MARGARITAR....
Celor care urmaresc MARGARITARELE... le cer scuze pentru pauza pe care am facut-o. Reluam MARGARITARELE noastre cu continuarea cartii "Marturia lui Dumnezeu". Continuam sa vedem ce inseamna a pacatui impotriva marturiei si care sunt consecintele pentru cei care pacatuiesc impotriva lui Dumnezeu.
MARTURIA LUI DUMNEZEU
Nimicirea lui Core si a tovarasilor lui.
In Numeri 16 si 17 citim despre nimicirea lui Core si a tuturor tovarasilor sai. Ei au atacat pe Moise si pe Aron, acuzandu-i de faptul ca isi pusesera pe umeri prea multe atributii si se ridicau mai presus de adunarea Domnului. Dumnezeu i-a judecat pe Core si tovarasii sai, pamantul s-a deschis si i-a inghitit. In ziua urmatoare, cand multimea copiilor lui Israel au cartit impotriva lui Moise si Aron, spunand ca ei ucisesera pe poporul Domnului, mania lui Dumnezeu aizbucnit peste popor. Atunci Dumnezeu a vorbit lui Moise si i-a dat instructiuni cu privire la douasprezece tpiege - cate unul pentru fiecare din cele douasprezece capetenii ale lui Israel - acestea trebuiau sa fie asezate in cortul intalnirii inaintea Marturiei. Iar barbatul al carui toiag avea sa inmugureasca, era cunoscut ca fusese ales de Dumnezeu. Asadar in aceasta judecata aspra putem descoperi un principiu maret. Daca oamenii se lupta care dintre ei sa fie mai mare, Dumnezeu va trece cu vederea. Cei doi frati, Iaco si Ioan, de exemplu doreau sa fie mai mari intre ucenici, totusi pamantul nu s-a deschis ca sa-i inghita. Chiar in timpul cinei Domnului cu ucenicii Sai, ei tot se mai certau cu privire la cine era cel mai mare, dar nici cu acea ocazie pamantul nu si-a deschis gura ca sa-i inghita. Atunci de ce ar trebui sa existe o consecinta atat de aspra in intamplarea de mai sus din Numeri? Nu poate fi decat un singur motiv, si anume faptul ca ei au pacatuit impotriva marturiei Domnului. Caci marturia de aici este aceasta: un om mort nu il poate sluji pe Dumnezeu, doar unul inviat poate sa o faca. Doar in puterea invierii poate un om sa-l slujeasca pe Domnul.
Fara inviere nu exista viata. In gradina Edenului, omul a putut sa vada pomul vietii, dar astazi viata se gaseste numai in inviere, din moment ce moartea a patruns deja in lume. Astazi viata este reprezentata de inviere. Si din acest motiv, nimeni nu poate sa se apropie de Dumnezeu fara inviere. Viata dinlauntrul nostru, pe care noi, credinciosii, o cunoastem astazi, a trecut prin moarte, de aceea poarta numele de viata de inviere. Cat de minunat este cuvantul din Apocalipsa: "Am fost mort si iata ca sunt viu in vecii vecilor" (1:18). Problema care se pune astazi nu mai este cum sa te pastrezi viu, ci cum sa te ridici dintre cei morti. Si intocmai cum Domnul nostru se afla acum pe terenul invierii, la fel si noi trebuie sa stam pe acelasi tere. Numai ceea ce sta pe terenul invierii poate sa vina inaintea lui Dumnezeu. Totul trebuie sa treaca prin moarte si sa fie adus din nou la viata. Cat de mult din inzestrarea noastra ca fiinte umane - din elocventa, din gandire, din abilitate, puterea si inteligenta noastra nu a trecut prin moarte si nu se afla pe terenul invierii! Urmarea este ca aceste lucruri nu ne vor permite sa ne apropiem de Dumnezeu.
Astfel ca, intamplarea descrisa mai sus, despre toiagul lui Aron, ni se arata mai deslusit ca numai ceea ce a fost inviat poate sa slujeasca lui Dumnezeu. Toiagul care a inmugurit a dovedit, fara indoiala, ca numai celui inviat i s-a dat sa slujeasca, caci fara inviere nu poate sa existe slujire. Ei bine, aceasta este marturia. Aceasta intamplare este dovada unui principiu cat se poate de important: nimeni nu se poate apropia de Domnul decat pe terenul de inviere. Cand omul a fost creat, el a putut sa se apropie de Dumnezeu, dar dupa ce a cazut, nu a mai putut sa se apropie decat prin inviere, deoarece, daca un pacatos ar indrazni sa se apropie de Dumnezeu, atunci el ar trebui sa moara.
Prin urmare, invierea este singura conditie pentru a-l sluji pe Dumnezeu astazi. Aceasta inviere inseamna mai mult decat simpla primire a vietii de inviere, ea vorbeste de lucrarea crucii in vietile oamenilor. Intocmai cum crucea a insemnat o micsorare pentru Domnul Isus, tot asa trebuie sa fie si pentru urmasii Sai. Cand gloatelevoiau sa-l rastigneasca pe Domnul, au strigat: "La moarte cu el, la moarte cu El!" Asadar crucea inseamna o mare micsorare, in ea toata credinta veche trebuie indepartata. Cum poate fi pastrata marturia lui Dumnezeu daca toiagul nu inmugureste, iar vechea creatie nu trece? Asadar putem sa spunem ca Dumnezeu deschide o singura usa pe care sa intram. Toti cei care nu intra pe aceasta usa trebuie sa moara.
Asadar motivul pentru care Core si toti tovarasii sai au primit o judecata atat de aspra in acea zi a fost sa pacatuiasca impotriva marturiei Domnului. Se poate ca Dumnezeu permite anumite lucruri sa treaca neobservate, dar El niciodata nu va lasa sa scape vre-un lucru care este pacat impotriva matruriei Sale - impotriva caracterului si persoanei Sale. Sa intelegem ca sopul principal pentru care disciplina Domnului vine peste noi este pastrarea marturiei Lui. Cu alte cuvinte, El nu vrea ca sa fie inteles gresit. Cel mai critic comentariu pe care cineva l-ar putea aduce oamenilor care pacatuiesc este ca acestia sunt foarte rai, dar Dumnezeu nu poate fi criticat. Exista anumite lucruri si actiuni care ii creaza i imagine defavorabila lui Dumnezeu; si acestea nu vor fi trecute cu vederea de El, caci ele constituie un pacat impotriva marturiei - chiar impotriva lui Dumnezeu insusi.
(va continua)
Watchman Nee
Celor care urmaresc MARGARITARELE... le cer scuze pentru pauza pe care am facut-o. Reluam MARGARITARELE noastre cu continuarea cartii "Marturia lui Dumnezeu". Continuam sa vedem ce inseamna a pacatui impotriva marturiei si care sunt consecintele pentru cei care pacatuiesc impotriva lui Dumnezeu.
MARTURIA LUI DUMNEZEU
Nimicirea lui Core si a tovarasilor lui.
In Numeri 16 si 17 citim despre nimicirea lui Core si a tuturor tovarasilor sai. Ei au atacat pe Moise si pe Aron, acuzandu-i de faptul ca isi pusesera pe umeri prea multe atributii si se ridicau mai presus de adunarea Domnului. Dumnezeu i-a judecat pe Core si tovarasii sai, pamantul s-a deschis si i-a inghitit. In ziua urmatoare, cand multimea copiilor lui Israel au cartit impotriva lui Moise si Aron, spunand ca ei ucisesera pe poporul Domnului, mania lui Dumnezeu aizbucnit peste popor. Atunci Dumnezeu a vorbit lui Moise si i-a dat instructiuni cu privire la douasprezece tpiege - cate unul pentru fiecare din cele douasprezece capetenii ale lui Israel - acestea trebuiau sa fie asezate in cortul intalnirii inaintea Marturiei. Iar barbatul al carui toiag avea sa inmugureasca, era cunoscut ca fusese ales de Dumnezeu. Asadar in aceasta judecata aspra putem descoperi un principiu maret. Daca oamenii se lupta care dintre ei sa fie mai mare, Dumnezeu va trece cu vederea. Cei doi frati, Iaco si Ioan, de exemplu doreau sa fie mai mari intre ucenici, totusi pamantul nu s-a deschis ca sa-i inghita. Chiar in timpul cinei Domnului cu ucenicii Sai, ei tot se mai certau cu privire la cine era cel mai mare, dar nici cu acea ocazie pamantul nu si-a deschis gura ca sa-i inghita. Atunci de ce ar trebui sa existe o consecinta atat de aspra in intamplarea de mai sus din Numeri? Nu poate fi decat un singur motiv, si anume faptul ca ei au pacatuit impotriva marturiei Domnului. Caci marturia de aici este aceasta: un om mort nu il poate sluji pe Dumnezeu, doar unul inviat poate sa o faca. Doar in puterea invierii poate un om sa-l slujeasca pe Domnul.
Fara inviere nu exista viata. In gradina Edenului, omul a putut sa vada pomul vietii, dar astazi viata se gaseste numai in inviere, din moment ce moartea a patruns deja in lume. Astazi viata este reprezentata de inviere. Si din acest motiv, nimeni nu poate sa se apropie de Dumnezeu fara inviere. Viata dinlauntrul nostru, pe care noi, credinciosii, o cunoastem astazi, a trecut prin moarte, de aceea poarta numele de viata de inviere. Cat de minunat este cuvantul din Apocalipsa: "Am fost mort si iata ca sunt viu in vecii vecilor" (1:18). Problema care se pune astazi nu mai este cum sa te pastrezi viu, ci cum sa te ridici dintre cei morti. Si intocmai cum Domnul nostru se afla acum pe terenul invierii, la fel si noi trebuie sa stam pe acelasi tere. Numai ceea ce sta pe terenul invierii poate sa vina inaintea lui Dumnezeu. Totul trebuie sa treaca prin moarte si sa fie adus din nou la viata. Cat de mult din inzestrarea noastra ca fiinte umane - din elocventa, din gandire, din abilitate, puterea si inteligenta noastra nu a trecut prin moarte si nu se afla pe terenul invierii! Urmarea este ca aceste lucruri nu ne vor permite sa ne apropiem de Dumnezeu.
Astfel ca, intamplarea descrisa mai sus, despre toiagul lui Aron, ni se arata mai deslusit ca numai ceea ce a fost inviat poate sa slujeasca lui Dumnezeu. Toiagul care a inmugurit a dovedit, fara indoiala, ca numai celui inviat i s-a dat sa slujeasca, caci fara inviere nu poate sa existe slujire. Ei bine, aceasta este marturia. Aceasta intamplare este dovada unui principiu cat se poate de important: nimeni nu se poate apropia de Domnul decat pe terenul de inviere. Cand omul a fost creat, el a putut sa se apropie de Dumnezeu, dar dupa ce a cazut, nu a mai putut sa se apropie decat prin inviere, deoarece, daca un pacatos ar indrazni sa se apropie de Dumnezeu, atunci el ar trebui sa moara.
Prin urmare, invierea este singura conditie pentru a-l sluji pe Dumnezeu astazi. Aceasta inviere inseamna mai mult decat simpla primire a vietii de inviere, ea vorbeste de lucrarea crucii in vietile oamenilor. Intocmai cum crucea a insemnat o micsorare pentru Domnul Isus, tot asa trebuie sa fie si pentru urmasii Sai. Cand gloatelevoiau sa-l rastigneasca pe Domnul, au strigat: "La moarte cu el, la moarte cu El!" Asadar crucea inseamna o mare micsorare, in ea toata credinta veche trebuie indepartata. Cum poate fi pastrata marturia lui Dumnezeu daca toiagul nu inmugureste, iar vechea creatie nu trece? Asadar putem sa spunem ca Dumnezeu deschide o singura usa pe care sa intram. Toti cei care nu intra pe aceasta usa trebuie sa moara.
Asadar motivul pentru care Core si toti tovarasii sai au primit o judecata atat de aspra in acea zi a fost sa pacatuiasca impotriva marturiei Domnului. Se poate ca Dumnezeu permite anumite lucruri sa treaca neobservate, dar El niciodata nu va lasa sa scape vre-un lucru care este pacat impotriva matruriei Sale - impotriva caracterului si persoanei Sale. Sa intelegem ca sopul principal pentru care disciplina Domnului vine peste noi este pastrarea marturiei Lui. Cu alte cuvinte, El nu vrea ca sa fie inteles gresit. Cel mai critic comentariu pe care cineva l-ar putea aduce oamenilor care pacatuiesc este ca acestia sunt foarte rai, dar Dumnezeu nu poate fi criticat. Exista anumite lucruri si actiuni care ii creaza i imagine defavorabila lui Dumnezeu; si acestea nu vor fi trecute cu vederea de El, caci ele constituie un pacat impotriva marturiei - chiar impotriva lui Dumnezeu insusi.
(va continua)
Watchman Nee
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu