MARGARITAR...
MARTURIA LUI DUMNEZEU
Marturia chivotului
Patru
Intrucat am vazut o mare parte din istoria chivotului, as dori acum sa intelegem mai profund relatia dintre Cristos si Biserica. Am vazut deja cum chivotul il reprezinta pe Cristos. Si ca trecerea Iordanului de catre chivot este o imagine a mortii si invierii Domnului nostru. Astfel ca dupa ce am cunoscut moartea si invierea Domnului, putem incepe sa-L vestim pe El putem spune oamenilor ca perdeaua a fost rupta si ca Cristos a deschis pentru noi o cale noua si vie care ne duce direct la Dumnezeu. Le mai spunem oamenilor ca acest Cristos pe care noi il vestim este dispretuit de oameni, dar inaltat de Dumnezeu; este dispretuit asa cum il arata pielea vitelului de mare, dar este placut lui Dumnezeu asa cum il arata covorul din material albastru; El este Cristosul cel glorios.
La inceput Biserica vestea un Cristos ceresc. Insa lucrurile s-au schimbat, incepand chiar din zilele apostolilor. Caci inca de pe vremea apostolului Pavel erau unii care propovaduiau "o alta evanghelie" (Gal 1:6-7). Si Petru a vazut aceasta si i-a avertizat pe credinciosi impotriva "ereziilor nimicitoare" (2Petru 2:1-3, TBS). Mai mult, Ioan i-a indemnat pe credinciosi sa se pazeasca de "inselatorul si anticristul! (2 Ioan 7, TBS). Toate aceste averismente ne arata inceputul amestecurilor care patrunsera in Cuvantul Domnului. Constantin s-a ridicat cu putere, devenind Cezar al Romei si , la scurt timp dupa aceea, a oficializat crestinismul. Episcopul de mai tarziu al Romei a devenit capul intregului sistem catolic. Numele lui Cristos caruia I se cuvenea exclusiv locul in Biserica, a devenit - in acel moment de rascruce - strain bisericii. Un astfel de evenimet nu a fost diferit de cel petrecut cu chivotul in vechime. Chivotul aflat la inceput in Silo, a fost mutat ulterior la filisteni. Si o data ce chivotul a parasit Silo, el nu s-a mai intors niciodata acolo. Amintiti-va cuvintele lui Dumnezeu rostite prin gura lui Ieremia: "Atunci voi face casei acesteia (templul lui Solomon) ca lui Silo si voi face din cetatea aceasta o ricina de blestem pentru toate neamurile pamantului" (Ieremia 26:6). Ceea ce mai tarziu avea sa se intample cu templul, se intamplase cu cortul din Silo; si anume, desi cortul ramasese in Silo, el a fost parasit de Dumnezeu, caci prezenta Lui (chivotul) nu mai era acolo.
O, cata nevoie de descoperire este in randul copiilor lui Dumnezeu, acea descoperire de care a avut parte Solomon. Domnul i s-a aratat si i-a deschis ochii ca sa vada valoarea chivotului si lipsa de valoare a cortului fara chivot. Si, in consecinta, ce mare schimbare a survenit in viata lui.
Da-mi voie sa te intreb ce doresti: chivotul lui Dumnezeu sau cortul fara chivot? Alegi o forma religioasa, din care lipseste Cristos sau pe El insusi? Trebuie sa ne cercetam sa vedem daca Il cinstim pe Domnul si facem din el punctul central sau vrem mai degraba sa pastram cortul din Silo, fara chivot. Oamenii intotdeauna pretuiesc cortul din Silo si se tin cu staruinta de el. Ei socotesc ca, o data ce acesta va fi templul, locasul cel sfant, asa va fi pentru totdeauna. Insa o astfel de presupunere nu este adevarata, caci Ieremia a prorocit: "Nu va incredeti in cuvintele mincinoase, zicand: "Acesta este templul Domnului, templul Domnului"" (Ier 7:4, TBS) Dumnezeu a mustrat pe poporul Israel pentru ca ajunsese sa nu-i mai pese de nimic, se incredea doar in niste cuvinte mincinoase. Pentru a accentua expresia "Templul Domnului" a fost de trei ori repetata de proroc. Cine din Israel cunostea cu adevarat ca templul a devenit Templul Domnului numai pentru ca Dumnezeu se afla in mijlocul lui? Daca Dumnezeu avea sa se departeze din mijlocul lui, templul nu va mai ramane nimic altceva decat o cladire obisnuita.
O, fie ca sa vedem ca ceea ce este pretios este chivotul si nu cotul, pentru ca chivotul este punctul central al cortului. Prin urmare, totul se reduce la intrebarea: "Este Cristos cu adevarat punctul central sau avem doar un cort gol? Daca vedem intr-adevar valoarea lui Cristos, atunci trebuie sa cautam acel loc unde el este cu adevarat punctul central. Acolo unde este numele lui Cristos, acolo trebuie sa fim si noi. Este El punctul central acolo unde tu te afli acum? Daca da, lauda si multumire fie aduse Domnului. Daca nu este asa, fie ca Dumnezeu sa ne deschida ochii ca sa ne putem intoarce numaidecat spre "Ierusalimul cel de sus" (Gal 4:26) si sa ne ainchinam inaintea chivotului prezentei lui Dumnezeu, asa cum a facut Solomon dupa ce a primit revelatia. Si daca vom face acest lucru, ne vom da seama cat de desarta a fost slujirea noastra plina de ravan din trecut; ne vom desfata in bucuria si odihna dinaintea chivotului si vom incepe sa experimentam o slujire si o inchinare reale. Fie ca toti sa avem acea revelatie prin care sa vedem valoiarea Domnului, sa facem din El punctul central si comoara noastra, sa ii aducem ca ardere-de-tot consacrarea noastra si prin care sa traim pentru El si pentru placerea Lui.
Watchman Nee
MARTURIA LUI DUMNEZEU
Marturia chivotului
Patru
Intrucat am vazut o mare parte din istoria chivotului, as dori acum sa intelegem mai profund relatia dintre Cristos si Biserica. Am vazut deja cum chivotul il reprezinta pe Cristos. Si ca trecerea Iordanului de catre chivot este o imagine a mortii si invierii Domnului nostru. Astfel ca dupa ce am cunoscut moartea si invierea Domnului, putem incepe sa-L vestim pe El putem spune oamenilor ca perdeaua a fost rupta si ca Cristos a deschis pentru noi o cale noua si vie care ne duce direct la Dumnezeu. Le mai spunem oamenilor ca acest Cristos pe care noi il vestim este dispretuit de oameni, dar inaltat de Dumnezeu; este dispretuit asa cum il arata pielea vitelului de mare, dar este placut lui Dumnezeu asa cum il arata covorul din material albastru; El este Cristosul cel glorios.
La inceput Biserica vestea un Cristos ceresc. Insa lucrurile s-au schimbat, incepand chiar din zilele apostolilor. Caci inca de pe vremea apostolului Pavel erau unii care propovaduiau "o alta evanghelie" (Gal 1:6-7). Si Petru a vazut aceasta si i-a avertizat pe credinciosi impotriva "ereziilor nimicitoare" (2Petru 2:1-3, TBS). Mai mult, Ioan i-a indemnat pe credinciosi sa se pazeasca de "inselatorul si anticristul! (2 Ioan 7, TBS). Toate aceste averismente ne arata inceputul amestecurilor care patrunsera in Cuvantul Domnului. Constantin s-a ridicat cu putere, devenind Cezar al Romei si , la scurt timp dupa aceea, a oficializat crestinismul. Episcopul de mai tarziu al Romei a devenit capul intregului sistem catolic. Numele lui Cristos caruia I se cuvenea exclusiv locul in Biserica, a devenit - in acel moment de rascruce - strain bisericii. Un astfel de evenimet nu a fost diferit de cel petrecut cu chivotul in vechime. Chivotul aflat la inceput in Silo, a fost mutat ulterior la filisteni. Si o data ce chivotul a parasit Silo, el nu s-a mai intors niciodata acolo. Amintiti-va cuvintele lui Dumnezeu rostite prin gura lui Ieremia: "Atunci voi face casei acesteia (templul lui Solomon) ca lui Silo si voi face din cetatea aceasta o ricina de blestem pentru toate neamurile pamantului" (Ieremia 26:6). Ceea ce mai tarziu avea sa se intample cu templul, se intamplase cu cortul din Silo; si anume, desi cortul ramasese in Silo, el a fost parasit de Dumnezeu, caci prezenta Lui (chivotul) nu mai era acolo.
O, cata nevoie de descoperire este in randul copiilor lui Dumnezeu, acea descoperire de care a avut parte Solomon. Domnul i s-a aratat si i-a deschis ochii ca sa vada valoarea chivotului si lipsa de valoare a cortului fara chivot. Si, in consecinta, ce mare schimbare a survenit in viata lui.
Da-mi voie sa te intreb ce doresti: chivotul lui Dumnezeu sau cortul fara chivot? Alegi o forma religioasa, din care lipseste Cristos sau pe El insusi? Trebuie sa ne cercetam sa vedem daca Il cinstim pe Domnul si facem din el punctul central sau vrem mai degraba sa pastram cortul din Silo, fara chivot. Oamenii intotdeauna pretuiesc cortul din Silo si se tin cu staruinta de el. Ei socotesc ca, o data ce acesta va fi templul, locasul cel sfant, asa va fi pentru totdeauna. Insa o astfel de presupunere nu este adevarata, caci Ieremia a prorocit: "Nu va incredeti in cuvintele mincinoase, zicand: "Acesta este templul Domnului, templul Domnului"" (Ier 7:4, TBS) Dumnezeu a mustrat pe poporul Israel pentru ca ajunsese sa nu-i mai pese de nimic, se incredea doar in niste cuvinte mincinoase. Pentru a accentua expresia "Templul Domnului" a fost de trei ori repetata de proroc. Cine din Israel cunostea cu adevarat ca templul a devenit Templul Domnului numai pentru ca Dumnezeu se afla in mijlocul lui? Daca Dumnezeu avea sa se departeze din mijlocul lui, templul nu va mai ramane nimic altceva decat o cladire obisnuita.
O, fie ca sa vedem ca ceea ce este pretios este chivotul si nu cotul, pentru ca chivotul este punctul central al cortului. Prin urmare, totul se reduce la intrebarea: "Este Cristos cu adevarat punctul central sau avem doar un cort gol? Daca vedem intr-adevar valoarea lui Cristos, atunci trebuie sa cautam acel loc unde el este cu adevarat punctul central. Acolo unde este numele lui Cristos, acolo trebuie sa fim si noi. Este El punctul central acolo unde tu te afli acum? Daca da, lauda si multumire fie aduse Domnului. Daca nu este asa, fie ca Dumnezeu sa ne deschida ochii ca sa ne putem intoarce numaidecat spre "Ierusalimul cel de sus" (Gal 4:26) si sa ne ainchinam inaintea chivotului prezentei lui Dumnezeu, asa cum a facut Solomon dupa ce a primit revelatia. Si daca vom face acest lucru, ne vom da seama cat de desarta a fost slujirea noastra plina de ravan din trecut; ne vom desfata in bucuria si odihna dinaintea chivotului si vom incepe sa experimentam o slujire si o inchinare reale. Fie ca toti sa avem acea revelatie prin care sa vedem valoiarea Domnului, sa facem din El punctul central si comoara noastra, sa ii aducem ca ardere-de-tot consacrarea noastra si prin care sa traim pentru El si pentru placerea Lui.
Watchman Nee
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu