MARGARITAR DE MARE PRET...

LUMI DIFERITE de William MacDonald

Cetatenii imparatiei sfine

.... 

Lovirea crestinilor

Lumea iubeste ceea ce este a ei (Ioan 15:19) - pe aceia care se supun regulilor impuse de ea. Dar nu are nimic altceva decat dispret pentru crestinii care nu i se conformeaza. Faptul ca nu lasam lumea din jurul nostru sa ne onghesuie in tiparul ei explica de ce exista atat de mult bigotism anticrestin la televizor si in cinematografie, de ce exista o aversiune atat de pronuntat anticrestina la radio sau in presa. Patrick J. Bichanan a observat recent: "Traim intr-o era in care ridiculizarea negrilor este interzisa, antisemitismul se pedepseste cu moarte politica, dar in care batjocura crestinilor este un sport popular, iar filmele in care se bate joc de Isus Cristos sunt considerate avangardiste". 

David Hesselgrave adauga: "In ciuda imprejurailor confortabile in care se gasesc majoritatea crestinilor, ceea ce atrage atentia este faptul ca secolul al XX-lea se caracterizeaza printr-o dezvoltare teribila a opozitiei fata de cauza si oamenii lui Cristos. Mai mult, exista putine semne de potolire la orizont. Mai degraba exista multe semne de opozitie crescanda indreptata, in special, inspre cei implicati in raspandirea credintei crestine".

Oamenii din lume, care se poate sa nu se puna de acord asupra multor probleme, se unesc in ostilitatea lor fata de Cristos. Fariseii si saducheii, evreii si neamurile, Pilat si Irod isi gasesc punctele comune in ura lor fata de crestinismul Noului testament.

Ca si multi altii, Lenin nu i-a putut tolera pe crestinii care manifestau o predare sfidatoare pana la moarte in mana Domnului lor si prin credinta lor. El i-a perceput ca pe o amenintare serioasa la adresa aspiratiilor sale politice. Pe de alta parte, i-a dispretuit pe crestinii cu numele, superficiali, deoarece stia ca putea sa-i controleze cu usurinta. Avea dreptate. Supunerea fata de Regele regilor ii permite crestinului sa se ridice impotriva puterii unui regim strain.

"Cu cat biserica se aseamana mai mult cu lumea, vorbeste ca si lumea, sau lucreaza ca si lumea, cu atat mai mult lumea o dispretuieste, caci lumea poate lovi biserica in toate aspectele - cu o singura exceptie: acela de a trai viata lui Cristos. Aceasta si numai aceasta este unicul nostru semn de distinctie si numai in aceasta consta puterea noastra".

Adesea cand un om este mantuit, la inceput este atat de entuziasmat, atat de ametit de bucuria Domnului, incat se asteapta ca rudele lui necredincioase si prietenii sa creada in Cristos de indata ce aud Evanghelia. In schimb, el intra intr-un cuib de viespi de opozitie (Matei 10:34-36). Familia il acuza de o atitudine de "mai catolic ca papa". L-au placut mai mult pe vremea cand era incuiat la minte, betiv, curvar. Dar acum nu pot face fata schimbarilor din viata sa. Prietenii il condamna, deoarece nu li se mai alatura lor in petrecerile salbatice (1Petru 4:4). Peste noapte a ajuns un "ciudat".

Liniile de batalie

Daca lumea iubeste credtinul declarat, acest lucru dovedeste ca el nu a fost convertit in mod autentic (Ioan 15:19). Daca o persoana pretinde ca este crestin, si totusi iubeste lumea, acest lucru dovedeste ca dragostea Tatalui nu este in el (1Ioan 2:15b). Iacov declara pe sleau: "Suflete preacurvare! Nu stiti ca prietenia lumii este vrajmasie cu Dumnezeu? Asa ca cine vrea sa fie prieten cu lumea, se face vrajmas cu Dumnezeu" (4:4). Liniile de bataie sunt trase in mod clar. 

Este o zi trista pentru cresrin cand este admirat de lume. Inseamna ca mesajul sau este atat de prefacut, incat ofensa de pe cruce s-a dus. Sau inseamna ca viata lui nu este diferita de vietile celor din jur; nu ii condamna. A fost luatr de curent in loc sa inoate impotriva lui. Ca si un cameleon, el s-a acomodat mediului sau. Facand aceasta,  a ajuns sub acuzarea aspra a Mntuitorului: "Vai de voi, cand toti oamenii va vor grai de bine! Fiindca tot asa faceu parintii lor cu prorocii mincinosi!" (Luca 6:26).

Poporul lui Dumnezeu nu trebuie sa se intimideze din cauza incruntarii inofensive a lumii. Noi Il urmam pe Acela care a invins lumea (Ioan 16:33) si impartasim victoria Lui. Mai mare este cel ce este in noi decat cel ce este in lume (1Ioan 4:4). Aceasta este garantia noastra de putere. Credinta ne permite sa vedem goliciunea lumii. Este o umbra trecatoare, nu are de fel substanta trainica, ci ofera numai placeri ale pacatului pentru un timp limitat.

De fapt ar trebui sa ne bucuram cand profesorul de la scoala vorbeste cu ironie despre credinta noastra, cand colegii nostri de serviciu ne ridiculizeaza de parca am fi rupti de realitate. Majoritatea dintre noi nu vor fi niciodata arestati sau baturi pentru credinta noastra, sau loviti cu pietre, sau arsi pe rug. Este un lucru minor sa fii agresat verbal. Ca si ucenicii de la inceput, ar trebui sa ne bucuram ca suntem "invredniciti sa fim batjocoriti pentru Numele Lui" (Fapte 5:4). 

J.G. Deck a avut dreptate cand a scris aceste randuri:

Invatatorule nu mai vrem sa fim

Acasa aici unde Tu ai fost urat,

Dar cu rabdare pe urmele Tale mrgem,

Pentru a cunoaste bucuria si sufetinta Ts;

Cu supunere - si vai! confirma puterea - 

Vom intimpina oare ceasul cel mai intunecat,

Prin rusine, dispret si oricat de incercati,

Caci Tu ai fost dispretuit si crucificat.

Cine este idiotul?

Supusii imparatiei lui Dumnezeu sunt o enigma pentru oamenii lumii (1Ioan 3:16). Petru spune: "De aceea se mira ei ca nu alergati impreuna la acelasi potop de desfrau, si va batjocoresc" (1Petru 4:4) Scopurile si atitudinile noastre le sunt straine. Nu poate fi altfel, deoarece noi nu suntem din lume, asa cum nici Cristos insusi  nu a fost din lume.

Dostoievski descie aceasta imagine, cu o indemanre maiastra, in cartea "Idiotul". Societatea aristocratica din vremea sa era obsedata de prestigiu, putere, sex si avere. Adevarul nu prezenta prea mare importanta pentru ei. Erau antrenati continuu in certuri amare sau in conversatii frivole. Erau barfe fara sfarsit, dar putina adevarata noblete de caracter.

In mijlocul acestora, Printul Miskin a iesit in evidenta printr-o excentricitate orbitoare. Lui nu-i pasa de situatie, avere, stapanire sau cuceriri. Ceea ce l-a facut remarcabil a fost faptul ca era un suflet cu adevarat frumos.

Dar aceasta figura cristica era atat de nelumeasca, incat contemporanii sai nu l-au putut intelege. In confuzia lor, ei au construit o relatie de dragoste - ura fata de el. Nu au putut decat sa admire simplitatea caracterului sau, dar l-au detestat pentru ca nobletea lui i-a pus intr-o lumina irata. Cu alte cuvinte, el era un inadaptat al societatii. Esecul lui de a se conforma si comportamentul sau neconventional au dus la o singura concluzie - ca era idiot.

Intrebarea este aceeasi ca si atunci: "Cine este idiotul?"

"Contrastul intre imparatia lui Dumnezeu si cea a omului este deplin. Prima exercita putere prin dragoste, a doua prin lege. Una guverneaza prin slujire, cealalta prin impunerea conducerii. Dumnezeu este interesat de valorile spirituale - dreptate, pace si bucurie; omul este interesat de consideratii lumesti - promovare, lacomie si dominare politica".

William MacDonald

MARGARITAR DE MARE PRET...

CALEA REGALA A CRUCII de Fènelon

Crucile lui Dumnezeu sunt mai sugure dect crucile pe care ni le alegem noi

Crucile pe care ni le faem noi printr-o ingrijorare exagerat cu privire la viitor nu sunt crucile trimise de ce. Il ispitim pe Dumnezeu prin intelepciunea noastra falsa, cautand sa anticipam planurile Lui si luptandu-ne sa adaugam la Providenta Lui propriile noastre resurse. Rolul intelepciunii noastre este intotdeauna amar. Dumnezeu ingaduie sa fim invinsi atunci cand nu urmam calauzirea Lui. Viitorul nu ne apartine; se poate ca nici nu vom avea un viitor; sau, daca vom avea, s-ar putea sa fie complet diferit de tot ceea ce am prevazut noi. Sa nu cautam cu tot dinadinsul sa vedem ceea ce Dumnezeu ascunde de noi in adancurile tainice ale intelepciunii Lui. Sa ne inchinam chiar daca nu vedem; sa fim tacuti si linistiti.

Crucile puse asupra noastra aduc intotdeauna cu ele har special si mangaiere pe masura lor - vede mana lui Dumnezeu cand apasa asupra noastra. Dar crucile confectionate din presimtiri nelinistitoare nu vin nicidecum de la Dumnezeu. Le intimpinam fara harul special adaptat nevoii - ba chiar intr-un duh de necredinta, care face ca harul sa fie imposibil. De aceea totul pare greu si insuportabil, intunecat, nu se intrevede nici un ajutor, iar sufletul care si-a permis sa guste curios din fructul interzis nu gaseste nimic altceva in interior decat razvratire disperata si moarte.

Toate acesta isi au originea in neincrederea in Dumnezeu si in iscodirea cailor Lui ascunse. "Ajunge zilei raul din ea" (Matei 6:34, KJV) a spus Domnul nostru, si raul din fiecare zi devine bine daca il lasam in seama lui Dumnezeu. Ce suntem noi ca sa ne permitem sa-L intrebam: "De ce procedezi astfel?" "Domnul este acesta" si aceasta ne e suficient. "Domnul este acesta: sa faca ce va crede" (1Samuel 3:18b). Noi suntem doar lucrarea Lui, o simpla jucarie in mana Lui. Ce conteaza ce se intampla cu noi, atata timp cat El este glorificat, iar voia Lui se implineste in noi? Sa dam la o parte eul si atunci voia Lui Dumnezeu dezvaluindu-ni-se ceas dupa ceas, ne va umple de multumire in legatura cu ce face El in noi sau in jurul nostru. Impotrivirile oamenilor, inconsecventa lor, ba chiar nedreptatea lor vor fi vazute ca rezultatul intelepciunii, al dreptatii si al bunatatii statornice a lui Dumnezeu. Nu vom vedea altceva decat pe acel Dumnezeu infinit de bun, ascuns in spatele slabiciunilor oamenilor orbi, pacatosi.

Cei mai mari oameni nu sunt nimic in ei insisi, ci Dumnezeu este mare in ei.  El foloseste capriciile, mandria, prefacatoria, vanitatea si alte porniri neamblanzite ale lor pentru a duce inainte planurile Lui vesnice pentru alesii Lui. El face ca totul din interiorul si dinafara noastra - pacatele altora, propriile noastre esecuri - sa lucreze la sfintirea noastra. Totul din cer si de pe pamant este menit a ne curati si a ne face vrednici de El. Sa fim, deci, bucurosi atunci cand Tatal nostru ceresc ne trece prin tot felul de incercari, interioare si exterioare. Cand ne inconjoara cu dificultati exterioare si intristari interioare, sa ne bucuram, caci in felul acesta este probata credinta noastra - asa cum aurul este probat prin foc Asemenea experiente critice ne desprind de eu si de lume. Sa ne bucuram, caci prin asemenea suferinte ia chip in noi omul cel nou.

Prin incercarile vietii descoperim goliciunea si falsitatea a tot ce nu este din Dumnezeu - goliciune, deoarece nu este nimic real acolo unde singurul Bine nu este prezent; si falsitate, deoarece lumea promite, aprinde sperante, insa nu ofera nimic altceva decat desertaciune si intristarea inimii - si asta mai ales celor aflati in pozitii inalte!

Irealitatea este ireala pretutindeni, dar in pozitiile inalte e mai rea, pentru ca e mai impodobita; ea starneste dorinte, aprinde sperante si nu poate niciodata sa umple inima.Ceea ce este gol in sine nu poate umple nimic. Idolii neputinciosi, nenorociti ai pamantului nu pot sa ne ofere taria sau fericirea pe care nici ei insisi nu le poseda. Incearca oamenii sa soata apa dintr-o fantana seaca? Desigur ca nu! Atunci de ce sa caute pace si bucurie la oamenii mari, care se plang tot timpul, negasind ei insisi placerea in nimic, si care sunt consumati de o epuizare interioara, in ciuda fastului exterior? "Ca ei sunt cei ce-i fac", zice psalmistul despre idolatri (Psalmul 115:8). Sa ne punem sperantele mai sus, mai departe de nenorocirile acestei vieti.

Tot ce nu este din Dumnezeu se dovedeste a fi vanitate si amagire; pe amandoua le gasim in noi insine. Ce este mai orgolios decat inima? Cu cate iluzii ne amagim! Ferice de cel care nu este de loc amagit, dar inima noastra este la fel de nestatornica si orgolioasa ca si lumea; nu trebuie sa dispretuim lumea fara sa ne dispretuim pe noi insine. Noi suntem chiar mai rai decat lumea, intrucat am primit lucruri mai mari de la Dumnezeu. Sa induram cu rabdare daca lumea ne dezamageste sau abuzeaza de noi, intrucat si noi adeseori L-am dezamagit pe Dumnezeu sau am abuzat de El, intristand pe Duhul harului.  Cu cat lumea ne dezgusta mai mult, cu atat ea face sa inainteze mai mult lucrarea lui Dumnezeu in noi si, desi ea cauta sa ne faca rau, in realitate ne ajuta.

Ma rog ca tu sa cresti zilnic in cunoasterea acestor adevaruri, ca ele sa isi faca radacini adanci in inima ta si in special sa te ajute sa fii innoit prin Duhul lui Isus Cristos.

Fie ca pacea lui Dumnezeu, care intrece orice pricepere, sa-ti pazeasca inima si mintea in Cristos Isus (vezi Filipeni 4:7). Taie orice radacina de amaraciune si indeparteaza tot ceea ce tulbura pacea simpla si increderea de copil de Dumnezeu. Vino la Tatal tau cu fiecare ingrijorare; ascunde-te la pieptul Lui, unde nimic nu te poate afecta. Bucura-te in nadejde si, dand la o parte lumea si carnea, gusta bucuriile curate ale Duhului Sfant.

Credinta ta sa ramana neclintita in mijlocul oricarei furtuni si sa-ti aduci aminte intotdeauna de cuvintele marelui apostol: "Toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, si anume spre binele celor ce sunt chemati dupa planul Sau" (Romani 8:28).

Fènelon