MARGARITAR...
INAINTE SI DUPA ZDROBIRE
Zdrobirea omului dinafara este experienta fundamentala a tuturor celor care-L slujesc pe Dumnezeu. Acest lucru trebuie realizat inainte ca el sa ne poata folosi intr-un mod eficient.
Cand un om lucreaza pentru Dumnezeu, pot sa apara doua posibilitati. In primul rand, este posibil ca, omul nefiind zdrobit, duhul omului sa fie inert si incapabil sa functioneze. Daca omul este destept, mintea lui ii conduce lucrarea; daca este un om sensibil, sentimentele ii controleaza actiunile. O astfel de lucrare poate sa para ca se bucura de succes, dar nu poate sa aduca pe oameni la Dumnezeu. In al doilea rand, duhul lui poate sa iasa la iveala imbracat in propriile lui idei sau sentimente. Rezultatul este amestecat si impur. O astfel de lucrare ii va aduce pe oameni la experiente amestecate si impure. Aceste doua stari slabesc slujirea noastra pentru Dumnezeu.
Daca dorim sa lucram eficient, trebuie sa ne dam seama ca, in esenta, "Duhul este acela care da viata". Mai devreme sau mai tarziu - daca nu in prima zi a mantuirii noastre, atunci peste zece ani mai tarziu - trebuie sa recunoastem acest adevar. Multi trebuie sa fie adusi la capatul existentei lor ca sa vada desertaciunea muncii lor, inainte ca sa stie cat de inutile sunt multele idei, diferitele lor sentimente. Indiferent cati oameni poti sa atragi cu ideile si cu sentimentele tale, nu ai nici un rezultat. In cele din urma, trebuie sa marturisim: "Duhul este acela care da viata". Numai duhul ii face pe oameni sa traiasca. Omul poate fi adus la viata numai de duhul. Multi din cei care-l slujesc pe Domnul ajung sa vada acest adevar numai dupa ce trec prin multe necazuri si esecuri. In final, cuvantul Domnului devine plin de succes si printre ei; cel care da viata este Duhul. Cand duhul este eliberat, pacatosii pot fi nascuti din nou si sfintii pot fi intariti.
Cand viata este comunicata prin canalul duhului, cei care o primesc sunt nascuti din nou. Cand viata este transmisa credinciosilor prin duhul, are ca rezultat intarirea lor. Fara Duhul nu ppoate exista nastere din nou si intarire.
Un lucru remarcabil este faptul ca Dumnezeu nu vrea sa faca deosebire intre Duhul Lui si duhul nostru. Exista multe pasaje din Biblie unde este imposibil de determinat daca cuvantul "duh" indica duhul nostru omenesc sau Duhul lui Dumnezeu. Traducatorii Bibliei, de la Luther pana la expertii din zilele noastre, care au lucrat la versiunea in limba engleza, nu au putut sa decida daca cuvantul "duh", asa cum este folosit in multe pasaje din Noul Testament, se refera la duhul omului sau la Duhul lui Dumnezeu.
Din toata Biblia, Romani 8 se poate foarte bine sa fie capitolul in care cuvantul "duh" este folosit cel mai des. Cine poate sa discearna de cate ori se refera cuvantul "duh" din acest capitol la duhul omului si de cate ori se refera la Duhul lui Dumnezeu? In diferite versiuni in limba engleza, cuvantul "pneuma" (duh) este scris uneori cu majuscula; alteori cu litera mica. Este evident ca aceste versiuni nu concorda si nu exista o parere finala. Pur si simplu este imposibil de deosebit. La nasterea din nou, cand primim un duh nou, noi primim si Duhul lui Dumnezeu. In momentul in care duhul nostru omenesc este inviat din moarte, noi primim si Duhul lui Dumnezeu. Spunem adesea ca Duhul Sfant locuieste in duhul nostru, dar ne este greu sa discernem care este Duhul Sfant si care este duhul nostru. Duhul Sfant si duhul nostru s-au contopit; desi fiecare este unic, ele nu pot fi deosebite usor.
Astfel, eliberarea duhului este eliberarea atat a duhului omului cat si a Duhului Sfant care este in duhul omului. De vreme ce Duhul Sfant si duhul nostru sunt unite intr-un singur duh (1Corinteni 6:17), ele pot fi deosebite numai prin nume, nu si in mod faptic. Si de vreme ce eliberarea unuia dintre duhuri inseamna eliberarea ambelor duhuri, altii pot sa ajunga la Duhul Sfant ori de cate ori ajung la duhul nostru. Ii multumim lui Dumnezeu ca, in masura in care le permiti oamenilor sa ia legatura cu duhul tau, tu le permiti oamenilor sa ia legatura cu Dumnezeu. Duhul tau L-a adus pe Duhul Sfant la oameni.
Cand Duhul Sfant lucreaza, este nevoie sa fie purtat de duhul omului. Electricitatea intr-un bec nu se deplaseaza ca fulgerul. Trebuie sa fie condusa prin cabluri electrice. Daca vrei sa folosesti electricitatea, ai nevoie de un cablu electric care s-o duca la tine. Intr-un mod asemanator, Duhul lui Dumnezeu foloseste duhul omului ca agent transmitatyor si prin intermediul lui ajunge la oameni.
Orice om care a primit har are Duhul Sfant locuind in duhul lui. Pentru a putea fi folosit de Domnul, aceasta nu depinde de duhul lui ci mai degraba de omul din afara. Dificultatea pe care o au multi oameni, este ca omul lor dinafara nu a fost zdrobit. Nu exista acea cale marcata cu sange, acele rani si cicatrici. Duhul lui Dumnezeu este tinut captiv in duhul omului si nu poate sa iasa afara. Uneori omul nostru din afara este activ, dar omul dinlauntru ramane inactiv. Omul dinafara a luat-o inainte, in timp ce omul dinlauntru a ramas in urma.
(va continua)
Watchman Nee
INAINTE SI DUPA ZDROBIRE
Zdrobirea omului dinafara este experienta fundamentala a tuturor celor care-L slujesc pe Dumnezeu. Acest lucru trebuie realizat inainte ca el sa ne poata folosi intr-un mod eficient.
Cand un om lucreaza pentru Dumnezeu, pot sa apara doua posibilitati. In primul rand, este posibil ca, omul nefiind zdrobit, duhul omului sa fie inert si incapabil sa functioneze. Daca omul este destept, mintea lui ii conduce lucrarea; daca este un om sensibil, sentimentele ii controleaza actiunile. O astfel de lucrare poate sa para ca se bucura de succes, dar nu poate sa aduca pe oameni la Dumnezeu. In al doilea rand, duhul lui poate sa iasa la iveala imbracat in propriile lui idei sau sentimente. Rezultatul este amestecat si impur. O astfel de lucrare ii va aduce pe oameni la experiente amestecate si impure. Aceste doua stari slabesc slujirea noastra pentru Dumnezeu.
Daca dorim sa lucram eficient, trebuie sa ne dam seama ca, in esenta, "Duhul este acela care da viata". Mai devreme sau mai tarziu - daca nu in prima zi a mantuirii noastre, atunci peste zece ani mai tarziu - trebuie sa recunoastem acest adevar. Multi trebuie sa fie adusi la capatul existentei lor ca sa vada desertaciunea muncii lor, inainte ca sa stie cat de inutile sunt multele idei, diferitele lor sentimente. Indiferent cati oameni poti sa atragi cu ideile si cu sentimentele tale, nu ai nici un rezultat. In cele din urma, trebuie sa marturisim: "Duhul este acela care da viata". Numai duhul ii face pe oameni sa traiasca. Omul poate fi adus la viata numai de duhul. Multi din cei care-l slujesc pe Domnul ajung sa vada acest adevar numai dupa ce trec prin multe necazuri si esecuri. In final, cuvantul Domnului devine plin de succes si printre ei; cel care da viata este Duhul. Cand duhul este eliberat, pacatosii pot fi nascuti din nou si sfintii pot fi intariti.
Cand viata este comunicata prin canalul duhului, cei care o primesc sunt nascuti din nou. Cand viata este transmisa credinciosilor prin duhul, are ca rezultat intarirea lor. Fara Duhul nu ppoate exista nastere din nou si intarire.
Un lucru remarcabil este faptul ca Dumnezeu nu vrea sa faca deosebire intre Duhul Lui si duhul nostru. Exista multe pasaje din Biblie unde este imposibil de determinat daca cuvantul "duh" indica duhul nostru omenesc sau Duhul lui Dumnezeu. Traducatorii Bibliei, de la Luther pana la expertii din zilele noastre, care au lucrat la versiunea in limba engleza, nu au putut sa decida daca cuvantul "duh", asa cum este folosit in multe pasaje din Noul Testament, se refera la duhul omului sau la Duhul lui Dumnezeu.
Din toata Biblia, Romani 8 se poate foarte bine sa fie capitolul in care cuvantul "duh" este folosit cel mai des. Cine poate sa discearna de cate ori se refera cuvantul "duh" din acest capitol la duhul omului si de cate ori se refera la Duhul lui Dumnezeu? In diferite versiuni in limba engleza, cuvantul "pneuma" (duh) este scris uneori cu majuscula; alteori cu litera mica. Este evident ca aceste versiuni nu concorda si nu exista o parere finala. Pur si simplu este imposibil de deosebit. La nasterea din nou, cand primim un duh nou, noi primim si Duhul lui Dumnezeu. In momentul in care duhul nostru omenesc este inviat din moarte, noi primim si Duhul lui Dumnezeu. Spunem adesea ca Duhul Sfant locuieste in duhul nostru, dar ne este greu sa discernem care este Duhul Sfant si care este duhul nostru. Duhul Sfant si duhul nostru s-au contopit; desi fiecare este unic, ele nu pot fi deosebite usor.
Astfel, eliberarea duhului este eliberarea atat a duhului omului cat si a Duhului Sfant care este in duhul omului. De vreme ce Duhul Sfant si duhul nostru sunt unite intr-un singur duh (1Corinteni 6:17), ele pot fi deosebite numai prin nume, nu si in mod faptic. Si de vreme ce eliberarea unuia dintre duhuri inseamna eliberarea ambelor duhuri, altii pot sa ajunga la Duhul Sfant ori de cate ori ajung la duhul nostru. Ii multumim lui Dumnezeu ca, in masura in care le permiti oamenilor sa ia legatura cu duhul tau, tu le permiti oamenilor sa ia legatura cu Dumnezeu. Duhul tau L-a adus pe Duhul Sfant la oameni.
Cand Duhul Sfant lucreaza, este nevoie sa fie purtat de duhul omului. Electricitatea intr-un bec nu se deplaseaza ca fulgerul. Trebuie sa fie condusa prin cabluri electrice. Daca vrei sa folosesti electricitatea, ai nevoie de un cablu electric care s-o duca la tine. Intr-un mod asemanator, Duhul lui Dumnezeu foloseste duhul omului ca agent transmitatyor si prin intermediul lui ajunge la oameni.
Orice om care a primit har are Duhul Sfant locuind in duhul lui. Pentru a putea fi folosit de Domnul, aceasta nu depinde de duhul lui ci mai degraba de omul din afara. Dificultatea pe care o au multi oameni, este ca omul lor dinafara nu a fost zdrobit. Nu exista acea cale marcata cu sange, acele rani si cicatrici. Duhul lui Dumnezeu este tinut captiv in duhul omului si nu poate sa iasa afara. Uneori omul nostru din afara este activ, dar omul dinlauntru ramane inactiv. Omul dinafara a luat-o inainte, in timp ce omul dinlauntru a ramas in urma.
(va continua)
Watchman Nee
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu