MARGARITAR....
ELIBERAREA DUHULUI
INTRODUCERE
Pentru ca cititorul sa poata aprecia aceste lectii la adevarata lor valoare, sunt utile cateva informatii pregatitoare.
In primul rand trebuie sa ne familiarizam cu terminologia pe care le foloseste fratele Nee. El a ales sa foloseasca pentru duhul omului termenul de omul dinauntru, pentru sufletul omului tgermenul de omul dinafara si pentru trup foloseste termenul de omul exterior. De asemenea ne va fi de folos sa intelegem ca, atunci cand Dumnezeu l-a creat pe om, duhul omului a fost destinat sa fie casa sau locul in care sa locuiasca Dumnezeu. Deci, Duhul Sfant, unindu-se cu duhul omului, trebuie sa stapaneasca sufletul, iar dugul si sufletul urmau sa foloseasca trupul ca mijloc de manifestare.
In al doilea rand, cand Watchman Nee vorbeste despre distrugerea sufletului, s-ar putea sa para ca foloseste un cuvant prea dur, ca si cum ar fi vorba de anihilare. De fapt, intreaga esenta a mesajului sau arata clar ca sufletul, in loc sa functioneze independent, trebuie sa devina un vas pentru duh. Deci, actiunea independenta a sufletului este cea care trebuie distrusa. Theodore Austin-Sparks a exprimat acest lucru intr-un mod clar:
"Trebuie sa fim atenti ca, recunoscand faptul ca sufletul a fost sedus, inrobit, innegrit si otravit prin egoism, sa nu-l consideram ca pe ceva ce trebuie anihilat si distrus in aceasta viata. Aceasta ar fi ascestism, o forma de budism. Rezxultatul unei asemenea atitudini este de obicei numai o alta forma de manifestare a sufletului intr-o forma exagerata; poate ocultism. Intreaga noastra natura umana se afla in sufletul nostru si daca natura este suprimata intr-o directie, ea va rabufni intr-o alta directie. Exact aceasta este problema multor oameni, dar putini sunt constienti de ea. Exista o deosebire intre viata de suprimare si o viata de slujire. In cazul lui Cristos, supunerea, slujirea si dependenta fata de Tatal nu au insemnat o viata de distrugere a sufletului, ci de odihna si desfatare. Robia in sensul ei negativ, este soarta celor care traiesc in intregime in propriile lor suflete. Trebuie sa ne revizuim parerile despre slujire pentru ca exista mai mult tendinta de a crede ca slujirea inseamna robie, or, in realitate, ea este un lucru divin. Spiritualitatea nu este o viata de suprimare. Aceasta este un lucru negativ. Spiritualitatea este un lucru pozitiv; este o viata, o viata noua, nu viata veche care se straduieste sa devina propria ei stapana".
In al treilea rand, este necesar sa vedem cum propria putere si domnie ale sufletului trebuie sa primeasca o lovitura fatala prin moartea lui Cristos. La fel ca si in cazul lui Iacov, dupa ce Dumnezeu l-a atins, el a schiopatat pana la sfarsitul vietii. Acest lucru ilustreaza clar ca in suflet trebuie sa existe intiparit pe veci faptul ca nu poate si nu trebuie sa actioneze din proprie initiativa.
T. Austin-Sparks mai spune: "La fel ca un instrument, sufletul trebuie castigat, stapanit si condus in functie de caile superioare si diferite ale lui Dumnezeu. In multe locuri din scriptura se vorbeste despre suflet ca fiind cava asupra caruia trebuie sa dobandim si sa exercitam autoritate. De exemplu:
"Prin rabdarea voastra veti castiga sufletele voastre". Luca 21:19
"Prin asultarea de adevar v-ati curatat sufletele voastre." 1Petru 1:22
"Veti dobandi ca sfarsit al credintei voastre, mantuirea sufletelor voastre". 1Petru 1:9
Asadar in aceste lectii trebuie sa vedem de ce insista Watchman Nee ca sufletul (omul dinafara) sa fie zdrobit, stapanit si innoit ca sa poata fi folosit de duh. T. Austin-Sparks a spus:
"Fie ca putem sa-l acceptam sau nu, adevarul este ca, daca urmam in totul calea lui Dumnezeu, toate energiile si capacitatile sufletului de a cunoaste, a intelege, a simti si a face se vor sfarsi, iar noi vom fi - in ceea ce priveste sufletul - derutati, ametiti, paralizati si neputinciosi. Atunci numai o intelepciune, o constrangere si o energie divina ne va propulsa, ne va face instare sa mergem mai departe. In astfel de clipe, va trebui sa spunem sufletelor noastre: "Suflete, increde-te in Dumnezeu" (Psalmul 62:5) si "Suflete, vino sa-L urmam pe Domnul". Dar ce bucurie si putere exista atunci cand, dupa ce sufletul a fost obligat sa cedeze inaintea duhului, cunoastem intelepciunea si slava ce urmeaza acesteo predari. Atunci "sufletul meu mareste pe Domnul si duhul meu s-a bucurat in Dumnezeu, Manturitorul meu" (Luca 1:46-47). Duhul S-A bucurat si sufletul mareste - observati timpurile verbelor. Deci, pentru ca bucuria sa fie deplina, sufletul este esential si el trebuie sa fie trecut prin intunericul si moartea propriei lui destoinicii pentru a invata adevarul superior si profund privitor la duh ca organ si ca facuòltate principala.ù
Pe masura ce ne vom apropia de sfarsitul acestor lectii, vom gasi secretul unei vieti roditoare pentru Dumnezeu. Sa nu cadeti in capcana in care au cazut multi, de a incerca sa va suprimati sufletele sau sa le dispretuiti; ci fiti tari in duhul, astfel incat sa va castigati, sa va mantuiti sufletele si sa le faceti sa slujeasca lui Dumnezeu. Domnul Idsus a randuit ca noi sa gasim odihna pentru sufletele noastre si la aceasta, spune El, se poate ajunge luand jugul Lui - simbolul unirii si al slujirii. Atunci vom descoperi ca sufletul are cea mai mare valoare in slujire, nu in stapanire. Este adevarat: pana nu este zdrobit, sufletul vrea sa fie stapan. Prin cruce, el poate sa devina un slujitor foarte util.
Watchman Nee
ELIBERAREA DUHULUI
INTRODUCERE
Pentru ca cititorul sa poata aprecia aceste lectii la adevarata lor valoare, sunt utile cateva informatii pregatitoare.
In primul rand trebuie sa ne familiarizam cu terminologia pe care le foloseste fratele Nee. El a ales sa foloseasca pentru duhul omului termenul de omul dinauntru, pentru sufletul omului tgermenul de omul dinafara si pentru trup foloseste termenul de omul exterior. De asemenea ne va fi de folos sa intelegem ca, atunci cand Dumnezeu l-a creat pe om, duhul omului a fost destinat sa fie casa sau locul in care sa locuiasca Dumnezeu. Deci, Duhul Sfant, unindu-se cu duhul omului, trebuie sa stapaneasca sufletul, iar dugul si sufletul urmau sa foloseasca trupul ca mijloc de manifestare.
In al doilea rand, cand Watchman Nee vorbeste despre distrugerea sufletului, s-ar putea sa para ca foloseste un cuvant prea dur, ca si cum ar fi vorba de anihilare. De fapt, intreaga esenta a mesajului sau arata clar ca sufletul, in loc sa functioneze independent, trebuie sa devina un vas pentru duh. Deci, actiunea independenta a sufletului este cea care trebuie distrusa. Theodore Austin-Sparks a exprimat acest lucru intr-un mod clar:
"Trebuie sa fim atenti ca, recunoscand faptul ca sufletul a fost sedus, inrobit, innegrit si otravit prin egoism, sa nu-l consideram ca pe ceva ce trebuie anihilat si distrus in aceasta viata. Aceasta ar fi ascestism, o forma de budism. Rezxultatul unei asemenea atitudini este de obicei numai o alta forma de manifestare a sufletului intr-o forma exagerata; poate ocultism. Intreaga noastra natura umana se afla in sufletul nostru si daca natura este suprimata intr-o directie, ea va rabufni intr-o alta directie. Exact aceasta este problema multor oameni, dar putini sunt constienti de ea. Exista o deosebire intre viata de suprimare si o viata de slujire. In cazul lui Cristos, supunerea, slujirea si dependenta fata de Tatal nu au insemnat o viata de distrugere a sufletului, ci de odihna si desfatare. Robia in sensul ei negativ, este soarta celor care traiesc in intregime in propriile lor suflete. Trebuie sa ne revizuim parerile despre slujire pentru ca exista mai mult tendinta de a crede ca slujirea inseamna robie, or, in realitate, ea este un lucru divin. Spiritualitatea nu este o viata de suprimare. Aceasta este un lucru negativ. Spiritualitatea este un lucru pozitiv; este o viata, o viata noua, nu viata veche care se straduieste sa devina propria ei stapana".
In al treilea rand, este necesar sa vedem cum propria putere si domnie ale sufletului trebuie sa primeasca o lovitura fatala prin moartea lui Cristos. La fel ca si in cazul lui Iacov, dupa ce Dumnezeu l-a atins, el a schiopatat pana la sfarsitul vietii. Acest lucru ilustreaza clar ca in suflet trebuie sa existe intiparit pe veci faptul ca nu poate si nu trebuie sa actioneze din proprie initiativa.
T. Austin-Sparks mai spune: "La fel ca un instrument, sufletul trebuie castigat, stapanit si condus in functie de caile superioare si diferite ale lui Dumnezeu. In multe locuri din scriptura se vorbeste despre suflet ca fiind cava asupra caruia trebuie sa dobandim si sa exercitam autoritate. De exemplu:
"Prin rabdarea voastra veti castiga sufletele voastre". Luca 21:19
"Prin asultarea de adevar v-ati curatat sufletele voastre." 1Petru 1:22
"Veti dobandi ca sfarsit al credintei voastre, mantuirea sufletelor voastre". 1Petru 1:9
Asadar in aceste lectii trebuie sa vedem de ce insista Watchman Nee ca sufletul (omul dinafara) sa fie zdrobit, stapanit si innoit ca sa poata fi folosit de duh. T. Austin-Sparks a spus:
"Fie ca putem sa-l acceptam sau nu, adevarul este ca, daca urmam in totul calea lui Dumnezeu, toate energiile si capacitatile sufletului de a cunoaste, a intelege, a simti si a face se vor sfarsi, iar noi vom fi - in ceea ce priveste sufletul - derutati, ametiti, paralizati si neputinciosi. Atunci numai o intelepciune, o constrangere si o energie divina ne va propulsa, ne va face instare sa mergem mai departe. In astfel de clipe, va trebui sa spunem sufletelor noastre: "Suflete, increde-te in Dumnezeu" (Psalmul 62:5) si "Suflete, vino sa-L urmam pe Domnul". Dar ce bucurie si putere exista atunci cand, dupa ce sufletul a fost obligat sa cedeze inaintea duhului, cunoastem intelepciunea si slava ce urmeaza acesteo predari. Atunci "sufletul meu mareste pe Domnul si duhul meu s-a bucurat in Dumnezeu, Manturitorul meu" (Luca 1:46-47). Duhul S-A bucurat si sufletul mareste - observati timpurile verbelor. Deci, pentru ca bucuria sa fie deplina, sufletul este esential si el trebuie sa fie trecut prin intunericul si moartea propriei lui destoinicii pentru a invata adevarul superior si profund privitor la duh ca organ si ca facuòltate principala.ù
Pe masura ce ne vom apropia de sfarsitul acestor lectii, vom gasi secretul unei vieti roditoare pentru Dumnezeu. Sa nu cadeti in capcana in care au cazut multi, de a incerca sa va suprimati sufletele sau sa le dispretuiti; ci fiti tari in duhul, astfel incat sa va castigati, sa va mantuiti sufletele si sa le faceti sa slujeasca lui Dumnezeu. Domnul Idsus a randuit ca noi sa gasim odihna pentru sufletele noastre si la aceasta, spune El, se poate ajunge luand jugul Lui - simbolul unirii si al slujirii. Atunci vom descoperi ca sufletul are cea mai mare valoare in slujire, nu in stapanire. Este adevarat: pana nu este zdrobit, sufletul vrea sa fie stapan. Prin cruce, el poate sa devina un slujitor foarte util.
Watchman Nee
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu