MARGARITAR...
MARTURIA LUI DUMNEZEU
Potrivit modelului
Doi
"Pazeste de asemenea pe robul Tau de mandrie ca sa nu stapaneasca ea peste mine! Atunci voi fi fara vina, nevinovat de pacate mari" (Psalm 19:13) In acest verset din psalmul lui David ni se spune ca exista doua feluri de pacate inaintea lui Dumnezeu: unul este pacatul razvratirii, celalalt este pacatul mandriei. A nu face ceea ce ti se spune este pacatul razvratirii. Cu totii cunoastem gravitatea acestui gen de pacat; si dorim sa fim izbaviti de el. Dar va rog sa observati ca, pe langa pacatul razvratirii, mai este si pacatul mandriei care consta in a face ceea ce nu ni s-a spus sa facem. Razvratirea in-seamna sa nu face ceea ce Dumnezeu ti-a incredintat, pe cand mandria inseamna a face ceea ce Dum-nezeu nu ti-a incredintat sa faci. A lucra in afara voii Domnului inseamna a fi mandru. Pe de o parte, Dumnezeu spune: "Sa nu comiti adulter", "Sa nu furi". Daca cineva comite un act de acest gen, se face vinovat. Stim cu totii acest lucru. Dar, de alta parte, cunoastem noi faptul ca este un lucru la fel de pacatos sa actionam fara porunca lui Dumnezeu? Este socotit pacat inaintea Domnului daca lu-cram pentru El, fara ca El sa ne fi poruncit, lucrand in schimb, dupa capul nostru, chiar daca ceea ce facem ni se pare desavarsit. Rugaciunea lui David, este ca Dumnezeu sa il pazeasca de pacatul mandriei.
Dumnezeu stie ce vrea. De aceea, El ne spune fie prin Biblie, fie prin Duhul Sfant, ce anume doreste ca noi sa facem. Caci lucrarea spirituala depinde nu de marimea ei, ci daca se intampla potrivit planului lui Dumnezeu si raspunde scopului Sau. Pentru un slujitor al lui Cristos este cel mai important sa cunoasca ceea ce Dumnezeu doreste ca el sa faca, cand si prin ce mijloace. Cel care slujeste Domnului nu are absolut deloc nevoie sa isi intocmeasca el singur planul lucrarii sale. Una din caracteristicile Noului Legamant este aceea ca fiecare poate sa cunoasca voia lui Dumnezeu. Un slujitor al lui Cristos poate primi in duhul sau descoperirea Duhului Sfant putand, in felul acesta, sa discearna clar cu privire la ceea ce asteapta Dumnezeu de la el. O astfel de cunoastere e reala; ea nu este rodul imaginatiei lui, nici urmarea incurajarilor sau a indrumarilor altor oameni. Ea se bazeaza pe invatatura din Cuvant si i-a fost descoperita ca fiind porunca lui Dumnezeu din strafundul fiintei lui de catre Duhul Sfant care locuieste in duhul sau.
Cu toate acestea, cat de multi sunt astazi cei care cunosc in realitate revelatia spirituala? Cat de multi pot sa spuna cu adevarat: "Am vazut lucrul acesta clar?" Sunt multi cei care inlocuiesc lucrarea lui Dumnezeu cu ceea ce ei apreciaza ca fiind bun si piritual, de dorit si socotit a fi cel mai avantajos. Probabil ca in lucrarea lui Dumnezeu sunt mai multi voluntari decat cei alesi cu adevarat de El. Multi pot sa spuna doar: "Vin", dar nu pot sa spuna: "Sunt trimis"! De aceea, o mare parte din asa-numita lucrare divina este plina de moarte. Multe lucrari nu sunt rezultatul dorintei lui Dumnezeu, ci sunt concepute de oameni, dupa zelul si imaginatia lor. Ei numesc toate aceste stradanii lucrarea lui Dumnezeu, dar in realitate aproape ca nu au nimic din Dumnezeu in ei.
Motorul principal in lucrarea spirituala reala este Domnul si nu noi. Singura noastra responsabilitate este aceea de a cunoaste voia divina. Tot ceea ce este eficient din punct de vedere spiritual isi are originea in inima lui Dumnezeu; noi nu avem de facut decat ceea ce Duhul Sfant ne descopera. De fapt orice slujire poate proiveni dintr-una din aceste doua surse; o sursa este Dumnezeu, cealalta este omul; una este dorita de Dumnezeu, cealalta reprezinta ceea ce omul crede ca face placere lui Dumnezeu. O, fie ca sa ne intrebam ce fel de lucrare facem noi.
Este cat se poate de regretabil faptul ca multi slujitori ai lui Dumnezeu trec cu vederea sau inteleg prea putin acest pacat al mandriei. Ei nu au fost adusi de Duhul Sfant in punctul in care ei insisi sa se judece cu asprime si sa recunoasca faptul ca, in lucrarea divina nu este loc pentru opinii personale, pentru ca Dumnezeu este singurul Domn. Cat de mare nevoie avem ca Duhul Sfant sa ne arate ce este pacatul mandriei si cat de cumplit este acest pacat. Atunci vom intelege ca a face ceva ce Dumnezeu nu ne-a incredintat sa facem este un lucru la fel de pacatos ca si a nu face ceea ce El ne-a incredintat sa facem. Sa nu rostim cuvinte, pe care le rostim in mod obisnuit, de genul: "Din moment ce Domnul nu mi-a interzis acest lucru, de ce sa nu-l fac?" Ci mai degraba, sa avem aceasta atitudine a inimii: "Cum sa fac ceva ce Dumnezeu nu mi-a incredintat sa fac?" Cei ce Il cunosc pe Domnul intr-un mod superficial isi inchipuie ca pot face orice lucru care nu este interzis in biblie, dar cei care Il cunoasc in mod profund, inteleg ca vor savarsi pacatul mandriei daca incearca sa faca ceva ce Biblia nu interzice, dar care nu le-a fost poruncit de Dumnezeu.
Recunoasteti acest fapt ca, atunci cand, intr-o buna zi, ajungem mai aproape de Dumnezeu, vedem ca nu trebuie sa facem ceea ce El nu ne-a poruncit, la fel cum nu trebuie sa ne razvratim impotriva a ceea ce ne-a poruncit El. Vei fi desavarsit si vei putea sa fii folosit daca nu iti urmezi gandurile, fara a fi calauzit de Dumnezeu. Un om desavarsit nu va comite pacatul mandriei. Daca Dumnezeu nu a poruncit ceva, o astfel de persoana va astepta in liniste. O astfel de persoana este de folos si poate fi folosita pentru a face lucrarea Domnului.
Cat de des lucrarea in lui Dumnezeu oamenii nu intreaba care este voia Lui, nici nu cauta calauzire cxu privire la timpul si calea lui. Reusitele lor nu sunt altceva decat stradanii ale vietii sufletului lor. Sa intelegem clar acest lucru, carnea poate dori sa ajute, dupa cum poate si sa se impotriveasca Domnului. Aceasta viata a sufletului poate trezi in noi ravna pentru Dumnezeu, poate concepe idei pentru trezirea Bisericii lui Dumnezeu, poate face planuri pentru largirea Imparatiei Lui si poate sa lupte din greu pentru castigarea multor pacatosi. Motivatia si intentia acestor oameni sunt bune, dar ei nu stiu ce pot face cu viata naturala in materie de ravna, plnuri si straduinta. Ei nu-si dau seama ca a face ceea ce Dumnezeu a poruncit estwe singurul lucru vrednic de lauda, ci isi inchipuie ca simplul fapt de a face lucrarea Lui este un lucru bun si minunat. De aceea au nevoie sa inteleaga ca orice vine din viata naturala nu-l poate multumi pe Dumnezeu, indiferent cat de buna si curata ar fi motivatia, cat de bun ar fi telul sau cat de multumitor ar fi rezultatul. Pentru ca, atata timp, cat nu izvoraste din voia lui Dumnezeu, acea lucrare nu poate sa-I fie de folos lui Dumnezeu. Mai mult, acesti oameni nu-si dau seama ca Dumnezeu nu va da putere pentru nici o lucrare care nu este dupa voia Sa. Si, in consecinta, ei socotesc glasul, ravna lor, sentimentele si lacrimile lor, ca fiind ajutorul dat de Dumnezeu. De aceea, cine isi da seama ca ei isi trag puterea din viata lor naturala pentru a face fata propriei lucrari?
Care este cauza mandriei? Nimic altceva decat aratarea vietii eului.Desi multi oameni sunt gata sa asculte atunci cand li se porunceste ceva, inimile lor nu isi gasesc desfatarea in voia lui Dumnezeu, pentru ca ei inca se delecteaza cu propriile idei. Ca urmare a acestui fapt, ei tind sa actioneze cu mandrie ori de cate ori Domnul tace. Dati-mi voie sa va spun, ca dacanoi nu ne judecam carnea si nu ne luam crucea care trateaza viata eului, atunci pe de o parte, ne vom lupta probabil ca sa ne supunem lui Dumnezeu, cand El ne cere s-o facem, iar pe de alta parte, vom actiona negresit de capul nostru, in lipsa calauzirii Lui.
A fi mandru in lucrarea Domnului nu inseamna neaparat a avea o intentie gresita. Inainte ca sa fim convertiti, vietii eului nostru nu-i placea in a-I sluji. Aceasta este perioada cea mai periculoasa. Caci daca mai inainte refuzam categoric sa-L slujim pe Domnul,acum vrem s-o facem, numai ca vrem s-o face asa cum gasim noi de cuviinta. Insa Dumnezeu nu pretinde de la noi numai slujirea ca atare, El pretinde acea slujire pe caile alese de El. Cat de des se inseala copii Lui, crezand ca Dumnezeu nu cere altceva decat slujirea noastra, si lasa la latitudinea omului mijloacele cu care sa implineasca aceasta slujire. Fie ca sa capatam lumina pentru a vedea ca Domnul nu este multumit cu orice fel de slujire, acea slujire care nu este in acord cu voia Sa. Mai mult, trebuie sa ne asiguram ca atat momentul, cat si modalitatea de a realiza lucrarea au fost, de asemenea, hotarate de Domnul.
Trebuie sa admitem ca oricat ar fi de buna motivatia omului, ea nu poate inlocui voia lui Dumnezeu; oricat de plina de succes ar parea straduinta cuiva, ea nu poate fi placuta lui Dumnezeu. Cat de multe sunt lucrarile facute nu in ascultare fata de porunca Domnului, ci, mai degraba ca raspuns la nevoile momentului, pentru a ajuta viata spirituala a credinciosilor sau de a salva sufletele pacatosilor. Este posibil ca astfel de lucrari realizate cu truda sa nu fie lipsite de rod, cu toate acestea, nici lucratorii si nici lucrarile nu satisfac inima Domnului. Mai intai de toate, trebuie sa luam in considerare nevoia lui Dumnezeu pentru acel moment si nu cerintele exterioare ale sfintilor sau pacatosilor. Obiectivul pri-mar al slujirii noastre trebuie sa vizeze nevoile lui Dumnezeu, si nu nevoile sfintilor sau pacatosilor.
O, fie ca sa vedem ca noi suntem slujitorii lui Dumnezeu. Desi El ne-a incredintat noua lucrarea Sa, Isi rezerva autoritatea de a-si calauzi slujitorii. Pentru ca, amintiti-va, in Antiohia Duhul Sfant i-a chemat la lucru pe slujitorii Domnului, totusi, Pavel si Sila nu au putut sa mearga in Asia atunci cand au vrut. Autoritatea asupra modului de a actiona a slujitorilor Domnului se afla pentru totdeauna in mainile Duhului Sfant (vezi Fapte 16:6 si urmatoarele). Intrebarea nu se pune daca era vreo nevoie in Asia, ci daca Dumnezeu avea o nevoie in Asia in acel moment. Cat de minunat arata cartea Faptele Apostolilor ca Duhul Sfant, care ne da putere pentru lucrare este si cel care ne calauzeste si ne arata momentul pentru actiune in lucrarea noastra. Responsabilitatea noastra in lucrare este doar aceea de a raspunde nevoii prezente a lui Dumnezeu.
Biblia atesta faptul ca noi nu suntem angajati de Dumnezeu, ci suntem cumparati cu sangele lui Isus. Si datorita acestui lucru, El are autoritate absoluta asupra noastra; prin urmare noi nu putem sa actionam dupa cum dorim. Dumnezeu nu ne-a incredintat nici o lucrare in care noi sa decidem care ar fi modul in care am putea s-o indeplinim cel mai bine. Nu, El are o randuiala anume pentru fiecare lucrare. El nu va fi multumit de noi si nici nu ne va folosi daca nu ne socotim cum ar trebui sa facem lucrurile fara a avea porunca Lui clara. Toate aceste lucrari nu vor rezista focului, ele vor fi arse.
La final, sa observam ca biblia mai afirma si faptul ca Dumnezeu Isi arata slava nu doar in lucruri mari, ci si in lucruri mici. De aceea sa-L lasam sa aibe intaietatea in toate lucrurile. Noi trebuie sa Il inaltam atat ca Domn al lucrurilor mici cat si ca Domn al lucrurilor mari. El este prin toate si in toate. Daca ceea ce facem noi nu este in conformitate ci voia Lui, se poate ca vom fi laudati de oameni, dar cu siguranta, nu vom fi probati de Dumnezeu.
(va continua)
Watchman Nee
Potrivit modelului
Doi
"Pazeste de asemenea pe robul Tau de mandrie ca sa nu stapaneasca ea peste mine! Atunci voi fi fara vina, nevinovat de pacate mari" (Psalm 19:13) In acest verset din psalmul lui David ni se spune ca exista doua feluri de pacate inaintea lui Dumnezeu: unul este pacatul razvratirii, celalalt este pacatul mandriei. A nu face ceea ce ti se spune este pacatul razvratirii. Cu totii cunoastem gravitatea acestui gen de pacat; si dorim sa fim izbaviti de el. Dar va rog sa observati ca, pe langa pacatul razvratirii, mai este si pacatul mandriei care consta in a face ceea ce nu ni s-a spus sa facem. Razvratirea in-seamna sa nu face ceea ce Dumnezeu ti-a incredintat, pe cand mandria inseamna a face ceea ce Dum-nezeu nu ti-a incredintat sa faci. A lucra in afara voii Domnului inseamna a fi mandru. Pe de o parte, Dumnezeu spune: "Sa nu comiti adulter", "Sa nu furi". Daca cineva comite un act de acest gen, se face vinovat. Stim cu totii acest lucru. Dar, de alta parte, cunoastem noi faptul ca este un lucru la fel de pacatos sa actionam fara porunca lui Dumnezeu? Este socotit pacat inaintea Domnului daca lu-cram pentru El, fara ca El sa ne fi poruncit, lucrand in schimb, dupa capul nostru, chiar daca ceea ce facem ni se pare desavarsit. Rugaciunea lui David, este ca Dumnezeu sa il pazeasca de pacatul mandriei.
Dumnezeu stie ce vrea. De aceea, El ne spune fie prin Biblie, fie prin Duhul Sfant, ce anume doreste ca noi sa facem. Caci lucrarea spirituala depinde nu de marimea ei, ci daca se intampla potrivit planului lui Dumnezeu si raspunde scopului Sau. Pentru un slujitor al lui Cristos este cel mai important sa cunoasca ceea ce Dumnezeu doreste ca el sa faca, cand si prin ce mijloace. Cel care slujeste Domnului nu are absolut deloc nevoie sa isi intocmeasca el singur planul lucrarii sale. Una din caracteristicile Noului Legamant este aceea ca fiecare poate sa cunoasca voia lui Dumnezeu. Un slujitor al lui Cristos poate primi in duhul sau descoperirea Duhului Sfant putand, in felul acesta, sa discearna clar cu privire la ceea ce asteapta Dumnezeu de la el. O astfel de cunoastere e reala; ea nu este rodul imaginatiei lui, nici urmarea incurajarilor sau a indrumarilor altor oameni. Ea se bazeaza pe invatatura din Cuvant si i-a fost descoperita ca fiind porunca lui Dumnezeu din strafundul fiintei lui de catre Duhul Sfant care locuieste in duhul sau.
Cu toate acestea, cat de multi sunt astazi cei care cunosc in realitate revelatia spirituala? Cat de multi pot sa spuna cu adevarat: "Am vazut lucrul acesta clar?" Sunt multi cei care inlocuiesc lucrarea lui Dumnezeu cu ceea ce ei apreciaza ca fiind bun si piritual, de dorit si socotit a fi cel mai avantajos. Probabil ca in lucrarea lui Dumnezeu sunt mai multi voluntari decat cei alesi cu adevarat de El. Multi pot sa spuna doar: "Vin", dar nu pot sa spuna: "Sunt trimis"! De aceea, o mare parte din asa-numita lucrare divina este plina de moarte. Multe lucrari nu sunt rezultatul dorintei lui Dumnezeu, ci sunt concepute de oameni, dupa zelul si imaginatia lor. Ei numesc toate aceste stradanii lucrarea lui Dumnezeu, dar in realitate aproape ca nu au nimic din Dumnezeu in ei.
Motorul principal in lucrarea spirituala reala este Domnul si nu noi. Singura noastra responsabilitate este aceea de a cunoaste voia divina. Tot ceea ce este eficient din punct de vedere spiritual isi are originea in inima lui Dumnezeu; noi nu avem de facut decat ceea ce Duhul Sfant ne descopera. De fapt orice slujire poate proiveni dintr-una din aceste doua surse; o sursa este Dumnezeu, cealalta este omul; una este dorita de Dumnezeu, cealalta reprezinta ceea ce omul crede ca face placere lui Dumnezeu. O, fie ca sa ne intrebam ce fel de lucrare facem noi.
Este cat se poate de regretabil faptul ca multi slujitori ai lui Dumnezeu trec cu vederea sau inteleg prea putin acest pacat al mandriei. Ei nu au fost adusi de Duhul Sfant in punctul in care ei insisi sa se judece cu asprime si sa recunoasca faptul ca, in lucrarea divina nu este loc pentru opinii personale, pentru ca Dumnezeu este singurul Domn. Cat de mare nevoie avem ca Duhul Sfant sa ne arate ce este pacatul mandriei si cat de cumplit este acest pacat. Atunci vom intelege ca a face ceva ce Dumnezeu nu ne-a incredintat sa facem este un lucru la fel de pacatos ca si a nu face ceea ce El ne-a incredintat sa facem. Sa nu rostim cuvinte, pe care le rostim in mod obisnuit, de genul: "Din moment ce Domnul nu mi-a interzis acest lucru, de ce sa nu-l fac?" Ci mai degraba, sa avem aceasta atitudine a inimii: "Cum sa fac ceva ce Dumnezeu nu mi-a incredintat sa fac?" Cei ce Il cunosc pe Domnul intr-un mod superficial isi inchipuie ca pot face orice lucru care nu este interzis in biblie, dar cei care Il cunoasc in mod profund, inteleg ca vor savarsi pacatul mandriei daca incearca sa faca ceva ce Biblia nu interzice, dar care nu le-a fost poruncit de Dumnezeu.
