MARGARITAR....
MARTURIA LUI DUMNEZEU
Chivotul in casa lui Obed-Edom
Douazeci de ani mai tarziu, David a ajuns imparat. Dorinta lui imediata a fost de a multa chivotul la Ierusalim. "David a tinut sfat cu capeteniile peste mii si peste sute, cu toti mai marii. Si David a zis: "... sa aducem la noi chivotul Dumnezeului nostru, caci nu ne-am mai ingrijit de el de pe vremea lui Sauòl" (1Cr. 13:1-3). Gandul lui David de a aduce chivotul la Ierusalim a fost potrivit si bun, dar cum a facut el si poporul aceasta stramutare?
"Au pus chivotul intr-un car nou si l-au ridicat din casa lui Abinadab, de pe deal; Uza si Ahio, fii lui Abinadab, carmuiau carul cel noi... David si toata casa lui Israel cantau inaintea Domnului cu tot felul de instrumente din lemn de chiparos, cu arfe, cu timpane, cu fluiere, cu timbale. ("Samuel 6:3-5).
Insa pe neasteptate un lucru ingrozitor s-a intamplat in mijlocul acestei bucurii.
"Cand au ajuns la aria lui Nacon, Uza a intins mana spre chivotul lui Dumnezeu si l-a a pucat, pentru ca era sa rastoarne boii. Domnul s-a aprins de manie impotriva lui Uza si Dumnezeu l-a lovit pe loc pentru pacatul lui si a murit acolo langa chivotul lui Dumnezeu.... David s-a temut de Domnul in ziua aceea si a zis: "Cum sa intre chivotul Domnului la mine? N-a vrut sa duca chivotul Domnului la el, in cetatea lui David, si l-a dus in casa lui Obed-Edom din Gat. Chivotul Domnului a ramas trei luni in casa lui Obed-Edom din Gat si Domnul a binecuvantat pe Obed-Edom si toata casa lui. (2Sam. 6:11).
David nu s-a gandit sa afle motivul pentru care s-au impiedicat boii; in schimb a refuzat sa aduca chivotul in cetatea lui David si aceasta pur si simplu pentru ca Uza a fost ucis. Insa, observati ca Obed-Edom a primit chivotul, iar urmarea a fost ca Dumnezeu a binecuvantat aceasta casa din belsug. Din nou trebuie sa ne intrebam: "Vom refuza noi prezenta Domnului, de teama ca El sa nu se atinga de noi? Sau asa cum a facut casa lui Obed-Edom, vom primi cu bucurie prezenta Lui?
Unde a fost greseala lui David? Cand a avut dorinta de a aduce chivotul lui Dumnezeu la Ierusalim, el nu a cercatat cartea Legii ca sa vada cum trebuie transportat; s-a consultat in schimb, cu capeteniile peste mii si peste sute. Potrivit celor scrise in Numeri 4:4-5, chivotuyl trebuia purtat de leviti. Dumnezeu nu ii spusese niciodata lui Israel sa duca chivotul intr-un car tras de boi; David si sfatuitorii sai invatasera aceasta metoda de la filistenii netaiati imprejur. Intrucat filistenii nu au avut cunostinta de cerintele legii, Dumnezeu le-a trecut greseala cu vederea. Dar ca David sa urmeze calea filistenilor si nu porunca Domnului, aceasta era de neiertat. Aceasta ar trebui sa fie pentru noi o lectie, caci daca inventam noi un mod de a ne exprima ravna pentru Dumnezeu, altul decat cel lasat in biblie si care este conform voii Lui, nu vom putea sa-l practicam prea mult, pentru ca, nu dupa multa vreme, ceva se va intampla cu siguranta. La inceput, ca si in cazul lui David si al poporului, se poate ca se canta si se joaca, este mare entuziasm si sunt mari multimi, dar in curand totul va inceta. Tot ceea ce este dedicat de un simplu entuziasm temporar, nu Ii face placere lui Dumnezeu.
Toate lucrurile privitoare la viata personala si de adunare a credinciosului Dumnezeu nu permite nici o atingerea carnii omului, nici nu va permite cuiva sa modifice ceea ce El a hotarat. Este incontestabil faptul ca Uza si-a aintins mana cu scopul de a sustine chivotul, (fara indoiala din dragoste si ravna pentru el). Cu toate acestea, stim ca lui Dumnezeu nu i-a facut placere, pentru ca nu i-a permis lui Uza sa atinga chivotul cu mana sa de carne. Cu alte cuvinte, Domnul nu v-a tolera nici o manifestare carnala ce ne face pe noi sa persistam in eroare. Poate tu consideri ca gandul tau este mai bun decat calea randuita de Dumnezeu; esti oprit insa sa mergi pe calea ta. Nu poti sa urmezi decat calea randuita de Dumnezeu; astfel, vei suferi consecintele judecatii Domnului.
Poate ca unii vor intreba, in consecinta, de ce nu se vede judecata lui Dumnezeu in Biserica, unde multi inlocuiesc voia lui Dumnezeu cu mijloacele carnale? Sa raspundem la aceasta intrebare prin a spune, cu teama si tremur, ca, daca aceasta nu se datoreaza faptului ca inca nu a sosit timpul ca Dumnezeu sa judece starea de lucruri, atunci motivul este ca chivotul (prezenta lui Dumnezeu) s-a departat deja din acea biserica. Fie ca sa nu fim ispititi niciodata sa-l luam in ras pe Domnul datorita ingaduintei si rabdarii Lui.
Chivotul in cortul lui David
Necunoscand motivul pentru care Dumnezeu l-a lovit de moarte pe Uza, David nu a indraznit sa duca chivotul la Ierusalim. Dar cand i s-a spus ca Iehova binecuvantase casa lui Obed-Edom din pricina chivotului, el a coborat si a suit apoi cu mare bucurie chivotul in cetatea lui David (2Samuel 6:12 si 1Cr 15:25). Insa de data aceasta, lucrurile s-au derulat intr-un mod diferit de episodul precedent. Caci cu acest prilej, David s-a pregatitr cu grija pentru aducerea chivotului, spunand ca "chivotul lui Dumnezeu nu trebuie purtat decat de leviti, caci pe ei i-a ales Domnul sa duca chivotul lui Dumnezeu si sa-i slujeasca pe vecie". (1Cr.15:2). Acum el invatase lectia. Inainte s-a gandit ca putea si el sa faca ce facusera filistenii; de data aceasta insa, a inteles faptul ca trebuia sa ii slujeasca lui Dumnezeu pe calea cea aleasa de El, nu pe calea aleasa de om. Asa ca acum levitii erau cei care purtau chivotul. Iar urmarea a fost ca: ".... au adus chivotul lui Dumnezeu si l-au pus in mijlocul cortului pe care-l intinsese David pentru el, si au adus inaintea lui Dumnezeu arderile de tot si jertfele de multumiri. Cand a ispravit David de adus arderile de tot si jertfele de multumiri, a binecuvantat poporul in Numele Domnului". (1Cr. 16:1-2).
Solomon si chivotul
Chivotul a mai trecut printr-un episod. "Imparatul (Solomon) s-a dus la Gabaon sa aduca jertfe acolo, caci era cea mai insemnata inaltime. Solomon a adus o mie de arderi de tot pe altar" (1Imparati 3:4). Noaptea, Dumnezeu i s-a aratat in vis. Solomon a cerut de la Domnul intelepciune si a primit intelepciune, impreuna cu alte lucruri pe care nu le ceruse. Ce a facut Solomon dupa ce s-a trezit? "S-a intors la Ierusalim si s-a infatisat inaintea chivotului legamantului Domnului. A adus arderi de tot si jertfe de multumire si a dat un ospat tuturor slujitorilor sai" (1Imp 3:5-15). In acest punct trebuie sa citim din 2Cronici 1:3-4
"Solomon s-a dus cu toata adunarea la inaltimea de la Gabaon. Acolo se afla cotrul intalnirii lui Dumnezeu, facut in pustie de Moise, robul Domnului. Dar chivotul lui Dumnezeu fusese mutat de David din Chiriat-Iearim la locul pe care i-l pregatise, caci ii intinsese un cort la Ierusalim".
La acea vreme, cortul se afla deja la Gabaon, insa chivotul nu era acolo. Problema care se punea acum era urmatoarea: In Gabaon se afla cortul, in timp ce in Ierusalim era chivotul. Primul lucru pe care l-a facut Solomon dupa ce a primit intelepciune a fost sa se intoarca la Ierusalim si sa aduca jertfe inaintea chivotului. De atunci nu le-a mai adus niciodata la Gabaon. Acest lucru a marcat un important punct de rascruce in viata lui Solomon. Privit din exterior, cortul din Silo, parea sa aibe totul. Nu se aflau in el altarul de arama, ligheanul, sfwsnicul, masa cu painile pentru punerea inainte si altarul de aur pentru tamaiere? (Pentru ca trebuie sa intelegem: cortul din Gabaon era cel care s-a aflat initial la Silo, intrucat in 2 Cronici 1 afirma clar despre cortul din Gabaon ca a fost acela "facut in pustie de Moise, robul Domnului" - v 3). Insa lipsea din el ceva si anume: chivotul. Poporul considera lipsa lui fara importanta, naintelegand ca chivotul reprezenta prezenta lui Dumnezeu. Oricat de bune ar fi toate celelalte lucruri, nici inima lui Dumnezeu si nici a noastra nu vor fi satisfacute daca El nu este prezent.
Inainte ca Domnul sa i se fi aratat in vis, Solomon nu a inteles ce inseamna chivotul, nu i-a patruns semnificatia; dar o data ce a experimentat prezenta Domnului, care i s-a aratat, a devenit constient de valoarea prezentei Lui mai presus de orice. Urmarea a fost ca s-a intors imediat la Ierusalima si a dus jerfe inaintea chivotului lui Iehova. In Gabaon, Solomon nu adusese decat arderi de tot, dar acum el a adus arderi-de-tot si jertfe de multumire si a dat un ospat pentru toti slujitorii sai. O, inchinarea inaintea lui Dumnezeu este adevarata inchinare, partasia cu Dumnezeu este adevarata partasie, si bucuria in prezenta lui Dumnezeu este adevarata bucurie. Aceasta experimentase Solomon si aceasta experineta este impartasita de multi care Il cunosc pe Domnul. Dupa ce Solomon a zidit templul, locasul cel sfant, a asezat in el chivotul. Chivotul a devenit punctul central al templului (vezi 2Cr. 5:1-9). O, Chivotul lui Dumnezeu, Tu chivpot scump, toti cei ce te cunosc te vor cauta si se vor inchina inaintea Ta.
(va continua)
Watchman Nee
MARTURIA LUI DUMNEZEU
Chivotul in casa lui Obed-Edom
Douazeci de ani mai tarziu, David a ajuns imparat. Dorinta lui imediata a fost de a multa chivotul la Ierusalim. "David a tinut sfat cu capeteniile peste mii si peste sute, cu toti mai marii. Si David a zis: "... sa aducem la noi chivotul Dumnezeului nostru, caci nu ne-am mai ingrijit de el de pe vremea lui Sauòl" (1Cr. 13:1-3). Gandul lui David de a aduce chivotul la Ierusalim a fost potrivit si bun, dar cum a facut el si poporul aceasta stramutare?
"Au pus chivotul intr-un car nou si l-au ridicat din casa lui Abinadab, de pe deal; Uza si Ahio, fii lui Abinadab, carmuiau carul cel noi... David si toata casa lui Israel cantau inaintea Domnului cu tot felul de instrumente din lemn de chiparos, cu arfe, cu timpane, cu fluiere, cu timbale. ("Samuel 6:3-5).
Insa pe neasteptate un lucru ingrozitor s-a intamplat in mijlocul acestei bucurii.
"Cand au ajuns la aria lui Nacon, Uza a intins mana spre chivotul lui Dumnezeu si l-a a pucat, pentru ca era sa rastoarne boii. Domnul s-a aprins de manie impotriva lui Uza si Dumnezeu l-a lovit pe loc pentru pacatul lui si a murit acolo langa chivotul lui Dumnezeu.... David s-a temut de Domnul in ziua aceea si a zis: "Cum sa intre chivotul Domnului la mine? N-a vrut sa duca chivotul Domnului la el, in cetatea lui David, si l-a dus in casa lui Obed-Edom din Gat. Chivotul Domnului a ramas trei luni in casa lui Obed-Edom din Gat si Domnul a binecuvantat pe Obed-Edom si toata casa lui. (2Sam. 6:11).
