MARGARITAR DE MARE PRET...

LUMI DIFERITE de William MacDonald

Diferitele fete ale lumii

..........

Afacerile. E usor de crezut ca lumea afacerilor e cinstita, etica si umana, dar aceste afirmatii nu corespund realitatii. Lovitura pentru a face un milion de dolari are loc in arena unei competitii  fioroase. Este o jungla. Etica este sacrificata pentru profit si oamenii sunt sacrificati. Guvernul aproba legile pentru a tine in frau abuzurile, dar intotdeauna exista cai de a te sustrage legilor. Speculatiile din contabilitate ascund profituri provenite din impozite si banii dati pe sub mese deschid usile pentru afacerea unui dolar rapid.

Crestinul nu poate sa traiasca separat de lumea afacerilor. Simplul fapt de a trai il implica in ea. Pentru a se elibera de ea ar trebui sa iasa complet din lume. Totusi, el o poate folosi, fara a abuza de ea (1Corinteni 7:31). El poate sa lucreze, sa cumpere si sa vanda fara a adopta metode dubioase. El poate fi sare si lumina la birou, in pravalie sau in fabrica (Matei 5:13-14). El poate refuza sa-si compromita mantuirea pretandu-se la orice L-ar putea dezonora pe Domnul Sau. Desigur, exista anumite ocupatii care nu se cuvin unui crestin; el nu se poate implica in nici o activitate care sa fie ilegala sau care fizic sau moral ar putea dauna altora.

Cultura. Apoi exista lumea culturii - lumea artei si a muzicii. Desigur, nu exista nimic de obiectat impotriva umanismului. Nimic gresit? Fundatia Nationala pentru Arte, subventionata de catre Guvernul Federal, a finantat o pictura cu portretul lui Isus Cristos intr-un cadru atat de josnic, atat de repulsiv, ca nu se poate descie in cuvinte decente. De asemenea versurile din mare parte a muzicii sunt sugestive, provocatoare, obscene.

Dar ce se poate spune despre arta si muzica care inalta? Un sfant se poate bucura de talentele pe care Dumnezeu le-a dat altora, dar el se afla aici pt o afacere mai mare decat aceea de a fi un cunoscator de arta fina. Atata timp cat sufletele mor de dorinta dupa Evanghelia lui Isus, el trebuie sa se concentreze asupra a ceea ce este de valoare eterna. Cand Pavel a vizitat Atena, centrul culturii, el nu a fost impresionat de Panteon sau de Templu. El a fost indemnat sa relateze lucurile marete ale Celuiu care l-a chemat din intuneric la lumina Sa minunata.

Mass-Media. Ce se poate spune despre mass-media? Este arma de propaganda a lumii. Treaba lor este sa "vanda" lumea. Drept urmare, relateaza stiri despre personalitatile si intamplarile sale. Nu te poti astepta la nici o mentiune despre Cristos pe prima pagina a ziarului. Nici nu trebuie sa cauti ceva care sa te edifice spiritual in programul obisnuit la televizor. Unii crestini sunt iritati de faptul ca presa, radioul si televiziunea prezinta violenta, glorifica pacatul si rusinea si trateaza decenta cu o neglijenta studiata. Se ofera spatiu pentru articole despre prostituate de la Halywood si abia se mentioneaza oamenii si femeile sfinte de care lumea nu este vrednica. Ei bine, asa este normal sa fie. De ce sa faca ei publicitate imparatiei lor rivale?

Si, oricum este mai bine ca poporul lui Dumnezeu sa calatoreasca prin lume incognito. "Lumea nu ne cunoaste pentru ca nu L-a cunpscut nici pe El" (1Ioan 3:1b). Cand va veni Cristos, noi vom aparea cu El in glorie (vezi Coloseni 3:4). Aceasta se va intampla destul de devreme pentru a fi pe toate paginile ziarelor. James Denney a spus-o bine: "Nici un crestin nu trebuie sa-si doreasca altceva decat sa-si umple pe cat de discret posibil locul in viata pe care i l-a dat Dumnezeu. Cu cat mai putin notorii suntem, cu atat mai bine pentru noi".

O emisiune de stiri este mai precisa decat isi da seama cand anunta: "Va oferim lumea la fiecare 30 de minute". La fel este postul de televiziune cu sloganul: "Aducem lumea in casa voastra".

Educatia. Ce sa mai spunem despre educatie? O anumita parte este de dorit si necesara. Dorim ca tinerii nostri sa fie bine educati. Dar cuvantul emblema in aceasta propozitie este "bine". Asadar, crestinul trebuie sa umble pe o cale stramta. El trebuie sa desparta ceea ce este de valoare de ceea ce e josnic, trebuie sa manance carnea de pui si sa scuipe oasele.

Educatia seculara este astazi un haos. Autoritatile experimenteaza fiecare sugestie aiurita care apare si nu reusesc sa predea ceea ce este de baza. Cand publicul devine constient de esecul sistemului, educatorii striga cerand mai multi bani. Nu de mai multi bani au ei nevoie, ci de mai multa intelepciune.

Lumea refuza sa ofere educatie care nu este stricata. Amesteca faptele cu fictiunea. Prezinta teoriile drept adevar. Refuzand cunoasterea Creatorului, ea atribuie proiectarea si ordinea "naturii". Se lauda cu liberalismul ei, dar este in mod vicios intoleranta fata de Biblie, sau fata de ce ne invata biblia. "Orice idee majora si filozofie care modeleaza lumea de acum este opus crestinismului din Noul Testament si are intentia  de a-l sterge de pe fata pamantului".

Distractia. O fata a lumii este sistemul ei de distractii. Acesta este format de lumea filmului, a televiziunii a radioului - sau oricum s-ar numi ea. Bunyan a numit-o Balciul Desertaciunilor. Este lumea aluziilor obscene, a limbajului corporal sugestiv si a stilurilor senzuale. Nu numai ca popularizeaza pacatul, dar ridiculizeaza puritatea si castitatea. Glorifica sexul, violenta si tot ceea ce ieftineste viata. Trecand in revista filmele recente, un critic celebru a folosit expresii cum ar fi: uratenie de nedescris, oroare si depravare, si brutalitate vie. Planul lor ascuns este de a amuza oamenii pe drumul lor spre infern, de a-i opri sa mediteze la problemele eterne. Distractiile creaza impresia ca placerea este o realizare. Apoi, intr-o noapte, acasa, ei se intreaba: "Asta-i tot?" si isi duc pistolul la tampla.

Religia. Exact asa cum exista numai doua lumi, asa exista numai doua religii. Religia lumii pune interesele personale in frunte si invata mantuirea prin fapte sau un caracter bun. Are o forma de sfintenie, dar neaga puterea ei.

Manifest o toleranta mare fata de credinta, cu exceptia Evangheliei adevarate si fata de fiecare crestin, cu exceptia crestinismului fundamentalist.

Abandoneaza Biblia ca fiind Cuvantul inspirat al lui Dumnezeu, lasandu-se prada nisipurilor nestatornice ale opiniei umane. Nu exista nimic absolut; totul este relativ.

Il inlocuiesc pe Dumnezeu cu umanismul, crezand ca omul este stapanul destinului sau si conducatorul sufletului sau.

Cauta sa reduca la tacere adevaratii profeti. Sunt preferati profetii falsi care se conformeaza sau cei adevarati care sunt morti.

Lumea religioasa a fost cea care L-a crucificat pe Domnul gloriei. A te inhaita cu ea inseamna a-L trada pe Cristos.

Domnul Isus este inafara acestui sistem monstruos, si El isi cheama urmasii sa umble despartiti de el. Ei trebuie sa mearga inainte la El, in afara taberei, purtand ocara Sa (Evrei 13:11-14). Aceasta include despartire de amestecul ecumeinic, nedumnezeiesc de crestini si necrestini atat de o bisnuit in credtinatatea de azi.

Da in toate aceste domenii, un ucenic trebuie sa aiba locul sau in afara ordinii existente a lucrurilor. Puterea sa consta in separarea de lume. Arhimede a spus ca el ar putea misca lumea daca ar avea un punct de sprijin in afara ei. La fel ar putea crestinul, dar trebuie sa fie inafara lumii.

William MacDonald

MARGARITAR DE MARE PRET....

CALEA REGALA A CRUCII de Fènelon

Despre folosirea timpului

Este o diferenta intre convingerea mintii si atitudinea corecta a inimii, care se formeaza prin practica staruitoare, constiincioasa.

Timpul prezinta aspecte diferite, in functie de perioadele din viata cuiva, dar este un principiu care se aplica la fel in toate perioadele, si anume acela ca nimeni nu trebuie sa lase sa-i treaca timpul fara folos, ca intregul timp alcatuieste o parte din randuiala lui Dumnezeu, o veriga din lantul providentei Lui. Fiecare perioada contine indatoriri diverse randuite de insusi Dumnezeu si va trebui sa-I dam socoteala de modul in care le-am implinit, intrucat, de la primul pina la ultimul moment al vietii, Dumnezeu nu vrea sa privim nici o perioada de timp ca fiind lipsita de scop.

Important este sa stim cum vrea El sa folosim timpul. Si aceasta se poate invata nu printr-un zel plin de neliniste, de agitatie, care mai degraba ne deruteaza decat ne lumineaza, ci printr-o supunere sincera fata de cei pe care Dumnezeu i-a pus peste noi, printr-o inima curata, dreapta, care Il cauta pe Dumnezeu si prin straduinta de a ne impotrivi amagirilor si siretlicurilor dragostei de sine de indata ce sunt recunoscute. Caci, retine: noi pierdem timp nu numai atunci cand nu facem nimic sau cand facem rau, dar si atunci cand facem lucruri, care in sine insele, sunt bune, dar nu sunt cele pe care Dumnezeu vrea sa le facem. Suntem ciudat de ingeniosi cand e vorba de a cauta necontenit placerile eului nostru. Daca oamenii din lume fac lucrurile pe fata, cei care vor sa-i slujeasca lui Dumnezeu le fac uneori cu mai mult rafinament, sub vre-un pretext care ascunde purtarea lor gresita.

O regula generala pentru folosirea corecta a timpului este aceea de a te obisnui sa traiesti in dependenta continua de Duhul Sfant al lui Dumnezeu, primind ceea ce El binevoieste sa iti dea clipa de clipa incredintandu-I Lui toate indoielile tale, iar atunci cand ai inceput sa faci ceva, sa cauti putere in El - sa-ti inalti inima spre El ori de cate ori devii constient ca lucrurile din exterior te duc intr-o directie gresita sau te fac sa uiti sa te instrainezi de El.

Fericit este acel suflet care, printr-o lepadare de sine sincera, ramane necurmat in mainile Creatorului sau, gata sa faca tot ce doreste El, neobosit spunand de o suta de ori pe zi: "Doamne ce vrei sa fac? Invata-ma sa fac voia Ta, caci Tu esti Dumnezeul meu. Trimite lumina Ta Doamne, ca sa ma calauzeasca. Invata-ma sa folosesc timpul de acum in slujba Ta. Iarta-ma pentru folosirea gresita a timpului care a trecut si fie ca niciodata sa nu ma bazez orbeste pe un viitor nesigur".

In legatura cu afacerile si cu indatoririle exterioare, trebuie doar sa acordam o atenie directa, staruitoare randuielii providentei Lui Dumnezeu.  Intrucat toate aceste indatoriri sunt rezultatul  planurilor Sale, nu avem decat sa le acceptam intr-un duh de supunere, tinandu-ne sub control izbucnirile sufletesti, capriciile, inclinatia, vointa, perfectionismul, nelinistile noastre agitate, graba noastra - pe scurt: toate impulsurile noastre naturale de a face ce ne place sau cum ne place. Ai grija sa nu te lasi coplesit de lucrurile exterioare, sa nu te afunzi complet in preocupari exterioare, oricat de importante ar fi acestea. 

Fiecare actiune trebuie inceputa avand in vedere, in mod hotarat, slava lui Dumnezeu, apoi trebuie desfasurata in liniste si sfarsita fara exaltare sau nerabdare.

Timpul petrecut in societate la distractii este, in general, cel mai periculos. Fii veghetor, adica sa cauti, cu mai multa credinciosie, sa-ti aduci aminte de Prezenta lui Dumnezeu in astfel de perioade. Atunci ai nevoie in mod special sa cultivi vegherea, atat de des poruncita de Domnul nostru - sa-ti indrepti aspiratiile si inima spre El, singurul izvor al puterii si sigurantei. Astfel nu prea poti spera nici sa fii pazit de veninul subtil care se strecoara asa de des in mijlocul societatii si al placerilor ei, nici sa fii cu adevarat folositor altora. Lucrul acesta este mai mult ca oricand necesar pentru cei care au o pozitie foarte inalta in societate si ale caror cuvinte pot face foarte mult bine sau foarte mult rau.

Timpul liber este adeseori cel mai placut si mai folositor pentru om. El poate fi cel mai bine folosit pentru reanoirea puterii (atat a trupului, cat si a mintii) printr-o comuniune tainica cu Dumnezeu. Rugaciunea este atat de necesara, ea fiind sursa multor binecuvantari, incat, odata ce sufletul isi da seama de darurile ei, nu va ezita sa le vada din nou si pe cat de des cu putinta.

Fènelon