Recunoasteti acest fapt ca, atunci cand, intr-o buna zi, ajungem mai aproape de Dumnezeu, vedem ca nu trebuie sa facem ceea ce El nu ne-a poruncit, la fel cum nu trebuie sa ne razvratim impotriva a ceea ce ne-a poruncit El. Vei fi desavarsit si vei putea sa fii folosit daca nu iti urmezi gandurile, fara a fi calauzit de Dumnezeu. Un om desavarsit nu va comite pacatul mandriei. Daca Dumnezeu nu a poruncit ceva, o astfel de persoana va astepta in liniste. O astfel de persoana este de folos si poate fi folosita pentru a face lucrarea Domnului.
Cat de des lucrarea in lui Dumnezeu oamenii nu intreaba care este voia Lui, nici nu cauta calauzire cxu privire la timpul si calea lui. Reusitele lor nu sunt altceva decat stradanii ale vietii sufletului lor. Sa intelegem clar acest lucru, carnea poate dori sa ajute, dupa cum poate si sa se impotriveasca Domnului. Aceasta viata a sufletului poate trezi in noi ravna pentru Dumnezeu, poate concepe idei pentru trezirea Bisericii lui Dumnezeu, poate face planuri pentru largirea Imparatiei Lui si poate sa lupte din greu pentru castigarea multor pacatosi. Motivatia si intentia acestor oameni sunt bune, dar ei nu stiu ce pot face cu viata naturala in materie de ravna, plnuri si straduinta. Ei nu-si dau seama ca a face ceea ce Dumnezeu a poruncit estwe singurul lucru vrednic de lauda, ci isi inchipuie ca simplul fapt de a face lucrarea Lui este un lucru bun si minunat. De aceea au nevoie sa inteleaga ca orice vine din viata naturala nu-l poate multumi pe Dumnezeu, indiferent cat de buna si curata ar fi motivatia, cat de bun ar fi telul sau cat de multumitor ar fi rezultatul. Pentru ca, atata timp, cat nu izvoraste din voia lui Dumnezeu, acea lucrare nu poate sa-I fie de folos lui Dumnezeu. Mai mult, acesti oameni nu-si dau seama ca Dumnezeu nu va da putere pentru nici o lucrare care nu este dupa voia Sa. Si, in consecinta, ei socotesc glasul, ravna lor, sentimentele si lacrimile lor, ca fiind ajutorul dat de Dumnezeu. De aceea, cine isi da seama ca ei isi trag puterea din viata lor naturala pentru a face fata propriei lucrari?
Care este cauza mandriei? Nimic altceva decat aratarea vietii eului.Desi multi oameni sunt gata sa asculte atunci cand li se porunceste ceva, inimile lor nu isi gasesc desfatarea in voia lui Dumnezeu, pentru ca ei inca se delecteaza cu propriile idei. Ca urmare a acestui fapt, ei tind sa actioneze cu mandrie ori de cate ori Domnul tace. Dati-mi voie sa va spun, ca dacanoi nu ne judecam carnea si nu ne luam crucea care trateaza viata eului, atunci pe de o parte, ne vom lupta probabil ca sa ne supunem lui Dumnezeu, cand El ne cere s-o facem, iar pe de alta parte, vom actiona negresit de capul nostru, in lipsa calauzirii Lui.
A fi mandru in lucrarea Domnului nu inseamna neaparat a avea o intentie gresita. Inainte ca sa fim convertiti, vietii eului nostru nu-i placea in a-I sluji. Aceasta este perioada cea mai periculoasa. Caci daca mai inainte refuzam categoric sa-L slujim pe Domnul,acum vrem s-o facem, numai ca vrem s-o face asa cum gasim noi de cuviinta. Insa Dumnezeu nu pretinde de la noi numai slujirea ca atare, El pretinde acea slujire pe caile alese de El. Cat de des se inseala copii Lui, crezand ca Dumnezeu nu cere altceva decat slujirea noastra, si lasa la latitudinea omului mijloacele cu care sa implineasca aceasta slujire. Fie ca sa capatam lumina pentru a vedea ca Domnul nu este multumit cu orice fel de slujire, acea slujire care nu este in acord cu voia Sa. Mai mult, trebuie sa ne asiguram ca atat momentul, cat si modalitatea de a realiza lucrarea au fost, de asemenea, hotarate de Domnul.
Trebuie sa admitem ca oricat ar fi de buna motivatia omului, ea nu poate inlocui voia lui Dumnezeu; oricat de plina de succes ar parea straduinta cuiva, ea nu poate fi placuta lui Dumnezeu. Cat de multe sunt lucrarile facute nu in ascultare fata de porunca Domnului, ci, mai degraba ca raspuns la nevoile momentului, pentru a ajuta viata spirituala a credinciosilor sau de a salva sufletele pacatosilor. Este posibil ca astfel de lucrari realizate cu truda sa nu fie lipsite de rod, cu toate acestea, nici lucratorii si nici lucrarile nu satisfac inima Domnului. Mai intai de toate, trebuie sa luam in considerare nevoia lui Dumnezeu pentru acel moment si nu cerintele exterioare ale sfintilor sau pacatosilor. Obiectivul pri-mar al slujirii noastre trebuie sa vizeze nevoile lui Dumnezeu, si nu nevoile sfintilor sau pacatosilor.
O, fie ca sa vedem ca noi suntem slujitorii lui Dumnezeu. Desi El ne-a incredintat noua lucrarea Sa, Isi rezerva autoritatea de a-si calauzi slujitorii. Pentru ca, amintiti-va, in Antiohia Duhul Sfant i-a chemat la lucru pe slujitorii Domnului, totusi, Pavel si Sila nu au putut sa mearga in Asia atunci cand au vrut. Autoritatea asupra modului de a actiona a slujitorilor Domnului se afla pentru totdeauna in mainile Duhului Sfant (vezi Fapte 16:6 si urmatoarele). Intrebarea nu se pune daca era vreo nevoie in Asia, ci daca Dumnezeu avea o nevoie in Asia in acel moment. Cat de minunat arata cartea Faptele Apostolilor ca Duhul Sfant, care ne da putere pentru lucrare este si cel care ne calauzeste si ne arata momentul pentru actiune in lucrarea noastra. Responsabilitatea noastra in lucrare este doar aceea de a raspunde nevoii prezente a lui Dumnezeu.
Biblia atesta faptul ca noi nu suntem angajati de Dumnezeu, ci suntem cumparati cu sangele lui Isus. Si datorita acestui lucru, El are autoritate absoluta asupra noastra; prin urmare noi nu putem sa actionam dupa cum dorim. Dumnezeu nu ne-a incredintat nici o lucrare in care noi sa decidem care ar fi modul in care am putea s-o indeplinim cel mai bine. Nu, El are o randuiala anume pentru fiecare lucrare. El nu va fi multumit de noi si nici nu ne va folosi daca nu ne socotim cum ar trebui sa facem lucrurile fara a avea porunca Lui clara. Toate aceste lucrari nu vor rezista focului, ele vor fi arse.
La final, sa observam ca biblia mai afirma si faptul ca Dumnezeu Isi arata slava nu doar in lucruri mari, ci si in lucruri mici. De aceea sa-L lasam sa aibe intaietatea in toate lucrurile. Noi trebuie sa Il inaltam atat ca Domn al lucrurilor mici cat si ca Domn al lucrurilor mari. El este prin toate si in toate. Daca ceea ce facem noi nu este in conformitate ci voia Lui, se poate ca vom fi laudati de oameni, dar cu siguranta, nu vom fi probati de Dumnezeu.
(va continua)
Watchman Nee
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu