MARGARITAR...

ELIBERAREA DUHULUI

Momentul ales pentru zdrobirea noastra
Domnul foloseste doua moduri diferite pentru a ne zdrobi omul dinafara: treptat sau dintr-o data. Pe unii, Doamnulii zdrobeste dintr-o data, dupa care urmeaza o zdrobire treptata. Pe altii, Domnul aran-jaza sa treaca in continuu prin incercari zilnice, pana cand intr-o zi, aduce peste ei zdrobire mare. Da-ca nu este mai inatai o zdrobire dintr-o data si apoi treptata, atunci este cea treptata, urmata de cea dintr-o data. S-ar parea ca Domnul ne prelucreaza mai multi ani inainte sa-si poata realiza lucrarea de zdrobire.

Perioada de zdrobire este in mana Lui. El nu poate sa scurteze timpul, cu toate ca noi putem cu siguranta sa-l prelungim. In unele vieti, Domnul poate sa-ti realizeze lucrarea dupa cativa ani; in altele, este evident ca dupa zece sau doisprezece ani lucrarea este tot neterminata. Acest lucru este foarte grav! Nimic nu este mai dureros decat sa risipesti timpul lui Dumnezeu. Cat de des este implicata adunarea sa lucreze! Putem sa predicam folosindu-ne mitile, putem sa-i stimulam pe altii falosindu-ne sentimentele; si totusi, daca nu stimcum sa ne folosim duhul, Duhul lui Dumnezeu nu poate sa ajunga la oameni prin noi. Daca prelungim timpul in mod inutil, pierderea este mare.

Prin urmare, daca pana acum nu ne-am consacrat Domnului in intregime si constient, sa o facem acum spunand: "Doamne, pentru viitorul Adunarii, pentru viiotrul Evangheliei, pentru lucrarea Ta si, de asemenea, pentru viata mea, ma predau fara conbditii, fara rezerve in mainile Tale, Doamne, ma bucur sa ma predau Tie si sunt gata sa te las sa-ti faci pe deplin lucrarea cu mine".

Semnificatia crucii
Auzim adesea despre cruce. Poate ca suntem prea obisnuiti cu acest termen. Dar, la urma urmei, ce este crucea? Cand vom intelege cu adfevarat semnificatia crucii, vom vedea ca ea inseamna zdrobirea omului din afara. Crucea distruge omul din afara; ea desòica acea coaja umana. Crucea trebuie sa zdrobeasca tot ce apartine omului nostru din afara - parerile noastre, caile noastre, intelepciunea noastra, dragostea noastra de sine, totul. Calea este clara; de fapt, este limpede ca si cristalul.

De indata ce omul nostru dinafar este distrus, duhul nostru poate sa iasa usor la iveala. Sa luam ca exemplu un frate. Toti care il cunosc admit ca are o minte agera, o vointa puternica si sentimente profunde. Dar, in loc sa fie impresionati de aceste caracteristici naturale ale sufletului lui, ei isi dau seama ca s-au intalnit cu duhul lui. Ori de cate ori oamenii au partasie cu el, ei intalnesc un duh curat. De ce? Pentru ca tot ce a apratinut sufletului lui a fost distrus.

Sa luam de exemplu: o sora. Cei care o cunosc, admit ca este foarte iute - iute in gandire, iute in vorbire, iute sa marturiseasca, iute sa scrie scrisori si iute sa rupa ce a scris. Totusi, cei care o intalnesc, nu intalnesc iutimea ei, ci mai degraba duhul ei. Ea este un om care a fost distrus complet si a devenit transparent. Aceasta disturgere a omului dinafara este o problema esentiala. Noi nu trebuie sa ne mai agatam de trasaturile noastre slabe, sufletesti, emanand inca acelasi parfum chiar si dupa cinci sau zece ani de cand Domnul lucreaza in viata noastra. Nu, trebuie sa-I permitem Domnului sa croiasca o cale in viata noastra.

Doua obstacole in calea zdrobirii
De ce unii oameni raman neschimbati chiar si dupa multi ani de cand Dumnezeu lucreaza in vietile lor? Unii oameni au vointa puternica; unii au sentimente puternice; altii au o minte ascutita. De vreme ce Domnul este in stare sa zdrobeasca toate acestea, de ce unii raman neschimbati chiar si dupa multi ani? Credem ca exista doua motive principale.

In primul rand, multi din cei care traiesc in intuneric nu vad mana lui Dumnezeu. In timp ce Dumnezeu lucreaza, in timp ce Dumnezeu distruge, ei nu cunosc ca aceasta vin de la El. Ei nu au lumina si vad numai oameni care li se opun. Ei cred ca mediul in care traiesc, este pur si simplu prea dificil, ca imprejurarile sunt vinovate. Aatfel, ei raman in intuneric si disperare.

Fie ca Dumnezeu sa ne dea revelatie sa vedem ce vine din mana Lui ca sa putem ingenunchia inaintea Lui si sa-I spunem: "Esti tu; pentru ca esti Tu, accept".Cel Putin, trebuie sa recunoastem a cui mana este cea care lucreaza in noi. Nu este mana unui om, nici a familiei noastre, nici a fratilor sau surorilor din adunare, ci a lui Dumnezeu. Trebuie sa invatam cum sa ingenunchiem si sa sarutam mana, sa iubim mana care lucreaza in noi. Trebuie sa avem aceasta lumina ca sa vedem, sa acceptam si sa primim tot ce face Domnul; Domnul nu poate sa greseasca.

In al doilea rand, o alta mare piedica in lucrarea de zdrobire a omului din afara este dragostea de sine. Trebuie sa-i cerem lui Dumnezeu sa ia de la noi dragostea de sine. Pe masura ce El lucreaza in noi, ca raspuns la rugaciunea noastra, noi trebuie sa ne inchinam Lui si sa-i spunem: "O Doamne, daca aceasta e mana Ta, lasa-ma sa o accept din toata inima". Sa nu uitam ca una din cauzele pentru toate greselile, toata tulburarea, toata nemultumirea este ca, in secret, ne iubim pe noi insine. Astfel, planuim o cale prin care sa ne putem elibera. De multe ori problemele apar datorita faptului ca incercam sa gasim o cale de scapare - o scapare de lucrarea crucii.

Cel care urca pe cruce si refuza sa bea otetul amestecat cu fiere este omul care il cunoaste pe Domnul. Multi urca pe cruce fara tragere de inima, gandindu-se inca sa bea otetul amestecat cu fiere pentru a-si usura sufetintele. Toti cei care spun: "Paharul pe care mi l-a dat Tatal, oare sa nu-l beau?" nu vor bea paharul cu otet amestecat cu fiere. Ei pot sa bea numai dintr-un pahar, nu din doua. Astfel de oameni nu se mai iubesc pe sine. Dragostea de sine este o problema esentiala. Fie ca Domnul sa ne vorbeasca azi ca sa putem sa ne rugam: "O, Dumnezeul meu, am vazut ca toate lucrurile vin de la Tine. Poate prin cate am trecut in acesti cinci, zece sau douazeci de ani sunt de la Tine.Tu ai lucrat asa ca sa-ti realizezi scopul care nu este altul decat ca viata Ta sa se manifeste prin mine. Dar eu am fost un nebun. Nu am vazut. Am facut multe lucruri ca sa ma eliberez, intarzaind astfel momentul ales de Tine. Astazi vad mana Ta. Sunt gata sa ma predau Tie. Inca o data ma incredintez in mana Ta".

Asteapta-te sa vezi rani
Nu exista om mai frumos ca omul zdrobit! In omul care a fost zdrobit de Dumnezeu, frumusetea ia locul incapatanarii si a dragostei de sine. In Vechiul Testament vedem ca Iacov s-a luptat cu fratele lui chiar din pantecele mamei lui. El a fost inselator, viclean, abil. Totysi, viata lui a fost plina de neca-zuri si durere. Tanar fiind, a fugit de acasa. Timp de douazeci de ani a fost inselat de Laban. Sotia pe care a iubit-o, Rahela, a murit prematur. Fiul pe care l-a iubit cel mai mult, Iosif, a fost vandut. Mai tarziu, Beniamin, a fost retinut  in Egipt. El a fost prelucrat in continuu de Dumnezeu, confruntandu-se cu necazuri dupa necazuri. A fost lovit de Dumnezeu. In cele din urma, dupa multa prelucrare, omul Iacov a fost schimbat. In ultimii ani ai vietii lui a fost un om foarte transparent. Cat de demn a fost raspunsul pe care i l-a dat lui Faraon! Cat de minunat a fost sfarsitul lui cand s-a inchinat inaintea lui Dumnezeu sprijinindu-se pe toiagul lui! Cat de clare au fost binecuvantarile cu care si-a binecuvantat urmasii! Dupa ce citim ultima pagina a istoriei lui, simtim nevoia sa ne plecam capetele si sa ne inchinam inaintea lui Dumnezeu. Avem aici un om maturizat, care il cunoaste pe Dumnezeu. Acei ani multi in care Dumnezeu a lucrat in viata lui au avut ca rezultat faptul ca omul din afara a lui Iacov a fost zdrobit. La varsta lui inaintata, il gasim pe Iacov schimbat intr-un mod minunat.

Fiecare avem in noi mult din natura lui Iacov. Singura si unica noastra speranta este ca Domnul sa croiasca un drum, zdrobind omul dinafara, astfel incat omul dinlauntru sa poata iesi la iveala si sa fie vazut. Acest lucru costa si este drumul celor care il slujesc pe Domnul. Numai asa putem sa slujim; numai asa putem sa-i conducem pe oameni la Domnul. Toate celelalte lucruri au valoare limitata. Doctrina nu este de prea mare folos, nici teologia. Care este folosul unei simple cunoasteri intelectuale a Bibliei, daca omul din afara nu este zdrobit? Numai omul prin care se manifesta Dumnezeu este util.

Dpa ce omul nostru dinafara a fost lovit, prelucrat si trecut prin diferite incercari, suntem plini de rani, permitandu-i astfel duhului sa iasa la suprafata. Ne este teama sa ne intalnim cu unii frati si cu unele surori ale caror fiinte au ramas intacte, pentru ca nu au fost niciodata prelucrate si schimbate. Fie ca Domnul sa aibe mila de noi, aratandu-ne clar aceasta cale si revelandu-ne ca ea este singura cale. Fie ca El sa ne arate ca in aceasta se vede scopul intregii lucrari a lui Dumnezeu in viata noastra in acesti ani - cece sau douazeci. Nimeni sa nu dispretuiasca lucrarea lui Dumneze! Fie ca El sa ne descopere cu adevarat ce inseamna zdrobirea omului din afara. Daca omul dinafar ramane intreg, totul nu va fi decat cunostinta la nivelul mintii, fara absolut nici un folos. Sa ne asteptam deci, ca Domnul sa ne schimbe in intregime.

(va continua)

Watchman Nee