David nu s-a gandit sa afle motivul pentru care s-au impiedicat boii; in schimb a refuzat sa aduca chivotul in cetatea lui David si aceasta pur si simplu pentru ca Uza a fost ucis. Insa, observati ca Obed-Edom a primit chivotul, iar urmarea a fost ca Dumnezeu a binecuvantat aceasta casa din belsug. Din nou trebuie sa ne intrebam: "Vom refuza noi prezenta Domnului, de teama ca El sa nu se atinga de noi? Sau asa cum a facut casa lui Obed-Edom, vom primi cu bucurie prezenta Lui?
Unde a fost greseala lui David? Cand a avut dorinta de a aduce chivotul lui Dumnezeu la Ierusalim, el nu a cercatat cartea Legii ca sa vada cum trebuie transportat; s-a consultat in schimb, cu capeteniile peste mii si peste sute. Potrivit celor scrise in Numeri 4:4-5, chivotuyl trebuia purtat de leviti. Dumnezeu nu ii spusese niciodata lui Israel sa duca chivotul intr-un car tras de boi; David si sfatuitorii sai invatasera aceasta metoda de la filistenii netaiati imprejur. Intrucat filistenii nu au avut cunostinta de cerintele legii, Dumnezeu le-a trecut greseala cu vederea. Dar ca David sa urmeze calea filistenilor si nu porunca Domnului, aceasta era de neiertat. Aceasta ar trebui sa fie pentru noi o lectie, caci daca inventam noi un mod de a ne exprima ravna pentru Dumnezeu, altul decat cel lasat in biblie si care este conform voii Lui, nu vom putea sa-l practicam prea mult, pentru ca, nu dupa multa vreme, ceva se va intampla cu siguranta. La inceput, ca si in cazul lui David si al poporului, se poate ca se canta si se joaca, este mare entuziasm si sunt mari multimi, dar in curand totul va inceta. Tot ceea ce este dedicat de un simplu entuziasm temporar, nu Ii face placere lui Dumnezeu.
Toate lucrurile privitoare la viata personala si de adunare a credinciosului Dumnezeu nu permite nici o atingerea carnii omului, nici nu va permite cuiva sa modifice ceea ce El a hotarat. Este incontestabil faptul ca Uza si-a aintins mana cu scopul de a sustine chivotul, (fara indoiala din dragoste si ravna pentru el). Cu toate acestea, stim ca lui Dumnezeu nu i-a facut placere, pentru ca nu i-a permis lui Uza sa atinga chivotul cu mana sa de carne. Cu alte cuvinte, Domnul nu v-a tolera nici o manifestare carnala ce ne face pe noi sa persistam in eroare. Poate tu consideri ca gandul tau este mai bun decat calea randuita de Dumnezeu; esti oprit insa sa mergi pe calea ta. Nu poti sa urmezi decat calea randuita de Dumnezeu; astfel, vei suferi consecintele judecatii Domnului.
Poate ca unii vor intreba, in consecinta, de ce nu se vede judecata lui Dumnezeu in Biserica, unde multi inlocuiesc voia lui Dumnezeu cu mijloacele carnale? Sa raspundem la aceasta intrebare prin a spune, cu teama si tremur, ca, daca aceasta nu se datoreaza faptului ca inca nu a sosit timpul ca Dumnezeu sa judece starea de lucruri, atunci motivul este ca chivotul (prezenta lui Dumnezeu) s-a departat deja din acea biserica. Fie ca sa nu fim ispititi niciodata sa-l luam in ras pe Domnul datorita ingaduintei si rabdarii Lui.
Chivotul in cortul lui David
Necunoscand motivul pentru care Dumnezeu l-a lovit de moarte pe Uza, David nu a indraznit sa duca chivotul la Ierusalim. Dar cand i s-a spus ca Iehova binecuvantase casa lui Obed-Edom din pricina chivotului, el a coborat si a suit apoi cu mare bucurie chivotul in cetatea lui David (2Samuel 6:12 si 1Cr 15:25). Insa de data aceasta, lucrurile s-au derulat intr-un mod diferit de episodul precedent. Caci cu acest prilej, David s-a pregatitr cu grija pentru aducerea chivotului, spunand ca "chivotul lui Dumnezeu nu trebuie purtat decat de leviti, caci pe ei i-a ales Domnul sa duca chivotul lui Dumnezeu si sa-i slujeasca pe vecie". (1Cr.15:2). Acum el invatase lectia. Inainte s-a gandit ca putea si el sa faca ce facusera filistenii; de data aceasta insa, a inteles faptul ca trebuia sa ii slujeasca lui Dumnezeu pe calea cea aleasa de El, nu pe calea aleasa de om. Asa ca acum levitii erau cei care purtau chivotul. Iar urmarea a fost ca: ".... au adus chivotul lui Dumnezeu si l-au pus in mijlocul cortului pe care-l intinsese David pentru el, si au adus inaintea lui Dumnezeu arderile de tot si jertfele de multumiri. Cand a ispravit David de adus arderile de tot si jertfele de multumiri, a binecuvantat poporul in Numele Domnului". (1Cr. 16:1-2).
Solomon si chivotul
Chivotul a mai trecut printr-un episod. "Imparatul (Solomon) s-a dus la Gabaon sa aduca jertfe acolo, caci era cea mai insemnata inaltime. Solomon a adus o mie de arderi de tot pe altar" (1Imparati 3:4). Noaptea, Dumnezeu i s-a aratat in vis. Solomon a cerut de la Domnul intelepciune si a primit intelepciune, impreuna cu alte lucruri pe care nu le ceruse. Ce a facut Solomon dupa ce s-a trezit? "S-a intors la Ierusalim si s-a infatisat inaintea chivotului legamantului Domnului. A adus arderi de tot si jertfe de multumire si a dat un ospat tuturor slujitorilor sai" (1Imp 3:5-15). In acest punct trebuie sa citim din 2Cronici 1:3-4
"Solomon s-a dus cu toata adunarea la inaltimea de la Gabaon. Acolo se afla cotrul intalnirii lui Dumnezeu, facut in pustie de Moise, robul Domnului. Dar chivotul lui Dumnezeu fusese mutat de David din Chiriat-Iearim la locul pe care i-l pregatise, caci ii intinsese un cort la Ierusalim".
La acea vreme, cortul se afla deja la Gabaon, insa chivotul nu era acolo. Problema care se punea acum era urmatoarea: In Gabaon se afla cortul, in timp ce in Ierusalim era chivotul. Primul lucru pe care l-a facut Solomon dupa ce a primit intelepciune a fost sa se intoarca la Ierusalim si sa aduca jertfe inaintea chivotului. De atunci nu le-a mai adus niciodata la Gabaon. Acest lucru a marcat un important punct de rascruce in viata lui Solomon. Privit din exterior, cortul din Silo, parea sa aibe totul. Nu se aflau in el altarul de arama, ligheanul, sfwsnicul, masa cu painile pentru punerea inainte si altarul de aur pentru tamaiere? (Pentru ca trebuie sa intelegem: cortul din Gabaon era cel care s-a aflat initial la Silo, intrucat in 2 Cronici 1 afirma clar despre cortul din Gabaon ca a fost acela "facut in pustie de Moise, robul Domnului" - v 3). Insa lipsea din el ceva si anume: chivotul. Poporul considera lipsa lui fara importanta, naintelegand ca chivotul reprezenta prezenta lui Dumnezeu. Oricat de bune ar fi toate celelalte lucruri, nici inima lui Dumnezeu si nici a noastra nu vor fi satisfacute daca El nu este prezent.
Inainte ca Domnul sa i se fi aratat in vis, Solomon nu a inteles ce inseamna chivotul, nu i-a patruns semnificatia; dar o data ce a experimentat prezenta Domnului, care i s-a aratat, a devenit constient de valoarea prezentei Lui mai presus de orice. Urmarea a fost ca s-a intors imediat la Ierusalima si a dus jerfe inaintea chivotului lui Iehova. In Gabaon, Solomon nu adusese decat arderi de tot, dar acum el a adus arderi-de-tot si jertfe de multumire si a dat un ospat pentru toti slujitorii sai. O, inchinarea inaintea lui Dumnezeu este adevarata inchinare, partasia cu Dumnezeu este adevarata partasie, si bucuria in prezenta lui Dumnezeu este adevarata bucurie. Aceasta experimentase Solomon si aceasta experineta este impartasita de multi care Il cunosc pe Domnul. Dupa ce Solomon a zidit templul, locasul cel sfant, a asezat in el chivotul. Chivotul a devenit punctul central al templului (vezi 2Cr. 5:1-9). O, Chivotul lui Dumnezeu, Tu chivpot scump, toti cei ce te cunosc te vor cauta si se vor inchina inaintea Ta.
(va continua)
Watchman Nee
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu