MARGARITAR...
MARTURIA LUI DUMNEZEU
1, A marturisi despre Dumnezeu necesita cunoasterea Lui
Trebuie sa recunoastem ca aeasta marturie este ceva maret. (Va rog sa observati ca "marturia" la care se face referire aici este diferita de ceea ce noi, in mod obisnuit, numim "a depune marturie" ). Pentruca ideea fundamentala legata de marturie este aceea ca Dumnezeu vorbeste despre Isus Insusi. Prin aceasta marturie El Insusi ne spune ca este un Dumnezeu viu. El vine la om pentru a marturisi despre Sine cu privire la ce fel de Persoana este El. Trebuie sa recunoastem ca aceasta marturie este o realitate spirituala, o relitate finala. Cine nu atinge realitatea finala, nu atinge marturia. Strict vorbind, nimeni nu poate marturisi despre Dumnezeu, caci din vesnicie in vesnicie marturia divina este data de Dumnezeu Insusi. Numai El singur ne poate spune cum este.
Noi putem spune multe cuvinte despre Dumnezeu si putem declara ce fel de Dumnezeu este, si facand astfel sa credem ca marturisim despre El; dar toate cuvintele noastre nu sunt de nici un folos. Putem sa ne inmultim cuvintele de zece sau chiar o suta de ori; chiar si asa, marturia despre care am vorbit nu poate fi data de om: ea trebuie sa vina de la Dumnezeu. Daca El Insusi nu vorbeste, nu va fi nici o marturie. Vedem noi importanta acestui lucru? Daca Dumnezeu alege sa ne vorbeasca despre Sine, cine poate marturisi cu privire la El? Noi putem sa vorbim si iar sa vorbim, dar aceasta nu are nici o valoare intrucat "noi" suntem cei care vorbim. Daca Dumnezeu nu vorbeste, totul este desertaciune. Ca si ilustratie, sa presupunem ca mergem intr-o sala de judecata pentru a depune marturie pentru cineva. Ce valoare au cuvintele noastre daca, in ciuda elocventei noastre, partea direct implicata pastreaza tacerea si nu reactioneaza in nici un fel? Asadar sa ne amintim inca o data ca marturia lui Dumnezeu este DUMNEZEU VORBIND DESPRE SINE INSUSI si daca El refuza sa vorbeasca nu va exista nici o marturie.
Prin urmare pentru ca un om sa marturiseasca cu privire la Dumnezeu este nevoie ca el sa-L atinga pe Dumnezeu si astfel sa poata rosti acele cuvinte pe care Dumnezeu le doreste. Omul poate vorbi doar dupa ce il cunoaste pe Dumnezeu, dupa ce il vede pe El si i se descopere. Numai dupa ce el a atins aceasta realitate finala poate sa-si deschida gura si sa marturiseasca cu privire la Dumnezeu. In cazul in care el nu a atins aceasta realitate, el nu va avea nimic de spus, si in consecinta nu va da nici o marturie. Cineva poate sa vorbeasca despre poruncile si oranduirile, sau legile, sau cuvantul lui Dumnezeu, dar lucrurile stau total altfel cu marturia. Poruncile, oranduirile, legile sau cuvantul, acestea sunt pentru om, dar marturia este pentru Dumnezeu. Toate acestea sunt doar manifestari exterioare, in timp ce marturia este realitate absoluta. In consecinta, aceasta marturie are nevoie de Cristos, Cel care vine de la Dumnezeu si-L marturiseste pe Dumnezeu. De asemenea si de Duhul Sfant, care vine de la Cristos si-L marturiseste pe Cristos. Prin urmare cel care Il cunoaste pe Cristos si Il cunoaste si pe Duhul Sfant, poate sa marturiseasca cu privire la Dumnezeu si la Cristosul Lui.
Un astfel de martor nu se bazeaza pe cuvantul sau doctrina, sau invatatura omeneasca, pentru ca Cristos Insusi este Cel care I s-a revelat. O marturie poate sa ajunga doctrina, dar o doctrina nu poate sa ajunga niciodata marturie. Cand marturia este data, porunca vine la om ca el sa se supuna ei; totusi aceasta porunca nu este marturia. Aceasta marturie este ceva total diferit de marturia pe care o cu-noastem in mod obisnuit. Cat de des afirmam ca nu putem marturisi intrucat nu avem experienta ne-cesara. Insa, trebuie sa intelegem faptul ca pana si experienta este ceva mult prea neansemnat cand este vorba de aceasta marturie. Caci aceasta marturie este mai mult decat o chestiune de experienta. Ea inseamna a-L atinge pe Domnul Insusi. Da, din perspectiva omeneasca, marturia este intradevar experienta; dar termenul de experienta este mult prea nepotrivit atunci cand vorbim despre marturie. Pentru ca marturia inseamna a-L atinge pe Domnul - doar El singur poate sa marturiseasca pentru El.
De vreme ce nu este nimeni mai mare ca Dumnezeu, El este singurul care poate marturisi pentru El Insusi.
Una dintre marile probleme cu care se confrunta Biserica este faptul ca exista prea multa doctrina ce vine de la om. Oamenii dezbat multe doctrine si dau multa invatatura din Scriptura. Ei spun ce-ar trebui facut, ce este scriptural, ce nu este scriptural. Sunt cufundati complet in chestiuni de acest gen. Dar marturia adevarata este o chestiune de atingere a realitatii finale; doar din atingerea lui Dumnezeu ia nastere marturia. Cititi din nou cele cinci carti ale lui Moise si Psalmul 119 si veti descoperi ca modul in care Dumnezeu foloseste termenul de "marturie" este total diferit de cum il intrebuintam noi de obicei. Marturia este atat de vasta, incat n-o putem cuprinde cu usurinta cu mintea noastra, intrucat Dumnezeu insusi este Cel care vorbeste prin ea, El Se descopera atat pe Sine Insusi, cat si cerintele Lui. Oricine atinge aceasta realitate divina, in realitate L-a atins pe Dumnezeu Insusi.
(vacontinua)
Wachman Nee
MARTURIA LUI DUMNEZEU
1, A marturisi despre Dumnezeu necesita cunoasterea Lui
Trebuie sa recunoastem ca aeasta marturie este ceva maret. (Va rog sa observati ca "marturia" la care se face referire aici este diferita de ceea ce noi, in mod obisnuit, numim "a depune marturie" ). Pentruca ideea fundamentala legata de marturie este aceea ca Dumnezeu vorbeste despre Isus Insusi. Prin aceasta marturie El Insusi ne spune ca este un Dumnezeu viu. El vine la om pentru a marturisi despre Sine cu privire la ce fel de Persoana este El. Trebuie sa recunoastem ca aceasta marturie este o realitate spirituala, o relitate finala. Cine nu atinge realitatea finala, nu atinge marturia. Strict vorbind, nimeni nu poate marturisi despre Dumnezeu, caci din vesnicie in vesnicie marturia divina este data de Dumnezeu Insusi. Numai El singur ne poate spune cum este.
Noi putem spune multe cuvinte despre Dumnezeu si putem declara ce fel de Dumnezeu este, si facand astfel sa credem ca marturisim despre El; dar toate cuvintele noastre nu sunt de nici un folos. Putem sa ne inmultim cuvintele de zece sau chiar o suta de ori; chiar si asa, marturia despre care am vorbit nu poate fi data de om: ea trebuie sa vina de la Dumnezeu. Daca El Insusi nu vorbeste, nu va fi nici o marturie. Vedem noi importanta acestui lucru? Daca Dumnezeu alege sa ne vorbeasca despre Sine, cine poate marturisi cu privire la El? Noi putem sa vorbim si iar sa vorbim, dar aceasta nu are nici o valoare intrucat "noi" suntem cei care vorbim. Daca Dumnezeu nu vorbeste, totul este desertaciune. Ca si ilustratie, sa presupunem ca mergem intr-o sala de judecata pentru a depune marturie pentru cineva. Ce valoare au cuvintele noastre daca, in ciuda elocventei noastre, partea direct implicata pastreaza tacerea si nu reactioneaza in nici un fel? Asadar sa ne amintim inca o data ca marturia lui Dumnezeu este DUMNEZEU VORBIND DESPRE SINE INSUSI si daca El refuza sa vorbeasca nu va exista nici o marturie.
Prin urmare pentru ca un om sa marturiseasca cu privire la Dumnezeu este nevoie ca el sa-L atinga pe Dumnezeu si astfel sa poata rosti acele cuvinte pe care Dumnezeu le doreste. Omul poate vorbi doar dupa ce il cunoaste pe Dumnezeu, dupa ce il vede pe El si i se descopere. Numai dupa ce el a atins aceasta realitate finala poate sa-si deschida gura si sa marturiseasca cu privire la Dumnezeu. In cazul in care el nu a atins aceasta realitate, el nu va avea nimic de spus, si in consecinta nu va da nici o marturie. Cineva poate sa vorbeasca despre poruncile si oranduirile, sau legile, sau cuvantul lui Dumnezeu, dar lucrurile stau total altfel cu marturia. Poruncile, oranduirile, legile sau cuvantul, acestea sunt pentru om, dar marturia este pentru Dumnezeu. Toate acestea sunt doar manifestari exterioare, in timp ce marturia este realitate absoluta. In consecinta, aceasta marturie are nevoie de Cristos, Cel care vine de la Dumnezeu si-L marturiseste pe Dumnezeu. De asemenea si de Duhul Sfant, care vine de la Cristos si-L marturiseste pe Cristos. Prin urmare cel care Il cunoaste pe Cristos si Il cunoaste si pe Duhul Sfant, poate sa marturiseasca cu privire la Dumnezeu si la Cristosul Lui.
Un astfel de martor nu se bazeaza pe cuvantul sau doctrina, sau invatatura omeneasca, pentru ca Cristos Insusi este Cel care I s-a revelat. O marturie poate sa ajunga doctrina, dar o doctrina nu poate sa ajunga niciodata marturie. Cand marturia este data, porunca vine la om ca el sa se supuna ei; totusi aceasta porunca nu este marturia. Aceasta marturie este ceva total diferit de marturia pe care o cu-noastem in mod obisnuit. Cat de des afirmam ca nu putem marturisi intrucat nu avem experienta ne-cesara. Insa, trebuie sa intelegem faptul ca pana si experienta este ceva mult prea neansemnat cand este vorba de aceasta marturie. Caci aceasta marturie este mai mult decat o chestiune de experienta. Ea inseamna a-L atinge pe Domnul Insusi. Da, din perspectiva omeneasca, marturia este intradevar experienta; dar termenul de experienta este mult prea nepotrivit atunci cand vorbim despre marturie. Pentru ca marturia inseamna a-L atinge pe Domnul - doar El singur poate sa marturiseasca pentru El.
De vreme ce nu este nimeni mai mare ca Dumnezeu, El este singurul care poate marturisi pentru El Insusi.
Una dintre marile probleme cu care se confrunta Biserica este faptul ca exista prea multa doctrina ce vine de la om. Oamenii dezbat multe doctrine si dau multa invatatura din Scriptura. Ei spun ce-ar trebui facut, ce este scriptural, ce nu este scriptural. Sunt cufundati complet in chestiuni de acest gen. Dar marturia adevarata este o chestiune de atingere a realitatii finale; doar din atingerea lui Dumnezeu ia nastere marturia. Cititi din nou cele cinci carti ale lui Moise si Psalmul 119 si veti descoperi ca modul in care Dumnezeu foloseste termenul de "marturie" este total diferit de cum il intrebuintam noi de obicei. Marturia este atat de vasta, incat n-o putem cuprinde cu usurinta cu mintea noastra, intrucat Dumnezeu insusi este Cel care vorbeste prin ea, El Se descopera atat pe Sine Insusi, cat si cerintele Lui. Oricine atinge aceasta realitate divina, in realitate L-a atins pe Dumnezeu Insusi.
(vacontinua)
Wachman Nee
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu