi va forta corpul la limita, cu scopul de a obtine faima atletica. Pentru un titlu prestigios, el nu va considera nici un sacrificiu ca fiind prea mare. Ce nu va face pentru a-si vedea numele in jurnalul profesional sau in ziarul local?!

Toate onorurile lumii sunt goale. Sunt repede uitate si sunt lipsite de orice valoare trainica.

Spurgeon a spus ca "lumea plateste intr-adevar cu zgarcenie. Ce va face lumea pentru cei pe care-i iubeste cel mai mult? Dupa ce a facut tot ce poate fi facut, ultima resursa a lumii este de a-i da omului titlu (si ce este aceasta?). Si apoi ii da un stalp inalt si-l aseaza acolo sus ca sa sufere toate intemperiile, pentru a fi expus fara mila la orice furtuna; si el sta colo pentru ca nebunii sa se uite la el cu insistenta, unul dintre oameni mari ai lumii rasplatit in piatra. Cu aceasta rasplateste lumea din inima sa, deoarece din asa ceva este confectionata inima lumii.

Willia MacDonald